Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cu titlu de manuscris
CZU 343.147:623,4(043,2) 135,1
P.72
PLOSCĂ ANA
AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept
CHIŞINĂU – 2008
Teza a fost elaborată în cadrul Catedrei Drept penal a Facultăţii de Drept a
Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.
Secretar Ştiinţific al
Cosiuliului Ştiinţific Specializat,
dr. în drept, conf. universitar T. Vâzdoagă
Autor: A. PLOSCĂ
2
CARACTERISICA GENERALĂ A LUCRĂRII
Structura lucrării
Lucrarea este constituită din trei capitole, care la rândul lor sunt divizate în 9
secţiuni şi 7 subsecţiuni, introducere, concluzii şi recomandări, bibliografie şi anexe.
7
CONŢINUTUL LUCRĂRII
10
la accidente, sinucideri, existenţa unor condiţii a legitimei apărării precum şi la
stabilirea distanţei şi poziţiei între victimă şi agresor.
Secţiunea 3 reflectă circumstanţele ce urmează a fi stabilite cu prilejul
cercetării la faţa locului în cazurile săvărşirii infracţiunilor cu aplicarea armelor de foc şi
a materiilor explozive, şi aspectele procedurale şi de tactică criminalistică privind
efectuarea activităţilor de urmărire penală.
Cât priveşte problemele tipice de urmărire penală ce trebuie clarificate cu
ocazia investigării criminalistice, ne-am referit la: activitatea ilicită desfăşurată, armele,
muniţiile şi materiile explozive ce au făcut obiectul activităţii ilicite, provenienţa
acestora, locul şi timpul săvârşirii infracţiunii, făptuitorii, calitatea şi contribuţia
fiecăruia, scopul săvârşirii infracţiunii, cauzele, condiţiile şi împrejurările care au
generat, înlesnit sau favorizat săvârşirea faptei.
Tot aici sunt detaliate aspectele procedurale şi de tactică criminalistică ce se
întreprind în cursul urmăririi penale, şi anume: constatarea infracţiunii flagrante,
cercetarea locului faptei, efectuarea percheziţiilor, dispunerea constatărilor tehnico-
ştiinţifice sau a expertizelor, ascultarea martorilor, ascultarea învinuiţilor sau a
inculpaţilor.
Capitolul III - „Aspecte procesuale, tactice şi tehnico-criminalistice de
cercetare a locului faptei, a armelor de foc, materiilor explozive şi urmelor
acestora” constituie cel mai important capitol al prezentei disertaţii. Acest capitol este
structurat pe trei secţiuni.
Secţiunea 1 conţine referiri la generalităţile cercetării locului faptei - aspectele
procesual-penale generale privind cercetarea locului faptei, principiile şi regulile
tactico-criminalistice de efectuare a cercetării locului faptei, procedeele tactice şi
mijloacele tehnice criminalistice aplicate în cadrul acestei acţiuni de urmărire penală.
Abordarea activităţii de cercetare a locului faptei din punct de vedere al
reglementării procesuale trebuie să aibă în vedere importanţa şi contribuţia acesteia la
realizarea scopului procesului penal, dar şi al unuia dintre principiile fundamentale ale
procesului penal, şi anume aflarea adevărului.
În acest context, cercetarea locului faptei reprezintă o activitate procesuală şi
de tactică a organelor judiciare, ce rezidă în studierea, perceperea, depistarea, fixarea şi
ridicarea nemijlocită a obiectelor, stabilirea stării şi proprietăţii lor, a urmelor, indiciilor
şi poziţiei reciproce a acestora, importante pentru cauza cercetată. Deci, prin cercetarea
locului faptei organul de urmărire penală stabileşte împrejurările în care a fost comisă
fapta, identifică făptuitorii sau delimitează sfera persoanelor bănuite, adună, conservă şi
examinează probele materiale descoperite.
O atenţie sporită se acordă principiilor şi regulilor tactico-criminalistice de
efectuare a cercetării locului faptei: oportunitatea, obiectivitatea, complexitatea
cercetărilor, precum şi conducerea uică, metodismul în activitatea de examinare a loculu
fapei. Sunt supuse analizei fazele de cercetare a locului faptei, particularităţile de
documentare a rezultatelor prin prisma legislaţiei procesual-penale a României şi
Republicii Moldova. Se scot în evidenţă diversele procedee tactice şi mijloace tehnice
criminalistice aplicate în cadrul cercetării locului faptei, ridicării şi împachetării
probelor materiale.
