ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ISTORIE, STAT ŞI DREPT

Cu titlul de manuscris
CZU: 342.7(043.3)

Vasile Mihoci

PROBLEME TEORETICE ŞI PRACTICE PRIVIND REALIZAREA DREPTULUI

FUNDAMENTAL AL OMULUI LA APĂRARE ŞI ASISTENŢĂ JURIDICĂ

Specialitatea 12.00.02 – Drept public (constituţional);

organizarea şi funcţionarea instituţiilor
de drept

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

Chişinău, 2007
 Teza a fost elaborată la Catedra de Drept constituţional şi administrativ a
Universităţii de Stat din Moldova.

Conducător ştiinţific: Gheorghe Avornic,

doctor habilitat în drept,
profesor universitar.

Referenţi oficiali: 1. Ion Guceac, doctor habilitat în drept,

profesor universitar.

2. Mocreac Vladimir, doctor în drept,

conferenţiar universitar.

Susţinerea va avea loc la data de 1 februarie 2008, ora 11.30, în şedinţa

Consiliului ştiinţific specializat DH 15.12.00.02.22 în cadrul Academiei de Ştiinţe a
Republicii Moldova (Republica Moldova, mun.Chişinău, bd.Ştefan cel Mare 1).
Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina web al C.N.A.A.
(http://www.cnaa.acad.md/teze), la Biblioteca Academiei de Ştiinţe a Republicii
Moldova şi la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova.

Autoreferatul a fost expediat la 27 decembrie 2007

Secretar ştiinţific
al Consiliului ştiinţific specializat,
doctor în drept, profesor universitar Sergiu Cobăneanu

Conducător ştiinţific,
doctor habilitat în drept,
profesor universitar Gheorghe Avornic

Autor Vasile Mihoci

© Vasile Mihoci, 2008

2
 I. CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII
Actualitatea şi gradul de studiere a temei de investigaţie. Actualmente în
România şi în Republica Moldova se află în proces de dezvoltare edificarea statului
de drept, proces însoţit de căutarea unor noi soluţii de conducere politică a societăţii,
reinterpretarea valorii şi importanţei unor instituţii şi mecanisme juridice. În calitate
de obiectiv fundamental de dezvoltare a sistemului normativ naţional este consacrată
demnitatea omului, drepturile şi libertăţile acestuia, fapt ce şi-a găsit reflectare în
chiar art. 1 din Constituţia României şi în articolul respectiv din Constituţia
Republicii Moldova. Acest principiu fundamental care, apropo, a substituit principiul
socialist al priorităţii intereselor publice asupra celor personale, a pus un accent
absolut nou în procesul de evoluţie a legislaţiei constituţionale, civile, penale,
procesual penale, procesual civile şi a altor ramuri de drept intern.
Totodată, trebuie să menţionăm că fixarea formală a drepturilor şi libertăţilor
omului şi cetăţeanului în diferite acte normative nu poate dobândi o valoare practică
esenţială în absenţa unui mecanism juridic eficient orientat spre asigurarea acestora,
fără un sistem avansat de garanţii juridice, mai întâi de toate constituţionale, de
asigurare a lor.
În acest sens Constituţia României şi a Republicii Moldova consacră un cadru
suficient, din punctul de vedere al practicii constituţionale contemporane, de garanţii
constituţionale şi procesuale chemate să asigure un statut al persoanei cu valoare
deplină.
În categoria acestor garanţii se înscriu: dreptul la satisfacerea eficientă din
partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile,
libertăţile şi interesele legitime ale persoanei; dreptul la apărare; prezumţia
nevinovăţiei, dreptul de a se adresa autorităţilor publice prin petiţii; dreptul persoanei
vătămate într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau
prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, la recunoaşterea dreptului pretins,
anularea actului şi repararea pagubei; dreptul la exercitarea căilor de atac, în
condiţiile legii, împotriva hotărârilor judecătoreşti şi alte garanţii procesuale.
În cadrul acestor garanţii un loc aparte este atribuit dreptului cetăţenilor la
apărare, conform căruia fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin
mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale, iar în tot cursul
procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
Dreptul la apărare şi asistenţă juridică poate fi considerat o instituţie juridică
multiaspectuală, în care se întrepătrund norme de drept constituţional, penal,
procesual penal, civil, procesual civil, administrativ, financiar şi norme aparţinând
altor ramuri de drept. În afară de aceasta, problema asigurării dreptului la apărare, pe
lângă conţinutul pur juridic, este determinată şi de o serie de aspecte politice, social
culturale, economice, etc. Din acest punct de vedere dreptul constituţional la apărare
necesită o cercetare multilaterală realizată de specialişti din diverse domenii,
îndeosebi în situaţia creată nu numai în România, ci şi în Republica Moldova, ale

3
căror sisteme normative sunt caracterizate prin decalajul dintre ceea ce consacră
Constituţia, legile şi alte acte normative naţionale şi realitatea vieţii.
Astfel, dacă dispoziţiile constituţionale privitor la protecţia juridică a
drepturilor cetăţenilor din ambele state, inclusiv a dreptului la apărare şi asistenţă
juridică, în prezent sunt orientate spre practica şi experienţa mondială, atunci starea
reală a lucrurilor ce ţin de acest domeniu al relaţiilor sociale din ambele state nu
numai că este departe de dezideratele legislaţiei naţionale şi internaţionale chemate să
asigure protecţia drepturilor omului, ci uneori este contrară.
Mai mult decât atât, în doctrina dreptului constituţional atât în România, cât şi
în Republica Moldova subiectul investigaţiei este cercetat insuficient. Astfel, unele
preocupări privitor la dreptul fundamental al cetăţenilor la apărare şi asistenţă juridică
regăsim în investigaţiile întreprinse de doc. hab. Gheorghe Avornic. În această
lucrare însă se examinează cu precădere instituţia avocaturii ca formă organizatorică
prin intermediul căreia se asigură realizarea dreptului la apărare şi asistenţă juridică.
Chiar în conţinutul unor surse bibliografice, dedicate nemijlocit problemelor ce ţin de
protecţia juridică a drepturilor omului, dreptului la apărare şi asistenţă juridică i se
acordă prea puţin spaţiu.
Pînă în prezent, tema „Probleme teoretice şi practice privind realizarea
dreptului fundamental al omului la apărare şi asistenţă juridică” a fost puţin studiată
în literatura de specialitate. Autorii de mare prestigiu din România, cum sunt profesorii
doctori I. Ceterchi, T. Drăgan, I. Muraru, A. Iorgovan, I. Leş, I. Suceava, I. Deleanu,
G. Vrabie doar tangenţial au examinat unele aspecte ale. Dintre cercetătorii din
Republica Moldova sau remarcat în domeniu savanţii de mare prestigiu ca Gh. Costachi,
I. Guceac, V. Popa, S. Cobăneanu, A. Bantuş, A. Arseni, T. Cârnaţ, A. Potângă de
asemenea tangenţial.
Un aport aparte au în domeniu savanţi străini, precum: А. F. Кoni, S. N. Bratusi,
Е. Vasicovski, А.V. Vorobiov, А.V. Poliakov, I.V. Tihonravov, L. V. Кojevnikov,
I.F. Lubşev, I. I. Steţovski, M. L. Celiţov-Bebutov, N.V. Cercasov, dedicate problemei
protecţiei drepturilor omului, instituţiei avocaturii, activităţii judecătoreşti etc.
În aceste condiţii problematica dreptului la apărare şi asistenţă juridică,
crearea unui mecanism legal intern ce ar duce la elaborarea, adoptarea şi
implementarea eficientă în practică a acestui drept determină actualitatea temei
cercetate în prezenta lucrare.
Scopul şi obiectivele tezei rezidă în cercetarea aprofundată a esenţei şi
conţinutului dreptului la apărare şi asistenţă juridică, analiza cât mai obiectivă a stării
de lucruri din domeniul consacrării normative şi realizarea practică a dreptului
constituţional al cetăţenilor la apărare şi asistenţă juridică, identificarea celor mai
stringente probleme din domeniu şi propunerea unor soluţii pentru depăşirea lor.
Această investigaţie a pornit de la studierea literaturii de specialitate din România,
Republica Moldova, Franţa, Rusia etc., a legislaţiilor contemporane, a diferitelor
aspecte teoretice şi practice ale temei abordate. Fundamentarea ştiinţifică şi
elaborarea recomandărilor practice în vederea creării unui mecanism adecvat şi
eficient de apărare a drepturilor omului şi cetăţeanului în Republica Moldova,

