UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL: DREPT PENAL
CURSUL:CRIMINOLOGIE

PRISEAJNIUC PAVEL
RAPORT
TITLU:STAREA, STRUCTURA ȘI DINAMICA
CRIMINALITĂȚII ÎN REPUBLICA MOLDOVA.

Conducător ştiinţific: _____________ Gheorghe Reniță, master în drept, lector

universitar
Autorul: ______________ Priseajniuc Pavel, Gr 1608

CHIȘINĂU 2018
1
 CUPRINS:
1. Introducere în structura și starea criminalităţii……………………………….pag 3
1.1 Structura criminalității în Republica Moldova pentru anul 2017...……….pag 6
2.Dinamica criminalității……………………………………………………..…..pag 15
2.1Mișcarea săptămînală,sezonieră și anuală……………...…………………pag 17
2.2Mișcarea criminalității pe perioade mai lungi……………………...….….pag 19
2.3Mișcarea criminalității pet imp de revoluții…………………………...….pag 20
2.4Criminalitatea în timp de război…………………………………………..pag 20
2.5Mișcarea criminalității în țara noastră…………………………………….pag 21
3.Conclozie…………………………………………………………………………..pag 23

2
1.Introducere în structura și starea criminalităţii

“Structura”1desemnează modul de organizare internă, de alcătuire a realităţii materiale,

obiective, precum şi organizarea fiecărui element component unul faţă de altul.
Alături de starea criminalităţii, care desemnează situaţia dimensională (spaţial-temporală) a
criminalităţii în societate, se utilizează şi conceptul de structură a criminalităţii.
Criminologia foloseşte termenul de structură în sensul cel mai larg, înţelegînd felul de
alcătuire, configuraţia şi aşezarea înăuntrul fenomenului criminalităţii a diferitelor sale părţi
componente, precum şi relaţiile dintre ele.
Desigur, criminalitatea, ca şi alte fenomene sociale, poate fi exprimată cu ajutorul
indicatorilor statistici. Studiile cu privire la starea şi dinamica delincvenţei au condus la
acumularea unui volum important de date statistice, care au determinat, îndeosebi în Belgia şi
Franţa, apariţia unui nou domeniu de cercetare. Aşa, în 1827 A. M. Guerry,2 pe atunci ministru
al justiţiei în Franţa, a publicat primul anuar statistico-penal. El a stabilit unele legităţi ale
răspîndirii infracţiunilor pe categorii de vîrstă (25-30 ani).
Importante, în această ordine de idei, sunt şi cercetările statisticianului belgian Adolphe
Quetelet:3 “Noi putem din timp să cunoaştem cîţi oameni vor deveni ucigaşi, cîţi escroci, cîţi
hoţi etc.… tot aşa cum putem aprecia rata natalităţii şi a mortalităţii. Acesta este un cont stabil,
pe care noi îl achităm cu regularitate, plătind cu închisorile, lanţurile şi spînzurătorile”.
Încă în 1778, J. Bentham4 a expus presupunerea conform căreia criminalitatea trebuie să
cunoască nişte legităţi fixe în planul statisticii: “O astfel de statistică poate deveni cea mai
desăvîrşită metodă de asigurare a legislatorului, cu date necesare pentru a lucra. Aceste date ar
putea fi o varietate a barometrului politic, putem aprecia eficacitatea legislaţiei
corespunzătoare… Exact aşa, după cum cota mortalităţii vorbeşte despre sănătatea fizică a ţării,
tot aşa şi statistica judiciară vorbeşte despre sănătatea morală a ei.”.
Am menţionat că, criminalitatea este o configuraţie de elemente componente , însuşiri şi
trăsături specifice. În secţiunea precedentă (4.1.2.) am arătat că prin starea criminalităţii,
considerată drept indicator cantitativ, se înţelege nivelul criminalităţii.
Prin structura criminalităţii înţelegem cunoaşterea compoziţiei şi a configuraţiei
fenomenului într-o anumită unitate de timp şi spaţiu. Dacă starea criminalităţii reprezintă

1
Dicţionarul limbii române moderne, Bucureşti, 1965, p.810.
2
Ciobanu Igor, Criminologie (volumul I), Ed. Museum, Chişinău, 2003, p.91-94.
3
Райсхесберг Н.М., Адольф Кетлэ (Его жизнь и научная деятельность), С. – Пб., 1894, p.66.
4
Криминология (под ред. В. Кудрявцева и В. Эминова), Москва, 1997, p.167-168.