În secţiunea 2 se tratează problematica cecetării nemijlocite a locului faptei în
11
cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc, punându-se în evidenţă atăt
particularităţile tactice, cât şi cele tehnice de cercetare a astfel de cazuri, de care trebuie
să se ţină cont în această activitate.
Spre deosebire de cercetarea locului faptei în situaţia săvârşirii altor infracţiuni,
în cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc sau a materiilor explozive,
această activitate constituie un sever examen pentru echipa de cercetare a locului faptei,
a cărui complexitate solicită, deopotrivă, capacitatea profesională, structura etico-
morală, profesionalitatea în ansamblul ei, situaţie în care potenţialul psihologic
individual joacă un rol hotărâtor, în acestea găsindu-se sorgintea instalării unor stări de
disconfort psihic, resimţit de către membrii echipei de cercetare a locului faptei.
Urmele produse prin utilizarea armelor de foc sunt acele elemente materiale
care apar pe corpul victimei, pe diferite piese componente ale armei, pe cartuşele
folosite sau pe diferite obiecte din mediul înconjurător.
Cât priveşte particularităţile de ordin tehnico-criminalistic, considerăm că cea mai
importantă este necesitatea asigurării securităţii tuturor participanţilor la această acţiune
de urmărie penală, precum şi a altor persoane din vecinătatea locului faptei. Prin
termenul „securitate” trebuie să se înţeleagă împiedicarea producerii împuşcăturilor din
arma litigioasă, atât prin manipularea ei în cadrul examiării, cât şi în cazul unei
împuşcături spontane, precum şi minimizarea unui eventual prejudiciu în alternativa
unei astfel de împuşcături.
Această regulă poate fi respectată prin examinarea preliminară a armei,
determinându-se o eventuală lipsă a cartuşelor, sau după caz – descărcarea armei,
decuplarea mecanismelor armei în aşa fel încât să excludem interacţiunea lor ulterioară
până la expertiza balistică de laboator.
Algoritmul acestor acţiuni constă mai întâi, în fixarea procesuală şi tehnico-
criminaistică a armei la locul descoperirii ei. În al doilea rând, se fixează static poziţia
reciprocă a detaliilor şi a mecanismelor armei. După aceasta, cu multă atenţie se caută
urme digitale, se colectează microparticule (de sânge, de sol, vopsea, fire de păr,
inclusiv substanţa sudorală) şi urmele de miros de pe suprafeţele externe ale armei. În al
patrulea rând, arma se descarcă sau se adoptă măsuri ce exlud producerea împuşcăturii,
fixându-se detaliat starea mecanismelor armei, fără a le demonta. După aceasta arma se
ambalează pentru a fi trimisă la expertiza balistică, dar şi pentru detectarea altor urme
de mâini, de substanţă sudorală, microobiecte pe suprafeţele interioare ale armei.
Uneori la locul faptei ne putem lovi de arme defecte, încărcate şi neasigurate,
ceea ce poate conduce la o împuşcătură spontană. Deaceea, perioada cercetării locului
faptei, sau cel puţin până la descărcarea armei, trebuie considerată perioadă de aflare a
echipei de cercetare şi a altor persoane din vecinătatea locului faptei în condiţi de
pericol sporit.
Examinarea preliminară a armei de foc prezintă una din etapele de mare
responsabilitate a cercetării la faţa locului. La această etapă sporeşte posibilitatea unei
împuşcături accidentale, ceea ce uneori încătuşează activitatea persoanei care
examinează arma, conducând uneori la distrugerea urmelor de pe ea, la modificarea
particulartăţilor orientării spaţiale a armei şi a poziţiei reciproce a detaliilor şi
mecanismelor armei.
Examinarea preliminară a armei de foc la faţa locului se divizează în două
12
stadii: examinarea armei fără a o mişca din loc (stadiul static); examinarea armei în
condiţii convenabile. În ambele stadii se soluţionează sarcini tipice de fixare a poziţiei
mecanismelor armei, prezenţa unor inscripţionări, a urmelor de reparaţie, de
împuşcătură, de mâini, mânuşi etc.
Prudenţa în manipulare este necesară şi pentru prevenirea unei declanşări
accidentale. In nici un caz nu se introduce un creion pe gura ţevii pentru a se ridica,
întrucît pot fi înlăturate eventualele reziduri ale tragerii, ori forma alte urme în interiorul
ţevii. Arma se apucă cu mîna înmănuşată sau cu un cleşte, având buzele protejate în
manşoane de cauciuc, numai de părţile pe care nu se pot păstra urme (părţile corodate,
suprafeţele porozitare, zimţate ale carcasei închizătorului şi crosei armei). Pe întreg
parcursul cercetării, ca şi al transportării, arma se ţine în poziţie orizontală, cu ţeava
îndreptată în direcţie contrară persoanei care o examinează sau celorlalte persoane
prezente la faţa locului.
