MINISTERUL EDUCATIEI, CULTURII și CERCETARII AL

REPUBLICIIMOLDOVA UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA “DREPT”

Lucru Individual
Dreptul Mediului

Tema:”Protecția biodiversităților pe teritoriul RM”

Coordonator stiintific: Zamfir Natalia

doctor în drept, conferenţiar universitar
A Elaborat:Tintiuc Ion
Pavel Priseajniuc
Danu Mamedov
Dumitru Velicico
Studenți G1608.

Chisinau 2018.
Cuprins
Importanta Biodiversitatilor pentru Om..................................................................................... 3

Problematica temei ..................................................................................................................... 3

Instrumente legale internationale pentru conservarea biodiversității ....................................... 5

Metode pentru conservarea biodiversitatii ................................................................................ 8

Tehnici de cresterea mentinere sau restabilirea biodiversitatii. .............................................. 10

Pierderea habitatului prin distrugere și fragmentare .............................................................. 12

Protectia la nivel National ....................................................................................................... 12

Legiitorul moldav in acest scop a elaborate Legea cu privier la cartea rosie ..................... 12

Legiitorul a adoptat legea cu privire la regnul animal ........................................................ 15

Date statistice cu privier la Biodiversitate ............................................................................... 21

Concluzie .................................................................................................................................. 22

2
Importanta Biodiversitatilor pentru Om.
Bunăstarea și viitorul oamenilor și al biodiversității pe Pământ au fost întotdeauna
interdependente. Biodiversitatea este importantă pentru om din mai multe puncte de vedere .
Biodiversitatea joacă un rol esențial în viețile noastre, doarece depindem de produsele (sub
formă de alimente, lemn, medicamente etc.) și serviciile (aer proaspăt, apă curată, protecția
resurselor de apă, formarea solului, etc.) pe care le oferă. Descoperirile care au contribuit la
progresul medicinei și înțelegerea științelor vieții demonstrează adesea modul în care
biodiversitatea poate contribui la prosperitatea societății umane, cum ar fi descoperirea
mucegaiului Penicillium sau a proprietăţilor diferitelor plante medicinale precum mușețelul
(Matricaria chamomilla). Diferitele specii cu caracteristicile și rolurile lor foarte diferite
formează una dintre cele mai importante baze ale susținerii vieții oamenilor. Nu trebuie să uităm
faptul că deși nu s-a descoperit/ demonstrat științific încă rolul lor, fiecare specie este
importantă și are un rol bine definit în rețeaua vieții pe Pământ. Doar Natura știe când o specie
nu mai este necesară în acest sistem complex al biodiversității. Pe de altă parte, biodiversitatea
furnizează omenirii servicii insestimabile – serviciile ecosistemelor – fără ca majoritatea
oamenilor să realizeze acest lucru. Chiar și speciile care par neimportante pot juca un rol critic
în menținerea sănătății și productivității ecosistemelor. Microorganismele se dovedesc adeseori
a fi de o valoare neașteptată datorită capacității lor de a efectua reacții chimice. La scară mai
largă, la nivelul peisajelor, biodiversitatea oferă servicii precum aprovizionarea cu aer curat și
protecția bazinelor acvatice. Pădurile reglează cantitatea de dioxid de carbon din aer, produc
oxigen ca un subprodus al fotosintezei și controlează eroziunea solului. O altă cale foarte
valoroasă prin care biodiversitatea deservește societatea umană este cea de indicare a
schimbărilor ecologice. Populațiile de amfibieni și alte specii au scăzut peste tot pe glob în
ultimii ani și ar fi de mare ajutor să identificăm acești vectori ai schimbărilor înainte să afecteze
în mod direct populația umană.
La Summitul Mondial al Dezvoltării Durabile (Johannesburg, 2002) a fost subliniat rolul critic
al biodiversității în dezvoltarea durabilă și în eradicarea sărăciei, și de atunci au fost elaborate
și implementate mai multe instrumente de conservare a biodiversității.

Problematica temei
De-a lungul milioanelor de ani, evoluţia vieţuitoarelor a cunoscut numeroase modificări, în
sensul trecerii de la formele inferioare la cele superioare. Au apărut şi dispărut în tot acest timp
zeci, poate sute de mii de specii, odată cu modificările survemte în condiţiile de mediu. Unele
specii de plante şi animale au supravieţuit din vremuri îndepărtate şi până astăzi, altele fîind

3
pierdute in timp. Peste 19.000 de specii de plante si 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt
clasificate ca fiind pe cale de disparitie. Alte cateva mii de speciii ajung in pragul disparitiei in
frecare an inainte ca biologii sa le poata identifica. Principalele cauze ale disparitiei speciilor
de plante si animale sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comerciala (colectarea de plante,
vanatul irational si braconajul), distrugerile produse de catre speciile aclimatizate si poluarea.
Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezinta cea mai mare amenintare pentru aceste
specii. Multi oameni de stiinta considera ca de la disparitia dinozaurilor, in urma on 65 de
milioane de ani, astazi ne aflam in mijlocul celei mai mari perioade critice, de distrugere
ireversibila a numeroase specii de plante si animale. Mentinerea ecosistemelor actuale, precum
padurile sau mlastinile, depinde in mare masura de biodiversitatea lor. Disparitia uneia dintre
speciile care alcatuiesc un astfel de lant troftc poate duce la declinul ecosistemului respectiv.
Biodiversitatea Republicii Moldova este condiţionată de poziţia geografică, iar teritoriul ei
este situat la confluenţa celor trei zone bio-geografîce: central-europeană, euroasiatică şi
mediteraneană. Din păcate, din cauza activităţii omului, mai multe plante şi animale sunt pe
cale de dispariţie. În anul 1976 a apărut prima ediţie a Cărţii Roşii a Republicii Moldova şi
conţinea 50 de specii de plante şi animale pe cale de dispariţie. După 25 de ani. în 2001 a apărut
ediţia a doua a cărţii, iar numărul plantelor şi animalelor pe cale de dispariţie a crescut
considerabil 126 de specii de plante şi 116 specii de animale. Peste 400 de specii de plante şi
animale au fost incluse în cea de-a treia ediţie a Cărţii Roşii, lansată in 2015 de către Academia
de Ştiinţe a Moldovei, în limbile română şi engleză. Cartea Roşie a Republicii Moldova este un
document ştiinţific de bază, pus la dispoziţia cercetătorilor. a factorilor decizionali de mediu,
cât şi a opiniei publice in vederea studierii dar mai ales a protejării biodiversităţii din Republica
Moldova. In scopul protectiei plantelor si animalelor Parlamentul a adoptat Legea cu privire la
Cartea Rosie care si-a pus ca obiective «Prezenta lege reglementează relaţiile sociale în
domeniul protecţiei, folosinţei şi restabilirii speciilor de plante şi animale dispărute, critic
periclitate, periclitate, vulnerabile, rare şi nedeterminate, incluse în Cartea Roşie a Republicii,
în scopul prevenirii dispariţiei şi asigurării conservării fondului lor genetic, stabileşte bazele
juridice ale ţinerii Cărţii ' Roşii. atribuţiile autorităţilor publice de toate nivelurile şi ale
instituţiilor ştiinţifice în domeniu.» In prezent legiitorul a introdus raspunderea
contraventionala si penala pentru culegerea si vinatul ilegal. Cetăţenii sunt îndemnaţi să anunţe
despre astfel de cazuri la linia fierbinte IP, Totodată, în rezervaţiile naturale „Codrii", „Pădurea
Domnească”, „Plaiul Fagului”, „Prutul de Jos” este organizat regim de monitorizare
permanentă, dar toate acestea actiuni pare ar-fî inutile in fata problemei de protectie si
conservare a speciilor unicale de plante si animale. Aceasta lucrarea are ca scop de-a determina

