ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ISTORIE, STAT ŞI DREPT

CENTRUL STAT ŞI DREPT

Secţia Drept internaţional şi Relaţii internaţionale

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 341.22+349.6(478)(043.3)

ZAMFIR NATALIA

MECANISMUL IMPLEMENTĂRII ACTELOR INTERNAŢIONALE

DE MEDIU ÎN DREPTUL NAŢIONAL AL REPUBLICII MOLDOVA

Specialitatea: 12.00.10 - Drept internaţional public

Autoreferat
al tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU, 2006

1
 Teza a fost elaborată în Secţia Drept Internaţional şi Relaţii
Internaţionale, Centrul Stat şi Drept a Institutului de Istorie, Stat şi Drept
al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Conducător ştiinţific: Nicolai Osmochescu,

doctor în drept, conferenţiar universitar

Referenţi oficiali: 1. Leonid Timcenco,

doctor habilitat în drept, profesor universitar,
Harkov, Ucraina

2. Elena Laevskaia,
doctor în drept, conferenţiar universitar,
Mensk, Belarusi

Susţinerea tezei va avea loc la „ 28” octombrie 2006, ora 10-00 în şedinţa
Consiliului Ştiinţific Specializat DH 15-12.00.10-15 din cadrul Institutului de
Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (MD, 2001, Republica
Moldova, municipiul Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 1, etajul II, sala mică de
conferinţe)

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consulate pe pagina WEB a C.N.A.A.

(http://www.cnaa.acad.md), în Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi
Biblioteca Ştiinţifică Centrală a Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Autoreferatul a fost expediat la „ 26 ” septembrie 2006

Secretar ştiinţific
al Consiliului Ştiinţific Specializat:
Natalia Chirtoaca, _________
doctor în drept

Conducător ştiinţific:
Nicolai Osmochescu, __________
doctor în drept, conferenţiar universitar

Autor: __________
Natalia Zamfir

2
 CARACTERIZAREA GENERALĂ A TEZEI

Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate

Influenţa noilor tendinţe masive – globalizarea, rolul sporit al sectorului privat
şi al societăţii civile, dezvoltarea vertiginoasă a tehnologiilor – schimbă imaginea
lumii, iar obiectivele protecţiei mediului insuflă îngrijorare pentru întreaga omenire.
Actualmente, probabil, nu există o altă sferă a vieţii sociale în care nu am simţi
vădit dezvoltarea rapidă a civilizaţiei, cu toate consecinţele pozitive şi negative, ca
sfera interacţiunii dintre societate şi natură.
Actualitatea cercetărilor noastre confirmă, în mod inedit, faptul că
soluţionarea problemei protecţiei mediului poartă un caracter de lungă durată. Durata
excesivă este condiţionată de o serie de cauze, obiective şi subiective, printre care
menţionăm: lipsa de voinţă a statului în adoptarea normelor juridice general-
obligatorii în domeniul relaţiilor enunţate; adoptarea, la nivel naţional, a unor norme
juridice care generează divergenţe în aplicarea practică a acestora; importanţa
inestimabilă a resurselor naturale pentru asigurarea vitalităţii statului şi, nu în ultimul
rînd, tendinţa de a examina orice problemă „în mod subiectiv”, cauză din care se
înregistrează diverse dificultăţi nu numai în realizarea normelor convenţiilor
internaţionale de mediu, dar şi în arta atingerii unui consens internaţional cu referire
la limitele reglementării juridice în domeniul protecţiei mediului.
Protecţia mediului reprezintă un domeniu specific de raporturi sociale, în care
intervin activ şi dreptul internaţional şi dreptul intern, situaţie care, în consecinţă,
influenţează efectiv soluţionarea problemei propriu-zise.
În afară de aceasta, minimalizarea acutizării problemei protecţiei mediului, mai
mult decît orice altă problemă internaţională cu caracter global, depinde de realitatea
soluţionării ei la nivel naţional, fapt care denotă necesitatea examinării
particularităţilor mecanismului interacţiunii dreptului internaţional cu cel intern.
Chiar dacă actualmente există circa 300 de acte normative internaţionale care
reglementează diversele aspecte ale protecţiei mediului, dreptul internaţional al
mediului pînă în prezent nu este codificat. Deocamdată nu există un act normativ unic
care ar conţine idei fundamentale şi abordări conceptuale ale problemei protecţiei
mediului la nivel internaţional, act care ar fi capabil să influenţeze esenţial procesul
de constituire şi consolidare a obligaţiunilor statelor privind executarea normelor
dreptului internaţional al mediului precum şi aplicarea măsurilor de răspundere
juridică internaţională pentru nerespectarea obligaţiunilor asumate.
Noile tendinţe de dezvoltare socială globală trasate la începutul sec. XXI au
stabilit pentru dreptul internaţional un şir de obiective teoretice şi practice.
Consolidarea comunităţii internaţionale în vederea soluţionării problemelor
ecologice globale, asigurarea unei colaborări mai efective în acest sens, precum şi
respectarea, executarea obligaţiunilor asumate, reprezintă, în opinia noastră, cele mai
importante dintre obiectivele enunţate.
În acest context, subliniem că este vizibilă tendinţa durabilă de conformare a
legislaţiei Republicii Moldova cu normele dreptului internaţional. Prin urmare,

3
Moldova depune toate eforturile în vederea integrării continue în comunitatea
europeană.
Cu toate că în Republica Moldova continuă tendinţa spre majorarea indicilor
privind ratificarea şi adoptarea normelor internaţionale de mediu, precum şi cea de
executare formală a acestora, ne referim la întreprinderea măsurilor formale şi
instituirea organelor oficiale, situaţia devine cu mult mai complicată la nivel
aplicativ, practic.
Şi până în prezent se atestă calitatea joasă a actelor legislative şi normative
adoptate sau a celor completate: lacune; caracter declarativ al normelor; adoptare a
legilor care, la nivel structural şi al conţinutului, nu sunt fundamentate ştiinţific,
cauză din care aplicarea acestora, din start, devine dificilă; neconcordanţă între
legislaţia ecologică şi cea civilă, penală, administrativă etc.; lipsa elaborării
concomitente a mecanismelor de realizare a dreptului şi de asigurare a eficacităţii
aplicării acestuia.
Particularitatea factorului internaţional creativ de norme juridice în domeniul
protecţiei mediului constă în faptul că standardele juridice internaţionale adoptate de
state poartă un caracter obligatoriu pentru acestea. Totodată, chestiunea referitoare la
aplicarea normelor dreptului internaţional al mediului în cadrul sistemului juridic
intern rămâne la discreţia statului.
Prin urmare, chestiunea privind aplicarea normelor dreptului internaţional al
mediului nu poate fi soluţionată fără rezolvarea (soluţionarea) problemelor ce ţin de
mecanismul de implementare a acestora.
Problemele implementării, ca o totalitate de proceduri şi mijloace, care
contribuie la majorarea eficacităţii realizării normelor de protecţie internaţională a
mediului, constituirii dreptului internaţional al mediului şi legătura acestora cu
tezele teoretice generale ale dreptului internaţional, devin inevitabil temelia unui şir
de probleme discutabile – obiect de cercetare în lucrările savanţilor moldoveni,
români, ruşi etc.
În acest context, un interes sporit au prezentat monografiile şi articolele
ştiinţifice ale lui Тютекин, Ю.И. «Природа Общество Закон» (Кишинев,1976),
«Конституционные основы рационального природопользования»
(Кишинев,1980); Гавердовский, А.С. «Имплементация норм международного
права» (Киев, 1980); Мюллерсон Р.А. «Соотношение международного и
национального права» (Москва, I982); Чичварин В.А. «Охрана окружающей
среды и международные отношения» (Москва, 1970); Тимошенко А.С.
«Формирование и развитие международного права окружающей среды»
(Москва,1986); Pulmer W. «International Environmental Law & World Order» (St.
Paul, 1994); Колбасов О.С. «Международное экологическое право на пороге XXI
века» (Москва, 1997); Мышко Ф.Г. «Экологическая безопасность» (Москва,
2003); Воронцова А.А. «Двусторонние международные договоры в области
охраны окружающей среды» (Москва, 2004); Рыхтикова Л.Ю
«Имплементация норм международного права в Российской Федерации» (\\
Закон и право, 2003); Daniela Marinescu «Tratat de dreptul mediului» (Bucureşti,