3
caracteristicile cantitative, atunci structura - pe cele calitative. Criminalitatea este suma
caracteristicilor cantitative şi calitative.5
Structura este constituţia şi forma interioară de organizare, care reclamă o unitate a
concludenţei între elementele constitutive. Cunoaşterea criminalităţii ca fenomen social trebuie
să cuprindă cunoaşterea structurii ei, a părţilor componente, a categoriilor de crime. La prima
vedere, criminalitatea este formată dintr-o mare diversitate de fapte săvîrşite, deosebite între ele
prin natura şi gravitatea lor, cum sunt: omoruri, delapidări, violuri etc. La o cercetare mai atentă,
însă, se poate observa că această diversitate de fapte se repartizează în anumite grupe, categorii,
după anumite criterii obiective şi subiective, ajungîndu-se la un anumit sistem de crime unitar
şi coerent. Deci, acest indicator reflectă conţinutul interior, calitativ, al criminalităţii; coraportul
dintre grupuri sau categorii particulare de infracţiuni evaluate totalmente într-o perioadă de timp
pe un anumit teritoriu, evidenţiate prin anumite calităţi de grup.
Descrierea structurii criminalităţi înseamnă:
1) Relevarea elementelor constitutive ale acesteia în baza unor particularităţi;
2) stabilirea greutăţii specifice a fiecărui element în criminalitate;
3) stabilirea legăturii între elemente;
4) stabilirea legăturii între fiecare element particular cu sistemul criminalităţii în general.
În analiza sistemului infracţional este necesar să se evidenţieze indicatorii ce o
caracterizează:
a) Structura generală a criminalităţii;
b) structura unor grupuri de infracţiuni (violente etc.);
c) structura unor tipuri de infracţiuni (omoruri, jafuri etc.).
Gruparea tipologică împarte totalitatea analizată în grupuri similare conform
particularităţilor calitative esenţiale.
Gruparea variaţională împarte totalitatea analizată în grupuri similare conform
particularităţilor cantitative esenţiale.6
Aspectele juridice ale crimelor şi manifestărilor antisociale nu se limitează numai la
definirea, identificarea şi explicare noţiunii şi structurii acestora, extinzîndu-se şi asupra găsirii
unor criterii certe prin care totalitatea crimelor pot fi grupate şi clasificate, în scopul stabilirii
caracteristicilor lor generale şi specifice.

5
Криминология (под ред. В. Орехова), С. – Пб., 1992, p.56.
6
Ciobanu Igor, Ciminalitatea organizată la nivel transnaţional şi unele forme de manifestare în Republica
Moldova, Ed. Museum, Chişinău, 2001, p.63-77.

4
 O primă clasificare a crimelor se face în funcţie de obiectul acestora (unii autori utilizează
conceptul unghiurilor de vedere)7,1 mai exact după relaţiile (valorile) sociale care sunt lezate
sau violate printr-o acţiune ilicită. Sub acest aspect, structura criminalităţii este compusă din:
1) Unităţi de spaţiu (spre exemplu, sectoare, localităţi, raioane);
2) unităţi de timp (spre exemplu, luni sau ani);
3) tipuri de infracţiuni (spre exemplu, infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei,
infracţiuni privind viaţa sexuală etc.);
4) feluri de infracţiuni (spre exemplu, furt, jaf, omor, viol etc.).
Această clasificare, în funcţie de natura relaţiilor sociale care sunt violate, diferă
considerabil de la un sistem penal la altul după importanţa şi protecţia acordată prin modelul
acceptat în plan naţional diferitelor valori şi relaţii sociale. Astfel, în statele democratice
tradiţionale (la care, după structura noului Cod Penal, s-a alineat şi Republica Moldova), sunt
protejate, în primul rînd, valorile sociale referitoare la viaţa şi sănătatea persoanei, demnitatea
şi libertatea individului, proprietatea, contractualitatea şi concurenţa loială, urmate apoi de cele
care privesc statul şi instituţiile acestuia, apărarea şi siguranţa naţională etc.8
În schimb, în statele cu regim totalitar (cum a fost acum doua decenii şi Republica
Moldova în componenţa URSS), pe primul plan sunt trecute valorile care privesc ordinea
socială şi de drept, siguranţa statului şi instituţiilor acestuia, urmate apoi de cele care se referă
la viaţă, sănătate, libertate şi proprietate a indivizilor.