4
ridicarea eficienţei privind realizarea normelor de drept constituţional, administrativ,
penal, procesual penal, civil, procesual civil – aceasta reprezintă o problemă de
importanţă majoră a politicii juridice naţionale în domeniu.
Pentru atingerea acestui scop în prezenta lucrare s-a realizat compararea
experienţei naţionale cu cea aparţinând altor state în domeniul reglementării
normative şi realizării în viaţă a dreptului la apărare. Acest scop nu a fost unul de
automulţumire, ci a permis soluţionarea mai multor probleme de investigare.
Pentru realizarea scopului enunţat au fost conturate următoarele sarcini:
- efectuarea unei analize ştiinţifice a conceptului dreptul la apărare şi asistenţă
juridică;
- argumentarea faptului că dreptul la asistenţă juridică este un element esenţial
al dreptului la apărare;
- cercetarea apariţiei şi dezvoltării dreptului la apărare şi asistenţă juridică ca
drept fundamental al omului şi cetăţeanului;
- elucidarea problemelor realizării dreptului la apărare la nivel internaţional şi
regional;
- administrarea modului distinct de reglementare a dreptului la apărare;
- identificarea modalităţilor şi mecanismelor de realizare a dreptului la apărare
şi asistenţă juridică în Republica Moldova şi România;
- elaborarea şi propunerea în baza cercetării comparate şi investigaţiei efectuate
a recomandărilor de lege ferenda, menite să perfecţioneze cadrul legislativ pentru o
mai bună asigurare şi realizare a dreptului la apărare şi asistenţă juridică.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării. Baza metodologică
şi teoretico-ştiinţifică a investigaţiilor efectuate o constituie lucrările specialiştilor în
drept constituţional din diverse ţări. Totodată, în procesul de realizare a cercetărilor
noastre orientate spre identificarea condiţiilor şi metodelor de asigurare a dreptului la
apărare şi asistenţă juridică în diferite etape istorice, am luat drept punct de plecare şi
izvoarele formale de drept internaţional şi naţional.
În scopul constituirii unui tablou real al procesului de asigurare a dreptului
constituţional la apărare şi asistenţă juridică (art. 24 din Constituţia României; art. 26
din Constituţia Republicii Moldova), au fost aplicate diverse metode sociologice şi
analiză statistică, ceea ce a făcut posibilă reflectarea funcţionării reale a diverselor
elemente constitutive ale sistemului de asistenţă juridică.
Pornind de la caracterul specific al lucrării, inclusiv de la diversitatea
obiectelor de investigaţie (instituţia dreptului la apărare şi asistenţă juridică în
multiplele sisteme constituţionale), a fost aplicată metoda comparativă. Anume prin
aplicarea acestei metode a fost posibil ca în procesul cercetării diferiţilor factori,
uneori contradictorii, să se analizeze, dintr-un punct de vedere, aspectul general, cu
caracter de legitimitate, iar din alt punct de vedere, aspectul particular, specific,
naţional.

5
 Ca rezultat s-a obţinut o analiză minuţioasă a bazei normative respective
naţionale şi internaţionale, s-au formulat o serie de concluzii care, după părerea
noastră, au o anumită importanţă practică, totodată reprezentând şi valoare ştiinţifică.
În acelaşi timp, apelând la un limbaj riguros, putem menţiona că prezenta
lucrare nu este una cu un conţinut exclusiv comparativ. Ea este orientată spre
realizarea unor scopuri mai mult pragmatice şi din acest punct de vedere nu
reprezintă o analiză completă a surselor de inspiraţie de peste hotare. Experienţa
statelor lumii în acest domeniu a fost supusă nu unei analize propriu - zise, dar
utilizată ca sursă informativă şi punct de reper pentru reformarea sistemului de
asistenţă juridică din România şi din Republica Moldova. Deşi în ultimul timp
legislatorul din România şi Republica Moldova a depus eforturi considerabile pentru
ameliorarea situaţiei din domeniul reglementărilor care asigură dreptul la apărare,
realizarea practică a mai multor dispoziţii normative din domeniu lasă de dorit. Din
aceste considerente, în procesul analizei experienţei acumulate în domeniu de alte
state, s-a ţinut cont şi de acest adevăr.
Altă metodă utilizată în prezenta investigaţie este şi cea istorică, oferind
posibilitatea realizării nu numai a unei analize comparative a reglementărilor
normative, a realizării practice a dreptului la apărare şi asistenţă juridică la etapa
contemporană, dar şi istoria apariţiei şi evoluţiei acestui drept. Un asemenea mod de
abordare a problemei a permis urmărirea legislaţiei respective în dinamică, aprecierea
rezultativităţii eforturilor întreprinse de legislator în vederea apărării drepturilor
omului şi cetăţeanului la diferite etape istorice.
Urmărind cercetarea cât mai meticuloasă a obiectului investigaţiei şi în vederea
atingerii graduale a sarcinilor enunţate, au fost aplicate şi alte metode de cercetare a
relaţiilor sociale ce ţin de realizarea dreptului la apărare şi asistenţă juridică: metoda
logică în argumentarea pe cale deductivă şi inductivă pentru generalizarea şi
specificarea elementelor ce constituie subiectul investigat; metoda cantitativă, ce a
contribuit la sistematizarea şi evidenţa informaţiei ştiinţifico-juridice; metoda
sociologică incluzând observaţii, opinii, sondaje cu privire la realizarea cu succes a
dreptului la apărare, pertinentă pentru evidenţierea unor practici pozitive şi legităţi.
Prezenta cercetare are la bază lucrările autorilor de mare prestigiu din România,
precum profesorii doctori I. Ceterchi, T. Drăgan, I. Muraru, A. Iorgovan, I. Leş,
I. Suceava, I. Deleanu, G. Vrabie; din Republica Moldova - Gh. Costachi, I. Guceac,
V. Popa, S. Cobăneanu, A. Bantuş, A. Arseni, T. Cârnaţ, A. Potângă etc., cât şi a un
şir de savanţi străini, precum: А. F. Кoni, S. N. Bratusi, Е. Vasicovski, А.V. Vorobiov,
А.V. Poliakov, I.V. Tihonravov, L. V. Кojevnikov, I.F. Lubşev, I. I. Steţovski,
M. L. Celiţov-Bebutov, N.V. Cercasov, dedicate problemei protecţiei drepturilor
omului, instituţiei avocaturii, activităţii judecătoreşti etc.
Lucrarea este însoţită şi de o gamă bogată de acte normative care au stat la baza
temei supuse investigaţiei, orientate spre asigurarea drepturilor cetăţenilor la apărare
şi asistenţă juridică.

6
 Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute este determinată de lipsa atât în
România, cât şi în Republica Moldova a unor lucrări ştiinţifice, care ar reflecta
complexitatea instituţiei dreptului la apărare şi asistenţă juridică, fapt care poate fi
justificat prin tinereţea relativă a acestei instituţii juridice în catalogul drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor din ambele state, precum şi prin
transformările cardinale care au avut loc pe parcursul ultimului deceniu în politicile
de stat privitor la problema protecţiei juridice a drepturilor omului şi cetăţeanului şi
refelectarea acestora.
Este binecunoscut că în trecut, mai ales în perioada anilor 1950-1970, în ţările
socialiste, inclusiv în Republica Moldova şi România, obiectul principal de cercetare
în acest domeniu era considerat nu problema asigurării asistenţei juridice persoanei la
propriu - zis, ci rolul avocatului în procesul penal (statutul procesual al avocatului,
metodele, tactica, etica profesională de apărare).
Prezenta lucrare reprezintă rezultatul unei abordări interramurale, în cadrul
căreia instituţia dreptului la apărare şi asistenţă juridică este examinată prin prisma
mai multor puncte de vedere: sociologic, politologic, procesual civil şi procesual
penal. Totodată, trebuie să menţionăm că principalul mod de tratare a problemei a
fost realizat prin prisma doctrinei ştiinţifice de drept constituţional.
Noutatea lucrării este condiţionată şi de analiza comparată şi sistematică a
instituţiei dreptului la apărare, drept reflectat în legislaţiile altor state, care conţin
reglementări în domeniul protecţiei drepturilor omului şi acordării dreptului la
asistenţă juridică.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Cercetările efectuate
dovedesc că dreptul fundamental al omului şi cetăţeanului la apărare şi asistenţă
juridică se asigură, deocamdată, insuficient. Această stare este rezultatul
imperfecţiunii cadrului normativ care reglementează dreptul dat, precum şi al
discordanţei în creştere dintre dreptul consacrat şi condiţiile reale de exercitare a
acestuia. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, chiar şi în cazul când
sunt consacrate în Constituţie, devin prejudicioase, dacă ele nu oferă populaţiei
statului garanţii reale privitor la oferirea unei asistenţe juridice calificate în cele mai
importante probleme ale vieţii cotidiene.
În lucrare se fundamentează teza privitor la dreptul oricărui model de
organizare statală: de instituire a unor organe speciale care asigură protecţia
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, de acordare a unei asistenţe
juridice calificate oricărui individ, ceea ce în final revigorează actele şi acţiunea
acestora orientate spre revendicarea intereselor legale contra oricărui atentat. La
categoria unor asemenea organe se referă: organele judecătoreşti, procuratura,
avocatura, instituţia ombudsmanului, alte organe de ocrotire a normelor de drept şi
chiar o seamă de organizaţii nonguvernamentale. Privite în ansamblu, aceste organe
pot fi examinate în calitate de sistem, adică sub forma unui ansamblu de elemente
legate organic între ele, dar care în acelaşi timp îşi păstrează o anumită integritate şi
unitate autonomă.

