Subiectul I

Noțiunea de mediu înconjurător și de resurse naturale

Noţiunea de mediu este caracterizată în literatura juridică ca fiind o noţiune
cameleon, deoarece cunoaşte numeroase valenţe, fiind utilizată şi în limbajul comun
având înţelesuri mai mult sau mai puţin diferite.
Mediul poate fi văzut ca un ansamblu de factori naturali sau creaţi prin
activităţi umane care acţionează asupra condiţiilor de viaţă şi existenţă ale omului
sau societăţii. Actualmente este folosită denumirea „mediu” şi nu aceea de „mediu
înconjurător” care este considerată a fi pleonastică. Unii specialişti definesc mediul
ca fiind „totalitatea lucrurilor, fenomenelor, influenţelor, de natură să cauzeze
schimbări de diferit ordin în activitatea umană şi a omului însuşi, precum şi cele
ce nu provoacă influenţă şi nu pot fi influenţate de om, dar formează un
anturaj al vieţii lui”.
Potrivit art.1 alin. 2 Legii nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, mediul reprezintă ansamblul de
condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele
caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice
şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând
elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea
vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.
 Noţiunea de mediu poate fi examinată:
- În sens restrîns : punct de reper pentru ,,tot ce ne înconjoară”, serveşte omul
(mediu uman).
- În sens larg : totalitatea factorilor biotici, abiotici şi atropici în raport cu un
obiect (grup de obiecte) şi care (factorii) se găsesc într-o strînsă interdependenţă
cu acest obiect (grup).
Resursele naturale sunt obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi alţi factori
utilizabili în trecut, prezent şi viitor pentru consum direct şi indirect, care au
valoare de consum şi contribuie la crearea de bunuri materiale şi spirituale.
Resursele naturale se folosesc sau pot fi folosite ca mijloace de muncă, surse de
energie, de materie primă şi de materiale, nemijlocit ca obiecte de consum şi
recreare, ca bancă a fondului genetic sau sursă de informaţii despre lumea
înconjurătoare.
 Clasificarea resurselor naturale
Resursele naturale renovabile = resursele naturale care regenerează în
circuitul substanţelor din biosferă sau pot fi întregite artificial într-o perioadă de
timp comensurabilă cu termenul lor de consum (cu ritmul de activitate economică a
omului),
Resursele naturale nerenovabile = resursele naturale care nu regenerează în
circuitul substanţelor din biosferă într-o perioadă de timp comensurabilă cu termenul
lor de consum (cu ritmul de activitate economică a omului).
Resursele naturale naţionale = Resursele naturale care au importanţă pentru
întreaga populaţie a ţării.
Resursele naturale locale = Resursele naturale care au importanţă pentru
populaţia unui teritoriu mai limitat.
Resursele naturale destinate exploatării = Resursele naturale atrase (folosite)
în circuitul economic.
Resursele naturale de rezervă = Resursele naturale destinate exploatării
(resursele utilizabile), dar neatrase în procesul de activitate economică.
Resursele naturale protejate = Resursele naturale care prezintă o valoare
deosebită pentru menţinereaechilibrului ecologic şi care nu pot fi atrase în procesul
de activitate economică.
Resursele naturale curative = Obiectele şi condiţiile naturale care pot fi
folosite în scopuri curative şi de profilaxie a bolilor.
Resursele naturale transfrontiere = Resursele naturale care marchează,
traversează frontierele dintre două sau mai multe ţări ori îşi au amplasamentul la
frontieră.
Dreptul mediului este constituit din ansamblul complex al normelor juridice care
reglementează relaţiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor faţă de
mediu, ca element vital şi suport al vieţii, în procesul folosirii în scopuri economice,
sociale şi culturale a componentelor sale - naturale şi artificiale - precum şi relaţiile
legate de protecţia, conservarea şi dezvoltarea lor durabilă.
Protecţia mediului presupune utilizarea raţională a resurselor naturale,
prevenirea combaterea poluării. Conservarea mediului reprezintă menţinerea
reproducerea calităţii factorilor naturali de mediu. Dezvoltarea mediului presupune
ameliorarea calităţii factorilor naturali, dezvoltarea valorilor naturale.