În secţiunea 3 sunt examinate particularităţile cercetării locului faptei în cazul
infracţiunilor săvârşite prin folosirea materiilor explozive atât în situaţiile când fapta a
rămas în faza tentativei, cât şi în situaţiile când explozia s-a produs.
Astfel, o primă particularitate o constituie componenţa echipei de cercetare din
care, pe lângă specialiştii criminalişti, procuror şi medic legist, vor face parte
pirotehnişti şi lucrători din cadrul Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice.
Când sunt sesizate astfel de evenimente, concomitent cu constituirea echipei de
cercetare a locului faptei, în funcţie de situaţie, vor fi luate măsuri de anunţare şi de
deplasare la locul faptei a unor specialişti cum ar fi : genişti, chimişti, experţi din cadrul
S.R.I. (Serviciul Român de Informaţii), M.Ap.N. (Ministerul Apărării Naţionale),
Protecţia Civilă ş.a. De asemenea se va solicita Poliţiei Rutiere să ia măsuri de deviere a
traficului rutier şi pietonal din zona respectivă, Jandarmeriei să trimită trupe pentru
asigurarea pazei şi îndepărtarea „ curioşilor „ ; Serviciului de ambulanţă pentru
acordarea asistenţei medicale victimelor, pompierilor să intervină pentru stingerea
eventualelor incendii etc.
Examinarea criminalistică a locului faptei unde urma să se producă sau unde s-
a produs explozia, începe după ce s-a efectuat verificarea locului faptei din punct de
vedere pirotehnic. În cazul în care pirotehniştii au reuşit să dezamorseze dispozitivul
exploziv specialistul criminalist şi ceilalţi membrii ai echipei de cercetare vor efectua
activităţile specifice de cercetare a locului faptei conform tacticii criminalistice în cele
două faze, faza statică şi faza dinamică.
O particularitate a cercetării locului faptei în astfel de situaţii o reprezintă
descoperirea şi fixarea părţilor componente ale dispozitivului exploziv şi a
mecanismului de declanşare a acestuia. Ele vor fi descrise în procesul-verbal de
cercetare a locului faptei, vor fi fotografiate, filmate şi li se va întocmi câte o schiţă.
În faza dinamică se execută o multitudine de activităţi dintre care le vom
aminti pe cele specifice. Astfel :
În cazul tentativelor, când dispozitivul exploziv a fost dezamorsat de către
pirotehnişti, cercetarea locului faptei începe din locul unde a fost găsit amplasat
dispozitivul.
În situaţiile în care explozia s-a produs în locuri deschise va fi căutat craterul
produs de explozie, iar cercetarea locului faptei va începe de la acesta, ea desfăşurându-
13
se, de regulă, în cercuri concentrice sau în spirală. În spaţiile închise se vor căuta pe
pereţi urme de pârlire, de fumizare, distrugerile sau degradările produse de explozie.
În funcţie de urmele găsite la faţa locului va fi folosit câinele de urmă, iar în
cazul exploziilor produse în teren deschis se va proceda la cernerea pământului şi a
materiilor organice atât din crater cât şi din imediata apropriere a lui pentru a se
descoperii fragmentele aruncate de suflul exploziei provenite din materialele din care a
fost confecţionat dispozitivul exploziv .
Tot în faza dinamică se procedează la efectuarea fotografiilor de detaliu şi la
ridicarea şi ambalarea diverselor categorii de urme descoperite la locul faptei, urme care
vor fi transportate în vederea efectuării expertizelor sau constatărilor tehnico-ştiinţifice
ce se dispun în astfel de cazuri. Ridicarea şi ambalarea elementelor dispozitivului
exploziv , a urmelor create de acestea şi a celorlalte urme de natură chimică, biologică,
fizică se va face după ce acestea au fost fixate prin fotografii sau videofilmate.
La locul faptei pot fi găsite diverse categorii de urme materie specifice acestui
fenomen sau create prin activităţile omeneşti care au legătură cu producerea exploziei.