7
 În teză se supune criticii tendinţa de distanţare a instanţelor judecătoreşti de
participanţii la procesul judecătoresc prin limitarea rolului justiţiei în activităţile ce
ţin de probarea şi stabilirea adevărului, reducerea obligaţiilor juridice legate de
reacţia la infracţiunile depistate în procesul dezbaterilor judecătoreşti, în acordarea
sprijinului necesar părţilor în realizarea drepturilor procesuale ale acestora, limitări
care, cu regret, şi-au găsit reflectare în Codurile de procedură penală şi civilă.
În studiu constatăm că avocatura este legată strâns cu sistemul organelor de
ocrotire a normelor de drept, ocupând totodată o poziţie deosebită în cadrul acestora.
În textul lucrării avocatura este calificată nu ca o autoritate publică, dar ca o instituţie
a societăţii civile care se bucură de autonomie, independenţă gestionară. Printre
organele chemate să ofere asistenţă juridică fără aplicarea unor măsuri autoritare
avocaturii i se rezervă locul de frunte.
În lucrare se menţionează că, pe lângă acordarea asistenţei juridice, din
categoria funcţiilor atribuite avocaturii fac parte reprezentarea în dosarele civile şi
apărarea în procesele penale. Reprezentarea şi apărarea realizate de avocat se
deosebesc de acordarea asistenţei juridice prin faptul că ele includ în sine o serie de
activităţi concrete (participarea la procesul de adunare, verificare şi apreciere a
probelor, înaintarea şi argumentarea ipotezelor respective).
Se argumentează necesitatea menţinerii în competenţa procuraturii a funcţiei
de apărare a drepturilor omului şi cetăţeanului, ceea ce este foarte important pe
fundalul general al protecţiei drepturilor omului rămas, deocamdată, nefavorabil; se
examinează problematica relaţiilor de colaborare dintre procuratură şi judecătorie,
avocatură şi alte organe cu atribuţii ce ţin de protecţia drepturilor omului şi acordarea
asistenţei juridice.
Perfecţionarea activităţii procuraturii din Republica Moldova şi parchetului din
România este imposibilă fără extinderea şi împănarea conţinutului funcţiei de
protecţie juridică a drepturilor omului. Pentru exercitarea acestei funcţii însă este
necesar ca la nivel legislativ să se asigure un statut clar şi distinct definit al
procurorului, fapt ce va contribui substanţial la sporirea eficacităţii procesului de
realizare de către cetăţeni a dreptului la apărare.
Asistenţa juridică ca idee, ca obiect de reglementare şi domeniu de activitate
profesională, capătă o importanţă reală şi o valoare socială autentică în condiţiile
stabilităţii legalităţii şi ordinii de drept, asigurate în condiţiile statului de drept.
Arbitrariul statal, samavolnicia şi impunerea abuzivă a aparatului de funcţionari,
absenţa unei puteri judecătoreşti independente reprezintă, în esenţă, abaterea de la
principiile statului de drept, făcând ca asistenţa juridică să devină neeficientă, astfel
diminuându-se importanţa acesteia.
Legislaţia altor state în domeniul asigurării drepturilor cetăţenilor la asistenţă
juridică este o sursă suplimentară de posibilităţi verificate şi încercate în timp de
perfecţionare reală a legislaţiei naţionale în acest domeniu de relaţii sociale.
Utilizarea acestei posibilităţi este o datorie de onoare a legislatorului naţional şi a
organelor abilitate cu aplicarea dreptului.

8
 Importanţa practică a rezultatelor obţinute în urma prezentei cercetări este
condiţionată de necesitatea fortificării continue a garanţiilor chemate să asigure
drepturile şi libertăţile omului în Republica Moldova şi România, implementării
consecvente a principiilor democratice în activităţile legate de perfecţionarea
cardinală a legislaţiei, determinarea căilor optimale de dezvoltare a avocaturii în
calitatea acesteia de garanţie instituţională primordială a dreptului la apărare şi
asistenţă juridică.
Concluziile formulate în prezenta lucrare pot fi utilizate de legislatorii ambelor
state în procesul examinării unor astfel de probleme, inclusiv de avocaţi şi jurişti în
activitatea de serviciu, cât şi în procesul de predare a cursurilor universitare de drept
constituţional, procesual penal, procesual civil şi al altor discipline juridice speciale.
Aprobarea rezultatelor cercetărilor efectuate. Teza a fost elaborată în cadrul
catedrei Drept constituţional şi administrativ a Universităţii de Stat din Moldova.
Unele idei ale cercetării efectuate au fost discutate şi aprobate în şedinţele сatedrei
Drept constituţional şi administrativ şi şi-au găsit reflectarea în articolele publicate la
tema tezei în reviste ştiinţifice de profil şi în comunicările prezentate la conferinţele
teoretico-ştiinţifice internaţionale.
Structura tezei. Lucrarea este structurată în trei capitole, introducere ca iniţiere
în studiu, încheiere, ce cuprinde concluzii şi recomandări, bibliografie, în calitate de
suport documentar şi doctrinar al lucrării, adnotare, cuvinte-cheie utilizate în lucrare.

II. CONŢINUTUL LUCRĂRII

În Introducere este argumentată alegerea, actualitatea şi gradul complex de
studiere a temei investigate, stabilind scopul şi obiectivele lucrării, suportul teoretic şi
metodologic, este dezvăluită noutatea ştiinţifică, importanţa teoretică şi valoarea
aplicativă a ei.
Capitolul I - LOCUL ŞI ROLUL DREPTULUI LA APĂRARE ŞI ASISTENŢĂ
JURIDICĂ ÎN SISTEMUL DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ALE
OMULUI. În acest subcompartiment sunt elucidate aspectele generale privind
drepturile fundamentale ale omului, caracteristicele acestora şi coraportul istoric al
reglementărilor normative în domeniul dat.
În § 1. Apariţia şi evoluţia dreptului la apărare şi asistenţă juridică este
tratat modul cum a apărut şi s-a dezvoltat dreptul la apărare şi dreptul la asistenţă
juridică. Formarea elementelor constitutive ale acestei instituţii juridice pe parcursul
evoluţiei dreptului a fost progresivă, diferitelor perioade istorice fiindu-le specifică
dezvoltarea unui sau altui element al dreptului la apărare. În general, această instituţie
s-a desăvîrşit şi a ajuns la forma sa modernă în perioada instaurării regimului
constituţional.
Studierea documentelor istorice şi lucrărilor ştiinţifice, dedicate istoriei statului
şi dreptului, a scos în evidenţă faptul că orice activitate în vederea prestării asistenţei
juridice este o misiune privilegiată a avocaţilor ca persoane ce acordă asistenţă
juridică, îndeosebi în domeniul apărării. Într-adevăr, istoria dezvoltării avocaturii ca
instituţie menită să acorde servicii în soluţionarea problemelor de natură juridică este