4
cauzele disparitiei unor Specii de plante si animale Examinarea legislatiei actuale in domeniul
dat precum si propunerea noilor solutii de prevenire, lucrarea v-a propune mijloace de
interactiune cu populatia implementind noi metode de protectie. Protectia plantelor si
animalelor este obligatia fiecarui din noi ,deoarece generațiile urmatoare au aceleași drepturi
de a beneficia de bogațiile naturii ca și noi, „Moldova nu e a mea şi nici a mostră nu e, ci a
urmaşilor urmaşilor voştri ” Stefan cel Mare.

Instrumente legale internationale pentru conservarea biodiversității

Având în vedere schimbările rapide cu care se confruntă biosfera, schimbări determinate în
mare măsură de lăcomia umană, au fost demarate mai multe inițiative de conservare a
biodiversității. Câteva dintre aceste inițiative sunt:
Convenţia privind Diversitatea Biologică (CBD), definește dezvoltarea durabilă ca
„satisfacerea nevoilor proprii asigurând totodată un mediu sănătos și viabil pentru generațiile
viitoare”.
CBD promovează „conservarea diversității biologice, utilizarea durabilă a componentelor sale
și împărțirea echitabilă a beneficiilor provenite din folosirea resurselor genetice” .
• Potrivit Articolului 6 al CBD, fiecare Parte Contractantă trebuie să „Dezvolte strategii,
planuri sau programe naționale pentru conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice”
și să „Integreze ... conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice în planuri, programe
și politici sectoriale sau intersectoriale”.
• Articolul 8 al CBD este fundamental pentru conservarea in-situ a bidiversității, conform căruia
fiecare Parte Contractantă trebuie, pe cât posibil și după caz, să:
• Înființeze un sistem de arii protejate sau zone unde să se instituie măsuri speciale pentru
conservarea diversității biologice;
• Elaboreze, unde este necesar, ghiduri pentru selecția, înființarea și managementul ariilor
protejate sau a zonelor unde să se instituie măsuri speciale pentru conservarea diversității
biologice;
• Reglementeze sau gestioneze resursele biologice importante pentru conservarea diversității
biologice, fie în interiorul sau în afara ariilor protejate, cu scopul de a asigura conservarea lor
și utilizarea durabilă;
• Promoveze o dezvoltare corectă din punctul de vedere al mediului și durabilă în zonele
adiacente ariilor protejate, cu scopul de a întări protecția acestor arii (aceasta se referă la zonele
tampon)3

5
• La Conferinta Părților (COP) 7 în 2004, Părțile CBD au adoptat Programul de Lucru pentru
Arii Protejate (PoWPA), care reprezintă cel mai cuprinzător și specific angajament pentru arii
protejate luat vreodată de comunitatea internațională. PoWPA sprijină dezvoltarea de sisteme
naționale și regionale de arii protejate în mod participativ, reprezentative din punct de vedere
ecologic și administrate eficient și desemnate între două sau mai multe țări, unde e cazul. De la
desemnare la gestionare, PoWPA poate fi considerat cadrul definitoriu al ariilor protejate pentru
următoarele decenii. Este cadrul de colaborare între Guverne, donori, ONG-uri și comunitățile
locale, deoarece fără această colaborare programele nu pot fi realizate cu succes și sustenabil,
pe termen lung .

Conform cerinţelor Convenţiei privind diversitatea biologică (Rio de Janeiro, 1992), în

Republica Moldova a fost creat un sistem de arii naturale protejate de stat, au fost emise
regulamente privind structura lor organizatorică şi domeniile de activitate, care au servit ca
bază la elaborarea Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat, adoptate în anul
1998. În ultimii ani, suprafaţa ariilor naturale protejate de stat a sporit simţitor, constituind 66
467 ha, ceea ce alcătuieşte 1,96% din teritoriul naţional. Cu toate acestea, suprafaţa ariilor
naturale protejate de stat din ţară este cu mult mai mică decît cea din unele ţări europene
(Ucraina - 3%, Rom"nia - 4,8%, Franţa - 7%, Germania - 13%). Ponderea relativ mică a ariilor
naturale protejate de stat, în raport cu întreg teritoriul ţării, şi caracterul izolat al amplasării lor
nu asigură o conservare eficientă a biodiversităţii. Situaţia se agravează şi prin nerespectarea
regimului de protecţie pe unele suprafeţe din cadrul ariilor naturale protejate de stat, prin
lacunele cadrului instituţional, nivelul insuficient al calificării cadrelor şi al responsabilităţii
autorităţilor locale. Toţi aceşti factori pot avea un impact negativ de mari proporţii asupra
conservării biodiversităţii pe întreg teritoriul ţării.
Nucleul ariilor naturale protejate de stat îl constituie rezervaţiile peisagistice (51,5%) şi cele
ştiinţifice (29,4%). Este semnificativ faptul că 89,5% (59 495 ha) din suprafaţa totală a acestor
arii sînt amplasate în sectorul silvic, alcătuind 18,8% din suprafaţa totală a fondului forestier
naţional. Cu toate acestea, regimul de arii protejate este respectat, parţial, doar în rezervaţiile
ştiinţifice, unde pădurile ocupă o suprafaţă de 18 028 ha (5,0% din suprafaţa totală acoperită cu
păduri). Analiza reprezentativităţii principalelor comunităţi forestiere în rezervaţiile ştiinţifice
relevă faptul că gorunetele şi stejăretele nu sînt protejate eficient, constituind mai puţin de 10
% din suprafaţa totală a comunităţilor forestiere respective.

