CAPITOLUL I.

MEDIUL ÎNCONJURĂTOR ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ

1.1. CREŞTEREA ECONOMICĂ – NOȚIUNI GENERALE

1.2. INTERDEPENDENȚA DEZVOLTARE ECONOMICĂ-MEDIUL NATURAL
1.3. TEHNOCENTRISM ŞI ECOCENTRISM ÎN ABORDAREA DEZVOLTĂRII DURABILE
1.4. DEZVOLTAREA UMANĂ SUSŢINUTĂ – COMPONENTĂ ESENŢIALĂ A CALITĂŢII VIEŢII
1.5. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

CURS 2.

1.3. TEHNOCENTRISM ŞI ECOCENTRISM ÎN ABORDAREA DEZVOLTĂRII

DURABILE

Conform cerinţelor durabilităţii, are loc delimitarea a două direcţii

ideologice în abordarea raportului economie-mediu: tehnocentrică şi
ecocentrică, la rândul cărora se subîmpart în ideologia abundenţei şi conciliantă
(pentru abordarea tehnocentrică) şi comunitară şi radicală (pentru abordarea
ecocentrică).

a) Concepte

 tehnocentric – vizează aplicarea strictă a legităţilor economice,

declanşându-se astfel mecanisme să asigure reglarea raportului consum-
resurse. Susţinătorii tehnocentrismului sunt adepţii unei pieţe lipsite de
constrângeri, atât pentru producători, cât şi pentru consumatori. Încrezători
în posibilităţile de substituibilitate aproape totală între factori, şi în faptul că
omul şi tehnologia vor găsi un mod de a compensa obligaţia legală legată de
lipsa unei resurse, adoptă un criteriu de durabilitate foarte slabă, “a
abundenţei”, şi un criteriu de durabilitate slabă, “conciliantă”.
Tehnocentrismul conciliant ia în considerare problemele de mediu,
acceptând că factorii nu sunt substituibili la infinit, înglobează o noţiune
precisă de capital natural critic şi de capacitate suport, este interesat să
corecteze distorsiunile prezente pe piaţă şi cu ajutorul unor instrumente
precum taxele ecologice;

 ecocentric – rolul central este jucat de ecologie, respectiv evaluarea

activităţilor economice prin prisma impactului pe care îl produc acestea
asupra calităţii mediului. Este vorba despre o abordare mai degrabă
conservatoare, în care protecţia mediului, de exemplu, dobândeşte o
centralitate inexistentă în abordările precedente. A recunoaşte Pământul
drept un organism unic duce la restricţii foarte puternice în posibilitatea de
substituţie între factori şi determină ultima abordare, cea mai radicală care
îşi revendică un concept de durabilitate foarte puternică. Acest punct de
 Cap. I. Mediul înconjurător şi dezvoltarea durabilă

vedere urmăreşte să transforme sistemele economice actuale limitând

drastic nivelul producţiei, al consumului şi al creşterii demografice.

Tabelul 1.1. Viziuni conceptual-ideologice asupra mediului

Tehnocentrică Ecocentrică
a abundenţei conciliantă comunitară radicală
Caracteristici Exploatarea resurselor, Gestiunea şi Salvarea Prezervare extremă
poziţie orientată către conservarea resurselor
dezvoltare resurselor
Tip de Anti-verde, cu pieţe libere Verde, dirijată de Profund verde, În mod viguros
economie în totalitate şi fără nici o instrumente orientată spre verde, inflexibil
obligaţie economice (de ex., de menţinerea unei supusă obligaţiilor
taxe de poluare) stări staţionare şi legale pentru a
reglementată de reduce la minim
norme stricte impactul asupra
resurselor
Strategii de Obiectiv prioritar: Creştere economică Nici o creştere Reducere a
gestiune maximizarea produsului modificată pentru a economică nici o economiei şi a
intern brut. Pieţe libere vor ţine cont de impactul creştere a populaţiei. Este
asigura capacitatea de modurilor de populaţiei. imperioasă
substituţie infinită între producţie şi de Separarea reducerea la scară a
resurse naturale şi resurse consum asupra factorilor de producţiei şi a
materiale, atenuând toate mediului. Este producţie. Punct consumului.
posibilele obligaţii legale refuzată ipoteza de vedere asupra
legate de lipsa resurselor. durabilităţii infinite. sistemului şi
Regulă în vigoare: raportat la
capital total constant întreaga planetă.
în timp.
Etică Sunt privilegiate drepturile Apare preocuparea Predomină Acceptarea
şi interesele fiinţelor pentru ceilalţi, adică interesele bioeticii, adică a
umane care trăiesc în echitatea între colective asupra intereselor morale
prezent; natura are valoare generaţii. Natura are celor private şi acordate tuturor
instrumentală (adică totuşi valoare individuale. speciilor non-umane
valoarea care îi este instrumentală. Ecosistemele au o şi părţilor abiotice
recunoscută de oameni) valoare primară, ale mediului; natura
iar bunurile şi are valoare
serviciile au o intrinsecă, în sine, şi
valoare deci este
secundară. independentă de
experienţa umană
Criteriu de Foarte slab Slab Puternic Foarte puternic
durabilitate

b) Ideologii

Ideologia abundenţei – se caracterizează prin următoarele:

- se bazează pe exploatarea resurselor, fiind orientată spre creştere şi
dezvoltare;
- pieţele sunt libere, fără nici o restricţie privind mediul înconjurător;
- obiectivul prioritar îl reprezintă maximizarea produsului
 Cap. I. Mediul înconjurător şi dezvoltarea durabilă 3

intern brut, ca măsură a gradului de dezvoltare. În acest sens, pieţele

libere vor asigura capacitatea de substituţie infinită între resursele naturale şi
resursele materiale, atenuând toate restricţiile legate de lipsa resurselor
- din punct de vedere etic sunt privilegiate drepturile şi interesele fiinţelor
umane care trăiesc în prezent; natura are valoare instrumentală.

Ideologia conciliantă – este descrisă de următoarele caracteristici:

- consideră necesară gestionarea şi conservarea resurselor;
- economia este chemată să asigure şi protecţia mediului înconjurător,
prin folosirea instrumentelor economice (de exemplu, taxe de poluare);
- creştere economică trebuie să ţină cont de impactul modurilor de
producţie şi de consum asupra mediului. Este refuzată ipoteza durabilităţii
infinite. Regulă în vigoare: capital total constant în timp;
- apare preocuparea pentru ceilalţi, adică echitatea între generaţii. Natura
are totuşi valoare instrumentală.

Ideologia comunitară – este descrisă prin următoarele:

- pleacă de le premisa necesităţii salvării resurselor;
- economic, este orientată spre menţinerea unei stări staţionare, prin
folosirea integrată a instrumentelor economice şi reglementative ale politicii
ecologice
- nu este admisă creşterea economică şi nici a populaţiei, fiecare factor de
producţie fiind considerat ca atare. Raportările se fac la sistemul global al
planetei;
- predomină interesele colective asupra celor private şi individuale.
Ecosistemele au o valoare primară, iar bunurile şi serviciile au o valoare
secundară;

Ideologia radicală – este descrisă de următoarele atribute:

- se bazează pe conservarea extremă, totală, a mediului şi a resurselor
- reglementările de mediu sunt menite să fie foarte stricte, astfel încât
impactul de mediu să fie minim;
- este necesară o diminuare a consumurilor, chiar a populaţiei, prin
împiedicarea creşterii economice
- acceptarea bioeticii, adică a intereselor morale acordate tuturor speciilor
non-umane şi părţilor abiotice ale mediului; natura are valoare intrinsecă, în
sine, şi deci este independentă de experienţa umană.

c) Model de dezvoltare durabilă cu orientare ecocentrică

Având în vedere că multe dintre abordările prezentate se suprapun în

diverse profiluri etice sau economice, un model de dezvoltare durabilă cu
orientare ecocentrică poate fi definit de următoarele caracterisitici:
 Cap. I. Mediul înconjurător şi dezvoltarea durabilă

• optimizarea obiectivelor economice;

• înţelegerea universalităţii constrângerilor impuse de legile naturii/fizicii;

• perfecţionarea metodelor de cuantificare a impactului ecologic şi a resurselor;

• recunoaşterea rarităţii ecologice;

• înțelegerea macro-constrângerilor şi micro-libertăţilor;

• un cadru economic care să asigure caracterul pro-ecologic al deciziilor;

• modelele economice bazate pe resurse epuizabile finite şi pe rate finite de

reînnoire a resurselor de energie;

• evaluări economice pe termen lung;

• determinarea politică a nivelului activităţii;

• bugete ecologice;

• limitarea veniturilor individuale minime şi maxime.

1.4. DEZVOLTAREA UMANĂ SUSŢINUTĂ – COMPONENTĂ ESENŢIALĂ A

CALITĂŢII VIEŢII

a) Concepte

Dezvoltarea umană cuprinde capacitatea şi dreptul oamenilor de a-şi

alege şi urma propriile opţiuni în toate domeniile calităţii vieţii, fie că acestea
sunt în legătură cu scopul material, securitatea personală sau statutul politic.
Acest concept acoperă, în esenţă, schimbările ce intervin în timp în structura şi
comportamentul unei persoane, ca rezultat al proceselor biologice şi de mediu,
precum şi al contextului economic şi politic şi asupra comunităţii, în general.

Dezvoltarea umană durabilă şi susţinută implică o apropiere complexă

de conceptul de calitate a vieţii, incluzând aspecte economice, sociale şi de
mediu şi care promovează ideea echilibrului între dezvoltarea economică,
echitate socială, utilizarea şi conservarea mediului natural. Conceptul de calitate
a vieţii a fost lansat în anii 1960 de către societatea nord-americană, şi cuprinde:
 starea demografică;
 Cap. I. Mediul înconjurător şi dezvoltarea durabilă 5

 calitatea condiţiilor de muncă şi odihnă;

 calitatea condiţiilor de locuit;
 starea de sănătate, instruirea şi nivelul de educaţie şi cultură;
 nivelul şi structura venitului;
 nivelul şi structura consumului;
 calitatea mediului înconjurător etc.