A doua clasificare a crimelor se face în funcţie de elementele constitutive ale infracţiunii:

1) După latura obiectivă (infracţiuni comise prin acţiune sau inacţiune; consecinţele şi
pericolul social etc.);
2) după latura subiectivă (infracţiuni comise cu intenţie sau imprudenţă, cu motiv sau fără
motiv, cu scop sau fără scop etc.).
A treia clasificare a crimelor se face în funcţie de subiectul care a comis crima
(infractorul), cu toate problemele pe care le implică examinarea faptelor penale săvîrşite de
aceştia:
1) Infractori minori, femei, recidivişti etc.;
2) infracţiuni comise de unul sau mai mulţi participanţi;
3) infracţiuni comise în grup organizat, organizaţii sau asociaţii criminale etc.
A patra clasificare a crimelor se face în funcţie de intensitatea delictelor, de gradul
prejudiciabil, de modalităţile şi mijloacele de săvîrşire:

7
A se vedea, în acest sens, Giurgiu N., op. cit., p.106-108; Ungureanu A., op. cit., p.139-140 (n.a.).
8
Rădulescu Sorin, Banciu Dan, Sociologia crimei şi criminalităţii, Ed. Şansa, Bucureşti, 1996, p.73-76.

5
1) Delicte simple (uşoare), fără urmări sociale deosebite (furtul necalificat etc.);
2) crime calificate (grave), cu urmări sociale mult mai grave;
3) crime deosebit (excepţional) de grave, ce pun în pericol viaţa şi sănătatea indivizilor,
securitatea internaţională etc.
În acest context propun sa analizăm structura criminalității în Republica Moldova pentru
anul 2017:
1.1 Structura criminalității în Republica Moldova pentru anul 2017
Biroul Naţional de Statistică prezintă informaţia privind situaţia infracţionalităţii în anul
2017.
Numărul infracţiunilor înregistrate este în scădere
Conform informaţiei Ministerului Afacerilor Interne în anul 2017, pe teritoriul republicii au
fost înregistrate 35,6 mii infracţiuni, înregistrînd o scădere de 15,0% faţă de anul precedent, iar
comparativ cu anul 2013 nivelul infracţionalităţii a scăzut cu 6,8%. Rata infracţionalităţii
constituie 100 infracţiuni la 10 mii locuitori comparativ cu 107 infracţiuni în anul 2013.