4
2003); Мухин И.А «Принципы международного права в охране окружающей
среды и их роль в системе экологического законодательства в России» (\\
Международное публичное и частное право, 2006).
Un anumit interes au prezentat şi lucrările savanţilor străini în materia
protecţiei mediului, lucrări care utilizează aşa-numita metodică de „abordare fixă”,
care constă în caracteristica succintă a unor norme separate în vigoare ale dreptului
internaţional al mediului, aplicarea cărora se confirmă prin exemple practice (de
exemplu, F.Antuan, P.N.Bagvati).
Lucrarea este fundamentată pe analiza detaliată a actelor internaţionale, în
special, a convenţiilor universale şi regionale de mediu, precum şi a documentelor
instituţiilor internaţionale, preponderent ale Adunării Generale a ONU şi ale
organizaţiilor internaţionale.
În procesul investigaţiilor au fost analizate normele dreptului ecologic naţional
sub aspectul corespunderii prevederilor convenţiilor internaţionale de mediu,
ratificate de Republica Moldova, precum şi legislaţiei unor state europene.
Suportul tehnico-ştiinţific şi metodologic al investigaţiilor constă în
aplicarea unor metode şi procedee metodice, printre care menţionăm: metoda de
colectare a faptelor unice, în primul rînd, a celor care caracterizează metodele de
implementare a normelor dreptului internaţional în legislaţia ecologică a Republicii
Moldova; metoda de generalizare şi cercetare a legităţilor în determinarea abordărilor
teoretice principale a problemelor de implementare şi reflectare a acestora în
legislaţia naţională. De asemenea, au fost aplicate şi alte metode generale şi
particulare de investigaţie ştiinţifică: sistemică, logică, comparativ-juridică şi tehnico-
juridică, care au permis examinarea mai profundă a esenţei problemei.
Totodată, nu ezităm să menţionăm şi unii autori ai lucrărilor ştiinţifice, care au
servit în calitate de suport metodologic şi teoretico-ştiinţific pentru prezenta
cercetare. Printre acestea, enunţăm lucrările savanţilor: Тункин Г.И (1983);
Дмитриева Г.К. (1991); Kiss, A. Shelton D. (1994); Виноградова С.В.(1994);
Mircea Duţu (1998); Alexandru Burian, Oleg Balan (2003); Лукашук И.И. (2004);
Бринчук М.М. (2004); Каламкарян, Р.А., Мигачев Ю.И. (2004); Бекяшева К.А.
(2005) şi alţii.
Scopul şi obiectivele tezei.
Scopul cercetărilor constituie analiza mecanismului procesului de
implementare şi studierea sistemului de noţiuni şi termeni de referinţă, care
contribuie la implementarea normelor internaţionale de mediu, deoarece, pe prim
plan se plasează sarcina perfecţionării mecanismului de implementare, care va
permite să fie făcut acest proces mult mai efectiv şi raţional, precum şi va accelera
integrarea Moldovei în spaţiul juridic mondial.
În conformitate cu scopul determinat, au fost formulate şi atinse
următoarele obiective:
- examinarea premiselor istorice, caracteristice etapei actuale de dezvoltare a
interacţiunii dintre societate şi natură;

5
 - analiza problemelor conceptuale de dezvoltare a dreptului internaţional al
mediului şi influenţa preponderentă, asupra sistemului juridic moldovenesc, a
normelor convenţiilor internaţionale de mediu;
- caracteristica stării calitative actuale a dreptului internaţional al mediului ca
punct de reper al cercetării;
- structurarea completă, pe cît a fost posibilă, şi caracteristica sistemului de
principii speciale ale dreptului internaţional al mediului ca bază pentru reglementarea
raporturilor internaţionale din domeniul protecţiei mediului şi fundamentarea
necesităţii implementării acestora în legislaţia moldovenească în contextul
interacţiunii celor două sisteme;
- aprecierea eficacităţii reglementării juridice a raporturilor de protecţie a
mediului la nivel internaţional şi naţional prin prisma particularităţilor formelor
juridice de colaborare internaţională în domeniul protecţiei mediului;
- investigarea mecanismului de adoptare şi realizare a legislaţiei ecologice a
statelor străine;
- identificarea criteriilor şi crearea mecanismelor juridice reale de aplicare a
normelor şi principiilor dreptului internaţional al mediului pe teritoriul Republicii
Moldova;
- studierea mecanismului internaţional şi a celui intern de implementare,
capabil să reînnoiască sistemul de drept al Republicii Moldova într-un mod pe cît se
poate de firesc, sub influenţa sistemelor democratice dezvoltate.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute.
În prezenta lucrare sunt scoase în evidenţă un şir de chestiuni care, pînă în
prezent, nu s-au aflat în vizorul savanţilor. Printre acestea vom enunţa: formarea
sistemului de principii speciale ale unei noi ramuri de drept internaţional – dreptul
internaţional al mediului, influenţa reciprocă a dreptului internaţional şi naţional în
procesul de constituire a dreptului internaţional al mediului, importanţa procesului de
codificare a normelor şi principiilor convenţiilor internaţionale de mediu, crearea
unui concept ştiinţifico-practic de implementare a normelor internaţionale de mediu
în Republica Moldova şi analiza factorilor de creare şi dezvoltare a legislaţiei
ecologice la nivel naţional.
Inovaţia determinantă a lucrării constituie teza referitoare la particularităţile
mecanismului de implementare a normelor dreptului internaţional al mediului şi
problemele adaptării elementelor juridice ale altuil sistem de drept în sistemul juridic
naţional. În afară de aceasta, suntem martorii acumulării perpetue a materialului
normativ, care necesită studiere aprofundată şi reevaluare din punctul de vedere al
dezvoltării dreptului internaţional al mediului .
Analiza acestor aspecte ne permite, într-o anumită măsură, să evaluăm
posibilităţile altor state şi să creăm un sistem efectiv al normelor dreptului intern
privind protecţia mediului.
Evaluînd etapa actuală de dezvoltare a legislaţiei ecologice a Republicii
Moldova, în opinia noastră, a apărut stringenta necesitate în codificarea legislaţiei.