Urmele specifice exploziilor sunt: focarul exploziei, schije de obiecte plecate
din focar, fisuri sau ruperi ale obiectelor mai rezistente aflate în preajma focarului,
urme de fumizare, urme de distrugere, resturi de materiale sau obiecte sfărâmate, găsite
la distanţe mai mari de focar, particule de substanţe în forma iniţială sau transformate
în timpul fenomenului, gaze produse de explozie, care pot fi captate, urme sonore
produse de explozie ş.a.
Tot cu ocazia cercetării locului faptei în astfel de cazuri vor putea fi
descoperite şi urme nespecifice exploziei cum sunt: urme de paşi, de mâini, de
instrumente folosite, documente, ambalaje etc.
Este foarte important să se obţină date cu privire la direcţia de propagare a
undei de şoc şi a elementelor dispozitivului exploziv, a structurii şi culorii substanţelor
explozive găsite la locul exploziei.
În funcţie de urmele găsite şi ridicate de la locul faptei, de modul în care
acestea vor fi interpretate, se vor obţine informaţii cu privire la timpul scurs de la
producerea exploziei, drumul parcurs şi activităţile desfăşurate de autor, tipul de
dispozitiv exploziv folosit şi, atunci când este cazul, gruparea din care face parte
autorul.
Prin urmare, experienţa acumulată de subdiviziunile criminalistice permite a
evidenţia trei situaţii tipice de la locul infracţiunii:
– ameninţarea cu explozia în caz de recepţionare a informaţiei despre ea, atunci
când instalaţia explozivă nu a fost depistată(explozie virtuală);
– ameninţarea cu explozia în caz de depistare a obiectului, suspectat de a fi
instalaţie explozivă care se atribuie la instalaţii explozive;
– nemijlocit locul exploziei (adică explozia deja s-a produs).
În prima situaţie tipică algoritmul activităţilor ţine de organizrea raţională a
lucului ulterior reieşind din necesitatea asigurării securităţii cetăţenilor şi a specialiştilor
care participă la lucrări. Pentru aceasta este nevoie de luat următoarele măsuri:
– să fie chemaţi urgent specialiştii din cea mai apropiată unitate de genişti pentru
curăţirea locului de obiecte explozive;
14
– să se determine hotarele zonei periculoase. Distanţa de la ea până la locul
situării obiectului exploziv se determină cu luarea în consideraţie a situaţiei concrete (de
regulă nu mai mică de 300 metri);
– să se organizeze evacuarea oamenilor din zona periculoasă;
– să se organizeze îngrădirea la frontierele zonei periculoase (steguleţe roşii
ş.a.m.d.);
– să se îndrepte la locul incidentului grupa operativă de cercetare, cu includerea
în ea a specialistului pirtehnic.
În a doua situaţie tipică (ameninţarea cu explozie în caz de descoperire a
obiectului, asemănător cu un mijloc explozive) aloritmul activităilor prevede măsuri:
– să se îndeplinească tot complexul acţiunilor, prevăzute pentru prima situaţie
tipică;
– să se efectueze fotografierea, iar după posibilitate şi filmarea obiectului
exploziv;
– să se alcătuiască o descriere amănunţită a obiectului dat: forma exterioară,
gabariturile şi culoarea, mijloacelor de transportare şi mascare (genţi, geamantane etc.),
forma exterioară, marcările vizibile şi alte semne specifice. În astefel de cazuri sunt
inadmisibile acţiunile mecanice (lovituri, scuturări, ruperea cablurilor ş.a.m.d.),
încălzirea, încercările de transportare şi demontaj de către nespecialişti.
— după venirea la locul infracţiunii a specialiştilor pentru dezamorsare trebuie
rezolvată problema posibilităţii transportării obiectului explozibile periculos într-un loc
sigur pentru neutralizarea şi distrugerea lui;
– dacă specialistul pentru deminare va considera posibilă transportarea obiectului
dat, la fel precum şi inofensive anumite manipulaţii cu mijlocul exploziv (întoarceri,
ridicări ş.a.m.d.), atunci:
а) e necesar să se cerceteze suprafaţa mijlocului exploziv în ceea ce priveşte
prezenţa urmelor de mâini,
б) este raţional să se efectueze după posibilitate fotografierea în raze Roentgen a
obiectului;
– dacă specialistul pentru deminare va considera necesar explodarea obiectului
exploziv periculos la locul accidentului, atunci trebuie luate măsuri pentru
preîntâmpinarea propagării schijelor din corpul mijlocului exploziv şi a altor elemente
distrugătoare ( să se facă blocări, demolări, îngrădiri din scânduri, bârne ş.a.m.d.);
– pentru explozie este necesar de utilizat o încărcătură minimală, care ar putea să
distrugă mijlocul exploziv dat (această întrebare trebuie să fie coordonată preventiv cu
experţii genişti;
– după explozie schijele, fragmentele mijlocului exploziv, lа fel şi scândurile cu
urmele distrugerilor sunt strânse, împachetate şi expediate pentru expertiză (la fel sunt
expediate nu mai puţin de 10 g de material exploziv, utilizat pentru detonarea mijlocului
exploziv);
– să se fixeze într-un document special schema distrugerii obiectului exploziv
periculos, distrugerile observate după explozie, şi să se facă descrierea
aproximativă a mijloacelor explozive.
