Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
,,Ecologie” din greacă oykos = loc, lăcaş, adăpost, casă;
logos = vorbire, ştiinţă.
Pentru prima dată acest termen a fost utilizat de către biologul german Ernst
Haekel în 1866, în lucrarea sa ,,Morfologia organismelor”, unde studiază relaţiile
dintre animale şi modul lor organic şi neorganic.
Echilibrul ecologic este considerat normal cînd există o stare de balanţă între
componentele mediului şi procesele ce contribuie la existenţa îndelungată a
sistemelor naturale şi artificiale sau la dezvoltarea succesivă a acestora.
Dezechilibru ecologic – starea anormală, starea de poluare.
Poluare – orice schimbare în mediu care are drept efect ruperea echilibrului
ecologic, ceea ce constituie un efect negativ.
Clasificarea poluanţilor:
a) în dependenţă de natura lor:
- ca substanţă (CO2)
- ca generator de poluare (întreprinderea);
b) în dependenţă de origine:
- umană
- naturală (vulcan, furtună);
c) în dependenţă de modul de formare:
- primari (CO2)
- secundari (smogul/LONDRA/1952/10000 victime);
d) în dependenţă de natura sa de influenţă:
- fizici (radiaţia)
- biologici (petrol, deşeuri).
5
Aşadar, datorită faptului că influenţa negativă distructivă nu cunoaşte graniţe
locale, regionale sau statale, datorită faptului că dezvoltarea economică şi
elaborarea măsurilor de protecţie a mediului poartă un caracter complex, iar
aplicarea lor necesită dirijare centralizată, statul (statele) trebuie să-şi asume ca
sarcină primordială obligaţia de a proteja şi dezvolta mediul.
Soluţionarea problemelor de mediu sînt de competenţa statului deoarece:
- poluarea şi combaterea ei este o problemă naţională;
- statul este cel ce stabileşte regulile de conduită, inclusiv şi din domeniul
protecţiei mediului;
- statul poate prin organele sale specializate să urmărească respectarea
normelor de drept;
- statul este în drept să aplice sancţiuni în cazul încălcării de către
persoane a normelor legale imperative;
- organele de stat sînt competente să soluţioneze litigiile ce apar în
procesul de exploatare a mediului;
- statul are la dispoziţie, prin buget, sume de bani pentru a finanţa diferite
activităţi de prevenire, de depoluare şi de ameliorare a condiţiilor de
mediu.
Indiferent de faptul dacă este sau nu stabilită acestă problemă ca o funcţie
distinctă a statului, astăzi, importanţa ei practică deja nu mai trezeşte îndoială.
Deci, paralel cu ocrotirea şi consolidarea suveranităţii, cu soluţionarea
problemelor economice, statul îşi mai asumă o sarcină importantă – lupta pentru
stabilitatea şi menţinerea echilibrului ecologic.
Pe de altă parte, fenomenul poluării şi degradării mediului a atins asemenea
niveluri încît stoparea sa nu este posibilă decît printr-o largă cooperare
internaţională. Şi acesta din următoarele motive:
1. Afectarea negativă a calităţii mediului din fiecare ţară se datorează nu
numai acţiunii unor factori aflaţi pe teritoriul statului respectiv, ci şi unor surse de
poluare ce se găsesc în afara graniţelor sale şi care ţin de diversele activităţi
desfăşurate pe teritoriul altor state.
2. Există apoi un patrimoniu comun al întregii omeniri, la care au acces toate
statele lumii şi a cărui utilizare necorespunzătoare constituie o principală cauză de
afectare a echilibrelor ecologice existente la nivel planetar. Prin urmare, se impune
adoptarea unor măsuri de reglementare a modului în care trebuie folosit acest
patrimoniu, cu stabilirea drepturilor şi obligaţiilor pe care le are fiecare stat,
precum şi iniţierea unor programe internaţionale în vederea înlăturării
disfuncţionalităţilor şi refacerii echilibrelor iniţiale.
3. Faptul că ceea ce se întîmplă în interiorul graniţelor naţionale generează
efecte negative în raport cu mediul ambiant ce transced aceste graniţe face tot mai
evidentă cerinţa reglementării, prin convenţii internaţionale, a obligaţiilor pe care
le au statele în privinţa preîntîmpinării extinderii consecinţelor negative ale
activităţilor ce se desfăşoară pe teritoriul lor în teritoriile statelor vecine.
4. Şi, în sfîrşit, dacă ecosfera constituie un sistem global, în care sînt integrate
în mod unitar componentele de mediu aflate pe întreaga planetă, atunci iese
pregnant în evidenţă faptul că dezechilibrele intervenite în structura mediului
6
ambiant al fiecărei ţări se vor răsfrînge inevitabil asupra achilibrelor sistemului
global. Ca atare, dacă se vrea o protejare eficientă a ecosferei, ca o condiţie
indispensabilă a conservării şi apărării vieţii pe pămînt, atunci se impune o
protejare corespunzătoare a calităţii mediului existent în fiecare ţară. Deci, şi sub
aceste aspect, cooperarea internaţională se relevă a fi absolut necesară, fiindcă
numai prin coordonarea eforturilor pe care le întreprind statele lumii în această
direcţie, prin adoptarea unor norme unitare cu privire la protecţia mediului se va
răspunde corespunzător la cerinţele pe care le reclamă acţiunea de depăşire a
actualei crize ecologice şi de preîntîmpinare a unor crize viitoare.
3.1. Considerînd problema ecologică drept una dintre cele mai principale,
statul a determinat căile, mijloacele, metodele şi subiectele în drept de a soluţiona
această problemă.
Numai acţionînd în strînsă interdependenţă, aceşti factori sînt în stare să-şi
atingă scopul: soluţionarea problemei folosirii raţionale, conservării şi protecţiei
mediului.
Parlamentul RM:
a) aprobă principiile politice generale în domeniul protecţiei mediului şi
folosirii resurselor naturale;
b) adoptă acte legislative cu privire la protecţia mediului şi folosirea
resurselor naturale;
c) aprobă la propunerea Guvernului limitele de folosire a resurselor naturale de
importanţă naţională, limitele de emisii şi deversări nocive în mediu, limitele de
depozitare a deşeurilor de producţie şi menajere pe teritoriul republicii, taxele
pentru folosirea resurselor naturale, pentru poluarea mediului şi pentru depozitarea
deşeurilor;
d) aprobă programe de redresare a mediului;
e) declară teritorii drept zone de criză ecologică sau de catastrofă ecologică,
stabileşte regimul de administrare în ele şi statutul cetăţenilor;
8
f) audiează raportul anual al Guvernului privind starea mediului în republică.
(art. 6, Legea med. prot.)
Preşedintele RM:
a) reprezintă interesele Republicii Moldova în domeniul protecţiei mediului în
relaţiile internaţionale;
b) este responsabil în faţa comunităţii mondiale pentru starea mediului în
republică. (art. 7, Legea prot. med.)
Guvernul RM:
1) realizează politica Parlamentului în domeniul protecţiei mediului şi asigură
folosirea raţională a resurselor naturale, stabileşte înlesniri pentru activităţile
de protecţie a mediului, pentru activităţile economice nonpoluante, pentru
prelucrarea şi neutralizarea deşeurilor de producţie şi menajere;
2) întocmeşte cadastrul resurselor naturale;
3) adoptă decizii cu privire la scoaterea temporară sau definitivă din circuitul
agricol a terenurilor secătuite sau periclitate de procese geologice, la stabilirea
terenurilor destinate împăduririi, la crearea zonelor sanitare şi de protecţie,
precum şi a perdelelor forestiere de protecţie;
4) asigură în comun cu autorităţile administraţiei publice locale acţiuni de
conservare a diversităţii biologice;
5) coordonează activitatea de protecţie a mediului, desfăşurarea de ministere,
departamente şi autorităţile administraţiei publice locale;
6) elaborează programe de ameliorare a calităţii mediului pe anul următor;
7) elaborează măsuri de prevenire a crizelor, accidentelor şi catastrofelor
ecologice, iar în caz de producere a acestora organzează un complex de acţiuni
pentru lichidarea consecinţelor lor;
8) determină amplasarea şi regimul poligoanelor de nivel republican pentru
despozitarea şi prelucrarea deşeurilor de producţie, păstrarea substanţelor toxice
şi radioactive, precum şi reglementează transportarea şi inactivarea acestora;
9) organizează şi susţine activitatea de educaţie ecologică, creează sistemul de
instruire ecologică la toate nivelurile sistemului de învăţămînt, asigură
pregătirea cadrelor de specialişti în domeniul protecţiei mediului;
10) asigură relaţiile externe ale Republicii Moldova cu alte state şi cu
organismele internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
11) numeşte directorul general al autoritătii centrale pentru resursele
naturale şi mediu şi adjuncţii ei;
12) suportă finanţarea activităţii şi înzestrarea tehnico-materială a autorităţii
centrale pentru resursele naturale şi mediu şi a subdiviziunilor acesteia,
finanţarea comenzii de stat pentru cercetări ştiinţifice în probleme de protecţie a
mediului şi folosire raţională a resurselor naturale;
13) cere autorităţilor de administrare a economiei să elaboreze şi să asigure
realizarea în comun cu autorităţile administaţiei publice locale cu instituţiile de
cercetări în domeniile respective şi cu autorităţile pentru mediu programe şi
recomandări cu privire la:
9
a) protecţia şi ameliorarea terenurilor în procesul gospodăririi în conformitate
cu destinaţia lor şi specificul funcţional al ecosistemelor; schimbarea
destinaţiei terenurilor conform rezultatelor expertizei ecologice de stat;
b) reducerea consumului de apă industrială şi prevenirea pierderilor ei, creşterea
gradului ei de utilizare, preîntîmpinarea eutrofizării neechilibrate a apelor de
suprafaţă şi a poluării apelor freatice cu substanţe chimice;
c) economisirea energiei, obţinerea unei maxime eficienţe la folosirea ei,
reorientarea politicii energetice spre producerea decentralizată şi locală a
energiei preferenţial pe seama aplicării surselor de energie alternativă (energia
vîntului, soarelui, masei biologice);
d) îmbunătăţirea performanţelor tehnice pentru reducerea noxelor evacuate în
atmosferă, siastarea folosirii de clorofluorocarbonaţi, diminuarea poluării
atmosferei cu bioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili, reducerea
noxelor evacuate prin gazele de eşapament, a zgomotelor şi vibranţiilor în
conformitate cu prevederile tratatelor şi acordurilor interstatale şi internaţionale în
acest domeniu;
e) elaborarea instrumentelor economice şi de gospodărire pentru
minimalizarea deşeurilor prin utilizarea cît mai eficientă a materiei prime,
reducerea folosirii substanţelor toxice, corozive şi inflamabile sau înlocuirea lor
cu materiale alternative interne, prin mărirea termenului de utilizare a producţiei
şi prin reciclarea ei. (art. 8, Legea prot. med.).
12
- participă la elaborarea şi implementarea convenţiilor, acordurilor regionale şi
internaţionale ce ţin de protecţia mediului;
- monitorizează factorii de mediu şi organizează controlul ecologic de stat;
- participă la elaborarea şi coordonarea normativelor ecologice, standardelor,
metodologiei de calcul al prejudiciului cauzat mediului, asigură aplicarea acestora
în teritoriu;
- organizează, în limitele competenţei, seminare, conferinţe la nivel republican,
regional şi internaţional, participă la simpozioane regionale şi internaţionale,
la pregătirea şi instruirea cadrelor în domeniul protecţiei mediului şi utilizării
resurselor naturale;
- participă la acţiunile de popularizare a măsurilor de asigurare a calităţii
factorilor de mediu, de educaţie a publicului în problemele de mediu prin
intermediul radioteleviziunii, mass-media, emite raportul anual privind activitatea
Inspectoratului.
În domeniul exercitării controlului ecologic de stat:
exercită controlul de stat şi supraveghează respectarea actelor legislative şi
normative în domeniul protecţiei mediului şi utilizării resurselor naturale, cu
excepţia resurselor subsolului şi apelor subterane, de către agenţii economici cu
orice formă de proprietate şi apartenenţă departamentală şi persoanele fizice,
inclusiv străine;
- supraveghează respectarea normativelor şi cerinţelor ecologice, a
instrucţiunilor, recomandărilor, normelor de folosire a resurselor naturale a
normelor de utilizare a produselor şi substanţelor nocive, a deşeurilor;
- exercită controlul privind respectarea şi aplicarea normelor de protecţie a
mediului la amplasarea, proiectarea şi construcţia obiectelor, valorificarea
noilor tehnologii, instalarea utilajelor noi, precum şi asupra modului de utilizare
de către agenţii economici a mijloacelor financiare destinate protecţiei mediului;
- exercită controlul realizării programelor de extindere a fondului silvic şi
lucrărilor de regenerare şi exploatare a pădurilor precum şi de creare a fîşiilor
forestiere de protecţie a zonelor şi fîşiilor de protecţie a apelor;
- exercită controlul privind respectarea normelor ecologice, efectuarea
măsurilor de menţinere şi conservare a biodiversităţii şi de utilizare a faunei
cinegetice;
- exercită controlul privind efectuarea de către agenţii economici a măsurilor
de protecţie a mediului, achitarea taxelor şi plăţilor pentru poluarea mediului;
- exercită controlul de stat privind respectarea legilor şi actelor normative ce
ţin de protecţia mediului înconjurător în procesul de fabricare, depozitare,
transportare, utilizare, neutralizare şi înhumare a produselor şi substanţelor
nocive şi a deşeurilor rezultate din acestea;
- efectuează expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect pentru
construcţia, extinderea, reconstrucţia, reutilarea, modernizarea, reprofilarea,
conservarea, demolarea şi lichidarea obiectelor în corespundere cu actele
normative;
- exercită controlul de stat privind respectarea de către agenţii economici a
limitelor de utilizare a resurselor naturale, a normelor deversărilor şi degajărilor
13
de substanţe nocive în mediul ambiant, precum şi a limitelor de depozitare a
deşeurilor industriale, menajere, toxice şi de altă provenienţă, stabilite în actele
legislative şi normative;
- sistează activitatea agenţilor economici în cazul nerespectării cerinţelor
legislaţiei şi normelor ecologice;
- supraveghează folosirea resurselor acvatice, respectarea normelor speciale
de consum, regimului special de gestionare a zonelor de protecţie şi a zonelor
de protecţie sanitară a resurselor de apă;
- exercită supravegherea asupra respectării legislaţiei în domeniul protecţiei
mediului în timpul extragerii substanţelor utile, precum şi asupra terenurilor
recultivate după epuizarea substanţelor utile;
- participă la aprobarea limitelor de folosire a resurselor naturale, normelor de
emisii şi deversări nocive în mediu, normelor-limită de depozitare a deşeurilor
de producţie şi menajere la compartimentul protecţia mediului înconjurător;
- coordonează programele anuale şi de perspectivă de combatere a eroziunii
solului, alunecărilor de teren, utilizării îngrăşămintelor minerale, organice,
pesticidelor şi altor produse şi substanţe nocive;
- coordonează programele anuale de extindere a suprafeţelor pentru
împădurire, restabilire a biocenozelor silvice autohtone prin reconstrucţie
ecologică şi conservarea biodiversităţii;
- participă la elaborarea normelor anuale admisibile de emisii nocive în
atmosferă din surse fixe şi mobile, supraveghează respectarea regimului de
emisii-limită şi normelor stabilite;
- exercită controlul privind importul/exportul produselor şi substanţelor
nocive, precum şi celor care pot cauza prejudicii mediului;
- exercită controlul ecologic instrumental de stat al autovehiculelor
neînmatriculate în ţară;
- întreprinde măsuri pentru combaterea exportului ilicit din ţară a resurselor
regnului animal, inclusiv a celor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova;
- exercită controlul şi percepe plăţile pentru importul produselor petroliere,
precum şi al mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului;
- monitorizează importul/exportul deşeurilor, substanţelor periculoase şi toxice,
precum şi a emisiilor de substanţe nocive de la transportul auto şi alte surse;
- ţine evidenţa surselor de poluare a aerului atmosferic, bazinelor acvatice şi
solului;
- controlează efectuarea pescuitului industrial şi recreativ-sportiv, stabileşte
măsurile necesare pentru creşterea potenţialului biologic al resurselor piscicole,
popularea bazinelor piscicole cu specii noi, prevenirea şi combaterea
epizootiilor, dăunătorilor şi influenţei negative de orice provenienţă asupra
resurselor piscicole;
- efectuează expertiza ihtiologo-piscicolă a lucrărilor executate în bazinele
piscicole sau în zonele de protecţie.