6
Codificarea este privită în calitate de formă de sistematizare a legislaţiei, legată de
analizarea, prin confruntare, şi generalizarea normelor legislaţiei în vigoare.
În urma codificării urmează a fi elaborat şi adoptat Codul ecologic a Republicii
Moldova, un sistem de norme care vor sta la temelia elaborării şi adoptării
standardelor juridico-internaţionale în domeniul protecţiei mediului şi al utilizării
raţionale a resurselor naturale. Fără o astfel de temelie, decalajul dintre teorie şi
practică, foarte vizibil la moment, nu va fi posibil de depăşit.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării constă în
următoarele:
- datorită caracterului problemei puse în discuţie – stringenta actualitate şi
caracterul inovator de soluţionare, propus de autor, – concepţiile teoretice
expuse în lucrare pot fi de un real folos pentru ştiinţa naţională a dreptului
internaţional public;
- importanţa practică a rezultatelor cercetării constă în faptul că tezele referitoare
la tipologia dreptului internaţional al mediului şi crearea unui instrumentar juridic
unic, pentru influenţa reciprocă efectivă a dreptului internaţional şi a celui naţional,
precum şi unele propuneri formulate în lucrare, pot fi aplicate: în procesul de creare şi
fundamentare a conceptului legislaţiei ecologice a Republicii Moldova şi în
activitatea de legiferare, direcţionată spre perfectarea acestuia; în teoria dreptului
internaţional al mediului; în procesul de predare a disciplinei dreptul internaţional al
mediului.
Aprobarea rezultatelor:
Rezultatele cercetărilor au fost prezentate şi discutate în cadrul secţiei Drept
Internaţional şi Relaţii Internaţionale de la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al
Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Seminarul ştiinţific de profil la specialitatea
12.00.10 – Drept internaţional public, din cadrul Universităţii de Stat a
Republicii Moldova, inclusiv în cadrul următoarelor conferinţe ştiinţifice
internaţionale:
2004 - Интересы Республики Молдова и эффективность
международно-правовых норм в области охраны вод. „Managementul
integral al resurselor naturale din bazinul transfrontalier al fluviului
Nistru”. Materialele Conferinţei Internaţionale.Asociaţia Internaţională Ecologică
a Păstrătorilor Rîului „Eco-TIRAS”. Chişinău, 16-17 septembrie 2004.
2004 – Свободный доступ к информации о состоянии природной
среды –конституционное право каждого гражданина Р.М. „Dezvoltarea
constituţională a Republicii Moldova la etapa actuală”. Materialele Conferinţei
internaţionale ştiinţifico-practice (Bălţi) \Col.red.: Vadim Mişin....;
Sub.red.:Gheorghe Costachi. – Chişinău. 22-23 septembrie 2004..
2005- Экономико-правовые аспекты охраны окружающей
природной среды: Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători „Probleme
actuale ale edificării statului de drept”, ed. a 3-a, Materialele Conferinţei
Academiei de Studii Economice a Moldovei. Chişinău. 21-22 aprilie 2005.

7
 2005- Факторы формирования и развития экологического
законодательства на современном этапе. «Актуальные проблемы
современности: научные поиски и пути решения». Международная научная
конференция студентов, аспирантов и молодых ученых по итогам научно-
исследовательской работы за 2004-2005г. Славянского Университета. Кишинев.
26-28 апреля 2005.
2005- Усиление взаимодействия природы и человека в условиях
Глобализации. „Dimensiuni social-umane ale integrării europene”. Materialele
Conferinţei Academiei de Studii Economice a Moldovei, Chişinău.23-24
septembrie 2005.

Structura lucrării include următoarele compartimente:

Introducerea
Capitolul I. Bazele reglementării juridice internaţionale a colaborării
statelor în domeniul protecţiei mediului.
Capitolul II. Particularităţile corelaţiei dintre dreptul internaţional şi
intern în procesul de implementare a normelor de drept internaţional în
domeniul dreptului naţional al mediului.
Capitolul III. Analiza procesului de implementare a unor convenţii
internaţionale de mediu în legislaţia Republicii Moldova
Încheiere
CONŢINUTUL TEZEI

Introducerea reflectă întregul spectru al actualităţii, fundamentării ştiinţifice şi

importanţei prezentei cercetări. Conţine tezele de bază ale metodologiei analizei
efectuate. Cuprinde scopurile şi obiectivele urmărite în procesul studierii
mecanismului de implementare a normelor convenţiilor internaţionale de mediu în
legislaţia naţională.

Capitolul I. „Bazele reglementării juridice internaţionale a colaborării

statelor în domeniul protecţiei mediului” conţine trei paragrafe.
În paragraful întîi constatăm faptul acutizării interacţiunii dintre societate
şi natură în perioada globalizării, drept consecinţă a utilizării iraţionale a
bogăţiilor naturale de către om, cercetăm premisele istorice de acutizare prin
prisma dezvoltării religioase, morale, economice şi politice a societăţii.
Problemele ecologice nu sunt un „now-how” al perioadei actuale de dezvoltare
a omenirii. Premisele apariţiei lor se întrevăd în epoca istorică de dezvoltare a
existenţei umane, cînd omul se rătăcea în largul fără hotar al pădurilor, urmărea turme
imense de animale, pătrundea în adîncurile oceanului, se simţea stăpîn al Naturii
ţinînd în mîini bogăţiile subsolului. Creşterea vertiginoasă a numărului populaţiei
planetei Pămînt, progresul tehnico-ştiinţific, dezvoltarea unor astfel de ştiinţe ca
chimia, biologia, fizica, crearea tipurilor de armament au condiţionat acutizarea

8
interacţiunii dintre societate şi natură. În consecinţă, anume noi urmărim limita
posibilităţilor şi capacităţilor naturii.
Această realitate nouă nu este conştientizată de către toţi oamenii, deoarece
majoritatea dintre ei nu ţin cont de dinamica schimbărilor antropogene care au loc în
natură, limitîndu-se numai la constatarea stării naturii la moment, stare care, s-ar
părea, nu insuflă îngrijorare.
În acest context, aspiraţiile cele mai serioase sunt puse pe seama dreptului
ecologic, care urmează să contribuie la depăşirea conservatismului gîndirii umane
prin concretizarea normelor de drept şi prin asigurarea operativităţii aplicării acestora.
Am evidenţiat etapele dezvoltării conceptului internaţional ecologic unitar
care începe să se evidenţieze în a doua jumătate a sec.XX. În urma a două războaie
mondiale şi a mai multor conflicte armate mai puţin însemnate, omenirea s-a
confruntat cu pericolul de autonimicire. Stoparea vărsărilor de sînge, restabilirea
condiţiilor casnice normale au devenit sarcini prioritare faţă de celelalte.
După terminarea celui de al doilea război mondial, s-au atestat schimbări
esenţiale faţă de interesul umanităţii în protecţia mediului. În rezoluţia Adunării
Generale a ONU din anul 1962 intitulată „Dezvoltarea economică şi protecţia
mediului” se stipulează că „protecţia mediului urmează a fi realizată anticipat, ori, în
orice caz, concomitent cu dezvoltarea economică în baza legislaţiei interne a statelor
şi a dreptului internaţional”. 1
La finele anilor ’60-’70, s-au creat factori obiectivi, care mărturiseau despre
iniţierea constituirii unei ramuri distincte a dreptului internaţional, care urma să
reglementeze raporturile sociale în sensul cel mai larg al cuvîntului. În această
perioadă au început să se formeze sistemele actuale de colaborare ecologică între
state cu diverse formaţiuni sociale, preponderent, pe baza organizaţiilor
internaţionale.
În paragraful al doilea am scos în evidenţă particularităţile care denotă
constituirea şi dezvoltarea dreptului internaţional al mediului ca ramură distinctă
de drept. Am supus analizei problemele conceptuale de dezvoltare a dreptului
internaţional al mediului.
Întrebarea-cheie la definirea oricărei ramuri de drept o constituie determinarea
cercului de raporturi sociale care constituie obiectul ei de reglementare juridică.
Dreptul internaţional al mediului reprezintă totalitatea principiilor şi normelor
juridice care reglementează raporturile dintre subiecţii dreptului internaţional în
domeniul protecţiei mediului şi cel al utilizării raţionale a resurselor naturale.
Prin urmare, obiectul de reglementare juridică a dreptului internaţional
al mediului îl constituie raporturile, istoric determinate, dintre subiecţii independenţi
şi suverani ai dreptului internaţional, referitoare la menţinerea, îmbunătăţirea,
restabilirea, utilizarea mediului natural în scopul conservării mediului natural global
în interesele generaţiilor actuale şi viitoare.

1
International environmental law and world order : a problem – oriented course book \ by Lakshman D.Guruswamy,
Burns H.Weston.- WEST PUBLISHING CO. ST.PAUL.-1994.-P.177.