6
Convenția Patrimoniului Mondial, adoptată la Conferința Generală a UNESCO, în 1972, la
Paris. Scopul Convenției este de a asigura protecția pentru totdeauna a patrimoniului mondial
natural și cultural de o Valoare Universală Excepțională . Convenția RAMSAR privind
protejarea zonelor umede (Ramsar, Iran, 1971). Convenția Ramsar privind Zonele Umede este
un tratat interguvernamental, care oferă cadrul național de acțiune și cooperare internațională
pentru conservarea și utilizarea rațională a zonelor umede și a resurselor lor. De-a lungul
timpului, convenția și-a lărgit scopul pentru a acoperi toate aspectele conservării și utilizării
raționale a zonelor umede .
Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră (CITES)
(Washington, 1973) își propune să asigure faptul că, comerțul internațional al speciilor de
animale și plante sălbatice nu va amenința supraviețuirea acestora .
Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (cunoscută ca și
CMS sau Convenția de la Bonn, 1979) are ca scop conservarea speciilor migratoare terestre,
acvatice și aviare pe toată suprafața ariei lor de răspândire .
Convenția privind conservarea faunei sălbatice și a habitatelor naturale europene este un
instrument legal obligatoriu în domeniul protecției faunei sălbatice și a habitatelor naturale,
adoptat la Berna (septembrie 1979), care acoperă majoritatea patrimoniului natural din Europa
și se extinde și la unele state din Africa .
Programul Natura 2000 al Uniunii Europene (Natura 2000) este cea mai importantă politică
a UE privind natura și biodiversitatea. Este o rețea de arii naturale protejate, extinsă pe toată
suprafața UE, înființată prin Directiva Habitate din 1992. Scopul rețelei este de a asigura
supraviețuirea pe termen lung a celor mai valoroase și amenințate specii și habitate din Europa.
Cuprinde Situri Speciale de Conservare (SAC), desemnate de statele membre prin Directiva
Habitate și Situri de Protecție Specială Avifaunistică (SPA), desemnate prin Directiva Păsări
din 1979 .
Convenția de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier,
1991, stabilește obligațiile Părților de a evalua impactul asupra mediului a anumitor activități,
într-un stadiu inițial de planificare și obligațiile semnatarilor de a anunța și a se consulta
reciproc cu privire la toate proiectele care pot avea un impact negativ semnificativ peste granițe
.
Acordul de Asociere a R. Moldova cu UE Implementarea acquis-ului european de mediu va
aduce beneficii cetăţenilor şi întreprinderilor din UE şi din Republica Moldova, inclusiv prin
îmbunătăţirea sănătăţii publice, prin conservarea resurselor naturale, prin sporirea eficienţei
economice şi ecologice, prin integrarea mediului în alte domenii de politică, precum şi prin

7
utilizarea de tehnologii moderne, mai curate, care să contribuie la modele de producţie mai
sustenabile.
Articolul 87 din Acordul de asociere a R. Moldova cu UE prevede :
Cooperarea vizează conservarea, protejarea, îmbunătățirea și reabilitarea calității mediului,
protecția sănătății umane, utilizarea durabilă a resurselor naturale și promovarea măsurilor la
nivel internațional pentru a aborda problemele legate de mediu la nivel regional sau global,
inclusiv în următoarele domenii:
(a) guvernanța în materie de mediu și aspecte orizontale, inclusiv o evaluare a impactului asupra
mediului și o evaluare strategică de mediu, educația și formarea, răspunderea pentru daune
aduse mediului, combaterea infracțiunilor împotriva mediului, cooperarea transfrontalieră,
accesul la informații în materie de mediu, la procesele de luare a deciziilor și la procedurile de
control administrativ și judiciar eficace;
(e) protejarea naturii, inclusiv conservarea și protecția diversității biologice și peisagistice;
Prevederile date din Acordul de asocire RM si UE au un effect direct asupra protectiei
biodiversitatii, aceste prevederi pun ca scop sa interzica practicile care constituie o ameninţare
pentru conservarea speciilor de păsări ce se găsesc în stare sălbatică. La fel, vor fi adoptate
măsuri de menținere sau readucere la un stadiu corespunzător de conservare a habitatelor
naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică de importanță, fapt ce va contribui la menținerea
biodiversității și protecției mediului înconjurător.
La momentul dat dispunem de intreg spectrul de reglementari in domeniul protectiei
biodiversitatii dar aplicarea acestora este de droit.

Metode pentru conservarea biodiversitatii

Există două abordări principale pentru conservarea biodiversităţii
• conservarea ex-situ se referă la protecţia speciilor sau a diversităţii genetice în afara
habitatelor lor naturale (articolul 9 din CDB).
• conservarea in- situ se referă la protecţia speciilor, habitatelor şi ecosistemelor, în zonele lor
natural
Abordarea in-situ această abordare poate fi văzută ca cea mai importantă strategie de
conservare din mai multe motive . Prin această abordare se poate asigura menținerea unor
eşantioane reprezentative de ecosisteme naturale şi semi-naturale, sau a unor tipuri de habitate,
printr-o reţea de arii protejate sau alte mijloace de control reglementare a utilizării terenurilor
şi a diferitelor practici de gestionare, și că speciile care trăiesc în aceste habitate vor fi păstrate
şi conservate. Cele mai comune eforturi de conservare in-situ sunt legate de înființarea și

8
administrarea de arii protejate. Ariile protejate reprezintă baza conservării biodiversităţii: ele
menţin habitatele-cheie, oferă refugii, permit migrarea şi deplasarea speciilor şi asigură
menţinerea proceselor naturale în cadrul peisajelor. Ariile protejate nu numai că asigură
conservarea biodiversităţii, dar ele asigură și bunăstarea omenirii. Ariile protejate oferă condiții
de trai pentru aproape 1,1 miliarde de oameni din întreaga lume, sunt sursa principală de apă
potabilă pentru peste o treime din cele mai mari oraşe ale lumii şi constituie o sursă majoră
pentru asigurarea siguranţei alimentare la nivel mondial. Măsurile in-situ, sunt preferate în
general în detrimentul tehnicilor de conservare ex-situ. Totuşi, atunci când se face planificarea
pentru conservarea in-situ, ar trebui să ia în considerare faptul că:
(1) este important să se dețină un nivel suficient de informaţii privind starea de conservare şi
necesităţile de habitat pentru fiecare specie .
(2) s-ar putea să implice costuri economice semnificative pentru conservarea speciilor sau
populaţiilor.
Abordarea ex-situ aceasta include metode care extrage indivizi ai diferitelor specii de plante şi
animale şi varietăţi genetice din mediul lor natural în scopuri de reproducere, de depozitare,
clonare sau salvare, în special în cazurile în care habitatele acestora nu le mai pot susţine
existența, sau pot fi utilizate ca materiale pentru cercetare şi conştientizare publică. Conservare
unor asemenea specii are loc de obicei în grădini zoologice, acvarii, grădini botanice şi arborete,
şi în bănci de gene.
Scopul conservării ex-situ a speciilor este variat şi include activităţi de cercetare ştiinţifică, de
producere de indivizi pentru programele de reintroducere in-situ; menţinerea diversităţii
genetice; precum şi obținerea în captivitate de populaţii capabile de auto-susţinere (auto-
conservare), astfel încât nici un individ al speciei nu este luat din sălbăticie.

Având în vedere cerinţele privind utilizarea terenurilor şi a resurselor naturale şi resursele

limitate disponibile pentru conservare, nu este posibilă conservarea tuturor speciilor, a
habitatelor şi a ecosistemelor.
Este nevoie de o anumită prioritizare. În general, prioritizarea are loc la 3 niveluri:
La nivel global, prin implementarea CBD, aplicarea categoriilor Listei Roşii şi a criteriilor
IUCN, conservarea ecoregiunilor (ca de exemplu, cele 200 de Ecoregiuni Globale WWF, a
căror conservare ar putea îndeplini obiectivul de a salva o diversitate mare de ecosisteme de pe
Terra), conservarea de zone-fierbinți pentru biodiversitate (care conţin concentraţii
excepţionale de specii endemice, în zone amenințate de pierderea habitatului), specii migratoare
amenințate, etc.