Alte atribuţii:
- cercetează cazurile de avarii şi situaţiile ecologice excepţionale;
14
- întocmeşte şi înaintează organelor competente materialele privind cazurile
de încălcare a legislaţiei ecologice, înaintează organelor de drept materiale
pentru pornirea dosarelor penale şi tragerea la răspundere penală a infractorilor;
- înaintează în instanţele judiciare acţiuni civile de recuperare a daunelor
cauzate mediului;
- organizează instruirea, reciclarea şi atestarea colaboratorilor Inspectoratului;
- efectuează prin intermediul serviciilor (posturilor) sale de control ecologic
testarea şi controlul ecologic instrumental al surselor mobile de poluare.
(Hotărîrea Guv. RM cu privire la aprobarea structurii şi Regulamentului
Inspectoratului Ecologic de Stat Nr.77 din 30.01.2004, art. 10)
16
Persoanele fizice, potenţiali beneficiari de folosire a factorilor şi
resurselor de mediu.
Recunoscînd dreptul persoanelor fizice la un mediu sănătos de viaţă, statul
asigură:
a) accesul deplin, operativ şi liber la informaţiile privind starea mediului şi
starea sănătăţii populaţiei;
b) dreptul de a se asocia în organizaţii, partide, mişcări, asociaţii de
protecţie a mediului, de a adera la cele existente;
c) dreptul de a participa la dezbaterea proiectelor de legi, diverselor
programe economice sau de altă natură ce vizează direct sau indirect protecţia
mediului şi folosirea resurselor naturale; dreptul la informare şi consultare asupra
proiectelor de amplasare şi construire a obiectelor cu efecte negatuve asupra
mediului, de refacere şi amenajare a teritoriului, a localtăţilor urbane şi rurale;
d) dreptul de a interveni cu demersuri la instanţele de stat, pentru suspendarea
temporară sau definitivă a activităţii agenţilor economici care aduc daune
ireparabile mediului; dreptul de a solicita efectuarea expertizei obiectivelor şi de
a participa la efectuarea expertizei obşteşti;
e) dreptul de a organiza referendumuri naţionale şi locale în probleme
majore de protecţie a mediului;
f) dreptul la educaţie şi instruire ecologică;
g) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizaţii,
partide, mişcări, asociaţii, autorităţilor pentru mediu, administrative sau
judecătoreşti pentru a sista acţiunile care aduc daune mediului, indiferent dacă
agenţii economici vor fi sau nu prejudicaţi în mod direct; dreptul de a trage la
răspundere persoanele, care au comis contravenţii sau infracţiuni ecologice;
h) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit cu urnare a poluării sau a
altor acţiuni de afectare a mediului, precum şi pentru prejudiciul adus sănătăţii
oamenilor;
i) dreptul de a beneficia de facilităţile prevăzute de legislaţie pentru
invenstiţiile capitale, care au drept scop ameliorarea calităţii mediului. (art. 30)
În acelaşi timp, ei fiind datori:
a) să respecte legislaţia cu privire la protecţia mediului şi să protejeze mediul,
să folosească raţional resursele naturale, să nu lezeze drepturile şi înteresele altor
beneficiari ai resurselor naturale să semnaleze operativ autorităţile pentru mediu
sau organizaţiile ecologice despre daunele, provocate naturii de persoanele
fizice şi juridice;
b) să contribuie la amenajarea teritoriilor, la cererea aliniamentelor de
arbori şi arbuşti şi a spaţiilor verzi, să nu admită distrugerea acestora, să nu
polueze teritoriul, unde activează sau locuiesc;
c) să recupereze pierderile şi să repare prejudiciul cauzat mediului şi populaţiei.
(art. 31).
17
3.3.2. Sistemul organizaţional internaţional de protecţie a mediului.
18
- Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).
Organizaţii subregionale.
- Comisia Dunării pentru navigaţie.
- Comisia Rinului.
- Comisia subregională pentru aplicarea Convenţiei de la Oslo, 1972.
- Comisia subregională pentru aplicarea Convenţiei de la Helsinki, 1974.
19
Perioada dintre anii 1980-1990 constituie o perioadă cînd legislaţia în acest
domeniu s-a îmbogăţit doar cu unele norme ce înăspresc măsurile de supraveghere
asupra resurselor naturale.
Odată cu trecerea de la un sistem statal centralizat, de dirijare, de la
proprietatea de stat asupra resurselor naturale la un sistem descentralizat şi la
posibilitatea existenţei multiplelor forme de proprietate asupra resurselor naturale,
a fost dictată necesitatea de a modifica cadrul legislativ din acest domeniu. Astfel,
începînd cu iunie 1993, au fost adoptate Legea protecţiei mediului, Codul
subsolului, Codul apelor,...., Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea
impactului asupra mediului etc.
20
De la apariţia Dreptului mediului ca ramură a jurisprudenţei şi pînă în ziua de
azi mai există discuţii în jurul problemei este oare Dreptul mediului o ramură de
drept sau aceasta este un cumul de norme juridice din diferite ramuri de drept şi
Dreptul mediului apare doar ca o disciplină juridică?
În prezent, în legătură cu această problemă, persistă trei păreri:
a) Dreptul mediului nu este ramură distinctă, ci doar o disciplină juridică,
deoarece:
- de la bun început normele de drept ce protejau natura aparţineau fie dreptului
administrativ, fie dreptului civil, etc.;
- chiar astăzi în această ramură sînt folosite instituţiile de răspundere juridică a
altor ramuri, precum şi alte metode juridice de reglementare;
b) Dreptul mediului – ramură de drept de sinteză, deoarece:
- Dreptul mediului este un domeniu cu obiect distinct de reglementare, dar
care foloseşte procedee şi metodici caracteristice altor ramuri de drept;
c) Dreptul mediului este o ramură de drept distinctă, cu toate caracteristicile
sale, argumentată prin:
- obiect specific de reglementare;
- existenţa unei serii de norme juridice, care prin caracterul lor nu au tangenţe
cu alte domenii şi nu sînt caracteristice acestora;
- existenţa unor instituţii juridice specifice numai acestui domeniu.
Sistemul unei ramuri de drept cuprinde totalitatea de domenii ce ţin direct sau
tangenţial de obiectul de reglementare al acestei ramuri.
Sistemul Dreptului mediului cuprinde:
a. Partea generală, care include totalitatea de norme ce determină instituţiile
principale ale ramurii.
b. Partea specială, care ţine de domeniul procesual, adică stabileşte în ce
condiţii şi în ce mod se realizează protecţia şi folosirea resurselor naturale.
23
8.1. De rînd cu funcţiile şi domeniul său specific de reglementare, Dreptului
mediului îi sînt caracteristice o serie de principii, care de cele mai dese ori îşi
extind cadrul său nu numai asupra aspectului juridic de protecţie a mediului, dar şi
asupra tuturor domeniilor dreptului omului, fiind considerate universale.
Principiu - ,,idee de bază”, ,,teză fundamentală”, ,,exprimă elementele de
conţinut cele mai importante ale dreptului”. [Gh.Avornic, p.99]
Deosebim principii:
a.) de drept intern;
b.) de drept internaţional.
25
9. Raportul juridic de Dreptul mediului.
27
9.3.3. Obiectul raportului juridic de Dreptul mediului.
În literatura juridică nu există un punct de vedere unitar cu privire la obiectul
raportului juridic de Dreptul mediului.
Principalele opiniile exprimate sînt :
a) Obiectul raportului juridic – anumite acţiuni pe care titularul dreptului
subiectiv le efectuează sau le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat a
le săvîrşi. [Gh. Avornic, p.182]
Obiectul raportului juridic de Dreptul mediului – acţiunile sau inacţiunile
subiectelor, conduită ce ţine de folosirea, protecţia, dezvoltarea, conservarea
componentelor naturii, răspunderea juridică în domeniul protecţiei mediului.
b) Obiectul raportului juridic – numai bunurile materiale.
Obiectul raportului juridic de Dreptul mediului – componentele mediului :
biotice, abiotice, antropice.
În dependenţă de obiectul raportului se află şi conţinutul drepturilor şi
obligaţiilor părţilor, precum şi părţile care vor fi obligate să participe la acest
raport.
28
• Obiceiuri, reguli de convieţuire socială la care actele normative fac
trimitere;
• Practica judiciară;
• Doctrina;
• Dreptul comparat.
Particularităţile izvoarelor Dreptului mediului:
- multitudinea de izvoare ce cuprind diverse domenii (regimul juridic de
folosire şi protecţie a apelor, solului, aerului, subsolului, pădurilor etc.),
cu caracteristicile lor în fiecare domeniu;
- regulile de conduită, de cele mai dese cazuri, sînt strîns legate de
respectarea unor norme tehnice relativ la activităţile economice ale
subiectelor;
- natura extensivă a fenomenului poluării dictează astăzi necesitatea
aplicării pe plan intern a unor izvoare internaţionale.
29
- C silvic ş.a.
Condiţia generală: pentru ca o lege a Parlamentului RM să fie considerată
izvor al Dreptului mediului, ea trebuie să conţină reglementări ce ar avea atribuţii
directe în realizarea sarcinii de protecţie şi folosire raţională a componentelor
mediului. Astfel, pot fi considerate la fel ca şi izvoare da Dreptul mediului:
- C penal;
- C civil;
- C contravenţii administrative.
* Decretele Preşedintelui RM, ce vizează relaţiile privind folosirea şi protecţia
mediului.
* Hotărîrile Guvernului RM.
* Actele Ministerului Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării teritoriului.
* Actele organelor administraţiei publice locale, cînd acestea impun
reglementări privind regimul de folosire şi protecţie a componentelor de mediu pe
teritoriul unităţii administrative.
* Tratate şi convenţii internaţionale.
1. Convenţia Internaţională de Protecţie a Plantelor din 06.12.1951 (Noul text
revizuit, aprobat de confrerinţa FAO la cea de a 29-a sesiune a acesteia -
Noiembrie 1997).
2. Convenţie privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi
floră pe cale de dispariţie din 03.03.1973 // în "Tratate internaţionale", 2001,
volumul 28, pag.257.
3. Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din
Europa din 19.09.79, Berna // în "Tratate internaţionale", 1999, volumul 7, pag.7
4. Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi din
13.11.79, Geneva // în "Tratate internaţionale", 1999, volumul 9, pag.63.
5. Carta mondială pentru natură din 28.10.1982, New York // în "Tratate
internaţionale", 1999, volumul 7, pag.59.
6. Convenţia pentru protecţia stratului de ozon din 22.03.85 // în "Tratate
internaţionale", 1999, volumul 11, pag.219.
7. Protocolul referitor la substanţele care distrug stratul de ozon din 16.09.87,
Montreal // în "Tratate internaţionale", 1999, volumul 11, pag.237.
8. Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al
deşeurilor periculoase şi a eliminării acestora din 22.03.1989 // în "Tratate
internaţionale", 1999, volumul 15, pag.97.
9. Convenţie privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător în
zonele transfrontiere din 25.02.91, Espoo (Finlanda) // în "Tratate internaţionale",
1999, volumul 7, pag.39.
10. Acord cu privire la colaborarea în domeniul ecologiei şi protecţiei
mediului natural ambiant din 08.02.1992, CSI // în "Tratate internaţionale", 1999,
volumul 16, pag.17.
11. Convenţie privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă tranfrontiere şi a
lacurilor internaţionale din 17.03.1992, Helsinki // în "Tratate internaţionale",
1999, volumul 7, pag.65.
30
12. Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea
climei din 09.05.92, New York // în "Tratate internaţionale", 1999, volumul 9,
pag.74.
13. Convenţia privind diversitatea biologică din 05.06.92 // în "Tratate
internaţionale", 1999, volumul 9, pag.101.
14. Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra
schimbărilor climatice din 11.12.1997.
10.3. Aplicarea legislaţiei mediului.
Legile privind folosirea şi protecţia mediului acţionează concomitent sub trei
aspecte:
⇒ o anumită perioadă de timp: relaţiile sociale suferă permanente modificări,
de aceea şi regimul de reglementare necesită schimbări; dacă o lege adoptată
reflectă necesităţile timpului, cealaltă este automat abrogată;
⇒ asupra unui teritoriu limitat acţionează, în acelaşi timp, mai multe legi:
coexistenţa legilor este determinată de necesitatea soluţionării în complex a
relaţiilor ce ţin de regimul de folosire şi protecţie a mediului;
⇒ asupra unor anumite categorii de subiecte participante la relaţiile
reglementate de lege.
31
În mod obişnuit, acţiunea în timp a legilor mediului este supusă condiţiilor
generale. Abatere prezintă legile adoptate în situaţii excepţionale, care îşi au
limitele în funcţie de faptul cît timp vor persista condiţiile ce au generat aceste
situaţii.
32
Tema II. Administrarea de stat în domeniul protecţiei mediului.
33
1.3. Formele de administrare în domeniul protecţiei mediului
înconjurător :
* Reglementarea administrativă a folosirii resurselor naturale.
* Mecanismul economic de gestiune a resurselor naturale.
36
Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor îl exercită Guvernul
şi autorităţile administraţiei publice locale. Dispoziţiile acestora sînt obligatorii
pentru toţi deţinătorii de terenuri.
3.7.3. Controlul de stat asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi
protecţiei fondurilor forestier şi cinegetic are drept sarcină asigurarea
respectării de către persoanele fizice şi juridice a legislaţiei silvice şi
cinegetice. El este exercitat de Guvern şi organele de stat pentru protecţia mediului
înconjurător.
Cetăţenii şi asociaţiile obşteşti au dreptul să primească de la organele silvice
de stat şi de la organele de stat pentru protecţia mediului înconjurător informaţie
despre starea fondurilor forestier şi cinegetic, măsurile planificate şi realizate de
conservare şi folosire a acestora, să propună şi să realizeze, în conformitate cu
legislaţia, măsuri privind paza şi folosirea raţională a fondurilor forestier şi
cinegetic, conservarea biodiversităţii în ele.
4. Monitoringul ecologic.
37
Nomenclatorul cadastrelor de stat ale resurselor naturale se aprobă de
Guvern, la propunerea organului de stat abilitat cu conducerea cadastrării.
Categorii :
Cadastrul de stat al regnului animal, conţine totalitatea informaţiilor
despre arealul, efectivul, locurile de vieţuire şi reproducere a animalelor şi
folosirea lor şi se întocmeşte pe o perioadă de 10 ani de către Academia de Ştiinţe
a Moldovei pe baza evidenţei de stat a animalelor.
Controlul asupra ţinerii Cadastrului de stat al regnului animal se exercită de
către Ministerul Ecologiei.
Cadastrul de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate
cuprinde date despre statutul juridic, apartenenţa, amplasamentul, regimul de
protecţie, importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a acestor obiecte şi
complexe.
Ţinerea cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor
protejate este de competenţa Ministerului Ecologiei.
Cadastrul de Stat al Apelor cuprinde datele evidenţei apelor conform
indicilor de cantitate şi calitate, datele privind înregistrarea folosinţelor de
apă, evidenţa folosirii apelor şi starea lor ecologică.
Cadastrul funciar conţine un sistem de informaţii şi documente despre
regimul juridic al terenurilor, despre atribuirea lor deţinătorilor de terenuri, despre
parametrii cantitativi şi calitativi şi despre valoarea economică a terenurilor.
Cadastrul funciar are menirea de a asigura autorităţile administraţiei publice
locale, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile interesate şi cetăţenii cu informaţii
despre starea terenului în scopul organizării folosirii raţionale şi protecţiei lui,
reglementării relaţiilor funciare, regimului proprietăţii funciare, fundamentării
proporţiilor plăţilor funciare, aprecierii activităţii economice, efectuării altor
măsuri legate de folosirea terenului.