9
 Specificul apariţiei şi existenţei raporturilor internaţionale de mediu este
condiţionat de particularităţile obiectului care determină apariţia acestor raporturi. În
cadrul dreptului internaţional al mediului, mediul natural al Planetei şi spaţiul cosmic
planetar constituie, fără îndoială, obiectul nemijlocit al acestui drept ,.
Am formulat sistemul de principii speciale ale dreptului internaţional al
mediului care posedă importante caracteristici legislative şi care, fiind sesizate activ
de state, au devenit bază pentru realizarea ulterioară a colaborării internaţionale în
domeniul protecţiei mediului.
Astfel, în calitate de norme unanim recunoscute, care posedă statut de principii
speciale ale dreptului internaţional al mediului, pot fi enunţate:
1) principiul suveranităţii statelor asupra resurselor naturale naţionale;
2) principiul utilizării raţionale a resurselor naturale;
3) principiul prevenirii poluării mediului;
4) principiul colaborării internaţionale în domeniul protecţiei mediului;
5) principiul necauzării prejudiciului mediului în afara limitelor jurisdicţiei
naţionale;
6) principiul răspunderii internaţionale pentru păstrarea (conservarea)
mediului;
7) principiul evaluării impactului asupra mediului;
La categoria principiilor speciale pe cale de constituire a dreptului
internaţional al mediului enunţăm:
1) principiul dreptului omului la un mediu ambiant sănătos şi nepericulos;
2) principiul securităţii ecologice;
3) principiul atitudinii prudente;
4) principiul dezvoltării durabile.
Dreptul internaţional al mediului s-a desăvîrşit ca o ramură distinctă şi
actuală, cu caracteristici specifice proprii. Despre actualitatea şi necesitatea acestei
ramuri mărturiseşte recunoaşterea, de către întreaga umanitate, a proceselor
ecologice globale. În acest context, putem afirma, cu toată certitudinea, că pînă când
existăm „găurile de ozon”, procesele de degradare a solului, defrişarea pădurilor,
epuizarea zăcămintelor de substanţe minerale utile, pericolul pieirii diverselor specii
de floră şi faună, dreptul internaţional al mediului va fi cea mai necesară şi de
perspectivă ramură.
Ca şi oricare ramură distinctă de drept, dreptul internaţional al mediului are
nevoie de stabilirea direcţiilor principale proprii de activitate referitoare la
reglementarea raporturilor internaţionale de mediu.
Pentru procesul de asigurare a realizării normelor dreptului internaţional, care
începe cu acţiuni de legiferare, este foarte important, ca fiecare stat, care tinde spre
incorporarea maximală a intereselor sale în normele de drept, să perceapă clar
perspectiva acţiunii unor astfel de norme la nivel naţional.
În paragraful al treilea am examinat bazele teoretico-ştiinţifice ale
corelaţiei dintre dreptul internaţional şi cel intern şi am supus analizei conceptul
priorităţii normelor convenţiilor internaţionale de mediu.

10
 Tendinţele noi de dezvoltare socială mondială care s-au cristalizat la sfîrşitul
sec. XX – începutul sec. XXI au pus în sarcina ştiinţei juridice internaţionale un şir de
sarcini teoretice şi practice importante. Consolidarea comunităţii mondiale pentru
soluţionarea problemelor ecologice globale, asigurarea unei colaborări pe cît se poate
de efective, precum şi respectarea şi îndeplinirea obligaţiilor asumate în acest
domeniu, în opinia noastă, constituie principalele dintre aceste sarcini.
Recunoaşterea necesităţii colaborării în domeniul protecţiei mediului era legată
de conştientizarea insuficienţei acţiunilor întreprinse unilateral (spre exemplu,
poluarea globală a mediului maritim) sau a acţiunilor răzleţe individuale ale statelor
(spre exemplu, de protecţie a florei şi faunei), şi cu transformarea treptată a
problemelor de mediu în probleme de importanţă transnaţională, care necesită
reglementare multilaterală şi reciprocă.
Nu poate fi negat faptul că sistemul relaţiilor internaţionale, în a doua jumătate
a sec. XX, intrând într-o nouă etapă a dezvoltării sale, la începutul sec.XXI creează o
nouă ordine mondială, care, pe parcursul anilor, se perfecţionează.
La etapa actuală de dezvoltare a dreptului internaţional al mediului o polemică
aprigă generează chestiunea privind limitele admisibile de „intervenţie” a acestuia în
sfera dreptului naţional, suveran.
Realităţile politice, care au suferit modificări esenţiale, au generat în literatura
juridică internaţională noi discuţii aprige în jurul problemei definiţiei şi limitelor
suveranităţii statale. În rezultatul acestor discuţii, în doctrină s-a creat o atitudine
pozitivă faţă de ideea, că statele, renunţînd la suveranitatea absolută într-un anumit
domeniu de funcţionare a puterii statale, sunt capabile de a influenţa soluţionarea
acestor probleme pe plan mondial. Prin urmare, tratatele internaţionale direcţionate
spre protecţia mediului natural, în limitele teritoriale ale unui stat, intervin în calitate
de instrument de coordonare a voinţei diferitelor state, bazindu-se pe suveranitatea
acestora, dar nu şi limitînd-o.
Dreptul internaţional şi dreptul intern, naţional, reprezintă în sine sisteme
juridice de sine stătătoare, distincte 2 .
La rîndul său, pentru a deveni efectiv, dreptul internaţional al protecţiei
mediului natural urmează a fi integrat la nivelul normelor juridice naţionale. 3
Soluţionarea chestiunii privind acţiunea nemijlocită şi directă a tratatelor
internaţionale în Republica Moldova ni se pare destul de dificilă. În majoritatea
cazurilor, normele juridice internaţionale necesită condiţii de adaptare pentru aplicare
în sfera interstatală şi nu pot fi aplicate în mod automat. Ele au nevoie de suport din
partea sistemului juridic naţional chiar şi atunci, cînd devin parte componentă a
acestuia.
La declararea primatului normelor tratatului internaţional, ar fi oportun, să ne
referim la competenţa Curţii Constituţionale de a da concluzii, referitoare la
corespunderea tratatelor internaţionale pînă la ratificarea lor, prevederilor

2
Лукашук И.И. Конституция России и международное правo // МЖМП. 1995. № 2,. Мюллерсон Р.А.
Соотношение международного и национального права. М.: Междунар. отношения. 1982.
3
Mircea Duţu. Dreptul international al mediului : manual/ Bucureşti.-2004.-p.104.

11
constituţionale şi, în acelaşi timp, la corespunderea legilor principiilor unanim
recunoscute, normelor dreptului internaţional şi tratatelor internaţionale.
Însă, tratarea simplistă a tezei, conform căreia, tratatele internaţionale pot fi
aplicate pe teritoriul statului, fără condiţii, poate duce la situaţia, în care normele
acestora vor fi tratate şi aplicate nu pe baza principiilor şi în contextul dreptului
internaţional, ci în contextul dreptului naţional, situaţie în care poate fi uşor alterat
sensul lor adevărat.
Prin urmare, rolul nou al dreptului internaţional, ca regulator al raporturilor
internaţionale, pune statul în condiţii de necesitate de elaborare a mijloacelor şi
mecanismelor de realizare a acestora, vis-à-vis de implementarea normelor dreptului
internaţional în sistemele de drept naţionale şi cea de controlul asupra realizării
obligaţiunilor internaţionale statale.