9
cea mai apropiată de istoria evoluţiei dreptului la apărare şi asistenţă juridică.
Totodată, urmează să conştientizăm că istoria dezvoltării avocaturii şi istoria evoluţiei
formelor de realizare a dreptului la apărare şi asistenţă juridică, deşi în mare parte au
afinităţi, totuşi ele nu se suprapun. Deci este aparentă necesitatea recunoaşterii lipsei
de monopol în prestarea serviciilor de asistenţă juridică de către avocaţi, dar şi
reflectarea pe măsură a altor aspecte ce privesc istoria asistenţei juridice. În literatura
de specialitate este consemnat faptul că indivizii dispun de drepturi subiective chiar
din etapa incipientă de existenţă a statului.
§ 2. Noţiunea şi principalele trăsături ale dreptului la apărare şi asistenţă
juridică demarează cu conceptul de drept la apărare şi drept la asistenţă juridică.
Pentru a analiza noţiunea, conţinutul şi natura juridică, urmează să clarificăm cîteva
momente. În primul rând, este necesară studierea noţiunii însăşi de asistenţă juridică al
cărei element-cheie este cuvântul „ajutor”. Astfel Dicţionarul explicativ al limbii române
interpretează noţiunea de ajutor prin: “1. Persoană care ajută pe alta într-o activitate
oarecare (secundând-o şi subordonându-i-se); 2. Sprijin, participare la efortul cuiva;
îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă acordată cuiva; ajutorinţă”. În acelaşi sens
este explicată această noţiune şi la alte popoare, de exemplu, în Dicţionarul explicativ al
lui Vladimir Dali „помощь” (ajutor) - înseamnă a ajuta, a da un ajutor, ajutorare,
asistenţă, a colabora.
Mai interesantă şi completă ne pare explicaţia termenului „ajutor” dată de
S. Ojegov şi N. Şvedovoi în „Толковый словарь русского языка”: ajutorul, asistenţa
cuiva în ceva, participarea la ceva ce aduce o atenuare”. Se pare că sensul noţiunii date
este conţinut în prestarea serviciilor persoanei ce are nevoie de un bun sau un serviciu, la
care aceasta nu are acces în mod individual dintr-un anumit motiv. Mai mult decât atât,
acest bun sau serviciu este pentru persoană într-adevăr stringent, fiindcă-i aduce acesteia
un anumit avantaj sau atenuare. Deseori în limbajul juridic termenul ajutor este apropiat
de termenul apărare. De obicei, se crede că se adresează după ajutor acolo unde este
nevoie de apărare. Nouă înţelesul acestor doi termeni ni se prezintă la fel, dar ei nu sunt
identici: identificarea lor se produce doar atunci când apărarea este o varietate, un
element al ajutorului. Astfel, apărarea poate fi apreciată ca fiind prestarea unui anumit
bun „scut” în cazul unor acţiuni negative cu influenţă agresivă asupra persoanei care o
solicită şi, de regulă, această influenţă este înlăturată cu ajutorul cuiva.
În § 3. Dreptul la apărare şi asistenţă juridică în sistemul drepturilor
fundamentale ale omului şi cetăţeanului se elucidează conceptual problema care
priveşte drepturile şi libertăţile omului, într-un fel sau altul, îşi găsesc reflectarea în
toate ramurile dreptului. Rolul deosebit în elaborarea principiilor despre drepturi şi
libertăţi aparţine, pe bună dreptate, ştiinţei dreptului constituţional. „În ştiinţa
dreptului constituţional probema garantării constituţionale a libertăţilor persoanei este
una dintre cele mai principale, conducătoare, determinante probleme”. Dezvăluind
conţinutul dreptului la apărare şi asistenţă juridică, putem să procedăm şi la localizarea
acestuia în sistemul drepturilor şi libertăţilor constituţionale. Momentul primordial în
clasificarea deptului la apărare şi asistenţă juridică, conform unor grupe de drepturi şi

10
libertăţi, este stabilirea criteriului acestei clasificări şi analiza dreptului nostru prin
prisma acestui criteriu.
Capitolul II. ASISTENŢA JURIDICĂ – COMPONENTĂ ŞI GARANŢIE A
DREPTULUI LA APĂRARE este structurat în trei paragrafe şi reflectă exigenţele
legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul drepturilor omului, unde este
cercetată asistenţa juridică ca o componentă şi garanţie a dreptului la apărare.
§ 1. Asistenţa juridica în procesul formării conştiinţei juridice . Asistenţa
juridică garantează posibilitatea utilizării celui mai valoros bun social, determină una
dintre condiţiile de bază ale vieţii omului în societatea organizată în stat. La rândul
său, orice drept constituţional fixează un cadru al celor mai importante relaţii dintre
stat şi persoană, care au loc în cele mai importante sfere ale vieţii sociale. O
particularitate a drepturilor constituţionale este că fiecare dintre ele include în sine
cîteva împuterniciri. Tot aici este analizată structura acestui drept subiectiv al
cetăţeanului, pornind de la abordările tradiţionale în ştiinţa juridică la etapa
contemporană. Competenţele dreptului la asistenţă juridică pot fi divizate
convenţional în trei categorii: asistenţă juridică în procesul formării conştiinţei
juridice; în garantarea drepturilor subiective; în apărarea drepturilor subiective.
Competenţele ce ţin de categoria drepturilor la formarea conştiinţei juridice
cuprind: dreptul la informaţie juridică, dreptul la interpretarea conţinutului normelor
juridice, dreptul la instruire juridică. Principalul element al dreptului la asistenţă
jurdică este dreptul la informaţie juridică. Această prerogativă se înfăptuieşte la
prestarea tuturor tipurilor de asistenţă juridică. În plus, dreptul la asistenţă juridică
poate fi realizat doar numai prin implementarea acestui element. Deci, dreptul la
informaţie juridică poate fi realizat sub următoarele forme: aducerea la cunoştinţa
subiecţilor în mod oficial şi în mod neoficial a conţinutului normelor juridice.
În § 2. Asistenţa juridică în procesul asigurării drepturilor şi libertăţilor
persoanei se porneşte de la faptul că în procesul asigurării drepturilor subiective,
determinarea specificului asistenţei jurdice este posibilă pe baza cercetării sferei de
realizare a lor, aprecierii diversităţilor calitative ale valorilor sociale, pe care ele le
garantează, precum şi în baza studierii metodelor de facilitare a lor şi a formelor lor
de realizare. Asistenţa juridică se realizează în sfera socială şi garantează astfel de
valori necesare oricărui cetăţean, precum posibilitatea în modul cuvenit să
reacţioneze la raporturile juridice care apar în procesul vieţii sociale.
După părerea noastră în orice drept subiectiv există două elemente, două
încărcături funcţionale ale acestui drept. Pe de o parte, dreptul subiectiv determină
gradul de libertate, adică asigură anumite bunuri (viaţă, educaţie, sănătate, asistenţă
juridică, etc.). Pe de altă parte, orice drept subiectiv, la rîndul său, este şi garanţia
realizării altor drepturi subiective. De exemplu, dreptul la infortmaţie, în mod
nemijlocit, atinge drepturile şi libertăţile, este garanţia dreptului la inviolabilitatea
vieţii private. Anume prin realizarea dreptului la informaţie persoana poate să verifice
dacă este respectat dreptul său la viaţă intimă. Aşadar, orice drept constituţional
posedă două funcţii: oferirea bunului şi garanţia realizării altor bunuri. Corelaţia
acestor două funcţii în diferite drepturi subiective este diferită. În unele dominantă

11
este prima, în altele a doua.
§ 3. Asistenţa juridică în procesul apărării drepturilor şi libertăţilor
subiective ale persoanei. Realizarea unor genuri de asistenţă juridică, cum ar fi
asistenţa juridică informaţională şi asistenţa juridică în procesul de garantare a
drepturilor subiective, are loc în cadrul comportamentului juridic justificat al
subiecţilor. Importanţa asistenţei juridice ca valoare socială constă în faptul că
subiectul de drept îi simte necesitatea anume în cazul încălcării drepturilor sale
subiective. De aceea un element important al conţinutului dreptului la asistenţă
juridică este prestarea ei la apărarea drepturilor subiective.
Orice încălcare a drepturilor subiective trebuie să conducă la apariţia răspunderii
juridice. Care este raportul dintre răspunderea juridică şi dreptul constituţional la
asistenţă juridică? Interacţiunea acestor obiecte ale cercetării ştiinţifice ca
răspunderea juridică şi asistenţa juridică se evidenţiază sub două aspecte: 1) la
garantarea asistenţei juridice în cazurile tragerii persoanei la răspundere juridică; 2) la
survenirea răspunderii juridice pentru nerespectarea dreptului la asistenţă juridică. În
cazurile tragerii persoanei la răspundere juridică sporeşte brusc pericolul încălcării
drepturilor subiective ale acesteia. Pentru a reduce pericolul sancţiunii nejuste, dar şi a
pedepsei exagerate, vine anume asistenţa juridică calificată.
Capitolul III. FUNDAMENTUL CONSTITUŢIONAL AL DREPTULUI LA
APĂRARE ŞI ASISTENŢĂ JURIDICĂ este structurat în trei paragrafe, ultimul fiind la
rîndul său divizat în şase subparagrafe.
§ 1. Garantarea dreptului la apărare şi asistenţă juridică prin prisma art. 6
din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. În acest paragraf se menţionează că, printre drepturile fundamentale
ale omului, consacrate de Convenţiile internaţionale, amintim Declaraţia universală a
drepturilor omului, adoptată la 10 octombrie 1948 de Adunarea Generală a
Organizaţiei Naţiunilor Unite. În art. 11 aceasta prevede: “Orice persoană acuzată de
un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod
legal, în cursul unui proces public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile
necesare apărării sale”.
Pentru a asigura respectarea angajamentelor, care decurg pentru înaltele părţi
contractante la Convenţie, s-a înfiinţat Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În
acest context amintim că această Curte a hotărât că dreptul persoanei de a se apăra ea
însăşi nu este un drept absolut. Astfel, în cazul Kroissant v. Gemania, Curtea a
declarat că adresarea învinuitului după asistenţa juridică oferită de un avocat nu vine
în contradicţie cu art.6 § 3 lit. c din Convenţie.
În ceea ce priveşte dreptul acuzatului la asistenţă juridcă gratuită, trebuie să
menţionăm că acesta este determinat de două circumstanţe:
1) Acuzatul nu dispune de mijloace suficiente pentru achitarea serviciilor
acordate de apărător. Este adevărat că în adresa Curţii nu prea sunt cereri vizând acest
aspect, dar se creează impresia că cerinţele faţă de acuzat privind prezentarea unor
dovezi a faptului că această persoană nu dispune de mijloacele financiare suficiente
nu sunt atât de exigente.