9
La nivel naţional sau la nivel regional, prin înființarea unui sistem de arii protejate şi/ sau prin
stabilirea altor priorităţi de conservare (conservarea speciilor şi habitatelor de interes comunitar/
naţional), sau pentru a umple anumite goluri în conservare.
La nivel de arie protejată sau sit, pe baza identificării şi prioritizării valorilor naturale şi
culturale şi evaluării ameninţărilor . În prezentul ghid sunt descrise mai multe instrumente şi
tehnici utilizate pentru conservarea biodiversităţii, axate în special în jurul a patru abordări
generale:
• abordarea specii - cu accent pe conservarea uneia sau a mai multor specii şi pe cerinţele lor
ecologice;
• conservarea habitatelor şi a ecosistemelor - garantarea menținerii unui ecosistem sau a unui
habitat este considerată ca fiind suficientă pentru conservarea speciilor aferente acestuia;
• abordarea peisaje - conservare diverselor elemente ale peisajului, inclusiv a speciilor,
habitatelor, complexelor de habitate, împreună cu procesele asociate;
• abordare eco-regională - ideală pentru protejarea unui complex întreg de arii reprezentative,
conservarea unor elemente speciale, precum şi pentru asigurarea păstrării populaţiilor şi a
proceselor ecologice, în special a acelora care necesită cele mai întinse suprafețe sau sunt cele
mai sensibile la modificările antropice.

Tehnici de cresterea mentinere sau restabilirea biodiversitatii.

pentru a restabili sau crește populațiile și/ sau viabilitatea lor pe termen lung. Aceste măsuri se
referă la manipularea, creșterea sau restaurarea de populații specifice de plante și animale. Cele
mai comune tehnici de manipulare a populațiilor de faună sălbatică sunt:
a. Crearea de locuri artificiale de cuibărit, odihnă sau hibernare. Aceste locuri pot fi concepute
pentru o mare varietate de specii, printre care păsări, lilieci, albine, vidre, șerpi și alte animale.
Locurile artificiale pot avea un succes mult mai mare decât locurile naturale, în special când
aceste locuri nu pot fi găsite în mod natural de speciile în cauză, sau, crearea lor într-un mod
natural este imposibilă sau necesită o perioadă lungă de timp. Astfel de măsuri pot fi: - locuri
de cuibărit artificiale pentru păsări - acestea sunt cel mai des folosite în zone unde găurile
naturale sunt rare, ca, de exemplu, pe plantațiile cu perioadă scurtă de rotație. - vizuine
artificiale pentru mamifere (folosite de vidre și viezuri). - zone sigure de odihnă. De exemplu
insule artificiale pe lacuri.

10
b. Controlul prădătorilor. În anumite cazuri extreme măsurile sunt adoptate pentru a controla
prădătorii comuni ai speciilor foarte rare și vulnerabile.
c. Modificarea habitatului. Habitatul poate fi, de asemenea, modificat pentru a-l adapta mai bine
procesului de împerechere/ înmulțire, de exemplu prin stimularea creșterii vegetației pentru
speciile care necesită zone cu vegetație densă, împiedicarea creșterii vegetației pentru speciile
care au nevoie de zone deschise, sau modificând nivelurile de apă pentru a crea un habitat optim
pentru o specie anume. Cercetarea și cuantificarea siturilor naturale pentru împerechere, iar
apoi luarea în considerare a modului în care acestea pot fi create atât individual cât și ca produs
al managementului habitatului, poate fi un succes .
d. Hrană suplimentară. Hrana suplimentară este de obicei furnizată doar ca o ultimă opțiune.
Poate duce la creșterea unei populații prin reducerea înfometării pe perioada iernii sau la
îmbunătățirea rezultatului procesului de împerechere în perioadele când lipsa resurselor de
hrană este o problemă reală. Uneori poate fi folosită când locurile obișnuite de hrănire sunt
asociate cu riscul de prădare, persecutare sau otrăvire. Hrana este asigurată câteodată pentru a
îmbunătăți vizibilitatea speciilor de animale pentru observarea acestora de către vizitatori, dar
deseori această practică este considerată inadecvată, datorită faptului că poate afecta
comportamentul anumitor specii, ducând câteodată chiar la habituare. Dacă sunt asigurate
cantități mari de hrană atunci poate fi atras un număr mare de animale într-un singur loc, care
poate astfel deveni spectaculos. Motivul de îngrijorare este că animalele pot părăsi zonele
adiacente şi că populațiile aferente acestora vor deveni dependente de hrănirea artificială. În
acelaşi timp concentrările de hrană și indivizi pot răspândi boli virale, infecțioase și parazitice,
infecția cu Salmonella fiind una dintre problemele specific. . Bolile reprezintă un risc specific
în cazul în care locurile de hrănire și adăpare sunt contaminate cu fecale. Mâncarea artificială
foarte abundentă poate, de asemenea, crește nivelurile de nutrienți din sol și apă cu posibile
consecințe nocive asupra sănătății și ecologiei speciilor.
e. Măsuri speciale pentru conservarea speciilor migratoare (în special păsări) În întreaga lume,
populațiile de păsări migratoare suferă un declin fără precedent. Cercetările care au ca scop
acoperirea golurilor considerabile din cunoştinţele noastre despre păsările migratoare, precum
şi un sistem bun de monitorizare asigură bazele pentru luarea deciziilor pe bază de informaţii
în legătură cu aceste specii.
f. Modificarea legislației o creștere a nivelului legal de protecție a speciilor de interes ar fi
benefică pentru sprijinirea eforturilor de conservare a speciilor. De exemplu, stabilirea unui
regim de prohibiție la vânătoare sau pescuit (cazul somonului de Dunăre, Hucho hucho). Cu
toate acestea astfel de măsuri trebuie să fie bine coordonate cu resurse şi măsuri pentru a asigura

11
implementarea eficientă în scopul evitării unei creşteri semnificative a activităţilor de braconaj,
care ar putea avea un impact major asupra speciilor ţintă.

Pierderea habitatului prin distrugere și fragmentare

Pierderea habitatului prin distrugere și fragmentare prin acțiuni antropice este cauza
predominantă a dispariției speciilor , a modificării comunităților de animale și plante autohtone
și alterarea proceselor ecosistemice. Fragmentarea se referă la subdivizarea habitatului în
diferite părți. Adeseori, habitatele sunt reduse și fragmentate în același timp, rămânând din
habitatul original suprafețe mici, izolate ca niște insule într-o mare de teren degradat. Mai
precis, fragmentarea împreună cu pierderea habitatului reprezintă o amenințare gravă la adresa
supraviețuirii speciilor. Fragmentarea habitatelor este accelerată odată cu dezvoltarea rețelei de
drumuri/autostrăzi și căi ferate, extinderea intravilanului, industrializarea, agricultura, tăierile
sau alte tipuri de dezvoltări, care divizează continuu habitatele naturale și/sau seminaturale în
suprafețe izolate, separând populațiile speciilor unele de altele, întrerupând migrația și
dispersia, reducând mărimea populațiilor și crescând probabilitatea extincțiilor la nivel local.