Capitolul II. «Particularităţile corelaţiei dintre dreptul internaţional şi

intern în procesul de implementare a normelor de drept internaţional în domeniul
dreptului naţional al mediului» conţine trei paragrafe.
În paragraful întâi a fost cercetat sistemul de definiţii şi termeni de
referinţă ai procesului de implementare, mijloacele internaţionale şi naţionale
care reprezintă, în cumul, mecanismul de implementare a normelor convenţiilor
internaţionale de mediu în legislaţia ecologică naţională. Au fost identificate un şir
de probleme caracteristice procesului de implementare şi de condiţii necesare
pentru perfecţionarea acestui mecanism, care permit a-l face mai efectiv.
Despre procesul de implementare este oportun să menţionăm că
recunoaşterea obligativităţii juridice a tratatelor internaţionale de către Republica
Moldova (ratificarea, adoptarea, aderarea, semnarea tratatului internaţional, schimbul
de documente) reprezintă prima etapă în implementarea normelor dreptului
internaţional.
După aceasta, apare necesitatea, dictată de principiul respectării cu bună-
credinţă a obligaţiilor internaţionale, cel de asigurare a realizării normelor dreptului
internaţional pentru ca norma dată să poată fi realizată, respectată, utilizată şi, în
sfârşit, aplicată.
Chestiunea referitoare la aplicarea normelor dreptului internaţional nu poate fi
soluţionată fără examinarea problemelor legate de mecanismul de implementare şi de
studiere a tuturor elementelor acestui sistem complex.
Perfecţionarea mecanismului de implementare a normelor dreptului
internaţional reprezintă scopul de principal urmărit de Moldova în procesul de
integrare în comunitatea europeană.
Denumirea acestui proces în literatura de specialitate trezeşte multiple
divergenţe. Noţiunile cele mai răspîndite sunt „transformarea”, „implementarea”,
„incorporarea” şi „recepţia”.
Presupunem că după conţinut implementarea reprezintă o categorie mai amplă
(voluminoasă), care include diverse fenomene juridice, inclusiv incorporarea,
transformarea şi recepţia, care reprezintă unele din metodele de implementare.

12
 Astfel, „implementarea” în calitatea sa de mecanism de instrumente juridice
şi juridico-organizatorice, capabile să incorporeze şi să reflecte în legislaţia internă a
statului normele dreptului internaţional, reprezintă o condiţie obligatorie a integrării
Moldovei în comunitatea europeană şi o etapă iniţială în „armonizarea” legislaţiilor.
Prin urmare, mecanismul de implementare a normelor dreptului internaţional
se fundamentează pe două niveluri – naţional şi internaţional, fiecare reprezentînd
totalitatea de instrumente juridice şi juridico-organizatorice respective.
Condiţiile esenţiale ale metodei naţionale de aplicare a normelor dreptului
internaţional al mediului sunt: instituirea organului competent sau a comisiei pentru
coordonarea activităţii de aplicare a normelor convenţiilor internaţionale de mediu
(spre exemplu, Comisia naţională de realizare a convenţiilor internaţionale în
domeniul protecţiei mediului) 4 , întocmirea planurilor, programelor, strategiilor de
executare a convenţiei, monitorizarea, existenţa mijloacelor de aplicare directă şi alte
modalităţi de aplicare.
Dezintegrarea şi căderea economică bruscă au generat probleme şi în căutarea
de mijloace pentru realizarea convenţiilor internaţionale de mediu, deşi, în acelaşi
timp, au creat posibilităţi pentru soluţii mai flexibile. Declinul economic şi social a
atras pierderea controlului asupra comerţului şi hotarelor – fenomen care are tangenţă
cu convenţiile internaţionale de mediu. Însă, urmează a sublinia şi partea pozitivă:
statele noi, apărute odată cu destrămarea URSS, în relaţiile internaţionale, tind a se
orienta anume spre convenţiile internaţionale de mediu, preponderent, pe motivul
viciilor mecanismului naţional-juridic propriu de reglementare.
Experienţa statelor arată că, pentru interacţiunea normelor internaţionale cu
cele naţionale, este necesară crearea unui instrumentar juridic unic, care ar
deschide noi posibilităţi pentru influenţa efectivă şi interacţiunea reciprocă a
dreptului internaţional cu cel naţional.
În paragraful al doilea este studiată experienţa unor ţări din regiunea
Europeană în domeniul asigurării procesului de legiferare a implementării
normelor acordurilor internaţionale de mediu (AIM), care trezeşte un interes
sporit nu numai în scopul familiarizării, dar şi din punct de vedere al transferului
şi aplicării pozitive în realizarea normelor dreptului internaţional al mediului.
În paragraful al treilea analizăm problemele principale în calea
implementării normelor convenţiilor internaţionale de mediu în legislaţia ecologică
a Republicii Moldova.
În timpul cînd, în general, gradul de respectare şi realizare a convenţiilor
internaţionale de mediu este scăzut, oricum pot fi obţinute progrese, îndeosebi, în
acţiuni concrete pe plan naţional. Direcţiile politicii pot fi delimitate şi supuse
reevaluării limitelor legale, organizării instituţionale şi măsurilor speciale.
În acest context, o atenţie sporită urmează a fi acordată factorilor de creare
şi dezvoltare a legislaţiei ecologice la nivel naţional, care vor influenţa nemijlocit

4
Порядок создания и деятельность такого рода органа в Республики Молдова регулируется Указом
Президента Республики Молдова №365 от 27.11.96.- Monitorul Oficial al Republicii Moldova, №7 din 30.01.1997.

13
starea, structura şi ierarhia izvoarelor de drept, calitatea legilor şi eficacitatea
normelor internaţionale introduse în sistemul juridic intern.
În acest sens, este necesar a analiza suplimentar: interesele societăţii; practica
de realizare a noii legislaţii ecologice, a eficacităţii şi gradului de exercitare;
experienţa de adoptare şi realizare a legislaţiei ecologice a statelor străine;
mecanismul perfecţionării procesului de legiferare.

Capitolul III. «Analiza procesului de implementare a unor convenţii

internaţionale de mediu în legislaţia Republicii Moldova » conţine doi
paragrafe.
În paragraful întâi am supus analizei particularităţile procesului
implementării în legislaţia ecologică a Republicii Moldova a prevederilor
Convenţiei ONU privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea
deciziilor de mediu şi accesul la justiţie în probleme de mediu, cunoscută şi ca „
Convenţia Arhus”.
Convenţia Arhus se bazează pe trei principii fundamentale:
1. Accesul la informaţie de mediu. Teza fundamentală privind accesul
la informaţia de mediu pune în sarcina autorităţilor statale un şir de obligaţiuni.
Aceste obligaţiuni presupun, pe de o parte, oferirea informaţiei ca răspuns la
interpelare, iar pe de altă parte, - răspîndirea activă a informaţiei ecologice.
2. Participarea publicului. Convenţia stabileşte minimul obligatoriu de
proceduri de participare a publicului la procesul de luare a deciziilor cu caracter
ecologic.
3. Accesul la justiţie în probleme de mediu. Al treilea principiu
prevede un mecanism eficient de realizare a drepturilor şi obligaţiunilor oferite de
Convenţie. Conform acestui principiu, Părţile de obligă să garanteze mecanismele
jurisdicţionale şi de protecţie juridică adecvate celor, drepturile şi interesele cărora, în
lumina Convenţiei, au fost lezate şi nerespectate.
Convenţia Comisiei Economice Europene CEE/ONU privind accesul la
informaţie, participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului şi
accesul la justiţie în probleme de mediu este cunoscută sub denumirea de “Convenţia
de la Arhus”, după denumirea oraşului danez, în care aceasta a fost adoptată la 25
iunie 1998 la cea de-a patra Conferinţă a Miniştrilor “Mediul ambiant pentru
Europa”, din Regatul Danez.
Convenţia a intrat în vigoare la 30 octombrie 2001. Prima consfătuire a
Părţilor Convenţiei a avut loc în or. Luca, Italia, la 21-23 octombrie 2002.
Convenţia Arhus a fost ratificată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii
Moldova nr. 346-XIV din 7 aprilie1999 5 .
Adoptarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la
adoptarea deciziilor în domeniul mediului şi accesul la justiţie în probleme de mediu,
reprezintă o etapă nouă în reglementarea legislativă a deciziilor de mediu la nivel