Ca o paradigmă a dezvoltării, începând cu anul 1990, PNUD (Programul

Națiunilor Unite pentru Dezvoltare) a introdus conceptul de dezvoltare umană.
Acest concept a evoluat în permanenţă, fiind astăzi considerat ca făcând parte
din limbajul de specialitate al problematicii dezvoltării la nivel mondial. Anul
1990, anul schimbărilor profunde la nivel mondial, a impus apariţia unei
abordări alternative a dezvoltării, care să promoveze, în primul rând, condiţia
umană. Se conturează foarte clar, cu această ocazie, necesitatea de a situa
oamenii, nevoile şi aspiraţiile acestora în centrul oricărui efort de dezvoltare.

b) Sistemul de indicatori ce caracterizează dezvoltarea umană

Indicatorii sintetici ai dezvoltării umane, construiţi pe baza

metodologiei din Raportul Dezvoltării Umane (PNUD), sunt:
 Indicele Dezvoltării Umane (IDU) – cuprinde trei elemente de bază:
longevitatea, mediul de educaţie şi standardul de viaţă. Longevitatea este
măsurată prin speranţa de viaţă la naştere. Nivelul de educaţie este calculat
ca o medie aritmetică ponderată între gradul de alfabetizare a populaţiei
adulte (cu o pondere de două treimi) şi rata brută de cuprindere în
învăţământul de toate nivelurile (o treime). Fiecare componentă a IDU este
comparată cu valori minime şi maxime fixe, stabilite de PNUD, acestea
fiind:
- pentru speranţa de viaţă – valoarea minimă este 25 de ani, iar valoarea
maximă 85 de ani;
- pentru gradul de alfabetizare a populaţiei adulte – valoarea minimă este
0%, iar valoarea maximă 100%;
- pentru rata brută de cuprindere în învăţământ – valoarea minimă este
0%, iar valoarea maximă 100%;
- pentru PIB pe locuitor – valoarea minimă este 100 $ SUA, iar valoarea
maximă 40.000 $ SUA;

 Indicele disparităţii între sexe în dezvoltarea umană (IDS) – utilizează

aceleaşi elemente de bază ca şi IDU, dar ajustează indicii speranţei de viaţă,
al nivelului de educaţie şi al veniturilor, ţinând seama de disparităţile între
populaţia feminină şi cea masculină;
 Cap. I. Mediul înconjurător şi dezvoltarea durabilă

 Indicele participării femeilor la activitatea economică şi socială (IPF) – se

calculează ca o medie aritmetică a indicelui de participare a femeilor la
decizia politică, a indicelui de participare a femeilor la decizia economică şi
al venitului egal repartizat. Pentru reflectarea participării şi dobândirii
puterii decizionale în economie, se utilizează proporţiile, diferenţiate pe
sexe, în numărul total al conducătorilor şi funcţionarilor superiori din
administraţia publică, respectiv în numărul total al specialiştilor cu ocupaţii
intelectuale şi ştiinţifice. Structura pe sexe a parlamentarilor este utilizată
pentru a reflecta participarea la luarea deciziilor politice. Amplitudinea
disparităţii dintre cele două sexe trebuie să fie cuprinsă între o valoare
minimă (0%) şi o valoare maximă (50%);

 Indicele sărăciei umane (IS) – sintetizează privaţiunile care se manifestă în

patru dimensiuni esenţiale ale vieţii umane, şi anume: longevitatea, nivelul
de educaţie, un standard minim de viaţă şi excluderea socială.

Sistemul de indicatori folosit în analiza calităţii vieţii depinde de gradul

de dezvoltare al fiecărei ţări. Astfel, în timp ce în ţările în curs de dezvoltare se
pune accent pe sistemul de indicatori pentru caracterizarea gradului de sărăcie,
la nivelul ţărilor dezvoltate atenţia este îndreptată spre acei indicatorii ce
cuantifică nivelul şi calitatea investiţiei în capitalul uman, protecţia mediului
înconjurător, protecţia socială, siguranţa persoane etc.

1.5. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. De ce reprezintă creşterea economică un concept, respectiv un obiectiv

fundamental ale economiei mondiale?
2. Care sunt motivele considerării dezvoltării durabile ca fiind noua
viziune asupra viitorului umanităţii?
3. Este conceptul de dezvoltare economică multidimensional? De ce?
4. Cum explicaţi întârzierea cu care a fost luată în considerare dimensiunea
ecologică a dezvoltării?
5. Care sunt considerate principiile ce constituie pilonii înaintării noastre
într-un viitor comun?
6. Care sunt carcateristicile esenţiale ale tehnocentrismului şi
ecocentrismului?
7. Descrieţi dezvoltarea umană susţinută!
8. Care sunt indicatorii sintetici ai dezvoltării umane?