Cadastrul funciar este ţinut de autorităţile administraţiei publice locale
conform unui sistem unic pentru întreaga republică. Documentele principale ce
se elaborează pentru cadastrul funciar general sînt: dosarul lucrărilor de hotărnicie,
planurile, registrele şi fişele cadastrale.
Cadastrul silvic de stat conţine un sistem de informaţii despre regimul
juridic al fondului forestier, clasificarea pădurilor pe grupe şi categorii
funcţionale, aprecierea lor sub raport economic, altă informaţie necesară pentru
gospodărirea fondului forestier şi evaluarea rezultatelor activităţii economice în
fondul forestier. Materialele evidenţei de stat a fondului forestier sînt corelate cu
datele din cadastrul funciar.
Cadastrele de stat ale obiectivelor de folosire a subsolului.
Cadastrele de stat se întocmesc pentru zăcămintele naturale şi tehnogene şi
manifestările de substanţe utile, precum şi pentru obiectivele din subteran, care
nu sînt legate de extracţia substanţelor utile.
Cadastrele de stat ale zăcămintelor şi manifestărilor de substanţe utile
trebuie să conţină date despre fiecare zăcămînt, caracterizînd locul de aflare
a lui, cantitatea şi calitatea substanţelor de bază şi secundare şi a
38
componentelor lor, condiţiile tehnico-miniere, hidrogeologice, ecologice şi
alte condiţii de exploatare a zăcămintelor şi evaluarea geologo-economică,
precum şi date cu privire la fiecare manifestare a substanţelor utile.
Cadastrele de stat ale obiectivelor din subteran, ce nu sînt legate de
extracţia substanţelor utile, precum şi sectoarele subsolului folosite pentru
îngroparea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor trebuie să conţină
date cu privire la locul de aflare, dimensiunile, destinaţia, termenele de
funcţionare, condiţiile geologo-miniere şi alte condiţii naturale ale obiectivului.
6. Caracteristica generală a expertizei ecologice.
39
Totodată, rolul evaluării impactului asupra mediului şi expertizei ecologice
reiese din problemele ce le soluţionează:
1.) prevenirea sau minimalizarea eventualului impact direct, indirect sau
cumulativ al obiectivelor şi activităţilor economice preconizate asupra mediului,
componentelor lui, ecosistemelor şi sănătăţii populaţiei;
2.) menţinerea echilibrului ecologic, crearea condiţiilor optime de viaţă pentru
oameni;
3.) corelarea dezvoltării social-economice cu capacităţile ecosistemelor.
44
b) să ia cunoştinţă de documentaţia tehnico-normativă cu privire la efectuarea
expertizei ecologice de stat;
c) să participe, prin reprezentanţii săi, la şedinţele comisiilor de experţi la
care se iau în dezbatere avizele expertizei ecologice obşteşti.
47
Răspunderea ecologică – obligaţia persoanelor fizice, persoanelor juridice şi
statului de a respecta normele ce reglementează corelaţia societăţii şi naturii, în
vedere îmbinării ştiinţifice a intereselor ecologice şi economice.
49
2.1.2.La tragerea persoanei la răspundere penală, organele de anchetă şi cele
judiciare trebuie să indice precis ce infracţiune a săvîrşit persoana şi de care normă
a legii penale este prevăzută această infracţiune. Soluţionarea acestor probleme
este bazată pe concepţia privind componenţa de infracţiune.
Componenţa de infracţiune este un sistem de elemente şi semne (trăsături)
obiective şi subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă
drept infracţiune concretă.
Elementele componenţei de infracţiune reprezintă părţi componente ale unui
sistem integral al infracţiunii. Aceste părţi integrate se numesc elementele sau
laturile infracţiunii.
Distingem patru părţi componente ale faptei infracţionale:
a) obiectul – relaţiile sociale, ocrotite de legislaţia penală, ce atentează la
valorile sociale unanim recunoscute, enumerate în particular de Codul Penal al
RM, partea specială.
b) latura obiectivă – actul exterior al atentării prejudiciabile la obiectul ocrotit
de legea penală (fapta, consecinţele, raportul dintre faptă şi consecinţă, locul,
timpul, împrejurările, metodele săvîrşirii infracţiunii).
c) subiectul – persoana fizică (16 ani (excepţie 14 ani)) şi persoana juridică
care desfăşoară activitate de întreprinzător (art.21 CP)
d) latura subiectivă – atitudinea psihică a persoanei faţă de fapta săvîrşită, sub
formă de intenţie sau imprudenţă, şi faţă de consecinţele ce pot avea loc (vinovăţia
sub formă de intenţie sau imprudenţă, motivul după care se conducea vinovatul,
scopul pe care tindea să-l atingă prin săvîrşirea infracţiunii).
51
Mărimea amenzii pentru persoanele juridice se stabileşte în limitele de la 500
la 10.000 unităţi convenţionale, în funcţie de caracterul şi gravitatea infracţiunii
săvîrşite, de mărimea daunei cauzate, luîndu-se în considerare situaţia
economico-financiară a persoanei juridice. În caz de eschivare cu rea-voinţă a
persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător de la achitarea
amenzii fixate, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitată a
amenzii cu urmărirea patrimoniului.
În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la achitarea amenzii
stabilite ca pedeapsă principală sau complementară, instanţa de judecată poate să
înlocuiască suma neachitată a amenzii cu arest sau închisoare. Suma amenzii se
înlocuieşte cu arest sau închisoare, calculîndu-se o lună de arest sau închisoare
pentru 50 unităţi convenţionale.
În cazul în care condamnatul nu este în stare să plătească amenda stabilită
ca pedeapsă principală sau complementară, instanţa de judecată poate, să
înlocuiască suma neachitată a amenzii cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii, calculîndu-se 60 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii
pentru 50 unităţi convenţionale de amendă. (art. 64 CP)
52
Munca neremunerată în folosul comunităţii va fi prestată timp de cel mult 18
luni, timp care se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti.
(art.67 CP)
53
1.) Fapta ilicită – acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat încălcarea
drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane.
2.) Prejudiciul – rezultate dăunătoare, efecte ale încălcării drepturilor
subiective şi intereselor legitime ale persoanelor.
3.) Raportul de cauzalitate – legătura dintre fapta ilicită şi prejudiciul cauzat;
prejudiciul trebuie să fie consecinţa faptei ilicite.
4.) Culpa (vinovăţia) – atitudinea psihică a persoanei faţă de fapta săvîrşită şi
consecinţele ei.
55
Deteriorarea construcţiilor şi instalaţiilor hidrotehnice, de gospodărire şi de
protecţie a apelor. (art.62)
Nerespectarea regulilor şi instrucţiunilor ce se referă la exploatarea
construcţiilor şi instalaţiilor hidrotehnice, de gospodărire şi de protecţie a apelor.
(art.62/1)
Folosirea ilegală a pămînturilor din fondul forestier al statului. (art.63)
Încălcarea modului stabilit de folosire a fondului de exploatare, de recoltare şi
transportare a lemnului, de recoltare a răşinii. (art.64)
Tăierea ilegală şi vătămarea arborilor şi arbuştilor, distrugerea şi vătămarea
culturilor de pădure şi a arborilor tineri. (art.65)
Distrugerea sau vătămarea subarboretului din păduri. (art.66)
Efectuarea unor exploatări forestiere necorespunzătoare scopurilor sau
cerinţelor, prevăzute în autorizaţia (dispoziţia) de tăiere a pădurii ori în biletul
silvic. (art.67)
Încălcarea regulilor cu privire la regenerarea şi îmbunătăţirea stării pădurilor,
cu privire la folosirea resurselor de arboret exploatabil. (art.68)
Degradarea fînaţurilor şi a păşunilor de pe terenurile fondului forestier de stat.
(art.69)
Cositul samavolnic al fînului şi păşunatul samavolnic al vitelor, strîngerea
samavolnică a fructelor sălbatice, nucilor, ciupercilor, pomuşoarelor. (art.70)
Darea în exploatare a obiectivelor de producţie fără instalaţii, care să prevină
influenţă dăunătoare asupra pădurilor. (art.71)
Degradarea pădurii cu ape de scurgere, cu substanţe chimice, cu degajări,
deşeuri şi reziduuri dăunătoare. (art.72)
Murdărirea pădurilor cu deşeuri şi reziduuri menajere. (art.73)
Distrugerea sau deteriorarea şanţurilor de desecare din păduri, a sistemelor de
drenaj şi a drumurilor de pe terenurile fondului forestier al statului. (art.74)
Distrugerea sau deteriorarea în păduri a indicatoarelor de delimitare, a
pancartelor, panourilor şi a altor obiecte de agitaţie vizuală. (art.75)
Nimicirea faunei folositoare pentru pădure. (art.76)
Încălcarea regulilor de securitate contra incendiilor în păduri. (art.77)
Degajarea de substanţe poluante în atmosferă peste normative sau fără
autorizaţie şi acţiunea fizică dăunătoare asupra aerului atmospheric. (art.78)
Darea în exploatare şi utilizarea obiectivelor cu încălcarea normelor şi
cerinţelor de protecţie a mediului înconjurător. (art.79)
Fabricarea şi comercializarea produselor în lipsa elaborărilor tehnice şi
tehnologice care asigură prelucrarea lor după pierderea calităţilor de consum.
(art.79/1)
Încălcarea regulilor de exploatare, precum şi nefolosirea instalaţiilor pentru
purificarea degajărilor de poluanţi în atmosferă. (art.80)
Darea în exploatare a mijloacelor de transport şi a altor mijloace de locomoţie,
care depăşesc normativele admise de degajare a substanţelor poluante. (art.81)
Exploatarea mijloacelor de automototransport şi a altor mijloace de locomoţie,
care depăşesc normativele admise de degajare a substanţelor poluante. (art.82)
56
Nerespectarea cerinţelor d ee protecţie a aerului atmosferic la stocarea şi
arderea deşeurilor industriale şi a resturilor menajere. (art.83)
Încălcarea regulilor de transportare, păstare şi folosire a mijloacelor pentru
protecţia plantelor şi altor preparate. (art.84)
Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor, care exercită controlul asupra protecţiei
aerului atmospheric. (art.85)
Neîndeplinirea sau îndeplinirea inadecvată a dispoziţiilor Expertizei ecologice
de stat şi ale Inspectoratului ecologic de stat. (art.85/1)
Neadmiterea inspectării obiectivelor sau neacordarea informaţiei despre starea
mediului înconjurător. (art.85/2)
Încălcarea legislaţiei şi a documentelor normative privind expertiza ecologică.
(art.85/3)
Încălcarea regulilor de protecţie şi de folosire a regnului animal. (art.86)
Încălcarea regulilor de vînătoare, de pescuit, de protecţie a rezervelor
piscicole şi a regulilor de efectuare a altor feluri de folosire a regnului animal.
(art.87)
Încălcarea gravă a regulilor de vînătoare. (art.87/1)
Nimicirea animalelor, înregistrate în Cartea Roşie. (art.88)
Importul ilegal al unor animale sau plante. (art.88/1)
Încălcarea modului de exercitare a folosirii regnului animal în rezervaţiile
naturale şi pe alte teritorii în mod special ocrotite. (art.88/2)
Cruzimea faţă de animale. (art.89)
Strînsul plantelor, înregistrate în Cartea Roşie. (art.90)
Încălcarea regulilor de protecţie şi a regimului obiectivelor naturale, aflate sub
protecţia specială a statului. (art.91)
57
sancţiuni administrative pot fi aplicate numai ca sancţiuni administrative
principale.
Pentru o contravenţie administrativă poate fi aplicată fie sancţiune principală,
fie sancţiune principală şi complementară.
5. Răspunderea disciplinară
în raporturile de dreptul mediului.
60
calcul timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de
studii sau în concediul medical.
Sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată după expirarea a 6 luni din ziua
comiterii abaterii disciplinare, iar în urma reviziei sau a controlului activităţii
economico-financiare - după expirarea a 2 ani de la data comiterii.
În termenele indicate nu se include durata desfăşurării procedurii penale.
61
TEMA IV. REGIMUL JURIDIC AL FONDULUI FUNCIAR.
1. Noţiunea şi caracteristica generală a fondului funciar.
2. Noţiunea şi caracteristica generală a administrării de stat a fondului
funciar.
3. Sistemul organelor de administrare de stat a fondului funciar.
4. Cadastrul funciar de stat.
5. Reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare şi de beneficiere
funciară.
62
Fondul funciar, în dependenţă de destinaţia principală, se compune din
următoarele categorii de terenuri:
- cu destinaţie agricolă;
- din intravilanul localităţilor;
- destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi cu alte destinaţii
speciale;
- destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, terenurile
de valoare istorico-culturală, terenurile zonelor suburbane şi ale zonelor verzi;
- ale fondului silvic;
- ale fondului apelor;
- ale fondului de rezervă.
63
Terenurile din intravilan.
Terenurile din intravilan se află în administrarea autorităţilor administraţiei
publice locale, iar din municipii - în proprietate municipală.
Perimetru al localităţii este hotarul intravilanului (teritoriului ei) care îl
desparte de extravilan. Perimetrul respectiv al localităţii se stabileşte prin
reglementarea regimului proprietăţii funciare în conformitate cu planul general şi
pe baza argumentării tehnico-economice a dezvoltării oraşului şi satului (comunei).
Perimetrul oraşelor se stabileşte şi se modifică de către Guvern.
Perimetrul celorlalte localităţi se stabileşte şi se modifică de autorităţile
administraţiei publice locale. (art.43 CF)
Din componenţa terenurilor oraşelor şi satelor (comunelor) fac parte:
- terenurile pe care sînt amplasate construcţii şi alte amenajări;
- terenurile de uz public;
- terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte,
pentru liniile de telecomunicaţii, de transport electric, pentru exploatări miniere şi
pentru alte industrii;
- terenurile împădurite;
- terenurile cu destinaţie agricolă şi alte terenuri. (art.44 CF)
Toate terenurile oraşelor şi satelor (comunelor) se folosesc în conformitate cu
planurile lor de sistematizare şi cu planurile de organizare economico-funciară a
intravilanului localităţilor. Planurile de sistematizare ale oraşelor şi satelor
(comunelor) determină direcţiile principale ale folosirii terenurilor din intravilan
pentru construirea caselor, a obiectelor industriale şi de altă natură, pentru
amplasarea şi amenajarea locurilor de agrement, iar planurile de organizare
economico-funciară a intravilanului determină direcţiile principale ale folosirii
terenurilor care nu sînt destinate construcţiilor şi a celor care rămîn temporar
neocupate de construcţii. (art.45 CF)
o Terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale cuprind terenurile pe
care sînt amplasate construcţiile şi amenajările şi cele pe care urmează să fie
construite case, clădiri de menire social-culturală, industrială şi cu alte destinaţii.
Aceste terenuri se atribuie întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pentru
zidirea şi exploatarea construcţiilor industriale a caselor, a clădirilor de menire
social-culturală, a altor construcţii şi amenajări, precum şi cetăţenilor pentru
construcţia individuală de locuinţe.
o Terenuri de uz public din oraşe şi sate (comune) sînt terenurile folosite
pentru căile de comunicaţie (pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi altele asemenea),
pentru necesităţile social-culturale ale populaţiei (grădini publice, parcuri, lacuri,
plaje, bulevarde, scuaruri), pentru cimitire şi alte necesităţi ale gospodăriei
comunale.
o Terenuri pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte,
pentru liniile de telecomunicaţii şi transport electric, pentru exploatările miniere
şi pentru alte industrii sînt terenurile atribuite întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor respective pentru realizarea funcţiilor lor. Amplasarea construcţiilor
şi amenajărilor pe aceste terenuri, precum şi lucrările de amenajare, le efectuează
beneficiarii funciari prin hotărîrea autorităţilor administraţiei publice locale
64
respective. Punerea la dispoziţia întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a
suprafeţelor pentru exploatarea industrială a zăcămintelor se face după demarcarea
arterei miniere.
o Terenurile împădurite ale oraşelor şi satelor (comunelor) servesc
ameliorării mediului înconjurător, organizării odihnei, nevoilor de cultură, apărării
teritoriului localităţilor împotriva eroziunii cauzate de apă şi de vînt.
o Terenurile cu destinaţie agricolă în oraş şi sat (comună) sînt terenurile
arabile, plantaţiile multianuale, fîneţele, imaşurile, pepinierele şi altele asemenea.