Protectia la nivel National

Cea mai uzuală aplicare a abordării care se concentrează pe conservarea speciilor este cea de
protecție legală a unor specii la nivel național (sau regional), indiferent de locurile în care apar
speciile respective. Majoritatea țărilor au liste de specii care au diferite grade de protecție legală,
în funcție de statutul lor și nivelul amenințării (adesea evaluat prin elaborarea unei liste roșii).

Legiitorul moldav in acest scop a elaborate Legea cu privier la cartea rosie

Prezenta lege reglementează relaţiile sociale în domeniul protecţiei, folosinţei şi restabilirii
speciilor de plante şi animale dispărute, critic periclitate, vulnerabile, rare şi nedeterminate,
incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova (în continuare - Cartea Roşie), în scopul
prevenirii dispariţiei şi asigurării conservării fondului lor genetic, stabileşte bazele juridice
ale ţinerii Cărţii Roşii, atribuţiile autorităţilor publice de toate nivelurile şi ale
instituţiilor ştiinţifice în domeniu.

12
Sfera de aplicare a legii se extinde asupra speciilor de plante şi animale de pe teritoriul
Republicii Moldova incluse în Cartea Roşie.
Cartea Roşie constituie baza pentru elaborarea şi realizarea programelor (planurilor de acţiuni)
de protecţie şi restabilire a speciilor de plante şi animale incluse în ea.
Prezenta lege are la bază următoarele principii generale:
a) prioritatea scopurilor şi activităţilor de conservare a speciilor de plante şi animale
incluse în Cartea Roşie;
b) reglementarea relaţiilor în domeniul protecţiei, folosinţei şi restabilirii speciilor de
plante şi animale incluse în Cartea Roşie;
c) respectarea tratatelor internaţionale în domeniul protecţiei, folosinţei şi restabilirii
speciilor de plante şi animale incluse în Cartea Roşie;
d) responsabilitatea persoanelor fizice şi juridice pentru prejudiciul cauzat obiectelor Cărţii
Roşii;
e) obligativitatea executării legislaţiei în domeniul protecţiei, folosinţei şi restabilirii
speciilor de plante şi animale incluse în Cartea Roşie.
Reglementarea şi controlul de stat în domeniul protecţiei, folosinţei şi restabilirii obiectelor
Cărţii Roşii se exercită de Guvern, de autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor
naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, de organele abilitate cu protecţia fondurilor
cinegetic şi piscicol, de alte organe de specialitate ale administraţiei publice, precum şi de
autorităţile administraţiei publice locale, conform competenţelor lor.
Competenţele organelor abilitate în domeniul protecţiei, folosinţei şi restabilirii obiectelor
Cărţii Roşii sînt stabilite de prezenta lege, Legea privind protecţia mediului înconjurător, Legea
regnului animal, Legea cu privire la protecţia plantelor, Legea privind fondul ariilor naturale
protejate de stat şi de alte acte normative.
Protecţia şi restabilirea obiectelor Cărţii Roşii se asigură prin:
a) aplicarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice în scopul elaborării condiţiilor de protecţie şi
restabilire;
b) stabilirea unui statut juridic special pentru speciile de plante şi animale incluse în Cartea
Roşie, interzicerea sau limitarea folosinţei lor;
c) respectarea principiilor de protecţie a acestora în procesul de elaborare a actelor
legislative şi a altor acte normative;
d) desfăşurarea activităţilor de identificare a habitatelor, efectuarea observaţiilor
permanente (monitorizării) asupra stării populaţiilor lor;

13
 e) crearea prioritară a obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat,
precum şi crearea reţelei ecologice, în teritoriile unde se află (cresc) obiectele Cărţii Roşii şi pe
căile de migrare a speciilor de animale incluse în Cartea Roşie;
f) crearea centrelor şi a băncilor genetice de date pentru conservarea obiectelor menţionate;
g) cultivarea lor în condiţii speciale (grădini zoologice, pepiniere, grădini botanice şi
dendrologice);
h) aplicarea unor cerinţe speciale de protecţie a lor la amplasarea obiectivelor industriale,
la soluţionarea problemelor ce ţin de repartizarea terenurilor, la elaborarea documentaţiei de
proiect şi planificare, la efectuarea expertizei ecologice de stat;
i) contribuirea la restabilirea, pe cale naturală, a populaţiilor de specii de plante şi animale
incluse în Cartea Roşie, introducerea şi reintroducerea unor asemenea specii în mediul lor
natural;
j) întreţinerea şi înmulţirea lor în condiţii special create;
k) stimularea instituţiilor ştiinţifice, de învăţămînt, a agenţilor economici, precum şi a
cetăţenilor, în vederea desfăşurării de activităţi în domeniul conservării, protecţiei şi restabilirii
obiectelor Cărţii Roşii;
l) realizarea activităţilor de instruire şi educaţie în domeniu în rîndul populaţiei;
m) stabilirea unor sancţiuni mai drastice de răspundere administrativă, civilă şi
penală pentru nimicirea şi vătămarea obiectelor Cărţii Roşii, precum şi pentru cauzarea de
daune habitatelor;
n) aplicarea altor măsuri conform legislaţiei.
Problemele transfrontaliere ce ţin de protecţia şi restabilirea obiectelor Cărţii Roşii se
soluţionează prin încheierea şi realizarea acordurilor bilaterale şi multilaterale, prin crearea
rezervaţiilor biosferei, a rezervaţiilor naturale, a parcurilor naţionale şi a altor obiecte
interstatale, care vor fi incluse în fondul ariilor naturale protejate de stat.
Speciile de plante şi animale dispărute, critic periclitate, periclitate, vulnerabile, rare şi
nedeterminate incluse în Lista Roşie a Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii
(UICN),în Lista Roşie Europeană sau în Cartea Roşie a Comunităţii Statelor Independente, care
se află (cresc) pe teritoriul Republicii Moldova, pot fi incluse şi în Cartea Roşie a Republicii
Moldova,însă lor li se poate atribui un alt statut în conformitate cu legislaţia naţională şi
internaţională.
Folosinţa specială a obiectelor Cărţii Roşii se permite numai în scopuri ştiinţifice şi de
selecţie, inclusiv în scopuri de reproducere, răspîndire, cultivare/creştere, aclimatizare a
fiecărui reprezentant în parte, precum şi în scopuri culturale (circ, expoziţii zoologice şi

14
botanice, acvarii etc.), pentru operaţiuni de export, în cazurile unor îmbolnăviri în masă ale
plantelor şi animalelor.
În scopul asigurării ştiinţifice a ţinerii Cărţii Roşii, pregătirii propunerilor privind
includerea în Cartea Roşie şi excluderea din aceasta a speciilor de plante şi animale, organizării
elaborării măsurilor de protecţie şi conservare a speciilor de plante şi animale incluse în Cartea
Roşie, se constituie Comisia Naţională a Cărţii Roşii, cu statut de organ consultativ, care
activează pe baze obşteşti.
Comisia Naţională a Cărţii Roşii se constituie din 15 membri şi include reprezentanţi ai
Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi ai altor instituţii ştiinţifice, ai autorităţii centrale abilitate
cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, ai autorităţii centrale
pentru silvicultură şi ai altor autorităţi şi instituţii a căror activitate are tangenţe cu domeniul
respectiv.
Componenţa nominală şi Regulamentul Comisiei Naţionale a Cărţii Roşii se aprobă de Guvern,
la propunerea autorităţii centrale abilitate cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia
mediului înconjurător.
Asigurarea tehnico-materială a activităţii Comisiei Naţionale a Cărţii Roşii ţine de competenţa
autorităţii centrale abilitate cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediuluiînconjurător
(Fondul Ecologic Naţional).
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea contravenţională, civilă sau
penală, precum şi limitarea dreptului de proprietate privată în cazul comportamentului inuman
faţă de animale ori cînd acestea sînt purtătoare de infecţii sau boli ori prezintă pericol pentru
populaţie (animale turbate etc.), conform legislaţiei în vigoare.
Litigiile privind protecţia, folosinţa şi restabilirea obiectelor Cărţii Roşii se soluţionează de
către instanţele judecătoreşti competente în modul prevăzut de legislaţie.