În a treia situaţie tipică (cercetarea locului exploziei), întrucăt există pericolul
unei explozi de insalaţii – capcane, este necesar de chemat pe lângă echipa de cerceare,
15
şi specialiştii pentru dezamorsarea obiectelor periculoase. În caz de descoperire a
obiectelor asemănătoare atunci este necesar de îndeplinit tot complexul măsurilor,
prevăzute pentru a doua situaţie tipică.
Cercetarea locului exploziei e necesar de efectuat în următoarea ordine:
– să se fixeze situaţia de la locul accidentului ( fotografierea şi filmarea video);
–să se organizeze după necesitate lucrările de cercetare şi de restabilire, iar în caz
de prezenţă a victimilor şi sinistraţilor să fie chemaţi la locul infracţiunii lucrătorii
serviciilor medicale corespunzătoare;
– să se deseneze planul-schemă a locului infracţiunii, pe care este necesar de
indicat plasarea reciprocă în spaţiu a epicentrului exploziei etc., a schijelor sau
fragmentelor obiectului explodat, deformaţiilor de pe obiectele din anturaj, a
persoanelor pătimite;
–să se restabilească pe schemă situaţia ambiantă (a obiectelor) de la locul
producerii exploziei;
– unei cercetări detaliate trebuie supuse obiectele exploziei, teritoriul, sau zona
adiacentă locului exploziei, personaele vătămate, la fel şi hainele lor, documentele şi
obiectele;
–să se fixeze prin fotografiere sau filmare prezenţa, forma, dimensiunile
deformaţiilor locale de la locul accidentului, lа fel şi a altor manifestări ale acţiunii
distrugătoare a exploziei asupra obiectelor mediului ambiant, caracterul materialelor, în
care ele s-au format, distanţa de la centrul exploziei;
– să se fixeze în procesul verbal al cercetării locului infracţiunii necesare pentru
efectuarea expertizei caracteristicile geometrice şi calitative;
– să se reflecte caracterul traumelor persoanelor vătămate;
– să se strângă obiectele cu arsuri, e raţional să fie ridicate în întregime, dacă
obiectul purtător este deosebit de mare, iar localizarea arsurilor este cunoscută, atunci
este necesar de ridicat fragmentul corespunzător al obiectului;
–să se înfăptuiască strângerea atentă a schijelor şi fragmentelor de mijloace
explozive (schije metalice, bucăţile de cabluri, frânghii, fire electrice, detaliile
mecanismelor cu ceas, detaliile radio, elementele de alimentare cu energie electrică,
detaliile posibilului ambalaj);
– dacă explozia a avut loc în câmp, este necesar de luat probe de sol nemijlocit
din centrul exploziei, la fel în calitate de model de comparaţie trebuie luate mostre de
control de pe un loc suficient de depărtat de la locul exploziei;
–în caz de descoperire pe rămăşiţele şi detaliile instalaţiei explozive sau a
obiectelor care înconjoară locul exploziei a particulelor unei substanţe sub formă de
praf cristalin sau particulele, asemănătoare cu biluţe, e necesar de ridicat şi de le
împachetat separat;
– în caz de colectare a probelor materiale nu trebuie de uitat despre
descoperirea şi fixarea urmelor criminalistice tradiţionale (urme de degete,
încălţăminte, de instrumente ş.a.m.d.).
16
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
1.Ploscă Ana, Ştefanache Loredana Luminiţa, Particularităţi ale cercetării locului faptei
în cazul infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc. Simpozionul Internaţional
al Asociaţiei Criminaliştilor din România. Bucureşti,28-29 octombrie 2003, .461-464
(0,2 c. a.).