Ele pot fi atribuite în folosinţa întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor agricole,
precum şi cetăţenilor pentru agricultură, legumicultură, păşuni şi fîneţe.
o Din alte terenuri fac parte rîpele, ravenele, bolovănişurile şi alte terenuri
necultivabile.
Autorităţile administraţiei publice locale execută complexul necesar de
lucrări pentru amenajarea şi înverzirea teritoriilor oraşelor şi satelor (comunelor).
Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi cetăţenii sînt datori, în conformitate cu
regulile aprobate de autorităţile administraţiei publice locale, să păstreze
plantaţiile verzi, să ţină teritoriile, atribuite lor, într-o ordine conform cerinţelor
sanitare şi de protecţie contra incendiilor.
Terenurile degradate – terenurile care prin eroziune, poluare sau prin acţiunea
altor factori antropici şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de producţie pentru
culturi agricole sau silvice şi anume:
1) terenuri cu eroziune de suprafaţă foarte puternică şi excesivă, indiferent de
folosinţă;
2) terenuri cu eroziune în adîncime;
3) terenuri afectate de alunecări active, prăbuşiri, surpături şi curgeri
noroioase;
4) terenuri nisipoase expuse erodării de către ape sau vînt;
5) terenuri cu aglomerări de petriş, bolovăniş, stîncării şi depozite de aloviuni
torenţiale;
6) terenuri cu exces permanent de umeditate şi mlaştini;
7) terenuri sărate şi acide;
8) terenuri poluate cu substanţe chimice, petroliere sau toxice;
9) terenuri ocupate cu halde miniere, deşeuri industriale şi/sau menajere;
10) terenuri neproductive;
11) terenuri cu biocenoze afectate sau distruse.
Protecţia şi ameliorarea terenurilor degradate se asigură prin amenajări de
îmbunătăţire, care reprezintă lucrări complexe de construcţii hidrotehnice de
prevenire şi ameliorare a acţiunilor factorilor de risc – secetă, exces de apă,
eroziunea solului, inundaţii – pe terenurile cu destinaţie agricolă sau silvică, avînd
ca scop valorificarea capacităţilor de producţie a terenurilor şi a plantelor şi
întroducerea în circuitul economic a terenurilor neproductive.
68
Sectoarele de teren se caracterizează prin suprafaţă, amplasament, hotare, au
statut juridic şi alte caracteristici, specificate în documentaţia înregistrării de stat a
dreptului asupra pămîntului.
Sectoarele de teren şi obiectele aferente acestora (solul, bazinele de apă
închise, pădurile, plantaţiile multianuale, clădirile, construcţiile, edificiile etc.),
strămutarea cărora este imposibilă fără a cauza pierderi directe destinaţiei lor,
constituie bunuri imobile.
Sectoarele de teren pot fi divizibile şi indivizibile.
Se consideră divizibile sectoarele de teren care pot fi împărţite în porţiuni fără
a le schimba destinaţia, fără a încălca normele antiincendiare, sanitare, ecologice,
agrotehnice şi urbanistice, fiecare porţiune formînd după divizare un teren de sine
stătător. Celelalte sînt considerate indivizibile.
Cotele de teren ale sectorului de teren aflat în folosinţă comună de asemenea
constituie obiecte ale relaţiilor funciare.
Cotele de teren au expresie cantitativă şi descriere, cuprinzînd indicaţii
privind destinaţia şi categoria de folosinţă. Cotele de teren în natură nu se
delimitează.
69
- creării unui mecanism de evidenţă şi control asupra stării ecologice a
terenurilor, asigurării deţinătorilor cu normative ecologice ale regimurilor de
folosire optimă a terenurilor.
Modul de protecţie a terenurilor este stabilit de legislaţia privind ocrotirea
naturii şi mediului înconjurător.
Acţiunile de protecţie a terenurilor se efectuează pe baza proiectelor de
reglementare a regimului proprietăţii funciare, de ameliorare şi de altă natură,
elaborate şi aprobate în modul stabilit pe baza recomandărilor ştiinţei şi practicii
înaintate.
Deţinătorii de terenuri:
⇒ organizează raţional teritoriul;
⇒ păstrează şi îmbunătăţesc fertilitatea solurilor, alte proprietăţi utile ale
terenului, introducînd asolamente fundamentate ştiinţific, administrînd
raţional îngrăşăminte, aplicînd metode cruţătoare de lucrare a terenului şi
alte măsuri de protecţie;
⇒ protejează terenurile contra eroziunii, cauzate de ape şi de vînt, prin măsuri
economico-organizatorice, agrotehnice şi hidrotehnice, prin crearea unui
sistem de perdele forestiere de protecţie şi înierbare;
⇒ protejează terenurile contra subinundării, înmlăştinirii, salinizării, uscării
excesive, tasării, poluării cu deşeuri industriale, cu substanţe chimice,
biologice şi radioactive, produse petroliere, cu gunoi menajer şi de
producţie, cu ape de scurgere, precum şi contra altor procese de ruinare;
⇒ protejează terenurile agricole contra acoperirii lor cu tufari, contra altor
procese ce duc la înrăutăţirea stării lor agrotehnice;
⇒ conservează terenurile agricole degradate, dacă este imposibilă restabilirea
fertilităţii solurilor;
⇒ recultivă terenurile degradate, restabilesc şi îmbunătăţesc fertilitatea lor, le
antrenează în circuitul economic;
⇒ decopertează stratul fertil al solului în procesul efectuării lucrărilor de
construcţie, ameliorative şi altor lucrări legate de distrugerea solului, îl
păstrează şi îl folosesc în scopuri de recultivare şi ameliorare a terenurilor
agricole;
⇒ realizează programele de stat de dezvoltare economică şi socială privind
protecţia terenurilor. (art.79 CF)
Cointeresarea deţinătorilor în păstrarea şi îmbunătăţirea fertilităţii solurilor, în
protejarea terenurilor de urmările negative ale activităţii de producţie poate fi
realizată prin stimularea economică a folosirii raţionale şi a protecţiei terenurilor.
Stimularea economică prevede:
alocarea mijloacelor de la bugetul republican şi de la cel local pentru
restabilirea terenurilor distruse nu din vina deţinătorilor;
scutirea de plată pentru terenurile aflate în stadiul de valorificare agricolă
sau de îmbunătăţire a stării lor în perioada efectuării lucrărilor prevăzute de
proiect;
acordarea de credite avantajoase;
70
compensarea parţială din mijloacele bujetului respectiv a reducerii venitului
ca urmare a conservării provizorii a terenurilor distruse nu din vina
deţinătorilor;
stimularea pentru îmbunătăţirea terenurilor, pentru sporirea fertilităţii
solurilor şi a productivităţii lor, pentru obţinerea unei producţii pure din
punct de vedere ecologic.
La proiectarea, amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a obiectelor,
edificiilor şi amenajărilor noi şi celor reconstruite, precum şi la implementarea
unor tehnologii noi ce influenţează negative starea terenurilor, trebuie să se
prevadă şi să se ia măsuri în vederea protecţiei lor, de comun acord cu organele de
ocrotire a naturii.
Sînt interzise darea în exploatare a obiectelor şi aplicarea tehnologiilor care nu
asigură protecţia terenurilor contra degradării sau distrugerii. (art.80 CF)
2. Noţiunea şi caracteristica generală a administrării
de stat a fondului funciar.
72
• aprobarea suprafeţelor de vii şi livezi supuse casării în baza
propunerilor comitetelor executive raionale sau primăriilor municipale.
(art.8 CF)
73
Autorităţile administraţiei publice locale constituie comisii funciare din
consilieri ai consiliilor locale, specialişti ai organelor de stat pentru reglementarea
regimului proprietăţii funciare şi ai organelor de privatizare reprezentanţi ai
întreprinderilor agricole şi din locuitori ai unităţii administrativ-teritoriale
respective.
75
⇒ repartizarea terenurilor în natură, pregătirea titlurilor care dovedesc dreptul
de proprietate, posesiune şi de beneficiere;
⇒ efectuarea lucrărilor de evaluare şi evidenţă a terenurilor;
⇒ elaborarea proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare
privind terenurile intragospodăreşti, terenurile deţinătorilor, argumentîndu-
se măsurile de folosire eficientă a terenurilor conform destinaţiilor speciale,
de sporire a fertilităţii solurilor şi de aplicare a tehnologiilor cruţătoare de
natură;
⇒ elaborarea proiectelor de lucru legate cu valorificarea, îmbunătăţirea şi
protecţia terenurilor;
⇒ elaborarea proiectelor de reglementare economico-funciară a teritoriilor
localităţilor;
⇒ supravegherea de autor a realizării proiectelor de reglementare a regimului
proprietăţii funciare;
⇒ efectuarea cercetărilor şi prospecţiunilor topografice, aerofotogeodezice,
cartografice, pedologice, geobotanice, geomorfologice şi de altă natură.
76
sectoarele de teren din rezerva intravilanului pînă la epuizarea acesteia
pentru construcţia caselor de locuit, anexelor gospodăreşti şi grădini: în
oraşe - de la 0,04 pînă la 0,07 hectare, în localităţi rurale - pînă la 0,12
hectare. Dimensiunile concrete ale sectoarelor de teren se stabilesc de către
autorităţile administraţiei publice locale;
terenurile aferente caselor de locuit cu mai multe apartamente privatizate,
care nu constituie blocuri, în proprietatea comună în diviziune a
proprietarilor apartamentelor, proporţional suprafeţei privatizate de fiecare.
Atribuirea repetată în proprietate privată a terenurilor cetăţenilor în aceste
scopuri, se efectuează contra plată prin vînzare la licitaţie, organizată de autoritatea
administraţiei publice locale.
Comisiile funciare, constituite de către autorităţile administraţiei publice
locale, stabilesc terenurile care rămîn în proprietate publică în hotarele unităţii
administrativ-teritoriale:
- rezervă pînă la cinci la sută din terenurile cu destinaţie agricolă pentru
necesităţile dezvoltării sociale a localităţii;
- rezervă suprafeţe corespunzătoare pentru a fi folosite ca păşuni obşteşti.
Diferenţa dintre suprafaţa totală a unităţii administrativ-teritoriale şi suprafaţa
terenurilor repartizate în proprietate publică constituie fondul de privatizare.
Comisiile funciare stabilesc cota de teren echivalent care se atribuie în
proprietate privată: membrilor întreprinderilor agricole, salariaţilor din organizaţii
şi întreprinderi care locuiesc în localităţi rurale şi execută nemijlocit diferite
lucrări, salariaţilor din întreprinderile zootehnice intergospodăreşti, persoanelor
care deţin funcţii elective sau îşi satisfac serviciul militar în termen şi care pînă la
aceasta au lucrat la întreprinderi agricole, persoanelor care au lucrat anterior la
întreprinderile agricole din localitatea respectivă: bărbaţi - 25 de ani, femeile - 20
de ani, ş.a.
Toate operaţiunile de atribuire a cotei de teren echivalent se înfăptuiesc,
ţinîndu-se cont de situaţia de la 1 ianuarie 1992.
Autentificarea dreptului de proprietate asupra cotei de teren echivalent se face
în baza hotărîrii autorităţilor administraţiei publice locale prin eliberarea unui titlu
ce confirmă acest drept.
Amplasarea terenurilor care se atribuie în calitate de cote de teren echivalent
va fi determinată de primăria satului (comunei) sau oraşului fără cererea titularului
cotei de teren echivalent în baza proiectului de organizare a teritoriului, elaborat de
o întreprindere de stat sau privată care dispune de licenţa respectivă.
Proiectul de organizare a teritoriului se aprobă de primăria satului (comunei)
sau oraşului la propunerea comisiei funciare.
La cererea proprietarului cotei de teren echivalent, în cadrul elaborării
proiectului de organizare a teritoriului, primăria satului (comunei) sau oraşului
poate decide atribuirea în natură (pe loc) a cotei de teren echivalent şi grădinii
(grădinilor) din extravilan într-un singur teren.
Cota de teren echivalent ce se atribuie în natură (pe loc) în conformitate cu
proiectul de organizare a teritoriului poate fi divizată, în funcţie de situaţie, în cel
mult 3 terenuri (teren arabil, vie şi livadă).
77
Primăria satului (comunei) sau oraşului eliberează titlul de autentificare a
dreptului deţinătorului de teren pentru fiecare teren, înregistrează proprietarii
terenurilor în registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri şi, la cererea
deţinătorului de teren, stabileşte hotarele terenului în natură (pe loc).
Terenurile dobîndite în proprietate privată pot fi transmise prin moştenire şi
înstrăinate prin acte juridice între vii.
79
să asigure atît obţinerea unei producţii calitative, cît şi protecţia solului
şi sporirea fertilităţii lui;
• să respecte drepturile altor deţinători de terenuri;
• să păstreze bornele de hotar şi punctele reţelei geodezice de stat din
teren;
• să respecte proiectul de organizare a teritoriului;
• să prezinte la timp autorităţilor administraţiei publice locale informaţiile
stabilite prin legislaţie, privitoare la starea şi folosirea terenului. (art.29
CF)
81
TEMA V. REGIMUL JURIDIC DE FOLOSIRE ŞI PROTECŢIE A
SUBSOLULUI.
82
Subsolul este partea scoarţei terestre, situată mai jos de stratul de sol şi de
fundul bazinelor de apă ce se întinde pînă la adîncimi accesibile pentru studiere şi
valorificare geologică. (art.3 CS)
Subsolul este proprietatea Republicii Moldova care îl posedă, îl foloseşte,
dispune de el şi îl protejează. (art.4 CS)
85
Se interzice proiectarea şi construcţia localităţilor, complexelor industriale şi
altor obiective ale economiei naţionale, precum şi ridicarea caselor de locuit şi
altor construcţii pînă la obţinerea datelor cu privire la substanţele utile din
subsolul sectorului pe care urmează să se ridice construcţii.
Ridicarea construcţiilor pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe utile,
precum şi construcţia sistemelor de irigaţie şi desecare, sădirea plantaţiilor
multianuale, se face cu autorizaţia organului de stat pentru supravegherea minieră
şi cu acordul beneficiarilor folosinţei subsolului. Totodată, trebuie să se prevadă şi
să se efectueze măsuri de construcţie şi de altă natură, care asigură posibilitatea
extragerii din subsol a substanţelor utile. (art.33 CS)
Substanţele utile extrase, precum şi rezervele de substanţe utile ce şi-au
pierdut valoarea industrială, au fost inundate în procesul extragerii, care n-au fost
aprobate în timpul prospecţiunilor geologice sau de exploatarea ulterioară a
zăcămîntului, urmează să fie trecute la pierderi de pe balanţa întreprinderii cu
întroducerea schimbărilor respective în balanţa de stat a rezervelor de substanţe
utile.
După finalizarea exploatării rezervelor de substanţe utile sau în cazul în care
dispare necesitatea de a folosi întreprinderi, obiective şi construcţii la exploatarea
subsolului, precum şi în cazurile cînd conform calculelor tehnico-economice,
ecologice şi în temeiuri de altă natură exploatarea ulterioară a zăcămîntului sau a
obiectivului este neraţională sau e imposibilă, întreprinderea extractivă de
substanţe utile sau obiectivele şi construcţiile, care nu sînt destinate pentru
extracţie, se lichidează ori se conservează în baza unui proiect special.
În cazul lichidării, galeriile de mine trebuie să fie aduse în starea, care asigură
securitatea populaţiei şi protecţia mediului înconjurător, iar în cazul conservării, de
asemenea şi integritatea zăcămîntului, galeriilor de mine pentru întreaga perioadă
de conservare. În cazul lichidării întreprinderii extractive de substanţe utile trebuie
de asemenea, să fie soluţionată şi chestiunea cu privire la posibilitatea utilizării
galeriilor de mine în alte scopuri economice.
Lichidarea şi conservarea întreprinderilor extractive de subtanţe utile sau a
obiectivelor şi construcţiilor ce nu sînt destinate extracţiei, se efectuează de către
beneficiarul folosinţei subsolului cu acordul organelor special împuternicite.