Legiitorul a adoptat legea cu privire la regnul animal

Prezenta lege reglementează relaţiile în domeniul protecţiei şi folosirii animalelor sălbatice
(mamifere, păsări, reptile, amfibii, peşti, insecte, crustacee, moluşte etc.), denumite în
continuare animale, care vieţuiesc în mod natural pe uscat, în apă, în atmosferă sau în sol,
populează permanent sau temporar teritoriul republicii.
Obligatia de implementare a acestor prevederi revin Guvernului şi a autorităţilor administraţiei
publice locale.

15
Guvernul adoptă acte normative şi standarde ecologice în domeniul protecţiei şi folosirii
raţionale a animalelor şi habitatului lor, aprobă programele de stat în scopul menţinerii
echilibrului ecologic şi diversităţii regnului animal, organizează realizarea lor.
Autorităţile administraţiei publice locale de comun acord cu Inspectoratul pentru Protecția
Mediului exercită controlul asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal,
coordonează amplasamentele obiectelor care afectează starea regnului animal, programele de
acţiuni în domeniul protecţiei, folosirii şi reproducerii regnului animal, efectuează măsuri de
protecţie şi ameliorare a habitatului animalelor, limitează drepturile beneficiarilor regnului
animal.
La planificarea şi realizarea măsurilor care pot afecta habitatul animalelor şi starea regnului
animal se va asigura respectarea următoarelor cerinţe:
a) conservarea diversităţii de specii de animale care vieţuiesc în mod natural;
b) protecţia şi ameliorarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a
animalelor;
c) conservarea integrităţii biocenozelor;
d) reglementarea efectivului de animale în scopul menţinerii echilibrului ecologic, ocrotirii
sănătăţii populaţiei şi prevenirii pagubelor ce pot fi cauzate economiei naţionale;
e) repararea completă a pagubelor cauzate habitatului animalelor şi regnului animal şi
alocarea de mijloace cu destinaţie specială pentru restabilirea efectivului de animale sau a
mediului lor de trai.
f) luarea măsurilor necesare pentru menţinerea populaţiei speciilor la nivelul cerinţelor
ecologice, ştiinţifice şi culturale, ţinînd cont de condiţiile economice şi de recreare din teritoriu,
sau crearea condiţiilor pentru adaptarea populaţiei speciilor la condiţiile respective.
Articolul 9 al acestei legi prevede ca cetăţenii sînt datori să păstreze şi să ocrotească regnul
animal. Ei pot participa personal sau prin intermediul organizaţiilor obşteşti la realizarea
măsurilor de protecţie, folosire raţională a resurselor regnului animal, pot prezenta propuneri
corespunzătoare autorităţilor publice şi organizaţiilor obşteşti, pot comunica despre încălcările
legislaţiei cu privire la protecţia şi folosirea resurselor regnului animal.
In cadrul acestei legi au fost prevazute urmatoarele măsuri de asigurare a protecţiei
regnului animal:
a) stabilirea regulilor, normelor, termenelor şi altor cerinţe de protecţie, folosire şi
reproducere a resurselor regnului animal;
b) prevederea măsurilor de protecţie a animalelor în proiectele de amenajare a teritoriului, de
irigaţie, de construcţii şi în alte proiecte;

16
 c) neadmiterea folosirii neautorizate a resurselor regnului animal;
c1) vînătoarea de selecție;
d) protecţia şi ameliorarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a
animalelor;
e) încasarea amenzilor şi despăgubirilor pentru pagubele cauzate animalelor şi habitatului
lor;
f) crearea de arii naturale protejate de stat;
f1) crearea de noi biotopuri, protecţia celor existente sau restabilirea biotopurilor degradate;
g) reproducerea în condiţii de captivitate a speciilor de animale rare, periclitate şi
vulnerabile;
h) limitarea scoaterii animalelor din mediul natural şi aclimatizarea de specii noi;
i) recultivarea terenurilor deteriorate şi crearea condiţiilor de vieţuire şi reproducere pentru
speciile de animale folositoare;
j) acordarea de ajutor animalelor în caz de îmbolnăvire sau pericol de pieire, ca urmare a
calamităţilor naturale şi a altor cauze;
k) efectuarea de cercetări ştiinţifice în domeniul protecţiei şi folosirii resurselor regnului
animal;
l) efectuarea monitoringului asupra proceselor şi fenomenelor ce au loc în lumea animală;
m) educaţia ecologică a populaţiei.
La fel ca si in legea cu privier la cartea rosie in cadrul acestei legi se pune accentual si pe
protecţia speciilor de animale rare, periclitated şi vulnerabile
Speciile de animale rare, periclitate şi vulnerabile sînt în mod obligatoriu protejate de stat şi se
includ în Cartea Roşie a Republicii Moldova.
Speciile de animale rare, periclitate şi vulnerabile, incluse în Cartea Roşie, sînt protejate
conform legii cu privier la regnul animal şi altor acte normative. Nu se admit acţiuni care pot
conduce la pieirea, reducerea efectivului, precum şi la degradarea habitatului speciilor de
animale menţionate.
Pentru protecţia speciilor incluse în Cartea Roşie se stabilesc următoarele măsuri:
a) crearea obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat, prioritar pe
terenurile unde sînt răspîndite animalele incluse în Cartea Roşie şi pe căile de migraţie a unor
astfel de specii de animale;
b) interzicerea scoaterii animalelor din mediul natural, cu excepţia cazurilor prevăzute de
lege.