5
Montorul oficial al Republicii Moldova, nr.39-41\178. 22.04.1999.

14
internaţional. Prin urmare, implementarea prevederilor Convenţiei în legislaţia
naţională constituie, de asemenea, o etapă nouă în reglementarea procesului
decizional de mediu la nivel naţional.
În legislaţia ecologică a Moldovei, formarea căreia a început practic de la
„zero”, din momentul obţinerii independenţei în anul 1991, şi-au găsit reflectare toate
principiile Convenţiei Arhus. Mai mult, analiza realizării în legislaţia Republicii
Moldova a acestor principii denotă tendinţa vădită de sporire a calităţii legislaţiei de
mediu la începutul sec.XXI.
Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 19946 , conţine un şir de
reglementări, care, direct sau indirect, contribuie la realizarea principiilor Convenţiei
Arhus.
Aceste reglementări cu caracter general, prevăzute în Constituţie, sunt
dezvoltate, în continuare, într-un şir de legi, cum ar fi Legea privind protecţia
mediului înconjurător nr.1515-XII din 16 iunie 1993, Legea privind resursele naturale
nr.102-XIII din 6 februarie1997, Legea privind accesul la informaţie nr.982 - XIV din
11 mai 2000, Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra
mediului înconjurător nr.851-XII din 29 mai 1996 şi altele.
În paragraful al doilea examinăm particularităţile procesului de
implementare în legislaţia Republicii Moldova a unor convenţii internaţionale de
mediu bazate pe principiile „Declaraţiei Rio” în legislaţia Republicii Moldova.
La sfîrşitul anilor ’90 ai secolului trecut, comunitatea internaţională a ajuns la
nişte acorduri fără precedent cu privire la necesitatea de a proteja mediul global, în
special prin negocierea, semnarea şi ratificarea a 3 convenţii globale: Convenţia
privind conservarea diversităţii biologice, Convenţia-cadru privind schimbarea climei
şi Convenţia privind combaterea deşertificării. Participanţii Conferenţei Organizaţiei
Naţiunilor Unite pentru mediu şi dezvoltare, care s-a desfăşurat în Rio de Janeiro în
anul 1992, au recunoscut unanim că, în cazul implementării cu succes a convenţiilor
menţionate, starea mediului se va ameliora, iar resursele naturale vor fi păstrate
pentru generaţiile viitoare.
În urma investigaţiilor efectuate, au fost identificate un şir de probleme
comune (sinergetice), caracteristice tuturor celor 3 convenţii, în procesul de
implementare a acestora în Republica Moldova. Aceste probleme se axează pe lipsa
de reglementări legale certe referitoare la oportunităţile utilizării mijloacelor
financiare bugetare, locale, mijloacelor fondului ecologic local, sponsorizările
agenţilor economici locali utile condiţiilor favorabile de creditare a agenţilor
economici pentru conservarea şi utilizarea mai raţională a resurselor naturale;
insuficienţa suporturilor cercetărilor ştiinţifice a studiilor de impact în scopul
reducerii efectelor dăunătoare activităţilor antropice asupra economiei, sănătăţii
populaţiei şi calităţii mediului; eficienţa redusă a reglementărilor legale în materia
educaţiei, informării publicului şi încurajării participării la procesul decizional de
mediu.

6
Monitorul oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1.

15
 SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE

1. La declararea primatului tratatelor internaţionale, este necesar a atrage

atenţia asupra competenţei Curţii Constituţionale a Republicii Moldova. În acest
context, considerăm oportună modificarea competenţei Curţii Constituţionale prin
modificarea art.4 al Legii privind Curtea Constituţională a Republicii Moldova 7 ,
astfel încît, Curtea Constituţională să poată da concluzii privind constituţionalitatea
tratatelor internaţionale pînă la ratificarea acestora şi, în acelaşi timp, privind
corespunderea legilor principiilor unanim recunoscute, normelor dreptului
internaţional şi tratatelor internaţionale.
2. În acest context, în opinia noastră, principiul primatului dreptului
internaţional faţă de legislaţia naţională, fixat în Legea privind tratatele
internaţionale a Republicii Moldova, este limitat. În p.(2) art..22 se stipulează că„
„tratatele internaţionale, la care Republica Moldova este parte, recunoscute de Curtea
Constituţională ca contrare Constituţiei, nu vor intra în vigoare şi nu vor fi aplicate”.
Сonsiderăm necesar, ca această reglementare să fie completată cu următoare
sintagmă „nu vor intra în vigoare şi nu vor fi aplicate pînă cînd nu va fi revizuită
Constituţia RM”.
3. Pentru eficientizarea procesului de implementare este necesară crearea
unui concept ştiinţifico-practic de implementare a normelor internaţionale de
mediu în Republica Moldova. În acest context, urmează a determina locul acestui
concept în sistemul de drept al statului nostru.
4. Formarea legislaţiei ecologice a Republicii Moldova urmează a fi
realizată pe etape:
• Codificarea treptată (pe etape) a legislaţiei ecologice. La prima etapă,
codificarea legislaţiei ecologice se va efectua separat, pe principiul ramural, adică,
legislaţia privind protecţia mediului, legislaţia privind utilizarea raţională a resurselor
naturale, fapt care presupune elaborarea codurilor de bază şi a pachetului de acte
normative afiliate.
• Etapa codificării interramurale. La această etapă urmează a fi elaborat şi
adoptat Codul ecologic, în care vor fi sistematizate normele ce reglementează
raporturile ecologice: protecţia mediului natural, utilizarea raţională a resurselor
naturale, mecanismul economico-juridic de protecţie a mediului, sptre exemplu, etc.).
• Elaborarea Codului ecologic urmează a se baza pe următoarele criterii: scopul
Codului ecologic; obiectul Codului ecologic; determinarea locului Codului
ecologic în sistemul actelor normative; structura actului legislativ; evaluarea
consecinţelor juridice a aplicării Codului ecologic.
Introducerea, în Codul ecologic, a secţiunii „Intrarea în vigoare şi aplicarea
normelor şi principiilor internaţionale de mediu în sistemul de juridic al Republicii
7
Monitorul oficial al Republicii Moldova, nr. 8/86 от 07.02.1995.

16
Moldova”, care va permite determinarea unei concepţii unice de implementare a
normelor dreptului internaţional al mediului pentru toate structurile abilitate cu
aplicarea normelor de drept.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ŞTIINŢIFICE

Atitudinea consumatoare a societăţii faţă de natură, pe plan istoric

cunoscută sub diverse lozinci – slogan (spre exemplu, bine cunoscuta proclamaţie
a lui И.В.Мичурин: „Nu trebuie să aşteptăm daruri de la natură. Sarcina noastră
este să le luăm noi înşine de la ea”, precum şi zicalele populare de tipul „Pentru
veacul nostru e destul”, „După noi – chiar şi potopul”) de soluţionare a
problemelor de dezvoltare economică, trezeşte îngrijorarea întregii comunităţi
mondiale.
Studiind tendinţele contemporane de interacţiune dintre societate şi natură,
am tras următoarele concluzii:
- consecinţele multor schimbări potenţiale în mediul înconjurător nu se
manifestă brusc, ci peste anumite perioade de timp, uneori suficient de
îndelungate. Majoritatea covîrşitoare a acestor schimbări poartă, în general, un
caracter ireversibil şi consecinţele lor sunt imprevizibile. Acest fapt urmează a fi
luat în calcul în procesul de realizare a măsurilor respective în vederea prevenirii
şi atenuării proceselor negative;
- problemele ecologice deseori reprezintă consecinţe ale reglementării
inadecvate a relaţiilor de piaţă. De aceea, fără intervenţia statului în forma
reglementării legislative nu va fi posibil de găsit soluţii ecologice optimale;
- multiple probleme ecologice poartă un caracter global şi transnaţional, fapt
care necesită semnarea convenţiilor internaţionale şi crearea mecanismelor
internaţionale pentru realizarea lor atît la nivel internaţional, cît şi la nivel
naţional.
Putem constata faptul formării unui anumit număr de principii şi norme,
direcţionate spre protecţia internaţională a mediului. Prin urmare, putem afirma
instituirea unei ramuri de sine stătătoare de drept a dreptului internaţional
contemporan şi, prin aceasta, să punem punct discuţiilor referitoare la „ramura
problematică şi deseori litigioasă a dreptului internaţional”.
Chiar dacă evenimentul instituirii dreptului internaţional al mediului în
calitate de ramură de sine stătătoare a dreptului internaţional este clar vizibil, a
afirma cu certitudine apariţia unei noi ramuri de drept a dreptului internaţional
este prematură, deoarece există anumite probleme în procesul de realizare a
normelor şi principiilor dreptului internaţional al mediului:
- normele adoptate de state, de regulă, nu sunt respectate, pe motivul
nedorinţei multor state de a-şi asuma obligaţiuni drastice;
- importanţa prioritară de dezvoltare a potenţialului economic, caracterul
costisitor al proiectelor ecologice care se răsfrîng negativ asupra bugetelor