(art.35 CS)
90
a) studierea deplină şi complexă a subsolului, folosirea raţională şi complexă a
resurselor lui în corespundere cu proiectele şi schemele tehnologice, inclusiv la
prelucrarea materiei prime minerale;
b) desfăşurarea în condiţii de securitate pentru viaţa şi sănătatea lucrătorilor şi
populaţiei a lucrărilor, legate de folosirea subsolului, precum şi protecţia
subsolului, mediului înconjurător, obiectivelor şi construcţiilor de acţiunea
dăunătoare a lucrărilor menţionate;
c) zădărnicirea în limitele perimetrului minier a ridicării de construcţii pe
suprafeţele cu zăcăminte de substanţe utile şi pe teritoriile situate de asupra
obiectivelor şi construcţiilor din subteran;
d) aplicarea metodelor şi tehnologiilor la studierea şi valorificarea subsolului
în scopul folosirii lui cît mai eficiente şi evitării acţiunilor dăunătoare asupra
mediului înconjurător;
e) deservirea geologică şi topografică minieră şi asigurarea controlului asupra
lucrărilor, legate de exploatarea subsolului;
f) evidenţa mişcării rezervelor de substanţe utile şi deşeurilor industriei
miniere în timpul extracţiei şi prelucrărilor, ţinerea cadastrelor de stat şi balanţelor
de substanţe utile;
g) prezentarea către organul de stat pentru supravegherea minieră a unei
informaţii autentice cu privire la studierea şi folosirea subsolului, precum şi a
datelor statistice cu privire la cantitatea şi calitatea substanţelor utile extrase şi la
folosirea lor complexă, la starea securităţii în timpul folosirii subsolului, la
măsurile de protecţie a subsolului şi a mediului înconjurător;
h) achitarea plăţilor obligatorii pentru folosirea subsolului;
i) ţinerea şi păstrarea documentaţiei geologice, de topografie minieră şi de altă
natură;
j) lichidarea sau conservarea întreprinderilor, obiectivelor şi construcţiilor
după finisarea lucrărilor, legate de toate felurile de folosire a subsolului;
k) aducerea terenurilor şi obiectivelor naturale situate pe ele, care au fost
degradate în timpul folosirii subsolului, într-o stare bună pentru folosirea
ulterioară.
91
Retragerea subsolului.
Retragerea subsolului pentru necesităţi de stat şi publice se face în baza
deciziei organului care a atribuit subsolul în folosinţă.
Pagubele pricinuite beneficiarilor folosinţei subsolului în urma retragerii de la
ei a sectoarelor de subsol urmează a fi restituite în întregime de către
întreprinderile, în folosul cărora se retrag sectoarele de subsol.
Litigiile, legate de restituirea pagubelor şi de determinarea mărimii lor, se
soluţionează de instanţa judecătorească competentă. (art.16 CS)
92
Aflorimentele geologice rare, formaţiile mineralogice, obiectele
paleontologice şi alte sectoare ale subsolului, care prezintă o deosebită valoare
ştiinţifică sau culturală, pot fi declarate, în modul stabilit, rezervaţii ori
monumente ale naturii sau culturii. Orice activitate care încalcă integritatea
rezervaţiilor şi monumentelor menţionate nu se permite.
În cazul în care în timpul folosirii subsolului au fost descoperite aflorimente
geologice rare şi formaţii mineralogice, meteoriţi, obiecte paleontologice,
arheologice şi de altă natură, ce prezintă interes pentru ştiinţă şi cultură,
beneficiarii folosinţei subsolului sînt obligaţi să sisteze lucrările pe sectorul unde a
fost găsit obiectul şi să comunice despre aceasta organelor de stat respective.
1.1. Problema gestiunii apei a dobîndit noi dimensiuni în ultimii ani, odată cu
lansarea şi acreditarea ideii că apa reprezintă un patrimoniu natural mondial, şi în
această calitate, trebuie supusă unui juridic internaţional special.
Astfel, T.Mayor susţine că ,,această resursă rară, esenţială pentru viaţă, trebuie
să fie considerată ca un tezaur natural care face parte din moştenirea comună a
omenirii”.
Personalităţi ştiinţifice şi culturale unite în ,,Grupul de la Lisabona” au iniţiat
o mişcare internaţională de opinie în favoarea elaborării şi aplicării unui ,,contract
al apei”. Acest document ar promova principiul că accesul la apa potabilă
constituie un drept economic şi social al oricărei personae, cît şi un drept colectiv
al întregii comunităţi umane. El ar facilita accesul la apă a peste 1,4 miliarde de
oameni, care în prezent sînt privaţi de acest drept.
În 1977, Declaraţia Conferinţei O.N.U. de la Mar del Plata proclama că ,,toată
lumea are dreptul de a accede la apă potabilă în cantitate şi calitate egale pentru
nevoile sale esenţiale”.
În 1997, Conferinţa specială O.N.U. pentru apă recomanda să se acorde
,,prioritate absolută gravelor probleme ale apei dulci, cu care se confruntă
numeroase regiuni ale lumii, precum şi elaborarea unei strategii de utilizare
durabilă a acesteia, în scopuri sociale şi economice”.
94
Cu regret, asemenea iniţiative cunosc rezonanţe mai mult în lumea teoretico-
ştiinţifică şi mai puţin în cea a acţiunii practice.
Din punct de vedere al regimului ocrotirii şi situării lor, apele pot fi:
a) ape internaţionale, adică acele ape faţă de care un stat este riveran împreună
cu alte state, cele care intră sau trec prin graniţele unei ţări, precum şi apele cu
privire la care interesele unor state străine au fost recunoscute şi garantate prin
acorduri internaţionale;
b) ape teritoriale, respectiv apele cuprinse în porţiunea de la ţărmul unui stat
spre larg, a căror întindere se stabileşte prin lege, conform convenţiilor
internaţionale în materie;
c) ape naţionale, care cuprind fluviile, rîurile, canalele şi lacurile navigabile
interioare, precum şi apele fluviilor şi rîurilor de frontieră, de la mal pînă la linia de
frontieră stabilită prin tratate internaţionale.
96
f) apă uzată industrial – apă uzată provenită din satisfacereanevoilor de apă în
procesele tehnologice ale unităţilor industriale şi din alte activităţi asemănătoare
(construcţii, transporturi ş.a.);
g) apă pentru irigaţii – apa dulce necesară irigării culturilor agricole, asigurată
cu preponderenţă din sursele de apă de suprafaţă;
h) apă de desecare-drenaj – apa în exces din amenajările de desecare-drenaj,
evacuată în reţeaua hidrografică.
97
e) prezentării propunerilor privind optimizarea folosirii şi protecţiei apelor
Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale;
f) participării la efectuarea de lucrări pentru optimizarea folosirii şi protecţiei
apelor, precum şi la prevenirea şi lichidarea efectelor distructive a apelor;
g) defăşurară şi alte activităţi, menite să asigure folosirea raţională şi protecţia
apelor.
Folosinţa apei.
Apa ca resursă naturală este proprietate publică exclusivă şi poate fi atribuită
doar în folosinţă, în modul stabilit de legislaţia în vigoare. (art.18 CA)
Poate fi beneficiar de folosinţă a apei orice persoană juridică şi fizică,
indiferent de forma de proprietate. (art.15 CA)
Se atribuie în folosinţă obiectivele acvatice naturale şi artificiale de pe
teritoriul Republicii Moldova. (art.16 CA)
În scopul asigurării securităţii statului, ocrotirii sănătăţii populaţiei, mediului
înconjurător, valorilor istorico-culturale, folosirea obiectivelor acvatice poate fi
limitată, interzisă parţial sau total.
99
În folosinţă comună se află obiectivele acvatice (sau unele părţi ale acestora)
care nu sînt atrubuite în folosinţă separată.
Persoanele juridice şi fizice, cărora li s-au atribuit obiectivele acvatice în
folosinţă separată sînt considerate beneficiari primari de folosinţă a apei.
Persoanele juridice şi fizice, cărora li s-au atribuit obiectivele acvatice în
folosinţă comună sînt considerate beneficiari secundari de folosinţă a apei.
⇒ În scopuri industriale.
Beneficiarii de folosinţă a apei care folosesc obiectivele acvatice în scopuri
industriale sînt obligaţi:
102
a) să respecte planurile, normele tehnologice şi regulile de folosinţă a apei
stabilite şi cerinţele autorizaţiei de folosinţă specială a apei;
d) să întreprindă măsuri corespunzătoare pentru reducerea consumului de apă
şi stoparea deversării apelor reziduale prin optimizarea tehnologiilor de fabricare
şi a schemelor de alimentare cu apă (implementarea unor tehnologii de consum
minim de apă şi fără folosirea apei, unor procedee tehnice de răcire cu aer, de
alimentare cu apă în circuit închis şi de altă natură).
În caz de calamitate naturală sau avarie, precum şi în cazul depăşirii de către
întreprindere a limitei consumului stabilit de apă potabilă capatată în scopuri
industriale din reţele, autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să reducă
sau să interzică consumul de apă potabilă din din reţelele comunale în scopuri
industriale şi să limiteze temporar consumul de apă din reţelele departamentale
pentru a asigura satisfacerea prioritară a necesarului de apă potabilă şi menajeră a
populaţiei. (art.57 CA)
103
În bazinele piscicole şi în cursurile de apă (sau în unele părţi ale acestora),
care au o deosebită importanţă pentru menţinerea şi reproducerea speciilor
valoroase de peşte şi altor reprezentaţi ai faunei şi florei acvatice, drepturile
beneficiarilor de foloinţă a apei pot fi limitate în interesul gospodăriei piscicole.
(art.64 CA)
105
Protecţia sanitară are drept scop prevenirea pericolului de alterare a calităţii
apelor prin contaminarea acestora cu bacterii, virusuri sau alte organisme vii sau
impurificarea chimică cu substanţe fitofarmaceutice, substanţe chimice,
contaminare radioactivă sau poluare termică. Aceasta se realizează prin aplicarea
măsurilor de protecţie a calităţii apelor, stabilite prin acte normative în vigoare,
precum şi prin instituirea, în jurul surselor de apă, lucrărilor de captare,
construcţiilor şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, zăcămintelor de ape
minerale utilizate pentru cură internă, lacurilor şi nămolurilor terapeutice, de zone
de protecţie sanitară în care se impun, diferenţiat, restricţii specifice în scopul
evitării alterării calităţii apelor.
107
k) încheierea tranzacţiilor prin care, într-o formă directă sau indirectă, se
încalcă dreptul proprietăţii de stat asupra apelor, considerate nule prin art.106 CA;
l) şi pentru alte cazuri de încălcare a legislaţiei apelor.
1. Fondul forestier.
2. Administrarea şi controlul de stat în domeniul folosirii şi protecţiei
fondului forestier.
3. Cadastrul silvic de stat.
4. Reglementarea juridică a folosirii fondului forestier.
5. Răspunderea juridică pentru încălcarea legislaţiei silvice.
1. Fondul forestier.
1.1. Relaţiile ce apar în cadrul folosirii fondului forestier (relaţii silvice) sînt
reglementate în particular de Codul Silvic al Republicii Moldova (CS) Nr.887-
XIII din 21.06.96 // în MO RM nr.4-5/36 din 16.01.1997
Legislaţia silvică are ca scop reglementarea gestionării durabile a fondului
forestier prin folosirea raţională, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor,
menţinerea, conservarea şi ameliorarea diversităţii biologice forestiere, asigurarea
cu resurse forestiere a necesităţilor actuale şi de viitor ale societăţii în baza
multifuncţionalităţii acestora. (art. 1 CS)
109
2. Administrarea şi controlul de stat în domeniul folosirii şi protecţiei
fondului forestier.
112
Vegetaţia forestieră situată pe terenurile din afara fondului forestier se
administrează de către proprietarii acestor terenuri. Gospodărirea terenurilor
acoperite cu această vegetaţie se efectuează în scopul plantării ei în modul
stabilit de autorităţile administraţiei publice locale, cu acordul organelor de
stat pentru protecţia mediului înconjurător.
Terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată se administrează
de către proprietarii acestora, care sînt obligaţi să le gospodărească conform
regimului silvic şi regulilor de protecţie a mediului înconjurător. (art. 13 CS)
116
4. Reglementarea juridică a folosirii fondului forestier.
118
Volumul anual de recoltare a masei lemnoase la produsele principale se
stabileşte pe fiecare unitate de producţie, în limita posibilităţii prevăzute de
amenajamentele silvice. Se admit tăieri rase pe parchete cu o suprafaţă de cel mult
2,0 ha cu respectarea termenului de alăturare. (art. 34 CS)
Folosinţe silvice:
⇒ Recoltarea şi transportarea masei lemnoase.
Recoltarea masei lemnoase prin tăieri de regenerare (tăierea arboreturilor
exploatabile) se efectuează în toate pădurile, cu excepţia pădurilor rezervaţiilor,
pădurilor parcurilor naţionale, pădurilor monumente ale naturii, pădurilor de
importanţă ştiinţifică sau istorico-culturală, plantaţiilor silvice cu pomi fructiferi,
pădurilor urbane, pădurilor-parc, sectoarelor de păduri-parc din zonele verzi ale
localităţilor, pădurilor din prima şi a doua zonă de protecţie sanitară a surselor de
alimentare cu apă şi a staţiunilor balneare, pădurilor antierozionale.
Recoltarea masei lemnoase prin tăieri secundare şi alte tăieri în legătură cu
construcţia drumurilor, clădirilor, trasarea parcursului conductelor, liniilor de
transport de energie electrică etc. se permite în toate pădurile.
În cadrul unor arii protejate pot fi interzise orice tipuri de tăieri în
conformitate cu regimul special de protecţie a lor.
Produsele lemnoase pot fi transportate de la locul de recoltare sau de
depozitare numai fiind însoţite (pe toată durata transportului) de actele respective
din care rezultă cu certitudine legalitatea provenienţei acestora (bonul de plată,
factura de expediţie etc.). Inspectoratul Ecologic de Stat, organele silvice de stat,
organele de poliţie (organele de control) sînt autorizate să controleze circulaţia
produselor lemnoase şi să le reţină pe cele fără acte legale de provenienţă.
Produsele lemnoase reţinute vor fi date pentru păstrare provizorie întreprinderii
silvice teritoriale, care va asigura depozitarea şi paza lor.
Dacă în termenul stabilit de organul de control sau ca urmare a hotărîrii
judecătoreşti nu poate fi stabilită provenienţa produselor lemnoase reţinute,
acestea vor fi confiscate în conformitate cu prevederile Codului penal sau ale
Codului cu privire la contravenţiile administrative. În cazul în care a fost stabilită
provenienţa legală, produsele lemnoase reţinute vor fi restituite proprietarului, care
va suporta cheltuielile de depozitare.
Produsele lemnoase autohtone pot fi exportate numai în baza contractelor de
export, însoţite de certificatul de origine eliberat de Camera de Comerţ şi Industrie
şi de certificatul de calitate eliberat de autoritatea silvică centrală. În cazul
exportului lemnului brut autohton, este necesar avizul organelor teritoriale de
protecţie a mediului înconjurător.
119
⇒ Recoltarea produselor lemnoase auxiliare şi a materiei prime tehnice.
Recoltarea cioturilor, cojilor, altor produse lemnoase auxiliare şi a materiei
prime tehnice pentru prelucrare industrială şi satisfacerea necesităţilor populaţiei se
permite fără afectarea pădurii, în modul stabilit de către autoritatea silvică centrală
de comun acord cu Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale. (art. 37 CS)
121
p) distrugerea şi deteriorarea canalelor de desecare, sistemelor de drenaj,
drumurilor şi instalaţiilor inginereşti de pe terenurile din fondul forestier;
q) distrugerea şi deteriorarea muşuroaielor de furnici;
r) amplasarea neautorizată a stupilor şi a prisăcilor pe terenurile din fondul
forestier sau nerespectarea prescripţiilor din biletul silvic în cazul amplasării lor;
s) decopertarea şi distrugerea neautorizată a litierei, păturii vii şi a stratului de
sol fertil pentru a le folosi în alte scopuri decît cele silvice;
t) poluarea fondului forestier cu deşeuri şi reziduuri de construcţie, menajere şi
de altă natură;
u) circulaţia şi parcarea autovehiculelor, altor mijloace de transport pe
terenurile din fondul forestier, în afara drumurilor publice şi în locuri interzise;
v) nimicirea faunei de pădure, cu excepţia speciilor de carantină.
Cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin contravenţii silvice
se stabileşte conform tarifelor prevăzute în anexele nr.1-16 la Codul Silvic. (art. 85
CS)
Esta interzisă includerea valorii terenurilor din fondul forestier în calitate de
cotă-parte în capitalul statutar al agentului economic, utilizarea acestor terenuri în
calitate de gaj, alte acţiuni care pot avea drept consecinţă schimbarea deţinătorului
de terenuri din fondul forestier.
Actele de vînzare-cumpărare, donaţie, gajare şi de altă natură săvîrşite între
deţinătorii de terenuri din fondul forestier cu încălcarea legislaţiei se declară nule
de către instanţele judecătoreşti. (art. 83 CS)
Producţia lemnoasă, alte produse ale pădurii dobîndite ilicit sînt supuse
confiscării şi transmiterii întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei respective care
administrează gospodăria silvică sau beneficiarului silvic.
Dacă confiscarea producţiei silvice dobîndite ilicit este imposibilă, se
încasează contravaloarea ei. (art. 86 CS)
123
TEMA VIII. REGIMUL JURIDIC DE PROTECŢIE A REGNULUI
ANIMAL.
Competenţa Guvernului:
- adoptă acte normative şi standarde ecologice în domeniul protecţiei şi
folosirii raţionale a animalelor şi habitatului lor,
- aprobă programele de stat în scopul menţinerii echilibrului ecologic şi
diversităţii regnului animal,
- organizează realizarea lor.
Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale:
- exercită controlul asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal,
- coordonează amplasamentele obiectelor care afectează starea regnului
animal, programele de acţiuni în domeniul protecţiei, folosirii şi reproducerii
regnului animal,
- efectuează măsuri de protecţie şi ameliorare a habitatului animalelor,
- limitează drepturile beneficiarilor regnului animal.
Competenţa Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale:
- coordonează şi exercită controlul de stat asupra respectării legislaţiei cu
privire la protecţia şi folosirea regnului animal.
127
Datele acumulate în timpul monitorizării sînt studiate şi incluse în banca de
date computerizată.
Monitorizarea stării speciilor şi acumularea informaţiei permit formularea
concluziilor privind valorificarea raţională a faunei în ansamblu. (art. 8 RCRA)
128
Persoanele fizice şi juridice au dreptul să practice doar acele modalităţi de
folosire a resurselor regnului animal, care sînt stabilite de LRA şi permise în
perioada respectivă sau pe teritoriul respectiv de către organele de stat pentru
protecţia şi folosirea resurselor regnului animal şi de către autorităţile
administraţiei publice locale.
Drepturile de folosinţă a resurselor regnului animal pot fi limitate de către
organele de control şi de autorităţile administraţiei publice locale în cazurile
reducerii efectivului de animale sau retragerii din folosinţă a unor specii de
animale în scopul protecţiei lor. (art. 30 LRA)
129
b) prevederea măsurilor de protecţie a animalelor în proiectele de amenajare a
teritoriului, de irigaţie, de construcţii şi în alte proiecte;
c) neadmiterea folosirii neautorizate a resurselor regnului animal;
d) protecţia şi ameliorarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de
migraţie a animalelor;
e) încasarea amenzilor şi despăgubirilor pentru pagubele cauzate animalelor şi
habitatului lor;
f) crearea de arii naturale protejate de stat;
g) reproducerea în condiţii de captivitate a speciilor de animale rare, periclitate
şi vulnerabile;
h) limitarea scoaterii animalelor din mediul natural şi aclimatizarea de specii
noi;
i) recultivarea terenurilor deteriorate şi crearea condiţiilor de vieţuire şi
reproducere pentru speciile de animale folositoare;
j) acordarea de ajutor animalelor în caz de îmbolnăvire sau pericol de pieire, ca
urmare a calamităţilor naturale şi a altor cauze;
k) efectuarea de cercetări ştiinţifice în domeniul protecţiei şi folosirii
resurselor regnului animal;
l) efectuarea monitoringului asupra proceselor şi fenomenelor ce au loc în
lumea animală;
m) educaţia ecologică a populaţiei. (art. 11 LRA)
132
Organizarea şi gestionarea gospodăriei cinegetice au ca scop reproducerea şi
sporirea efectivului de animale, sporirea productivităţii terenurilor de vînătoare,
efectuarea măsurilor de pază şi vînătoreşti, folosirea raţională a vînatului în
terenurile atribuite. (art. 10 RGC)
Acordarea dreptului de gestionare a gospodăriei cinegetice pe terenurile
silvice de vînătoare atribuite se efectuează în baza contractului de arendă a
terenurilor silvice de vînătoare încheiat între autoritatea silvică centrală şi
beneficiar, pe un termen de la 10 la 20 de ani, de comun acord cu Ministerul
Ecologiei şi Resurselor Naturale.
Atribuirea terenurilor de vînătoare preponderent neîmpădurite către fondurile
cinegetice se efectuează în baza contractelor încheiate între autorităţile
administraţiei publice locale şi beneficiari, pe un termen de nu mai puţin de 10 ani,
de comun acord cu Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale. (art. 11 RGC)
Neîndeplinirea sau nerespectarea de către beneficiar a clauzelor contractuale
pot servi drept temei pentru rezilierea contractului de arendă înainte de termen.
134
- vînătoarea pentru trofee.
135
c) dobîndirea animalelor cu folosirea chimicalelor toxice, repelentelor şi
imobilizantelor, cu excepţia cazurilor de izbucnire a epizootiilor, în modul stabilit
de actele normative corespunzătoare, precum şi pentru imobilizarea animalelor în
scop de repopulare;
d) dobîndirea animalelor cu folosirea metodelor şi uneltelor considerate
periculoase: săparea gropilor pentru prins animale, fixarea armelor, arbaletelor,
amplasarea cîrligelor, clamelor, apucătoarelor, tăietoarelor; instalarea laţurilor,
capcanelor; organizarea curselor; urmărirea cu orice fel de mijloace de transport
(inclusiv automobile, motociclete, tractoare, elicoptere, avioane şi alte aparate de
zbor); împuşcarea şi dobîndirea animalelor cu ajutorul aparatelor de vedere pe timp
de noapte, aparatelor laser, al altor dispozitive electronice, cu ajutorul farurilor
mijloacelor de transport, al altor aparate de iluminat artificiale; instalarea plaselor,
ieterelor, laţurilor, colibelor, oblicelor; gonirea pe pojghiţă de gheaţă, pe zăpadă
adîncă, pe gheaţă, în foc, în apă, pe mirişte de stuf; dezgroparea vizuinii; vînătorea
din mijloace de transport, în cerc, la pîndă; vînătoarea păsărilor de baltă din
şalupe, bărci cu motor, din alte mijloace mecanice plutitoare, în momentul trecerii
obstacolelor de apă;
e) vînătoarea cu cîini neînregistraţi în carnetul de vînător şi cu păsări de
vînătoare;
f) dobîndirea animalelor aflate în primejdie (salvîndu-se de incendii inundaţii,
hămesite, la trecerea peste apă şi gheaţă, zăpadă adîncă etc.), păsărilor care
năpîrlesc, precum şi a femelelor gestate şi cu făt;
g) strînsul ouălor, devastarea cuiburilor, adăposturilor bizamilor (ondatrelor) şi
ale altor animale, răscolirea vizuinilor, precum şi alte acţiuni care împiedică
reproducerea animalelor şi păsărilor folositoare;
h) orice vînătoare individuală sau colectivă în fondul forestier de stat fără
reprezentantul Serviciului silvic de stat. (art. 35 RGC)
6.5. Se interzice:
a) vînătoarea în perioada de primăvară pe întreg teritoriul republicii;
b) orice vînătoare, cu excepţia reglementării efectivului de animale şi păsări în
rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, zone de agrement precum şi în raza de 2 km
a periferiilor municipiilor Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol, în raza de 500 m de
la marginea altor localităţi, împuşcarea păsărilor de pe stîlpi şi de pe firele de
comunicaţii şi electrice;
c) dobîndirea pe parcursul întregului an a următoarelor specii de animale:
muflon, cerb lopătar, cerb nobil, bursuc, vidră, jder, hermelină, nevăstuică, nurcă,
bizam (ondatră), veveriţă, pisică sălbatică, cîine-enot, dropie, dropie mică, bufniţă,
pescăruş, ţigănuşă, lopătar, cocor, lebede de toate speciile, barză, gîscă cu piept
roşu, fundaci de toate speciile, ferăstraş, pelican, stîrc, toate păsările răpitoare,
toate speciile din familia vrăbiilor şi alte specii luate sub ocrotirea statului sau
incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova, prevăzute în anexa nr. 3 şi nr. 4 din
LRA;
d) vînătoarea cu o oră mai înainte de răsăritul soarelui şu cu o oră mai tîrziu
de asfinţitul lui; tragerea din armă în ţintă nevăzută sau neclară (în desiş, pe timp
136
de ceaţă, în amurg, împotriva soarelui etc.), tragerea la zgomot sau foşnet, tragerea
în desişuri mai jos de statura unui om, folosirea armei în stare de ebrietate; tragerea
în pasărea care stă pe loc sau pluteşte sau în iepurile care stă pe loc. /Reglarea
armelor de vînătoare se efectuează în tiruri, pe cîmpuri de tragere, standuri special
amenajate, iar în cazul lipsei acestora - în cariere, în locuri virane în afara
localităţilor, cu respectarea măsurilor de securitate/;
e) prinderea, cumpărarea şi comerţul particular cu păsări şi animale de orice
specie şi vîrstă, întreţinerea în captivitate, precum şi exportul lor. /Cu titlu de
excepţie se permite întreţinerea temporară (cel mult 20 de zile) pe teritoriul
clinicilor veterinare sau în condiţii de clasă a animalelor traumate sau extrem de
istovite, cu permisiunea organului de stat pentru supravegherea cinegetică. În
celelalte cazuri contravenienţii repară pagubele cauzate fondului cinegetic,
indiferent de starea fizică a animalului la momentul prinderii, de faptul cît timp a
fost întreţinut acesta în condiţii casnice, de faptul dacă după întreţinere a fost lăsat
la libertate sau transmis altei personae/;
f) folosirea dopurilor din materiale uşor inflamabile (hîrtie, buci, vată etc.),
lăsarea rugurilor nestinse, deteriorarea panourilor pentru anunţuri, firmelor,
semnelor de recunoaştere şi indicatoarelor zonelor de protecţie, distrugerea sau
deteriorarea diferitelor construcţii de menire vînătorească, de biotehnică (troace,
sărării, adăpătoare, turle etc.) şi construcţii mici arhitecturale;
g) aflarea în terenuri de vînătoare cu orice cîini fără zgardă, precum şi
neînregistraţi în carnetul de vînător, indiferent de scopul aflării, folosirea cîinilor
la păscutul animalelor domestice peste limitele normelor stabilite (1 cîine la 150 de
capete de vite). /Posesorii de cîini care au cauzat pagube fondului cinegetic sînt
traşi la răspundere ca pentru braconaj şi repară pagubele în modul şi cuantumurile
prevăzute de prezentul regulament/;
h) transmiterea armelor de vînătoare altor persoane sau organizaţii,precum şi
păstrarea în dezordine a armei şi a muniţiilor aferente la care ar avea acces copiii şi
alte persoane;
i) folosirea maşinilor şi agregatelor neechipate cu dispozitive pentru sperierea
animalelor în timpul efectuării lucrărilor agricole;
j) efectuarea lucrărilor agricole mecanizate de la periferia cîmpului spre
centru;
k) incendierea plantelor uscate, inclusiv a stufului, miriştei, paielor, cioclejilor
etc.;
l) păstrarea negligentă şi aplicarea nereglementată a chimicalelor ce prezintă
pericol pentru viaţa animalelor;
m) vînarea cu încălcarea regulilor de securitate;
n) tragerea din armă sau aflarea în localităţi cu arma încărcată, precum şi cu
arma scoasă din toc şi montată, cu excepţia cazurilor cînd armele se folosesc la
paza obiectivelor sau la împuşcarea cîinilor hoinari.
6.6. Se permite:
137
a) dresajul şi antrenarea în sectoarele de vînătoare special acordate în acest
scop a cîinilor de vînătoare de rasă înregistraţi, precum şi vînarea în perioada de
vînătoare cu cîini de rase corespunzătoare;
b) nimicirea în decursul întregului an a ciorilor sure, coţofenelor, precum şi a
cîinilor şi pisicilor vagabonde, depistate la o distanţă de 200 m şi mai departe de
periferia localităţilor, conform deciziei autorităţilor administraţiei publice locale,
cu acordul organului de stat pentru supravegherea cinegetică.
138
Fotografierea, filmarea video sau cinematografică a animalelor în perioada de
reproducere (de la 1 martie pînă la 31 iunie) în apropierea cuiburilor, vizuinilor,
bîrlogurilor etc., precum şi în locurile de hibernare, se permite numai cu aprobarea
autorităţii centrale abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului
înconjurător.
În timpul fotografierii, filmării video sau cinematografice este interzisă
demascarea sau schimbarea locului cuiburilor, altor ascunzişuri sau adăposturi ale
animalelor, precum şi urmărirea puilor de animale sau despărţirea lor de mamă.