17
 c) interzicerea deranjării animalelor în habitatul lor natural, în special în perioadele de
reproducere, de hibernare şi de migraţie.
Importul, exportul, reexportul şi tranzitul animalelor, părţilor şi derivatelor din ele,
reglementate de Convenţia privind comerţul internaţional cu speciile sălbatice de faună şi floră
pe cale de dispariţie (CITES), se admit numai în baza permisului/certificatului CITES, eliberat
de către organul de gestiune CITES.
Ţinerea evidenţei de stat a animalelor şi a folosirii lor se efectuează de către:
a) Academia de Ştiinţe a Moldovei - a animalelor rare, periclitate şi vulnerabile, a animalelor
folositoare pentru agricultură şi silvicultură a animalelor care au importanţă pentru cercetări
ştiinţifice;
b) Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului - a dăunătorilor culturilor
agricole, pădurilor şi a animalelor de vînat;
c) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale - a animalelor parazite şi agenţilor de
boli infecţioase;
d) Societatea vînătorilor şi pescarilor - a animalelor de vînat, a altor animale care vieţuiesc
în terenurile de vînătoare ale fondului cinegetic, atribuţiile societăţii;
e) alte organizaţii şi subunităţi - a speciilor de animale ce ţin de genul de activitate a acestor
unităţi.
Pentru a duce evidenta acestor specii legea prevede cadastrul de stat al regnului animal, care
conţine totalitatea informaţiilor despre arealul, efectivul, locurile de vieţuire şi reproducere a
animalelor şi folosirea lor, se întocmeşte pe o perioadă de 10 ani de către Academia de Ştiinţe
a Moldovei pe baza evidenţei de stat a animalelor.
Controlul asupra ţinerii Cadastrului de stat al regnului animal se exercită de către autoritatea
centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător.
Controlul de stat asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal are drept sarcină
asigurarea îndeplinirii de către toate ministerele, departamentele, persoanele fizice şi juridice,
indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, a obligaţiunilor de protecţie a
regnului animal, respectarea modului stabilit de folosire a animalelor şi a altor norme
prevăzute de legislaţie.
Controlul de stat asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal este exercitat de
către Inspectoratul pentru Protecția Mediului şi autorităţile administraţiei publice locale.
Organele de stat de protecţie şi folosire a resurselor regnului animal are dreptul:

18
 a) să oprească folosirea neautorizată a animalelor, precum şi folosirea cu încălcare a regulilor,
normelor, termenelor stabilite şi a altor cerinţe de protecţie şi folosire a resurselor regnului
animal;
b) să retragă autorizaţia sau să stabilească limitări la dreptul de folosinţă a resurselor regnului
animal;
c) să dea indicaţii obligatorii pentru executare privind eliminarea de încălcări ale regulilor,
normelor, termenelor stabilite şi ale altor cerinţe de protecţie şi folosire a resurselor regnului
animal;
d) să sisteze lucrările dacă acestea pot cauza pagube considerabile animalelor şi habitatului
lor;
e) să tragă la răspundere administrativă contravenienţii regulilor, normelor, termenelor
stabilite şi altor cerinţe de protecţie şi folosire a resurselor regnului animal iar, după caz, să
înainteze organelor de drept materiale pentru luarea măsurilor corespunzătoare.
Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia şi folosirea
resurselor regnului animal.
Persoanele fizice şi juridice vinovate de:
a) încălcarea regulilor vînatului, pescuitului şi a altor modalităţi de folosire a resurselor
regnului animal:
b) încălcarea regulilor de protecţie a habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de
migraţie a animalelor;
c) incendierea vegetaţiei uscate pe terenurile habitate de animale;
d) utilizarea neautorizată a resurselor regnului animal;
e) scoaterea ilicită a animalelor din mediul lor de trai;
f) transmiterea neautorizată a dreptului de folosinţă a resurselor regnului animal;
g) strămutarea, aclimatizarea şi încruzişarea neautorizată a animalelor;
h) comportarea crudă cu animalele;
i) încălcarea regulilor de aplicare a mijloacelor de protecţie a plantelor, a pesticidelor,
îngrăşămintelor minerale, microelementelor şi altor preparate ce pot cauza pagube regnului
animal;
j) păstrarea materialelor şi deşeurilor de producţie fără respectarea măsurilor stabilite pentru
prevenirea pieirii animalelor;
k) încălcarea regulilor de expediere şi comerţ cu colecţii zoologice precum şi cu obiecte
separate ale regnului animal;

19
 l) construirea de obiective fără respectarea măsurilor de protecţie a regnului animal şi a
habitatului lor şi fără efectuarea expertizei ecologice de stat a proiectelor acestor obiective sau
fără respectarea cerinţelor ei;
m) neinformarea la timp a organelor controlului de stat despre starea şi efectivul animalelor,
despre schimbările observate;
n) neîndeplinirea măsurilor de protecţie, precum şi a indicaţiilor organelor controlului de stat
privind protecţia regnului animal;
o) nerepararea tuturor pagubelor cauzate şi nealocarea de mijloace pentru restabilirea
efectivului de animale sau a habitatului lor;
p) participarea fără autorizaţie a genurilor de activitate legate de întreţinerea, reproducerea,
dobîndirea şi comercializarea animalelor poartă răspundere penală, administrativă, materială şi
disciplinară, în modul şi cuantumurile stabilite de legislaţie.
Repararea pagubelelor cauzate prin încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia şi folosirea
resurselor regnului animal
Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să repare pagubele cauzate prin încălcarea legislaţiei
cu privire la protecţia şi folosirea resurselor regnului animal, precum şi să recupereze profitul
ratat, în modul şi cuantumurile stabilite de legislaţie.

In cadrul legilor este bine realizat............

In cadrul legilor urmeaza de prevazut

Pentru protecţia eficientă a biodiversităţii şi a habitatelor, o importanţă deosebită

are promovarea, la nivel local, a unei politici unice, cu antrenarea tuturor resurselor existente,
inclusiv a cadrului instituţional, a sectorului neguvernamental, a resurselor umane şi financiare.
Promovarea politicii de conservare a biodiversităţii la nivel local va include:
 respectarea standardelor şi a normativelor calităţii mediului,
 reducerea nivelului de poluare a acestuia de către agenţii economici, eficientizarea
procesului de producţie prin implementarea tehnologiilor inofensive pentru mediu.
 înfăptuirea unor acţiuni care nu necesită o finanţare suplimentară.

20
  încurajarea şi antrenarea producătorilor în acţiuni de restabilire a mediului şi de
protecţie a habitatelor.
 educarea ecologică a populaţiei.
 asigurarea accesului publicului larg la informaţiile referitoare la conservarea
biodiversităţii şi asigurarea participării acestuia la luarea de decizii în domeniu.
Realizarea programelor speciale privind crearea reţelei ecologice naţionale, extinderea
fîşiilor de protecţie, protejarea zonelor umede şi a zonelor de protecţie a rîurilor,
minimalizarea impactului negativ cauzat de activităţile economice şi de alte acţiuni de acest
fel.
În domeniul aplicării mecanismelor economice sînt prioritare elaborarea şi implementarea
stimulenţilor economici, a taxelor diferenţiate şi a tehnologiilor nonpoluante.