12
 2) Interesele justiţiei cer acordarea asistenţei juridice gratuite. Aici ar fi cazul să
menţionăm o serie de factori. Instanţa de judecată va examina capacitatea acuzatului de
a-şi analiza în mod adecvat dosarul său fără sprijinul apărătorului. În cauza Hoang contra
Franţei, Curtea a declarat că în cazul în care este vorba de probleme complicate, iar
acuzatul nu dispune de o pregătire juridică necesară pentru a fi în stare să-şi formuleze şi
să prezinte argumentele respective (aceasta fiind în puterea unui avocat experimentat,
care dispune de toate posibilităţile pentru a se pregăti de proces), atunci interesele
justiţiei cer ca pentru participarea la proces să fie numit în mod oficial un avocat. În
acelaşi timp, instanţa de judecată urmează să ţină cont şi de complexitatea cazului. Nu în
ultimul rând problema acordării asistenţei juridice din oficiu este influienţată şi de
duritatea sancţiunilor posibile. În cazul Benam v. Marea Britanie, Curtea a enunţat că
„acolo unde există pericolul privării de libertate, interesele justiţiei, în principiu, dictează
necesitatea acordării asistenţei juridice”. Totodată, Curtea a constatat că această
dezbatere judiciară a avut un caracter complicat.
În § 2. Principii constituţionale şi cadrul legal al dreptului la apărare şi
asistenţă juridică se porneşte de la faptul că, dreptul la protecţia vieţii, sănătăţii,
libertăţii, proprietăţii şi altor bunuri este cel mai important, natural, indispensabil
drept al cetăţeanului.
Principalele mijloace de apărare a drepturilor şi intereselor cetăţenilor de
abuzurile, birocratismul, lipsa de competenţă, indiferenţă şi alte anomalii ale
activităţii deţinătorilor puterii sunt:
- crearea şi organizarea lucrului zilnic al organelor de stat, municipale,
instanţelor de judecată, procuraturii ş.a., al căror obiectiv principal este să protejeze
ordinea de drept;
- existenţa şi funcţionarea instituţiilor societăţii civile independente de stat,
capabile să acorde asistenţă cetăţenilor. Printre aceste instituţii create special în acest
scop sunt avocatura, diverse societăţi de protecţie a drepturilor consumatorilor,
sindicatele, dar şi altele - mass-media, partidele, cultele religioase ş.a.;
- activitatea cetăţenilor care realizează drepturile oferite de legislaţia în vigoare;
- luând în consideraţie însemnătatea majoră, multitudinea formelor şi existenţa
unui număr mare de norme, am putea evidenţia şi apărarea procesuală.
§ 3. Formele instituţionale ce asigură dreptul la apărare şi asistenţă juridică
este divizat în şase subparagrafe, cel dintîi conţinînd aspecte generale cu privire la
formele instituţionale ce asigură dreptul la apărare şi asistenţă juridică, cel de-al
doilea cercetează avocatura ca forma instituţională fundamentală de acordare a
asistenţei juridice, al treilea se referă la instanţele judecătoreşti, cel de-al patrulea
analizează organele procuraturii şi garantarea dreptului fundamental la apărare şi
asistenţă juridică, în al cincelea este studiată instituţia Ombudsmanului, iar al şaselea
argumentază Clinica Juridică şi rolul acesteia în asigurarea dreptului la apărare şi
asistenţă juridică.

13
 III. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
După cum se face evident din cercetarea efectuată în cadrul acestei lucrări,
importanţa garantării la nivel constituţional a dreptului la apărare şi asistenţă juridică
este justificată de rolul major al acesteia în societatea umană.
Investigaţiile efectuate au pus în lumină actualitatea şi importanţa temei
cercetate, ele conducându-ne la următoarele concluzii:
- Oamenilor, chiar de la apariţia lor, conştient sau inconştient, le-a fost
caracteristică tendinţa de a cunoaşte cât mai mult, de a se realiza şi de a obţine cât
mai multe libertăţi şi drepturi.
- Societăţile democratice pun pe primul loc omul, cu toate aspiraţiile şi
necesităţile sale. În statul de drept este de neconceput omul vitregit de drepturile sale
fundamentale: dreptul la viaţă, încălcarea demnităţii, libertatea de exprimare, dreptul
la apărare. În zilele noastre, fiecare stat democratic este preocupat, tot mai mult, de
respectarea drepturilor omului.
- Problema condiţiilor umane, a drepturilor omului în epoca contemporană este
una dintre temele cele mai controversate şi mai amplu abordate, sub raport teoretic şi
practic, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.
- În ultimul deceniu, drepturile omului şi, implicit, dreptul la apărare, au fost
ridicate la rangul de problemă crucială, naţional-statală şi internaţională, ele obţinând
proporţiile unui autentic fenomen politic şi juridic.
- Drepturile omului, în ultimii ani, au devenit o sursă majoră de dinamizare a
evoluţiei istorice, democratice a naţiunilor şi de conştientizare a faptului că
investiţia, în condiţia umană, este benefică nu numai afirmării personalităţii
indivizilor, ci şi societăţii, trăiniciei şi viabilităţii regimurilor politice, statului, ca
principal instrument şi exponent al acestora.
- Deoarece realizarea eficientă a drepturilor şi libertăţilor umane implică eforturi
conjugate şi conştiente ale oamenilor şi autorităţilor publice, esenţial este ca
drepturile omului să fie protejate printr-un regim de drept, prin prevederi clare, ferme
în Constituţie şi legi, care să nu se limiteze doar la proclamarea lor, ci să asigure, prin
mijloace precise, garantarea, exercitarea lor zi de zi.
- Dreptul la apărare şi asistenţă juridică, ca valoare socială, este necesar oricărui
mediu sociouman, iar formarea elementelor acestuia în diferitele etape ale civilizaţiei
a cunoscut un progres, astfel dreptul la apărare şi asistenţă juridică dezvoltându-se
mai mult sau mai puţin dinamic. În general, această instituţie juridică a dobândit
contururi mai clare în perioada consolidării constituţionalismului modern.
- Apariţia dreptului la apărare şi asistenţă juridică este strâns legată de apariţia
statului şi dreptului însuşi. În calitate de exemplu am făcut trimitere la experienţa
Statului Atena unde în sec. VI – V p. H. era prevăzut dreptul fiecărui individ de a se
adresa după asistenţă juridică celor trei „tălmăcitori ai dreptului sfânt”.
- Necesitatea garantării dreptului la apărare şi exercitării eficiente a acestuia a
apărut datorită lipsei de cunoştinţe de specialitate şi a posibilităţilor restrânse în
aflarea adevărului atât a persoanelor bănuite de săvârşirea infracţiunii, precum şi a
celor care au fost prejudiciate prin aceasta.