139
să controleze respectarea prevederilor Regulamentului cu privire la protecţia
resurselor piscicole şi reglementarea pescuitului în bazinele piscicole din
republică (RPRP) de către persoanele fizice şi juridice;
să ceară de la persoanele oficiale şi particulare explicaţii cu privire la
încălcarea RPRP;
să întocmească procese-verbale cu privire la încălcarea RPRP;
să intenteze acţiuni ministerelor, departamentelor şi altor persoane fizice şi
juridice care au încălcat RPRP, în scopul reparării pagubei cauzate
resurselor pisciole;
să controleze mijloacele de transport terestru şi pe apă, uneltele de pescuit,
peştele şi alte organisme acvatice în locurile pentru pescuit, la depozite, la
cherhanale, la întreprinderile de prelucrare a peştelui şi de comerţ;
să confişte mijloacele şi uneltele de pescuit, mijloacele de transport terestru
şi pe apă cu care s-au săvîrşit contravenţiile, peştele pescuit în mod ilegal,
precum şi să ridice documentele respective;
să modifice în acord cu Consiliul ihtiologic termenele perioadei de prohibiţie
a pescuitului, stabilite de RPRP, cu 20 de zile mai devreme sau mai tîrziu, în
funcţie de condiţiile hidrometeorologice;
să determine limitele locurilor de depunere a icrelor şi gropilor pentru
iernatul peştelui;
să permită, în caz de necesitate, unităţilor piscicole care se ocupă cu
pescuitul industrial pescuitul neestimat în bazinele piscicole şi în sectoarele
de pescuit industrial cu efect de asfixie a peştelui;
să permită în acord cu Consiliul ihtiologic pescuitul industrial al speciilor de
peşti nevaloroşi (cu excepţia perioadei de prohibiţie şi în locurile interzise
pentru pescuit), cu unelte neprevăzute de RPRP pentru pescuitul industruial;
să permită pescuitul oricăror specii de peşti şi altor organisme acvatice în
scopuri ştiinţifice, de aclimatizare a speciilor noi de peşti, de populare cu
puiet de peşti a bazinelor de apă şi în cazul pescuitului de control;
să inspecteze întreprinderile, instalaţiile hidrotehnice, rezervaţiile ştiinţifice,
situate în bazinele piscicole, pentru a lua cunoştinţă de respectarea cerinţelor
RPRP;
să permită pescuitul cu mreje, folosind metoda gonirii în bazinele de apă
înnămolite şi părăginite;
să permită pescuitul sportiv şi de amatori în locurile intersize pentru
pescuitul industrial şi în perioada de prohibiţie cu un număr limitat de
unelte pentru pescuitul sportiv şi de amatori, cu execepţia locurilor de
depunere a icrelor, gropilor pentru iernatul peştelui şi căilor de migraţie a
peştelui (bazinele şi sectoarele piscicole se determină de către Serviciul
piscicol);
să permită sau să interzică, cu acordul Consiliului ihtiologic, pe un termen
de pînă la 5 ani, pescuitul speciilor rare de peşti sau al speciilor periclitate,
precum şi aclimatizarea speciilor noi de peşti. (art. 21 RPRP)
140
7.4. Persoanele fizice şi juridice care practică pescuitul industrial sînt
obligate:
să nu admită încălcarea prevederilor RPRP;
să efectueze, cu acordul Serviciului piscicol, acţiuni pentru protecţia şi
reproducerea resurselor piscicole;
să nu efectueze în bazinele piscicole lucrări care ar afecta condiţiile naturale
ale acestora fără autorizarea Serviciului piscicol;
să marcheze cu semne convenţionale hotarele sectoarelor piscicole;
să ţină evidenţa pe specii a peştelui pescuit;
să prezinte Serviciului piscicol documentaţia de evidenţă a peştelui pescuit;
să permită lucrătorilor Serviciului piscicol să se folosească în mod gratuit de
transportul terestru şi pe apă al unităţilor piscicole în timpul exercitării
funcţiilor de serviciu;
să asigure accesul liber al lucrătorilor Serviciului piscicol în locurile pentru
pescuit, pe mijloacele de transport, la depozite, în cherhanale şi la
întreprinderile de prelucrare a peştelui pentru controalele uneltelor şi
metodelor de pescuit, precum şi ale peştelui pescuit;
să nu depăşească cotele stabilite de pescuit şi să respecte regulile stabilite de
folosire a uneltelor de pescuit;
să efectueze lucrări curente de întreţinere a canalelor şi gîrlelor de
alimentare, a izvoarelor de apă şi a zonelor de pescuit;
să realizeze măsuri pentru combaterea epizootiilor şi a dăunătorilor peştelui;
să efectueze lucrări de amenajare a lacurilor, bălţilor, rîurilor, avînd scop
protecţia fondului piscicol al acestora. (art. 22 RPRP)
141
• aruncarea nămolului extras în timpul efectuării lucrărilor de adîncire în
locurile de depunere a icrelor, în gropile pentru iernatul peştelui şi în locurile
pentru pescuitul acestuia;
• înmuierea inului, cînepei, pieilor, coajei de tei, spălarea mijloacelor de
transport auto, butoaielor şi ambalajelor în care s-au păstrat chimicale,
pesticide şi alte substanţe care afectează regimul hidrochimic;
• folosirea chimicalelor, îngrăşămintelor, pesticidelor pe teritoriul din jurul
lacurilor, iazurilor (heleşteelor) şi de-a lungul cursului de apă al rîurilor
conform articolelor 6, 13, 15, din Legea cu privire la zonele şi fîşiile de
protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă;
• efectuarea fără autorizaţia Serviciului piscicol a exploziilor, cu excepţia
executării lucrărilor de adîncire pentru menţinerea nivelului navigabil şi de
preîntîmpinare a calamităţilor naturale;
• aclimatizarea şi creşterea unor specii noi de peşte, a altor organisme
acvatice fără acordul Consiliului ihtiologic;
• cositul stufului, papurii, altor plante acvatice fără autorizaţia Serviciului
piscicol;
• transportarea în alte bazine piscicole fără dezinfectarea şi dezinvazia
prealabilă a uneltelor de pescuit, folosite în bazinele de apă în care au fost
depistate focare de boli infecţioase şi parazitare ale peştilor;
• instalarea uneltelor de pescuit fixe sau plutitoare pe mai mult de 2/3 din
lăţimea rîurilor, gîrlelor şi canalelor;
• instalarea uneltelor de pescuit în poziţie de şah;
• pescuitul în locurile de depunere a icrelor, în gropile pentru iernatul
peştelui şi la o distanţă de 100 m de la hotarele lor;
• tragerea năvoadelor de pe maluri opuse concomitent sau succesiv;
• pescuitul peştelui folosind substanţe toxice şi explozive, curent electric,
unelte înţepătoare, arme de foc sau pneumatice;
• pescuitul prin gonire, lovire cu prăjina, cu ostia, cu jupuitorul, cu ajutorul
aparatelor de iluminat, prin producerea zgomotului;
• pescuitul industrial folosind momeli naturale sau artificiale;
• pescuitul în bazinele şi lacurile de acumulare nou formate, pînă la
dispoziţia specială a Serviciului pescicol;
• aflarea în bazinele piscicole sau în preajma lor cu unelte de pescuit care,
conform RPRP, sînt interzise pentru folosire în bazinul respectiv şi la
vremea respectivă, cu substanţe toxice şi explozive, cu excepţia cazurilor
cînd cu autorizaţia Inspectoratului Ecologic de Stat în bazinele piscicole sau
în preajma lor sînt efectuate explozii pentru adîncirea albiei;
• folosirea fără autorizaţia Serviciului piscicol a uneltelor şi metodelor noi
de pescuit;
• închiderea cu garduri sau cu unelte de pescuit a canalelor şi gîrlelor de
legătură, cu bazinele de apă remonente în terenurile inundabile, dacă prin
aceasta se împiedică accesul peştilor în timpul viiturilor de apă, precum şi
scurgerea apelor din ele;
142
• distugerea sau deteriorarea digurilor, bagajelor şi canalelor pescăreşti,
taluzurilor şi malurilor înierbate;
• reducerea debitului de apă din bazinele piscicole, dacă aceasta periclitează
existenţa faunei piscicole;
• forarea hidrogeolocică fară expertiză ecologică de stat şi fără acordul
Serviciului piscicol;
• păstrarea neautorizată cu orice scop a năvoadelor, voloacelor, plaselor,
avelor, prostovoalelor, vîrselor, ieterelor, crîşnicelor de către persoanele
fizice şi juridice;
• pescuitul de pe mijloacele de transport pe apă neînmatriculate sau fără
semne de identificare;
• folosirea mijloacelor de transport pe apă de către persoanele particulare în
bazinele piscicole în perioada de prohibiţie şi în locurile interzise pentru
pescuit;
• vinderea pretutindeni a peştelui, altor organisme acvatice de către
persoanele juridice şi fizice fără documente care confirmă provenienţa legală
a mărfii;
• pescuitul sportiv şi de amatori în timpul nopţii;
• confecţionarea şi comercializarea sculelor interzise pentru pescuitul sportiv
şi industrial.
144
7.7. Pescuitul industrial, sportiv şi de amatori în bazinele piscicole naturale se
efectuează contra plată sau contra îndeplinirii măsurilor ameliorativ-piscicole şi
numai în baza autorizaţiei pentru pescuit eliberate de către Ministerul Ecologiei şi
Resurselor Naturale.
Persoanele fizice şi juridice efectuează pescuitul industrial în bazinele de apă
şi sectoarele piscicole stabilite de Serviciul piscicol, în conformitate cu contractul
încheiat între acestea.
Persoanele fizice şi juridice străine nu au dreptul să practice pescuitul
industrial al peştelui şi altor organisme acvatice, cu excepţia cazurilor prevăzute de
convenţiile la care Republica Moldova este parte.
Pescuitul sportiv şi de amatori, dobîndirea altor organisme acvatice pentru
consum personal se permit tuturor cetăţenilor în bazinele piscicole, cu excepţia
celor din perimetrul rezervaţiilor naturale, zonelor prohibite pentru orice pescuit,
crescătoriilor de peşti, gospodăriilor piscicole, şi se efectuează numai în cursul
zilei de la răsăritul şi pînă la asfinţitul soarelui, în baza permiselor eliberate de
către Serviciul piscicol. Într-un şir de bazine acvatice şi sectoare determinate de
către Serviciul piscicol, pescuitul sportiv şi de amatori se poate organiza de către
asociaţii ale pescarilor şi vînătorilor în baza contractului încheiat între Serviciul
piscicol şi asociaţiile corespunzătoare.
Pescuitul sportiv şi de amatori se permite în rîuri numai de pe mal, în lacuri şi
iazuri, lacuri de acumulare de pe mal şi din barcă, iar în timpul iernii se permite
pescuitul de pe gheaţă (cu excepţia gropilor pentru iernatul peştilor).
Pescuitul din barcă în rîuri este interzis. (art. 35 RPRP)
Pescuitul sportiv şi de amatori este permis cu următoarele unelte:
- undiţe de toate denumirile şi sistemele;
- lansete;
- unelte pentru pescuitul racilor;
- mincioguri.
Celelalte unelte (plase, ave, ietere, năvoade, crîşnice, prostovoale vîrşe, ostii,
jupuitoare, undiţe electrice etc.) sînt interzise pentru pescuitul sportiv şi de amatori.
145
Dacă prin construcţia şi exploatarea prizelor de apă, a altor instalaţii
hidrotehnice, efectuarea altor lucrări în bazinele piscicole (lucrări de adîncire,
îndreptare a albiei rîurilor, amplasare a ducherilor, conductelor de gaz şi petrol
etc.) nu poate fi evitată afectarea resurselor piscicole, persoanele fizice şi juridice
care exploatează aceste obiective sînt obligate în acord cu autoritatea centrală
abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător să
prevadă efectuarea măsurilor de compensare a pagubelor determinate, calculate şi
argumentate sub aspect ecologico-piscicol.
147
Acum ceva timp, smogul învăţuia Londra în timpul iernii, cînd în fiecare casă ardeau focuri
de cărbune. În anii ’50, Guvernul a emis hotărîri pentru a împiedica oamenii ca, în anumite
regiuni, să ardă altceva decît combustibili fără fum.
O dovadă a efectelor dăunătoare a poluării aerului este şi creşterea numărului de cazuri de
astm şi de alte boli bronhiale.
În lupta pentru aer curat, multe autorităţi au instalat monitoare pentru verificarea calităţii
aerului. Acestea măsoară particulele suspendate şi gazele, inclusiv dioxidul de sulf şi monoxidul
de carbon.
Poluarea aerului are un efect devastator asupra mediului. Substanţele chimice emanate în
atmosferă sînt transportate de vaporii de apă din curenţii de aer, iar atunci cînd aceştia se ridică
deasupra munţilor, vaporii de apă se condensează şi cad sub formă de ploaie. Dacă există
substanţe chimice în curenţii de aer, ele vor cădea odată cu ploaia, provocînd fenomenul de
ploaie acidă.
În vederea păstrării purităţii şi ameliorării calităţii aerului atmosferic,
prevenirii şi reducerii efectelor nocive ale factorilor fizici, chimici, biologici,
radioactivi şi de altă natură asupra atmosferei, cu consecinţe nefaste pentru
populaţie şi/sau mediul înconjurător, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat
Legea privind protecţia aerului atmosferic (LA) Nr.1422-XIII din 17.12.97 // în
MO RM nr.44-46/312 din 21.05.1998
148
b) stabileşte normativele CMA de poluanţi şi gradul de influenţă fizică
nocivă a acestora asupra aerului atmosferic;
c) estimează starea de sănătate a populaţiei în raport cu nivelul de poluare a
aerului şi eventualele daune pentru sănătatea oamenilor;
d) înaintează pretenţiile pentru repararea prejudiciilor cauzate sănătăţii
oamenilor;
e) exercită controlul de stat asupra respectării normativelor CMA de
poluanţi;
f) examinează documentele şi ia decizii în cazurile de încălcare a legislaţiei
privind protecţia aerului atmosferic referitoare la ocrotirea sănătăţii;
g) stabileşte dimensiunile zonelor de protecţie sanitară pentru obiectele cu
surse de poluanţi chimici şi fizici ai atmosferei;
h) stabileşte ELA de microorganisme şi substanţe biologice;
i) participă la examinarea pretenţiilor de reparare a prejudiciilor cauzate
sănătăţii oamenilor;
j) soluţionează alte probleme privind ocrotirea sănătăţii. (art.6 LA)
Autorităţile administraţiei publice locale:
a) elaborează măsurile de amenajare şi de creare a spaţiilor verzi în localităţi;
b) asigură planificarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acţiunilor
nocive ale poluanţilor asupra aerului atmosferic;
c) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, a persoanelor
fizice şi juridice interesate asupra nivelului de poluare a aerului;
d) soluţionează alte probleme ce ţin de protecţia aerului atmosferic. (art.7
LA)
Asociaţiile obşteşti şi persoanele fizice pot:
a) să participe la realizarea măsurilor de protecţie a atmosferei, la elaborarea
şi examinarea proiectelor de programe ecologice, de scheme regionale complexe,
de alte documente;
b) să solicite şi să primească informaţia necesară privind starea aerului
atmosferic. (art.8 LA)
149
Selectarea, acumularea, păstrarea, căutarea şi prelucrarea informaţiei despre
starea aerului atmosferic se efectuează conform unui sistem unic elaborat şi
aprobat de Serviciul "Hidrometeo".
Serviciul "Hidrometeo" asigură sistematic persoanele fizice şi juridice cu
informaţii şi prognoze asupra nivelului de poluare a atmosferei, generată de
activităţile economice şi condiţiile meteorologice.
În cazul în care, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, a emisiilor
sporite de poluanţi şi a altor influenţe nocive asupra aerului atmosferic, în unele
zone este periclitată sănătatea oamenilor, organele Serviciului "Hidrometeo" sînt
obligate să informeze de îndată Guvernul, organele respective ale controlului de
stat, autorităţile administraţiei publice locale, conducerea întreprinderilor interesate
şi populaţia. (art.29 LA)
Controlul de stat în domeniul protecţiei aerului atmosferic, exercitat de
către Inspectoratul Ecologic de Stat şi serviciul sanitaro-epidemiologic, se
efectuează pentru a asigura respectarea Legii…aerului, a normativelor ELA de
poluanţi, a gradului stabilit de influenţă fizică nocivă asupra atmosferei, a altor
norme stabilite de legislaţie.
Controlul departamental asupra protecţiei aerului atmosferic, inclusiv
asupra respectării normativelor ELA de poluanţi şi a gradului de influenţă fizică
nocivă asupra atmosferei, este exercitat de către ministerele şi departamentele de
resort.
150
ELA de poluanţi - emisie limitat admisibilă a poluanţilor evacuaţi în aerul
atmosferic de la suprafaţa solului de o sursă sau de un grup de surse de emisie, în
corespundere cu normativele calităţii aerului, prevăzute pentru populaţie, regnul
animal şi vegetal. (art. 3 LA)
Normativele ELA de poluanţi se stabilesc la un astfel de nivel încît
substanţele evacuate de toate sursele existente în zona respectivă, ţinîndu-se cont
de perspectiva dezvoltării ei, să nu depăşească CMA de poluanţi.
La stabilirea ELA de poluanţi se iau în consideraţie factorii de poluare a
atmosferei, datele inventarierii emisiilor de noxe ale fiecărei surse de poluare,
normativele în vigoare ale CMA de poluanţi şi nivelul poluării de fond a aerului.
În cazul în care procesele tehnologice nu permit reducerea emisiilor de
poluanţi în atmosferă pînă la nivelul necesar, se admite aplicarea de emisii
coordonate provizoriu, elaborîndu-se măsuri concrete privind reducerea emisiilor
în perioade de timp strict determinate.
Normativele ELA de poluanţi şi gradul de influenţă nocivă asupra aerului
atmosferic, metodele de determinare a acestora şi tipurile surselor pentru care ele
se elaborează se aprobă şi se pun în aplicare în modul stabilit de Inspectoratul
Ecologic de Stat. (art. 11 LA)
Emisiile de poluanţi în atmosferă de la sursele fixe de poluare se admit, în
fiecare caz concret, în baza autorizaţiei eliberate de Inspectoratul Ecologic de Stat,
în care se stabilesc normativele ELA de poluanţi, precum şi alte condiţii şi
reglementări care asigură protecţia aerului atmosferic. (art. 12 LA)
152
localităţilor. Documentele respective se examinează de către Ministerul Ecologiei
şi Resurselor Naturale. (art. 21 LA)
1.1. Bazele juridice ale creării şi funcţionării fondului ariilor naturale protejate
de stat, principiile, mecanismul şi modul lui de conservare, precum şi atribuţiile
autorităţilor publice centrale şi locale, ale organizaţiilor neguvernamentale şi ale
cetăţenilor în acest domeniu sunt stabilite prin Legea privind fondul ariilor
naturale protejate de stat (LANP)Nr.1538-XIII din 25.02.98 // în MO RM
nr.66-68/442 din 16.07.1998
154
Fond al ariilor protejate (FANP) - totalitate a ariilor naturale, a obiectelor şi
a complexelor naturale protejate de stat. (art. 2 LANP)
FANP include obiectele şi complexele naturale cu valoare primordială
incontestabilă pentru conservarea biodiversităţii şi habitatelor naturale, pentru
studierea proceselor naturale, restabilirea echilibrului ecologic şi pentru educaţia
ecologică a populaţiei.