Date statistice cu privier la Biodiversitate

Din suprafaţa totală a Republicii Moldova, terenurile agricole ocupă 75,6%, dintre care 64,5%
sînt prelucrate intensiv. Ecosistemele naturale şi elementele recreative constituie circa 15% din
teritoriul naţional. Vegetaţia spontană este reprezentată de formaţiunile zonale de tipul
pădurilor şi stepelor şi de formaţiunile azonale - de luncă, petrofite, acvatice şi palustre
Cartea Roşie a Republicii Moldova (ediţia a II-a) include 243 de specii, inclusiv 118 specii de
plante, 9 specii de ciuperci şi 116 specii de animale. Extrem de periclitate sînt unele specii de
plante vasculare şi de licheni, de mamifere, păsări, reptile şi peşti.
Din totalul plantelor rare, 48 de specii sînt caracteristice pentru ecosistemele forestiere, 32 -
pentru cele de stepă, 19 - pentru cele petrofite, 18 - pentru cele de luncă şi 4 - pentru
ecosistemele acvatice şi palustre.
Unele specii care vieţuiesc pe teritoriul Republicii Moldovei sînt incluse în Cartea Roşie
Europeană: plante - papucul-Venerei, ciulinii de baltă; mamifere - nurca europeană, popîndăul
comun, popîndăul cu pete; păsări - raţa roşie, acvila ţipătoare mare, vînturelul mic, cristelul;
reptile - vipera de stepă; peşti - fusarul, lostriţa, nisetrul; insecte - calosoma mirositoare,
croitorul-stejarului etc.
Cele mai importante arii de concentrare a speciilor de plante şi animale periclitate sînt pădurile
din zona centrală (rezervaţiile "Codru", "Plaiul Fagului", "Pădurea Domnească", "Iagorlîc",
masivul de pădure "Orhei"), sectoarele de pe pantele abrupte ale Nistrului (sectorul Naslavcea-
Dubăsari) şi ale Prutului (sectorul Teţcani-Văratic), rezervaţia ştiinţifică "Prutul de Jos",

21
lacurile Beleu, Manta, Cahul, bazinele de acumulare Cuciurgan, Costeşti-Stînca, Dubăsari şi
rezervaţiile de stepă "Ciumai" şi "Bugeac" din sudul ţării.
În scopul ocrotirii speciilor de plante şi animale periclitate este necesar de a identifica
comunităţile rare şi a conserva biotopurile şi habitatele acestora. A fost elaborată lista
comunităţilor vegetale rare (77 la număr), dintre care multe se află pe teritoriul rezervaţiilor
naturale protejate de stat.

Concluzie:

În prezent Republica Moldova dispune de o bază legislativă nouă în domeniul

protecţiei mediului. Au fost adoptate legi adecvate trecerii la economia de piaţă, care
reglementează majoritatea aspectelor valorificării, conservării şi regenerării resurselor
biologice. Unele legi adoptate vizează direct aspectele biodiversităţii, altele au un caracter mai
general, reglementînd diferite probleme ale mediului. Legile referitoare la biodiversitate includ
aproape toate compartimentele şi mecanismele necesare promovării lor.
Legislaţia în vigoare are şi unele lacune, care se cer a fi înlăturate. În acest sens, se impune
elaborarea unei legi speciale care ar stabili statutul reţelei ecologice naţionale, precum şi
modificarea şi completarea unor legi de specialitate. Este în detrimentul cauzei lipsa actelor
normative orientate spre conservarea şi menţinerea fondului genetic al speciilor din flora
spontană, spre reglementarea relaţiilor în domeniul biotehnologiilor şi al utilizării organismelor
modificate genetic. Nu este reglementat, nici prin legi, nici prin alte acte normative, mecanismul
economic al perceperii plăţii pentru colectarea speciilor din flora spontană şi din fauna
sălbatică. Imperativele conservării biodiversităţii sînt foarte puţin statuate în legislaţia de
specialitate şi, în primul rînd, în cea economică. Lasă mult de dorit reglementarea modului de
valorificare a regnului vegetal, rămîne imperfect cadrul normativ privind reglementarea zonelor
umede şi precizarea mecanismului de ţinere a cadastrului lumii animale.
Autorităţile locale sînt o verigă administrativă cu o mare influenţă asupra biodiversităţii, de
care depinde în mare măsură promovarea Strategiei naţionale şi a Planului de acţiuni în
domeniul conservării diversităţii biologice.
În Republica Moldova există circa 40 de organizaţii neguvernamentale care activează, în
calitate de parteneri ai autorităţilor publice, la aplicarea măsurilor de protecţie a mediului,
inclusiv a măsurilor de conservare a biodiversităţii. Dezvoltarea reţelei de organizaţii
neguvernamentale la nivel local, orientate spre conservarea biodiversităţii şi educarea ecologică

22
a populaţiei, ar spori implicarea publicului larg, şi mai ales a tineretului, în realizarea
obiectivelor preconizate.

5. Bibliografie

Publicitții și Articole

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare

-Art. “Ziua Mondială a Mediului în Anul Internaţional al Biodiversităţii 2010 Biodiversitatea
înseamnă viaţă, iar oamenii au puterea de a o proteja sau de a o distruge”

Registrul zonelor nucleu ale Rețelei Ecologice Naționale a Republicii Moldova , Chisinau 2012

Îndrumarul privind planurile de management pentru zonele-nucleu ale Rețelei Ecologice

Naționale a Moldovei, Chisinau 2012

Reţeaua ecologică. Provocări. Soluţii, Chisinau 2012

Andreev A., Barbaroșie Gh., Ciubotaru V., Gumovschi A., Margineanu G., Rotaru I., Senic Iu.,
Timuș A, Măsuri agro-ecologice în Moldova: realizări și probleme, reguli și sfaturi, Chisinau
2011

Recomandari privind masurile agro-ecologice pentru conservare, Chisinau 2011

Diversitatea biologica naturala si reteaua ecologica a Moldovei in context international,

Chisinau 2009, 37 p., ISBN 978-9975-106-49-8

Proiectul Planului de management pentru teritoriul nucleu "Lunca Talmaza" a Zonei Ramsar
"Nistrul de Jos"

Convenţia Ramsar şi zonele umede de importanţă internaţională în Republica Moldova,

Chisinau 2008

Lobcenko V., Trombitski I., Mosu A., Turcan A. Conservarea speciilor rare si periclitate de
pesti in Moldova: Umbra krameri etc [Sohranenie redkih i ischezaiuschih vidov rib Moldovy:
Umbra krameri i drugie.] Chisinau: BIOTICA, 2003, 60 p., (in limba rusa), ISBN 9975-78-235-
3

Planurile manageriale pentru habitatele naturale si agricole ale sectorului Purcari-Crocmaz din
zona umeda a Nistrului Chisinau: BIOTICA, 2002, 80 p. (In limba romana cu un rezumat in
limba engleza). ISBN 9975-9724-0-3

Reteaua ecologica: Calea spre protejarea naturii in Moldova / Climenco V., Trombitki I.,
Andreev A Chisinau: Biotica, 2002, 144 p. (in limbile romana, rusa si engleza) ISBN 9975-78-
184-5

Conservarea biodiversitatii bazinului Nistrului. Materialele Conferintei Internationale

Chisinau: BIOTICA, 1999, 272 p. (articole in limbile romana, rusa si engleza). ISBN 9975-78-
023-7.

23
Sharapanovskaya T. Problemele ecologice ale Nistrului de Mijloc [Ecologicheskie problemy
srednego Dnestra]. Chisinau: BIOTICA, 1999, 88 p. (In limba rusa) ISBN 9975-78-024-5
Problemele conservarii biodiversitatii ale cursului de mijloc si inferior al riului Nistru Chisinau:
BIOTICA, 1998 (limbile romana, rusa si engleza).

24