17
statelor, de asemenea, influenţează asupra progreselor în realizarea normelor
convenţiilor internaţionale de mediu;
- lipsa unui act oficial, sistematizat, care ar conţine norme internaţionale de
mediu, instituite ţinînd cont de necesităţile dezvoltării relaţiilor ecologice
internaţionale.
În opinia noastră, a influenţa substanţial asupra formării şi fixării
obligaţiunilor statelor de executare a normelor convenţiilor internaţionale de
mediu, a realiza efectiv obligaţiunile asumate de către state, a aplica măsurile de
răspundere juridică internaţională pentru neîndeplinirea obligaţiunilor asumate de
realizare a normelor convenţiilor internaţionale de mediu va permite procesul de
codificare a normelor şi principiilor convenţiilor internaţionale de mediu.
Procesul de codificare a normelor şi principiilor convenţiilor internaţionale
de mediu va permite sistematizarea, scoaterea în evidenţă a normelor cu caracter
declarativ, fapt care va contribui la perfecţionarea procesului de realizare şi
executare efectivă a obligaţiunilor asumate de către state cu referire la protecţia
internaţională a mediului natural.
Nesoluţionarea, din punct de vedere teoretic, a problemei corelaţiei
dreptului internaţional cu cel naţional, creează obstacole în soluţionarea unei alte
probleme: identificarea criteriilor şi crearea mecanismelor juridice reale de
aplicare a normelor şi principiilor dreptului internaţional al mediului pe teritoriul
Republicii Moldova.
Problemele legate de realizarea normelor dreptului internaţional, constau în
faptul că normele tratatelor internaţionale netransformate în norme interne nu pot
fi aplicate şi executate, cu atît mai mult, respectate şi utilizate.
Condiţia principală referitoare la eficacitatea normelor internaţionale de
mediu constituie implementarea lor în legislaţia naţională. Recunoscînd
primatul normelor juridice internaţionale, de asemenea, trebuie de recunoscut şi
faptul că implementarea normelor internaţionale de mediu reprezintă una din
funcţiile statului.
Astfel, „implementarea” în calitatea sa de mecanism juridic şi juridico-
organizatoric, capabil să incorporeze şi să reflecte în legislaţia internă a statului
normele dreptului internaţional, reprezintă o condiţie obligatorie a integrării
Moldovei în comunitatea europeană şi etapă iniţială în „armonizarea” legislaţiilor.
Pentru eficientizarea procesului de implementare este necesară formarea
unei concepţii ştiinţifico-practice de implementare a normelor dreptului
internaţional al mediului în Republica Moldova. În acest context, urmează a
determina locul acestei concepţiei juridice în sistemul juridic al Republicii
Moldova.
Pentru ajustarea legislaţiei naţionale la normele internaţionale de mediu este
necesară realizarea unui complex de măsuri:
- Sporirea gradului de cunoştinţe al parlamentarilor moldoveni şi al
funcţionarilor publicii, prin studierea dreptului internaţional al mediului, a

18
 mecanismului de implementare a normelor internaţionale de mediu în regiunea
europeană;
- Efectuarea expertizei actelor normative, din punctul de vedere al
respectării obligaţiunilor internaţionale;
- Sporirea gradului de conştiinţă juridică şi crearea culturii juridice;
- Reflectarea obligaţiunilor internaţionale de mediu în programele
guvernamentale şi departamentale de dezvoltare economică şi ecologică.
O atenţie sporită urmează a fi acordată factorilor de creare şi
dezvoltare a legislaţiei ecologice la nivel naţional, care vor influenţa nemijlocit
starea, structura şi ierarhia izvoarelor de drept, calitatea legilor şi eficacitatea
normelor internaţionale introduse în sistemul juridic intern.
În acest context, este necesar de a analiza suplimentar:
1. Interesele societăţii;
2. Practica de realizare a noii legialaţii ecologice, a eficacităţii şi
gradului de exercitzare;
3. Experienţa de adoptare şi realizare a legislaţiei ecologice a statelor
străine;
4. Mecanismul perfecţionării procesului de legiferare, determinate de
necesitatea creării legislaţiei ecologice – ierarhic bine concepute,
consecutive, juridic unificate, adică, construită pe baza principiilor
fixate în dreptul internaţional, realizabile, effective.
Este necesară elaborarea mecanismului de aplicare a normelor convenţiilor
internaţionale de mediu în Republica Moldova, mecanism ce ar corespunde real
gradului de dezvoltare a ţării şi care ar satisface necesităţile dezvoltării sociale.
La etapa actuală de dezvoltare a dreptului mediului a apărut stringenta
necesitate în codificare a legislaţiei ecologice . Codificarea este privită în calitate
de formă de sistematizare a legislaţiei, legată de prelucrare profundă, generalizare
a normelor legislaţiei în vigoare.
Procesul unificării actelor normative naţionale, adică codificarea, prin
intermediul prelucrării conţinutului, va permite înlăturarea unei bune părţi din
materialul normativ-juridic amorf, structurarea şi consolidarea legislaţiei.
Realizarea sarcinilor cu caracter ştiinţific de cercetare, formulate mai sus,
devine dificilă la momentul actual datorită desconsideraţiei generale faţă de ştiinţă
şi recomandările acesteia, lipsei de mijloace financiare şi alte circumstanţe.

Cuvinte-cheie: drept ecologic internaţional, mecanism de implementare,

legislaţie naţională, acorduri internaţionale de mediu, legislaţie ecologică, protecţie a
mediului, globalizare, probleme ecologice globale.

19
 LISTA PUBLICAŢIILOR la tema tezei:

1. Zamfir Natalia, Zamfir Pavel . Convenţia de la Stockholm – un pas

democratic spre integrare în sistemul ecologo-juridic European. \ articol \\ Analele
Ştiinţifice Academia Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Chişinău
nr. 4\2004, pag. 31-40.( 0,4 c.a).
2. Zamfir Natalia, Zamfir Pavel. Convenţia CITES – unul din mijloacele
eficiente de reglementare juridică a relaţiilor dintre mediu şi societate. \ articol \\
Revista naţională de drept. Chişinău. nr.7, 2004, p.24 -28. ( 0,2 c.a).
3. Zamfir Natalia, Zamfir Pavel. Răspunderea internaţională pentru
daunele aduse apelor transfrontaliere. \ articol \\ Revista Naţională de drept.
Chişinău, nr.8, 2004, p.21-23. ( 0,2 c.a).
4. Zamfir Natalia. Mecanismul de implementarea în legislaţia
naţională a normelor convenţiilor internaţionale privitoare la mediu. \ articol \\
Revista naţională de drept. Chişinău. – 2004.- №9.-p.38 -41. ( 0,2 c.a).
5. Zamfir Natalia, Zamfir Pavel. Интересы Республики Молдова и
эффективность международно-правовых норм в области охраны вод.
„Managementul integral al resurselor naturale din bazinul transfrontalier al
fluviului Nistru” \ articol \\ Materialele Conferinţei Internaţionale. Asociaţia
Internaţională Ecologică a Păstrătorilor Rîului „ECO-TIRAS”. Chişinău, 16-17
septembrie 2004. ( 0,2 c.a).
6. Zamfir Natalia, Zamfir Pavel. Свободный доступ к информации о
состоянии природной среды –конституционное право каждого гражданина
Р.М. „Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova la etapa actuală” \ articol
\\ Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice 22-23 septembrie
2004(Bălţi) \Col.red.: Vadim Mişin....; Sub.red.:Gheorghe Costachi. – Chişinău.
2004.- p.697-703. . ( 0,3 c.a).
7. Zamfir Natalia. Экономико-правовые аспекты охраны
окружающей природной среды. „Probleme actuale ale edificării statului de
drept”.Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători, ed. a 3-a, \ articol \\
Conferinţa internaţională a Academiei de Studii Economice. Chişinău. 21-22 aprilie
2005. р.194 -195. ( 0,1 c.a).
8. Zamfir Natalia. Факторы формирования и развития
экологического законодательства на современном этапе. Актуальные
проблемы современности: научные поиски и пути решения. \ статья \\
Международная научная конференция студентов, аспирантов и молодых
ученых по итогам научно-исследовательской работы за 2004-2005гг.
Славянского Университета. Кишинев. 26-28 апреля 2005.p.56-59. ( 0,3 c.a).
9. Zamfir Natalia. Усиление взаимодействия природы и человека в
условиях Глобализации. „Dimensiuni social-umane ale integrării europene”.\
articol \\Conferinţa internaţională a Academiei de Studii Economice. Chişinău.23-24
septembrie 2005., p.35-37. ( 0,3 c.a).