14
 - În condiţiile statului de drept din România, actuala legislaţie, şi în contextul
acesteia, dreptul individului la apărare, modul de exercitare şi de garantare a acestuia,
a dobândit valori deosebite autentice, care se încadrează în ansamblul preocupărilor
organelor statale, de promovare a unei democraţii pluraliste autentice, a unor principii
politico-juridice, unanim admise şi susţinute consecvent în Comunitatea Europeană.
- Pe lângă aspectele pozitive, teoretice şi practice, privind condiţiile de
exercitare a drepturilor omului, inclusiv a dreptului fundamental la apărare, am
subliniat că, deşi s-au produs schimbări radicale în legislaţia României, începând cu
Constituţia ţării şi terminând cu legislaţia penală, există încă unele prevederi
neconcordante cu premisele democratice ale statului de drept atât în ceea ce priveşte
forma instituţională a procesului penal, cât şi conţinutul procesului penal ca atare, iar
unii exponenţi ai justiţiei încă manifestă tendinţe, atitudini care nu sunt, întotdeauna,
în concordanţă cu unele principii, norme care reglementează asigurarea dreptului la
apărare al individului.
- Obiectul asistenţei juridice este constituit din raporturile juridice care apar în
procesul beneficierii de serviciile cu caracter juridic din sfera dreptului. La rândul lor,
serviciile de natură juridică din sfera dreptului se exprimă prin asistenţa juridică la:
formarea culturii juridice, garantarea drepturilor subiective, protecţia drepturilor
subiective. Într-un volum mai complex problema obiectului poate fi abordată la
examinarea tipurilor de asistenţă juridică, deşi, după părerea noastră acesta poate fi
redus la un singur aspect: asistenţa juridică.
- În România şi în Republica Moldova, ca şi în multe alte ţări, precizarea în
Constituţie a circumstanţelor apariţiei dreptului la avocat a fost deosebit de
importantă, mai ales în perioada de tranziţie de la totalitarism la democraţie. Însă
actualmente, după cum dovedeşte practica procesului penal, realizarea dreptului la
apărare a fost aplicată nu numai în cadrul unor situaţii, dar şi în conştiinţa juridică a
subiecţilor de drept. Aceasta presupune că fixarea în Constituţie a momentului din
care persoana dispune de dreptul la serviciile de asistenţă juridică acordate de un
avocat pur şi simplu şi-a pierdut actualitatea. Se pare că momentul naşterii dreptului
la asistenţă juridică nu trebuie limitat de apariţia unor factori juridici: persoana are
dreptul să dispună de dreptul la apărare şi asistenţă juridică imediat cum simte
necesitatea acesteia.
- Examinând sub diferite aspecte caracteristicile dreptului la apărare şi asistenţă
juridică, am ajuns la concluzia că acesta este un drept fundamental, consacrat în
Constituţie, care presupune accesul persoanei la serviciile de natură juridică în scopul
asigurării securităţii economice, politice şi culturale individuale, a activităţii vitale
favorabile a cetăţeanului în general.
În baza celor expuse în prezenta cercetare, considerăm oportun să venim cu un
complex de recomandări:
1. Având în vedere că realizarea dreptului la apărare şi asistenţă juridică trebuie
să fie percepută ca un proces de lungă durată, acesta ar trebui să înceapă cu proiecte
de reformă ale învăţământului juridic, şi anume:

15
 - promovarea şi coordonarea reformelor în domeniul justiţiei şi al
învăţământului juridic;
- eficientizarea colaborării interinstituţionale în domeniul juridic;
- eficientizarea colaborării dintre instituţiile implicate în realizarea justiţiei şi
asociaţii profesionale, ONG-uri, oameni de ştiinţă, prin organizarea de dezbateri
periodice;
- elaborarea şi implementarea unor proceduri în vederea constituirii unui cadru
adecvat de abordare a pregătirii juridice;
- elaborarea şi implementarea unui plan de învăţământ juridic preuniversitar;
- organizarea şi desfăşurarea la nivel naţional a unui concurs/test de admitere la
facultăţile de drept;
- elaborarea unui plan de învăţământ unitar care să facă posibilă înlăturarea
nivelului inegal de pregătire a absolvenţilor facultăţilor de drept;
- elaborarea profilului absolventului de drept prin consultare cu beneficiarii
forţei de muncă juridice;
- monitorizarea anuală a calităţii şi performanţelor instituţiilor/programelor de
învăţământ juridic;
- realizarea unui clasament al instituţiilor de învăţământ juridic şi a programelor
postuniversitare după criterii bine stabilite;
- încurajarea implementării de programe juridice postuniversitare în parteneriat
cu instituţii internaţionale;
- promovarea doctrinei juridice internaţionale şi a noilor direcţii de cercetare
juridică;
- încurajarea apariţiei doctrinei juridice de calitate, la nivelul standardelor
internaţionale;
- constituirea unei biblioteci de drept care să conţină carte juridică internaţională
şi periodice de specialitate juridică;
- încurajarea apariţiei revistelor de specialitate juridică acreditate.
2. În vederea instituirii unor garanţii suplimentare, considerăm oportună
completarea art. 49 din Constituţia României, art. 54 din Constituţia Republicii
Moldova cu prevederi, care ar exclude orice tentativă de restrângere a dreptului la
apărare şi asistenţă juridică.
3. Garantarea accesului cetăţeanului la justiţie prin reforma unitară a codurilor
de procedură şi a celorlalte acte normative relevante în vederea simplificării
procedurilor judiciare şi a celor administrativ prealabile pentru asigurarea celerităţii
soluţionării litigiilor.
4. Elaborarea unui proiect de lege organică privind statutul procurorilor şi al
Ministerului Public care ar clarifica statutul procurorilor şi ar defini rolul Ministerului
Public, conţinutul juridic al stabilităţii procurorilor şi al subordonării acestora;
5. A elabora şi a adopta Legea Republicii Moldova cu privire la asistenţa
juridică care ar contribui substanţial la garantarea şi ameliorarea calităţii serviciilor
juridice acordate populaţiei, accesibilitatea categoriilor sociale defavorizate.
În acest scop proiectul menţionat urmează să identifice şi să reglementeze:

16
 - cadrul persoanelor împuternicite să acorde asistenţă juridică;
- cauzele în care se poate solicita asistenţă judiciară;
- condiţiile în care aceasta poate fi acordată;
- tipurile de documente doveditoare care trebuie ataşate cererii de acordare a
asistenţei judiciare şi instituţia competentă pentru soluţionare a acesteia;
- în cazul acordării asistenţei judiciare sub forma asigurării apărării şi asistenţei
gratuite printr-un avocat, procedura de desemnare/alegere a acestuia;
- categoriile de cheltuieli ale procesului acoperite prin aprobarea asistenţei
judiciare; cine suportă, în final, costurile procesului în care a fost acordată asistenţa
judiciară; posibilitatea ca, odată acordată, asistenţa judiciară să dureze în mod
automat până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile; cazurile în care
asistenţa judiciară poate fi retrasă;
- căi de atac împotriva refuzului acordării asistenţei judiciare.
În perspectiva elaborării acest proiect de lege ar putea avea următoarea
structură:
Capitolul I. Dispoziţii generale (Destinaţia legii, noţiunile de bază, principiile
asistenţei juridice garantate de stat, îndatoririle semnatarilor);
Capitolul II. Conducerea de stat în domeniul acordării asistenţei juridice
(Organele cu atribuţii în domeniul acordării asistenţei juridice garantate de stat şi
competenţa acestora în domeniu);
Capitolul III. Condiţiile în care se acordă asistenţa juridică garantată
(Persoanele care beneficiază de asistenţă juridică garantată de stat, actele care
confirmă dreptul la asistenţă juridică garantată de stat, cheltuielile legate de
asistenţa juridică garantată de stat);
Capitolul IV. Acordarea asistenţei juridice garantate de stat (Procedura de
acordare a asistenţei juridice garantate, asistenţa juridică gratuită, asistenţa juridică
repetată, particularităţile asistenţei juridice repetate, încetarea acordării asistenţei
juridice garantate);
Capitolul V. Acordarea asistenţei juridice garantate în litigiile de drept
internaţional (Circumstanţele în care se acordă asistenţă juridică garantată de stat în
litigiile de drept internaţional, particularităţile acordării asistenţei juridice garantate
cetăţenilor străini şi apatrizilor, cheltuielile legate de asistenţa juridică garantată de
stat în litigiile de drept internaţional);
Capitolul VI. Dispoziţii finale (Finanţarea asistenţei juridice garantate de stat,
acordurile internaţionale în domeniul asistenţei juridice).
După intrarea în vigoare a acestei legi, asistenţa juridică urmează să fie acordată
doar de avocaţi sau consultanţi juridici. Dacă primii vor oferi servicii de asistenţă
juridică în conformitate cu Legea cu privire la avocatură, consultanţii juridici îşi vor
desfăşura activitatea conform Legii cu privire la asistenţa juridică. Proiectul legii
menţionate va trebui să includă faţă de consultanţii juridici aceleaşi exigenţe înaintate
de lege faţă de candidaţii la profesia de avocat, inclusiv susţinerea examenului de
capacitate care în perspectivă va garanta calitatea serviciilor de acordare a asistenţei
juridice acordate de consultantul juridic.