2.Ploscă Ana. Unele particularităţi privind descoperirea şi ridicarea armelor de foc şi a
urmelor acestora. Simpozionul Internaţional organizat de Academia de Poliţie din
Bucureşti, 30 ianuarie 2004, p.214-219 (0,3 c. a.).
3. Ploscă Ana. Probleme ce pot fi rezolvate prin expertiza armelor de foc. Sesiunea de
comunicări ştiinţifice a cadrelor didactice organizată de Universitatea Spiru Haret,
Facultatea Drept, Constanţa, 2004, p.211-214 (0,2 c. a.)
4. Ploscă Ana. Cercetarea criminalistică de laborator a urmelor împuşcăturii în cazul
infracţiunilor săvârşite prin folosirea armelor de foc. Simpozionul Internaţional de
Criminalistică: Criminalistica la începutul mileniului trei: constatări, tendinţe,
perspective, 24-25 septembrie 2004, Chişinău, p.178-188 (0,6 c. a.).
5. Ploscă Ana. Constatarea infracţiunilor flagrante săvârşite prin folosirea armelor de
foc. Simpozionul Internaţional al Asociaţiei Criminaliştilor. Bucureşti, 27-28 octombrie
2004, p.384-386 (0,15 c. a.)
6. Ploscă Ana. Unele consideraţii privind infracţiunile săvârşite prin folosirea armelor
de foc. Revista ştiinţifico-practică « Legea şi viaţa », nr. 5, Chişinău, 2007, p.48-51 ( 0,2
c. a. ).
7. Ploscă Ana. Semnificaţia socio-economică a incriminării infracţiunilor ce privesc
regimul armelor şi muniţiilor şi a materiilor explozive. Revista ştiinţifico-practică
« Avocatul poporului », Chişinău, 2007, p.28-30 (0,15 c. a.).
22
PEЗЮМЕ
24
SUMMARY
Therefore the judicial body’s opinion on the events, which determines the
establishment of the correct solution, depends on the correct and complete progress of
the judicial investigation of the evidence, on the value of the analyzed evidence and on
the correct interpretation of the evidence in accordance with the existing laws.
Moreover, the same elements determine the legality of the judicial decision and of the
other solutions offered by the judicial bodies.
Activities and legal operations, especially the means but also the procedures of
judicial investigation of the evidence (particularly the investigation of the crime scene),
are necessary in order to obtain and to evaluate evidence in a penal case. The
investigation of the crime scene has a special importance because it opens the way to
the certain or doubtful information, to the main or secondary one, to the complete or
partial one. It also helps to discover the traces of the penal offense which are fixed and
removed for further examination in laboratories by specialists and experts, thus
establishing if the crime exists or not. The same investigation of the crime scene leads to
the determination of the case object, of the degree of guilt and of each party’s
involvement in the respective deed.
We tried in the present study to put forward and to discuss one of the main and
multiple problems of judicial life, that is the investigation of the crime scene
emphasizing the particularities of this activity in the case of penal offense involving
firearms and explosive materials.
Both specialised studies and judicial practice have established that crime scene
investigation supposes the respect of some requirements (tactical rules) which apply
during the whole course of this activity, these requirements contributing to its good
organization and progress according to the general principles of criminology tactics.
From the carried out investigation and from the study of a significant number of files as
well as from interviews with various specialists we concluded that, in the case of crimes
involving firearms or explosive materials, the following tactical rules have to be
respected:
¾ general tactical rules
¾ specific tactical rules
• rules regarding the activities which precede the crime scene investigation
• rules regarding the static phase of the crime scene investigation
• rules regarding the dynamic phase of the crime scene investigation
• rules regarding the determination of the crime scene investigation results
The imperfect crime scene investigation and the inappropriate use of
criminology techniques make the identification of the perpetrator or of the perpetrators
difficult and negatively influence the resolution of these cases, especially, as shown in
this study, in crimes involving firearms or explosive materials which leave a multitude
of specific traces. In order to carry out a good quality investigation in accordance with
present standards good professional training of the investigative team is required,
indifferent of whether they are police, prosecutors, criminal pathologists or other
specialists.
25
The present study constitutes fundamental material for the work of the police
and prosecutors who deal with the resolution of penal cases with regard to crimes
involving firearms or explosive materials. Some of the conclusions of this study were
presented during conferences organized by the A. I. Cuza Academy Police, Bucharest,
as well as by the Romanian Criminologists Association. Likewise, part of this material
has been used in the educational process under the form of a course taught at the Faculty
of Law of A. I. Cuza Academy Police, Bucharest, and it has also been used in a series
of previously published scientific articles.
26