Datele iniţiale despre acest fond sînt utilizate la elaborarea planurilor de
amenajare a teritoriului. (art. 3 LANP)
155
c) menţinerea fondului genetic în limitele capacităţilor biologice ale obiectelor
şi complexelor naturale;
d) tragerea la răspundere a persoanelor fizice şi juridice care au cauzat
prejudicii ariilor naturale protejate;
e) respectarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale cu privire la ariile
naturale protejate.
156
Rezervaţiile ştiinţifice, parcurile naţionale, rezervaţiile biosferei, grădinile
botanice, grădinile dendrologice şi grădinile zoologice au statut de persoană
juridică. (art. 19 LANP)
Terenurile şi bazinele acvatice din componenţa rezervaţiilor ştiinţifice,
zonelor cu protecţie integrală ale parcurilor naţionale şi rezervaţiilor biosferei,
grădinilor botanice şi dendrologice se sustrag din circuitul economic şi se
transmit în folosinţă pe termen nelimitat instituţiilor corespunzătoare. În limitele
parcurilor naţionale şi rezervaţiilor biosferei se pot afla terenuri şi bazine acvatice
ale altor beneficiari sau proprietari. În acest caz, beneficiarii şi proprietarii sînt
obligaţi să respecte restricţiile cu privire la protecţia mediului şi interdicţiile la
genurile de activitate prevăzute de prezenta lege.
În cazul cînd în componenţa rezervaţiei ştiinţifice, parcului naţional şi a
rezervaţiei biosferei se includ terenuri private, titularilor funciari li se propun
terenuri similare sau o compensaţie bănească.
Ariile naturale protejate funcţionează în conformitate cu regulamentele-cadru.
Obiectele naturale (arbori seculari, izvoare etc.) care se află în aria naturală
protejată şi care au un alt regim special de protecţie sînt supuse şi regimului de
protecţie al ariei naturale respective. (art. 20 LANP)
În cazul în care rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional şi rezervaţia biosferei
sînt administrate de o altă autoritate a administraţiei publice centrale decît
Ministerul Ecologiei, ele prezintă acesteia dări de seamă informative şi detaliate,
precum şi "Analele naturii" pe care le editează. Deţinătorii de alte obiecte şi
complexe din fondul ariilor protejate prezintă anual informaţii despre starea ariilor
naturale respective şi despre activitatea desfăşurată în ele. (art. 21 LANP)
157
a) conservarea biodiversităţii şi menţinerea complexului său natural în afara
impactului antropic;
b) conservarea staţiunilor terestre şi a habitatelor acvatice (biotopurilor terestre
şi acvatice);
c) efectuarea de cercetări ştiinţifice;
d) aplicarea realizărilor ştiinţei din domeniul ariilor naturale protejate şi
realizarea programelor ecologice;
e) ţinerea analelor naturii;
f) efectuarea monitoringului ecologic;
g) colaborarea în domeniul ariilor naturale protejate cu organisme şi instituţii
de specialitate din ţară şi din străinătate;
h) popularizarea cunoştinţelor privind protecţia mediului;
i) pregătirea cadrelor ştiinţifice şi a specialiştilor în domeniul ocrotirii naturii,
în special în cel al ariilor naturale protejate. (art. 24 LANP)
În rezervaţia ştiinţifică, excepţie făcînd zonele cu protecţie integrală, sînt
permise:
a) lucrările de regenerare şi reconstrucţie ecologică;
b) derularea măsurilor de apărare contra incendiilor;
c) efectuarea măsurilor de profilaxie veterinară şi sanitară;
d) reglarea selectivă a numărului de animale pentru menţinerea echilibrului
ecologic;
e) păşunatul şi strîngerea fînului de către salariaţii rezervaţiei;
f) tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;
g) construcţia de locuinţe de serviciu pentru personalul ştiinţific al rezervaţiei;
h) alte activităţi ce nu contravin sarcinilor rezervaţiei, aprobate de consiliul ei
ştiinţific şi coordonate cu Ministerul Ecologiei.
În rezervaţia ştiinţifică sînt interzise activităţile ce pot conduce la dereglarea
evoluţiei fireşti a proceselor naturale, în special:
a) lucrările de instalare a reţelelor de termoficare, liniilor de transport electric,
lucrările hidroameliorative şi de altă natură, care conduc la deteriorarea echilibrului
ecologic;
b) explorarea şi extragerea resurselor naturale, cu excepţia celor de importanţă
naţională (petrol, gaze naturale) cu condiţia respectării cerinţelor speciale de
protecţie a mediului înconjurător stabilite de către autoritatea centrală abilitată cu
gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;
c) administrarea de îngrăşăminte minerale, ierbicide, pesticide şi de alte
substanţe chimice nocive;
d) deplasarea vehiculelor pe căile terestre şi acvatice altele decît cele de uz
comun şi parcarea lor în locuri neamenajate în astfel de scopuri;
e) păşunatul, vînatul, pescuitul sau cositul neautorizat, precum şi distrugerea
cuiburilor, vizuinelor, ascunzişurilor, muşuroaielor şi altor sălaşe de animale;
f) colectarea speciilor de plante şi animale în stare vie şi prelucrată, precum şi
a unor părţi ale acestora, cu excepţia colectării lor în scopuri ştiinţifice şi, după caz,
muzeistice;
158
g) recoltarea plantelor medicinale, florilor, fructelor, pomuşoarelor,
ciupercilor, stufului, papurei, vătămarea arborilor;
h) tăierile rase;
i) introducerea unor noi specii de plante şi animale;
j) arderea pajiştilor, a stufului şi a papurei, aprinderea rugurilor, orice formă de
odihnă a populaţiei;
k) aflarea persoanelor străine, cu excepţia lucrătorilor ştiinţifici din alte
instituţii şi a reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale care au permis. (art.
25, 26 LANP)
În rezervaţia ştiinţifică se creează zonă cu protecţie integrală unde se
efectuează numai cercetări ştiinţifice. Această zonă cuprinde cel puţin 20% din
teritoriul rezervaţiei. Ea poate fi situată pe unul sau pe cîteva sectoare din aria
rezervaţiei, în dependenţă de suprafaţa sa şi de tipurile ecosistemelor.
Amplasamentul şi suprafaţa zonei cu protecţie integrală se stabilesc de consiliul
ştiinţific al rezervaţiei şi se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu şi de
Academia de Ştiinţe a Moldovei. (art. 27 LANP)
Statul de funcţii al rezervaţiei ştiinţifice se aprobă de autoritatea centrală
pentru mediu şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei. (art. 29 LANP)
159
Rezervaţie de resurse - spaţiu natural care cuprinde resurse deosebit de
valoroase, de importanţă naţională, protejate în scopul conservării lor pentru
generaţiile viitoare.
Rezervaţia de resurse are ca obiectiv conservarea resurselor naturale pentru
menţinerea lor în stare naturală în vederea valorificării ulterioare. (art. 46 LANP)
În cadrul acesteia se efectuează cercetări ştiinţifice.
Statutul de rezervaţie de resurse are un caracter provizoriu, în funcţie de
importanţa ei ecologică şi economică, evaluată de organizaţiile şi instituţiile
ştiinţifice de domeniu de comun acord cu Ministerul Ecologiei.
160
a) conservarea şi protejarea peisajelor geografice, a obiectelor geomorfologice,
a regnului vegetal şi animal, a monumentelor istorice şi culturale în scopuri
ştiinţifice, cognitive, recreative şi economice;
b) crearea de condiţii pentru turism şi odihnă;
c) elaborarea şi aplicarea metodelor ştiinţifice de conservare a obiectelor şi
complexelor naturale în condiţiile folosirii lor în scopuri recreative;
d) popularizarea cunoştinţelor privind protecţia mediului, educarea şi
instruirea ecologică a populaţiei. (art. 32 LANP)
Teritoriul parcului naţional se divizează în următoarele zone funcţionale:
zona A, de protecţie integrală, care include terenuri destinate restabilirii
complexelor naturale din parc şi în care este interzisă orice activitate recreativă şi
economică. În această zonă se efectuează numai cercetări ştiinţifice conform unui
program aprobat de consiliul ştiinţific al parcului şi coordonat cu autoritatea
centrală pentru mediu;
zona B, de recreaţie, în care sînt asigurate condiţii pentru vizitarea locurilor
pitoreşti ale parcului şi pentru un scurt agrement. Poate avea cărări turistice,
adăposturi pentru timp nefavorabil, locuri pentru ruguri, rezerve de combustibil,
puncte de observaţie, obiecte sanitare, indicatoare, panouri de avertisment,
scheme ale amplasamentului obiectelor naturale, cultural-istorice şi de deservire
socială. În această zonă se efectuează, după caz, lucrări silvice pentru păstrarea şi
restabilirea peisajelor geografice;
zona C, de recreaţie, destinată unui agrement de lungă durată. În această zonă
se permite amplasarea de campinguri, hoteluri, moteluri, poiene pentru bivuacuri,
baze turistice, birouri de excursii, centre informaţionale, unităţi de alimentaţie
publică, comerciale şi de asistenţă socio-culturală;
zona D, economică, unde derulează activităţi economice care nu contravin
regimului parcului naţional, şi anume: cultivarea plantelor agricole tradiţionale
pentru zona dată, folosindu-se metode biologice de combatere a dăunătorilor,
aplicîndu-se îngrăşăminte şi chimicale în strictă conformitate cu normele
tehnologice şi cu regulile de securitate sanitară; funcţionarea diferitelor unităţi în
baza utilizării tehnologiilor nepoluante, respectîndu-se regulile de protecţie a
mediului.
În parcul naţional se instituie consiliu ştiinţific, care examinează şi
reglementează orice activitate din cadrul lui.
În RM parcurile naţionale sunt în curs de organizare.
162
6. Regimul juridic al parcurilor zoologice.
Anexa Nr.1.
***
PARTEA SPECIALĂ
Capitolul IX
INFRACŢIUNI ECOLOGICE
166
industriale, agricole, ştiinţifice sau a altor obiective de către persoanele
responsabile de respectarea lor, dacă aceasta a provocat:
a) mărirea esenţială a nivelului radiaţiei;
b) daune sănătăţii populaţiei;
c) pieirea în masă a animalelor;
d) alte urmări grave,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi
convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără)
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu
amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de
dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
168
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale
cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea
întreprinderii.
170
Articolul 233. Vînatul ilegal.
Vînatul fără autorizaţia corespunzătoare fie în perioada interzisă, fie în
locurile interzise, fie cu unelte şi metode nepermise (braconajul), fie cu folosirea
situaţiei de serviciu, dacă acesta a cauzat daune în proporţii mari,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau
cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu
închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a
exercita o anumită activitate.
171
Anexa Nr.2.
CODUL
cu privire la contravenţiile administrative
din 29.03.1985
***
CAPITOLUL 7
CONTRAVENŢIILE ADMINISTRATIVE DIN DOMENIUL
OCROTIRII MEDIULUI NATURAL ÎNCONJURĂTOR,
A MONUMENTELOR DE ISTORIE ŞI CULTURĂ.
172
Ocuparea neligitimă a terenurilor -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la zece salarii minime.
Construcţia nelegitimă -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la zece salarii minime.
Poluarea terenurilor destinate agriculturii şi a altor terenuri -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăzeci de salarii
minime.
Poluarea terenurilor cu substanţe chimice şi radioactive, cu deşeuri industriale,
cu ape de scurgere impurificate cu organizme bacteriologice şi parazitare şi cu alte
organizme dăunătoare -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăzeci de salarii
minime.
Nimicirea stratului fertil al solului, decopertarea neselectivă precum şi folosirea
lui nu după destinaţie -
atrag după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăsprezece salarii
minime.
Neluarea măsurilor de preîntîmpinare a eroziunii solului, a altor procese ce
înrăutătesc starea solului,precum şi neîndiplinirea măsurilor obligatorii pentru
îmbunătăţirea calităţii lui -
atrag după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la zece salarii minime.
Încălcarea termenului de reîntoarcere a terenurilor temporar ocupate,
neîntoarcerea lor în starea de destinaţie specială -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăzeci de salarii
minime.
Amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a obiectivelor ce provoacă
efecte de poluare a solului -
atrag după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la
cincisprezece salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la
douăzeci şi cinci de salarii minime.
Abaterea samovolnică de la proiectele de organizare a teritoriului, de ameliorare
şi de altă natură, precum şi folosirea terenurilor, neţinîndu-se seama de scopurile
pentru care au fost repartizate -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăzeci de salarii
minime.
Falsificarea informaţiei despre starea şi folosirea terenurilor -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la zece salarii minime.
173
Încălcarea termenelor de examinare a cererilor cetăţenilor privind atribuirea
terenurilor şi tăinuirea informaţiei despre fondul funciar disponibil -
atrag după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în
mărime de pînă la zece salarii minime.
Distrugerea bornelor de hotar -
atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la două la cinci salarii
minime.
175
Încălcarea regulilor şi normelor de desfăşurare în condiţii de securitate a
lucrărilor legate de folosirea subsolului, precum şi a cerinţelor privind protecţia
subsolului şi a mediului înconjurător -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la
cincisprezece salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de pînă la
douăzeci de salarii minime.
Neasigurarea integrităţii obiectivelor şi construcţiilor, precum şi a teritoriilor şi
obiectivelor mediului înconjurător ocrotite în mod deosebit în timpul studierii şi
folosirii subsolului -
atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în
mărime de pînă la cincisprezece salarii minime.
Încălcarea modului de evidenţă şi ţinere a balanţei mişcării rezervelor de
substanţe utile şi deşeurilor producţiei extractive, a cerinţelor privind ţinerea
cadastrelor de stat şi balanţelor rezervelor de substanţe utile -
atrage după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în
mărime de pînă la cincisprezece salarii minime.
Neachitarea plăţilor pentru folosirea subsolului -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de cincizeci de
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - trei sute de salarii minime.
Neîndeplinirea măsurilor privind aducerea terenurilor afectate în timpul
folosirii subsolului într-o stare ce nu prezintă pericol care ar asigura folosirea lor
ulterioară -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de cincizeci de
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de trei sute de salarii
minime.
Neîndeplinirea cerinţelor privind aducerea întreprinderilor extractive de
substanţe utile în curs de lichidare sau conservare, a galeriilor subterane şi sondelor
de foraj într-o stare care ar asigura securitatea populaţiei, precum şi a cerinţelor
vizînd integritatea zăcămintelor, galeriilor subterane şi sondelor de foraj pentru
întreaga perioadă de conservare -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la şapte
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de pînă la douăzeci şi cinci
de salarii minime.
Încălcarea regulilor de îngropare (depozitare) în subsol a substanţelor şi
deşeurilor nocive, de evacuare a apelor reziduale -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la
cincisprezece salari minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de pînă la
treizeci şi cinci de salarii minime.
Încălcarea regulilor de ridicare a construcţiilor pe suprafeţele cu zăcăminte de
substanţe utile şi pe teritoriile deasupra obiectivelor şi construcţiilor miniere,
precum şi de asupra locurilor de îngropare (depozitare) în subsol a substanţelor şi
deşeurilor nocive -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la
cincisprezece salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de pînă la
douăzeci de salarii minime.
176
Comercializarea şi circulaţia substanţelor minerale utile solide fără acte legale
de provenienţă (acte de livrare conform documentaţiei de evidenţă contabilă) -
atrag după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de cincizeci de
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - de trei sute de salarii
minime.
178
Circulaţia produselor lemnoase fără acte legale de provenienţă (acte de livrare
conform documentaţiei de evidenţă contabilă) -
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la trei sute de salarii
minime.
183
atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la zece
salarii minime şi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăzeci de salarii
minime.
Neachitarea plăţii pentru poluarea mediului, nevărsarea ei în volum deplin şi în
termen în conturile fondurilor ecologice -
atrag după sine aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în
mărime de cincizeci de salarii minime.
187