17
 6. În scopul eficientizării relaţiilor legate de realizarea de către cetăţenii
României şi Republicii Moldova a dreptului la apărare şi asistenţă juridică,
considerăm oportună încheierea între ambele state a unui tratat cu privire la asistenţa
juridică în materie de drept. Prin dispoziţiile acestui tratat dreptul la apărare şi
aistenţă juridică ar cuprinde realizarea unor acţiuni procesuale, prevăzute de legislaţia
părţilor contractante solicitate, în special interogarea părţilor, părţilor vătămate,
învinuiţilor şi inculpaţilor, martorilor, experţilor, efectuarea expertizelor, cercetării
judiciare, transmiterea probelor materiale, pornirea urmăririi penale, extrădarea
persoanelor ce au săvârşit o infracţiune, recunoaşterea şi executarea hotărârilor
judecătoreşti, înmânarea şi expedierea documentelor, prezentarea la cerere a
informaţiilor despre antecedentele penale ale învinuiţilor, etc.
Totuşi, suntem conştienţi de faptul că prezentul studiu nu abordează toate
problemele legate de dreptul fundamental la apărare şi asistenţă juridică. În viziunea
noastră, acesta trebuie doar să atenţioneze asupra unui astfel de fenomen juridic
complex şi să constituie punctul de pornire pentru alte investigaţii sistematice.

18
 Publicaţii la tema tezei
1. Mihoci Vasile, Apărarea legală şi legea penală. Analele Facultăţii de Drept şi
Administraţiei publice a Universităţii Ecologice „Dimitrie Cantemir” (Iaşi-
România), nr. 5 şi 6, 2003, p.506-516.
2. Mihoci Vasile, Asistenţa juridică în procesul penal. Analele Facultăţii de Drept
şi Administraţiei publice a Universităţii Ecologice „Dimitrie Cantemir” (Iaşi-
România), nr. 5 şi 6, 2004, p.87-91.
3. Mihoci Vasile, Legea penală şi apărarea legală. Analele Facultăţii de Drept şi
Administraţiei publice a Universităţii Ecologice „Dimitrie Cantemir” (Iaşi-
România), nr. 5 şi 6, 2004, p.109-111.
4. Mihoci Vasile, Drepturile omului. Dreptul la apărare. Analele Facultăţii de
Drept şi Administraţiei publice a Universităţii Ecologice „Dimitrie Cantemir”
(Iaşi-România), nr. 5 şi 6, 2004, p.197-200.
5. Mihoci Vasile, Proclamarea şi garantarea drepturilor omului – cerinţă,
trăsătură fundamentală a statului de drept. Analele Facultăţii de Drept şi
Administraţiei publice a Universităţii Ecologice „Dimitrie Cantemir” (Iaşi-
România), nr. 5 şi 6, 2004, p.79-90
6. Mihoci Vasile, Realizarea dreptului la apărare în statul de drept. Analele
Facultăţii de Drept şi Administraţiei publice a Universităţii Ecologice „Dimitrie
Cantemir” (Iaşi-România), nr. 5 şi 6, 2004, p.129-135.
7. Mihoci Vasile, Dreptul la apărare în lumina modificărilor Constituţiei României.
Revista Buletin Ştiinţific, nr. 9 şi 10, 2004, p.165-177,
8. Mihoci Vasile, Reglementările privind protecţia drepturilor omului în condiţiile
statului de drept. Revista Buletin Ştiinţific, nr. 9 şi 10, 2004, p.189-201.
9. Mihoci Vasile, Asistenţa juridică în procesul penal românesc – componenta şi
garanţie esenţială a dreptului la apărare. Materialele conferinţei ştiinţifice
internaţionale Reforma justiţiei şi integrarea europeană - Simpozion
internaţional din 01.07.2004, Bucureşti, publicat în Revista Naţională de Drept,
nr.8, 2004, p.27-36.
10. Mihoci Vasile, Realizarea dreptului la apărare în cadrul sistemului
principiilor fundamentale ale procesului penal românesc. Materialele
conferinţei ştiinţifice internaţionale Un deceniu de dezvoltare sub auspiciile
Constituţiei. Raport la conf. int. şt-pr. dedicată aniv. a 10 ani de la adoptarea
Constituţiei R. Moldova, publicat în Revista Naţională de Drept, nr.9, 2004,
p.26-35.
11. Mihoci Vasile, Protecţia internaţională a drepturilor omului. Revista
Naţională de Drept, nr.10, 2004, p.19-31.
12. Mihoci Vasile, Evoluţia conceptelor şi reglementărilor privind protecţia
juridică a dreptului omului la apărare. Revista Naţională de Drept, nr.11,
2004, p.32-38.
13. Mihoci Vasile, Consacrarea constituţională a dreptului la apărare în
constituţiile României şi Republicii Moldova. Revista Naţională de Drept,
nr.12, 2004, p.19-27.

19
14. Mihoci Vasile, Obligaţiile organelor judiciare în procesul penal românesc
privind acordarea asistenţei juridice învinuitului sau inculpatului. Revista
Naţională de Drept, nr.1, 2005, p.29-36.
15. Mihoci Vasile, Obligaţia organelor judiciare de a avea în vedere din oficiu,
aspectele favorabile părţilor angajate în procesul penal din România. Revista
Naţională de Drept, nr.6, 2005, p.71-75.
16. Mihoci Vasile, Ascultarea învinuitului şi a inculpatului cu privire la fapte şi la
învinuirea ce i se aduce – garanţie a dreptului la apărare în procesul penal
din România. Revista Naţională de Drept, nr.7, 2005, p.21-25.
17. Mihoci Vasile, Asigurarea dreptului la apărare în cadrul urmăririi penale de
către procuror în România. Revista Naţională de Drept, nr.8, 2005, p.28-35.
18. Mihoci Vasile, Dreptul celui reţinut sau arestat de a i se aduce, de indată la
cunoştinţă, motivele reţinerii, ale arestării şi învinuirii, în cel mai scurt timp.
Analele Ştiinţifice şi Culturale a Universităţii „Petre Andrei” (Iaşi-România),
Anul I. Nr.1-2, 2006, p.52-69,
19. Mihoci Vasile, Posibilitatea şi uneori obligaţia acordării asistenţei juridice în
cursul procesului penal. Analele Ştiinţifice şi Culturale a Universităţii „Petre
Andrei” (Iaşi-România), Anul I. nr.1-2, 2006, p.91-106.

20
 ADNOTARE
Vasile Mihoci, Teză de doctor în drept cu tema: Probleme teoretice şi practice
privind realizarea dreptului fundamental al omului la apărare şi asistenţă
juridică.
Teza prezentată pentru obţinerea titlului de doctor în drept, specialitatea 12.0002
- Drept public (constituţional); organizarea şi funcţionarea instituţiilor de drept,
Chişinău, 2007, Manuscris.

Această lucrare ştiinţifică elucidează unele dintre cele mai importante probleme
teoretice şi practice de realizare a dreptului fundamental al omului la apărare şi
asistenţă juridică, constituind un studiu complex al acestui drept, analizîndu-se atît
legislaţia şi practica judiciară naţională, cât şi cea internaţională, precum şi cercetarea
recomandărilor concrete privind perfecţionarea reglementării juridice şi a activităţii
organelor de drept cu privire la realizarea dreptului la apărare şi asistenţă juridică.
Actualitatea cercetării se clasează printre acele direcţii ştiinţifice a căror cercetare
merită o atenţie primordială, necesitînd o investigaţie aprofundată.
Conţinînd o analiză complexă, sub diferite aspecte, dreptul la apărare şi asistenţă
juridică nu este suficient să fie corect formulat, proclamat în Constituţie, în legi
organice şi ordinare, ci este necesară şi o nouă educaţie juridică a demosului, însuşirea
elementelor fundamentale ale culturii juridice, schimbarea mentalităţii de segment
obedient, a unei părţi a populaţiei, respectiv a justiţiabililor, a celor care, vrînd-nevrînd,
ajung în faţa instanţelor de judecată. Dar tranziţia este necesară şi pentru schimbarea
mentalităţii şi atitudinii justiţiei faţă de dreptul la apărare, respectiv a magistraţilor
judecători sau procurori şi, mai ales, a personalului auxiliar, grefieri, executori
judecătoreşti. etc.
Investigaţia ştiinţifica în cauză şi-a propus efectuarea unui studiu comparat al
dreptului la apărare şi asistenţă juridică din diferite ţări şi sisteme de drept şi în primul
rînd din Republica Moldova şi România. Rezultatele investigaţiilor vor fi benefice
dezvoltării în continuare a ştiinţei dreptului constituţional în mod deosebit, precum şi a
dreptului procesual penal, deoarece este un studiu complex interdisciplinar, care, în
special, va contribui la amplificarea şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice privind
rolul şi locul dreptului la apărare şi asistenţă juridică în sistemul drepturilor
fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Mai mult decât atât, acest drept urmează a fi
perfecţionat, deoarece este notoriu faptul că situaţia actuală de realizare a dreptului la
apărare şi asistenţă juridică poate fi caracterizat prin necesitatea racordării unor
prevederi ale cadrului legal la principiile internaţionale şi adoptării unui mecanism
eficient de punere în aplicare. Cercetarea se finalizează cu un şir de concluzii
importante, în opinia noastră, şi propuneri atât de ordin legislativ cât şi teoretico-
practice, care vor continua investigaţiile în acest domeniu.