20
 10. Zamfir Natalia, Zamfir Pavel. Барьеры на пути к выполнению
международных экологических конвенций: Научные труды. В трех томах.-
Том 2.- \статья\\ Российская академия юридических наук.- М.: Издательская
группа "Юрист".-2005., p.43-45. ( 0,4 c.a).
11. Zamfir Natalia, Osmochescu Nicolae. Dreptul internaţional al
mediului: instituirea şi problemele conceptuale de dezvoltare: Analele ştiinţifice
\ articol \\ Problemele Actuale – Teoretice şi Practice – privind legislaţia
Republicii Moldova.Analele Ştiinţifice. Ştiinţe Juridice. Universitatea de Stat din
Moldova, Universitatea de Studii Europene din Moldova, Facultatea de Drept.
Chişinău.2005. p.130-136. ( 0,3 c.a).

21
 Резюме
Наталья Замфир: Механизм имплементации международно-правовых актов в
области экологии в национальное законодательство Республики Молдова. Диссертация
на соискание степени кандидата юридических наук по специальности «12.00.10 –
международное публичное право».
Ключевые слова: международное экологическое право, механизм имплементации,
национальное законодательство, международные экологические соглашения, экологическое
законодательство, охрана окружающей природной среды, глобализация, глобальные
экологические проблемы.

Сейчас, пожалуй, нет другой сферы общественной жизни, где бы мы ощущали

так зримо стремительное развитие цивилизации со всеми его положительными и
отрицательными последствиями, как сфера взаимодействия общества и природы.
В начале XI века все меры направлены на достижении глобального консенсуса в
области обеспечения экологической устойчивости. Трудности в реализации норм
Международных экологических конвенций, а также сложности достижения
международного консенсуса относительно пределов правового регулирования отношений в
области охраны окружающей среды и повлияли на выбор нами темы исследования.
Эффективность решения проблем охраны окружающей среды предполагает активное
вмешательство международного и внутригосударственного права.
В то время как в Республике Молдова наблюдается продолжающаяся тенденция к
высоким показателям по ратификации и принятию Международных экологических норм, а
также высокому уровню формального их выполнения, включая принятие формальных мер и
учреждению официальных органов, гораздо более сложная картина возникает в развитии
практического выполнения.
В связи с этим целью нашего исследования является анализ механизма
имплементационного процесса и изучение понятийного аппарата имплементации
международных экологических норм, поскольку совершенствование механизма
имплементации, позволит сделать данный процесс более эффективным и
целесообразным, а также усилит интеграцию Молдовы в мировое правовое
пространство.
Аспекты, в которых может рассматриваться проблема имплементации
Международных экологических норм в силу её комплексности и значимости,
необходимости постоянных поисков решения полностью не изучены.
В заключении обосновывается концепция становления Международного
экологического права в качестве самостоятельной отрасли права.
Приводится ряд рекомендаций по Кодификации норм Международного
экологического права, а также по Кодификации национального экологического
законодательства и принятии Экологического кодекса Республики Молдова в котором
необходимо включить в Специальную часть раздел «о порядке действия и применения
в правовой системе Республики Молдова международных экологических норм и
принципов».
Практическая значимость результатов исследования состоит в том, что положения,
касающиеся типологии Международного экологического права и создания единого
правового инструментария, для эффективного взаимовлияния международного и
национального права, а также отдельные предложения, сформулированные в диссертации,
могут быть применены: при формировании концепции экологического законодательства
Республики Молдова и в правотворческой деятельности, направленной на его
совершенствование; теории международного экологического права; в процессе преподавания
курса международного экологического права.

22
 Summary

Natalia Zamfir: Mechanisms of Implementing International Environmental

Instruments into the Domestic Law of the Republic of Moldova. Doctor’s Degree Paper on
the Speciality “12.00.10 – International Law”.

Key word: international environmental law; mechanisms of implementation; domestic law;

international environmental treaties; environmental legislation; protection of the environment;
globalization; global environmental issues.

In our days there is probably no part of social life where one can perceive so vividly the
growing development of civilization, together with its positive and negative effects, like the
interaction between man and nature.
At the beginning of the XXI century all measures are directed towards achieving global
consensus on environmental sustainability by way of international environmental regulations. The
challenges in implementing the regulations of the International Environmental Treaties, as well as
the difficulties in achieving international consensus regarding the limits of the regulatory
framework in the protection of the environment have motivated me to work on and study this
subject.
An efficient resolution of the matter of protection of the environment implies pro-active
participation of international and domestic law.
While there is a continuing trend in the Republic of Moldova of ratifying and adopting
International Environmental Regulations, as well as a high level of formal implementation thereof,
including taking formal measures and institutionalization of public authorities, the practical side of
this issue is much more challenging.
Considering this, the objective of our research is based on the analysis of the mechanisms of
the implementation process and the review of the lexicon of implementing international
environmental regulations, because the improvement of the mechanisms of implementation will
make this process more efficient and useful, and strengthen Moldova’s integration within the
international legal space.
Taking into account the complexity and importance of the matter of implementing
international environmental regulations, and the fact that it requires a continuing search for
solutions, it should be mentioned that not all aspects of this matter are covered yet.
In conclusion there are given arguments in support of the International Environmental Law
to become as an independent branch of the law.
A set of recommendations is made on the codification of the regulations of International
Environmental Law and the codification of the regulations of Domestic Environmental Law, and
the passing of a Moldovan Environmental Code, the Special Part of which shall include a Section -
“Implementation and Application in the Moldovan Domestic Law of International Environmental
Regulations and Principles.”
The practical relevance of the results of the research hereunder consists in the fact that the
provisions, relative to the typology of the IEL and the creation of the uniform legal instrument, for
the purposes of an efficient interaction between international and domestic law, as well as separate
proposals made in the paper, may be applied: in the development of the Moldovan Environmental
Law Policy Statement and in the law-related creative activity directed towards its improvement; in
the theory of international environmental law; in the teaching of the course of International
Environmental Law.

23
 ZAMFIR NATALIA

МЕХАНИЗМ ИМПЛЕМЕНТАЦИИ МЕЖДУНАРОДНЫХ

ЭКОЛОГИЧЕСКИХ КОНВЕНЦИЙ В НАЦИОНАЛЬНОЕ ПРАВО
РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВЫ – traducerea din limba rusă.

Specialitatea: 12.00.10 – Drept internaţional public

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

Bun de tipar 21.09.2006

Formatul 60x84 1/16
Coli de tipar 1,0. Coli editoriale 1,0.
Tipar Riso. Hîrtie offset. Garnitura Times New Roman
Comanda 88. Tirajul ex.40

Tipografia firmei „Elena-V.I.” S.R.L.

mun. Chişinău, str.Academiei, 3
tel.\fax: 72-50-26

24