21
 SUMMARY
Vasile Mihoci. Dissertation in order to obtain Scientific Degree of Doctor in Law
Specialty 12.00.02-Public Law (Constitutional Law); organization and functioning
of law institutions, Chisinau, 2007
Theme: Theoretical and practical problems regarding the achievement of
fundamental human right to defense and legal assistance

This scientific paper illustrates the most important theoretical and practical
problems regarding the achievement of fundamental human right to defense and legal
assistance. It is considered to be a complex study of the right to defense and legal
assistance because it makes a large analysis of national and international legislation
and legal practice, as well as research of concrete recommenditations regarding the
improvement of legal provisions and activity of public institutions regarding the
achievement of human right to defense and legal assistance. This theme is an important
scientific direction, which examination needs a deep and large research.
The right to defense and legal assistance is examined under different aspects and
has a complex content. That is why it is not sufficient only to provide the right to
defense and legal assistance in the Constitution, organic or ordinary laws, but it is
necessary to promote a new legal education of the people, a new way of learning the
basic elements of legal culture, changing of the population mentality, inclusive of
lawyers, and of those who come in front of the courts of law. In the same time, the
transition is necessary also for the changing of mentality and attitude of the justice to
the right to defense, attitude of judges or prosecutors, and especially of auxiliary staff,
court clerk, legal executor etc.
This scientific research makes a comparative study of right to defense and legal
assistance in different states and law systems, especially in Republic of Moldova and
Romania. The results of the research will be favorable for the permanent development
of constitutional law, criminal procedural law, because it is a complex interdisciplinary
study; these results will contribute to the amplification of the theoretical knowledge
regarding the role and the place of right to defense and legal assistance in the system of
fundamental human rights. This right should be improved, because it is notorious the
fact that the present situation of right to defense and legal assistance can be
characterized by necessity to harmonize some provisions of legal framework with the
international principles and to adopt an efficient mechanism of its achievement.
According to our opinion this completed by series of important conclusions and
proposals concerning legislative framework and theoretical-practical problems, which
will stimulate the follow researches in this domain.

22
 РЕЗЮМЕ
Василе Михоч. Диссертация на соискание ученой степени доктора
права на тему: «Теоретические и практические проблемы реализации
фундаментального права человека и оказания правовой помощи»
Специальность - 12.00.02 - Публичное право (конституционное право)

Данная научная работа посвящена наиболее важным теоретическим и

практическим проблемам реализации основного права человека на защиту и
правовую помощи, состоящего из комплексного изучения указанной проблемы,
руководствуясь как действующим национальным законодательством,
существующей судебной практикой, так и международно-правовыми актами.
Вместе с тем, были подвергнуты и детальному изучению некоторые
аспекты оказания правовой помощи, в связи с чем были сформулированы
ценные предложения по усовершенствованию правового регулирования
деятельности правоохранительных органов в сфере реализации права на защиту
и правовую помощь.
Данная тема остается актуальной еще и потому , что затрагивает наиболее
важные и приоритетные направления , требующие наиболее углубленного
рассмотрения.
Будучи подвергнутыми разностороннему и комплексному анализу, право на
защиту и оказание правовой помощи, полагаем, не могут ограничиваться лишь
на декларирование таковых в Конституции и иных нормативно-правовых актах.
Назрела существенная необходимость в правовом воспитании населения и в
формировании его правосозная.
Реформирование правовой системы имеет своей целью изменение
правосознания, в первую очередь, судей, прокуроров, секретарей судебных
заседаний, судебных исполнителей и т.д.
Актуальность данного исследования может быть аргументирована и тем,
что в анализируемой работе была предпринята попытка сравнительного анализа
права на защиту и оказания правовой помощи в законодательстве зарубежных
стран. В частности, наиболее всесторонне было изучено законодательство
Республики Молдова и Румынии.
Результаты проведенного могут быть применены для дальнейшего
усовершенствования отраслей конституционного права и уголовного процесса.
Неоспоримой является значимость данного научного исследования в
системе теоретического базиса основных прав и свобод человека и гражданина.

23
 CUVINTE-CHEIE:
Cuvinte-cheie: dreptul la apărare şi asistenţă juridică, drept, drept fundamental,
libertate, obligaţie, răspundere, societate civilă, educaţie juridică, cultură juridică,
conştiinţă juridică, constituţie, regim politic, drepturile omului, drepturile cetăţeanului,
principiile statului de drept, legislaţie, sistem juridic, sistem de drept, prezumţia de
nevinovăţie, lacune în drept, practica judiciară, justiţie, fazele procesului, dreptul de
recuzare a instanţei de judecată, legislaţia constituţională, proces penal, jurisprudenţă,
subiect de drept, principiul stabilirii adevărului, principiul respectării demnităţii umane, a
vieţii intime şi familiale, egalitatea persoanelor, a părţilor în procesul penal, garantarea
libertăţii persoanei, statutul avocatului, apărător din oficiu, cadru juridic european,
realizarea dreptului la apărare, conturarea vinovăţiei, condamnare, asistenţă juridică,
jurisprudenţa Curţii Europene, lege ferendă, principiul obiectivităţii, principiul
determinismului, principiul umanismului, principiul istoricismului, principiul libertăţii
de conştiinţă şi al celei de exprimare.
Ключевые слова: право на защиту и юридическую помощь, право,
основное право, свободы, обязанность, ответственность, гражданское общество,
правовое воспитание, правовая культура, правовое сознание, конституция,
политический режим, права человека, права гражданина, принципы правового
государства, законодательство, юридическая система, правовая система,
презумпция невиновности, проблемы в праве, юридическая практика, юстиция,
процессуальные этапы, право на отвод судебной инстанции, конституционное
законодательство, уголовный процесс, юриспруденция, субъект права, принцип
установления истины, принцип соблюдения человеческого достоинства,
интимной и семейной жизни, равноправие лиц и сторон в уголовном процессе,
гарантия свободы личности, статус адвоката, защитник, европейский правовой
статус, реализация прав на защиту, установление виновности, осуждение,
юридическая помощь, юриспруденция Европейского Суда, принцип
объективности, принцип определенности, принцип человечности, принцип
историчности, принцип свободы мысль и слова.
Key words: right to defense and legal assistance, law, fundamental right,
freedom, obligation, liability, civil society, legal education, legal culture, legal
conscience, constitution, politic system, human rights, citizen rights, principles of state
of law, legislation, legal system, the presumption of innocence, law gap, legal practice,
justice, procedure phases, right to challenge the court, constitutional legislation,
criminal process, jurisprudence, subject of law, establishing of truth principle, principle
of respect for human dignity, private and family life, equality of the persons, parties in
the process, guarantee of the person freedom, lawyer status, lawyer ex oficio, European
legal framework, achievement of right to defense, establishment of culpability, legal
assistance, jurisprudence of European Court, lege ferenda, principle of objectivity,
principle of determination, humanism principle, historical principle, freedom of
expression and conscience.

24
 MIHOCI VASILE
PROBLEME TEORETICE ŞI PRACTICE PRIVIND REALIZAREA DREPTULUI
FUNDAMENTAL AL OMULUI LA APĂRARE ŞI ASISTENŢĂ JURIDICĂ

SPECIALITATEA: 12.00.02 DREPT PUBLIC (CONSTITUŢIONAL)

AUTOREFERAT AL TEZEI DE DOCTOR ÎN DREPT

Bun de tipar 10.12.2007. Formatul 60x84 i/ie

Coli de tipar 1,0. Coli editoriale 1,0.
Tipar Riso. Hîrtie ofset. Garnitura Times New Roman
Comanda 175/28. Tirajul 100 ex.
Centrul Editorial al U.S.M. MD 2009, Chişinău, str. A. Mateevici, 60

25
26