Figura 1. Rata infracţionalităţii, 2013 -2017

Nivelul infracţionalităţii este mai mare în mediul urban

Cea mai mare rată a infracţionalităţii rămîne a fi înregistrată în localităţile urbane şi mai cu
seamă în mun. Chişinău - 136 infracţiuni la 10 mii locuitori şi mun. Bălţi - 115 infracţiuni la 10
mii locuitori. Fiecare a treia infracțiune (31% din total infracţiuni) a avut loc în mun. Chişinău,
rata infracţionalităţii depăşind nivelul mediu pe ţară de 1,4 ori.
În raioanele Criuleni, Cahul şi Ialoveni este înregistrat cel mai mare nivel al
infracţionalităţii
În anul 2017, o rată mai mare a infracţionalităţii s-a înregistrat în Criuleni (112 infracţiuni la 10
mii locuitori), Cahul (97 infracţiuni la 10 mii locuitori) şi Ialoveni (94 infracţiuni la 10 mii
6
locuitori). Un nivel mai mic al infracţionalităţii se atestă în Sîngerei (57 infracţiuni la 10 mii
locuitori), dar și Glodeni, Șoldănești (cîte 49 infracţiuni la 10 mii locuitori).
Fiecare a cincea infracţiune este din categoria celor excepţional de grave, deosebit de
grave şi grave
Circa 22% din infracţiunile înregistrate sunt excepţional de grave, deosebit de grave şi grave,
inclusiv 3,1% revin infracţiunilor excepţional de grave şi deosebit de grave, iar 18,4% revin
celor grave. În ultimii 5 ani se înregistrează o scădere a infracţiunilor deosebit de grave (-17%),
a celor mai puţin grave (-9%) şi uşoare (-6%). La 10 mii locuitori, în medie revin 21,5
infracţiuni grave, cele mai multe infracţiuni fiind înregistrate în mun. Chişinău (33 cazuri la 10
mii locuitori).

Figura 2. Numărul infracţiunilor grave .în total infracţiuni înregistrate, 2013-2017

Aproape fiecare a patra infracţiune este comisă în locuri publice, iar fiecare a şasea este
comisă de către persoane în vîrstă aptă de muncă, dar fără ocupaţie
Fiecare a patra infracţiune a fost săvîrşită în locuri publice, iar cu aplicarea armelor de foc,
explozivelor şi grenadelor au fost săvîrşite 131 infracţiuni, inclusiv în 31 cazuri de huliganism,
21 cazuri de vătămări intenţionate, 13 cazuri de omor şi 8 cazuri de tîlhării. Din numărul total
de infracţiuni înregistrate, 17,3 % sunt săvîrşite de persoane în vîrstă aptă de muncă, dar fără
ocupaţie comparativ cu 16,2% în anul 2016.
Numărul infracţiunilor săvîrşite de minori este în descreştere
În anul 2017, de către minori sau cu participarea acestora au fost comise 2,2% din total
infracţiuni înregistrate. Comparativ cu anul precedent se remarcă o reducere cu 15,2% a

7
infracţiunilor săvârşite de minori, în special a infracţiunilor privind viaţa sexuală şi contra
patrimoniului. La 100 mii copii în vîrstă de pînă la 18 ani revin circa 117 infracţiuni comise de
minori, comparativ cu 163 în anul 2013. Cel mai mare nivel al ratei infracţionalităţii juvenile
din ultimii 5 ani s-a înregistrat în anul 2014. Minorii cel mai frecvent sunt implicaţi în săvîrşirea
furturilor, cu o pondere de 69,8%, după care urmează jafurile –6,8% şi huliganismul –3,5%.

Tabelul 1. Infracţionalitatea juvenilă, 2013-2017

2013 2014 2015 2016 2017

Infracţiuni săvîrşite de minori 1 142 1 166 998 941 798
inclusiv:
de către fete 89 84 78 78 103
de către băieţi 1 053 1 082 920 863 695
Rata infracţionalităţii juvenile, cazuri la 100 mii copii
cu vîrsta 0-17 ani 163 167 144 137 117

Fiecare a doua infracţiune este contra patrimoniului, iar fiecare a șasea în domeniul
transporturilor
În structura infracţiunilor înregistrate, fiecare a doua infracţiune este comisă contra
patrimoniului (48,4%), după care urmează infracţiunile în domeniul transporturilor (17,4%),
infracţiunile contra securităţii publice şi cele contra autorităților publice cîte 4,6%.
Figura 3. Structura infracţiunilor înregistrate după categorii, în anul 2017

8
 Mai multe infracţiuni contra sănătății și autorităților publice, dar mai puţine contra
patrimoniului, familiei şi minorilor
În anul 2017 au fost înregistrate mai multe infracţiuni contra sănătății publice comparativ cu
anul precedent, în special s-a majorat numărul infracțiunilor legate de droguri (+10,1%). De
asemenea, a crescut numărul infracţiunilor contra autorităților publice (+2,7%), inclusiv a
trecerii ilegale a frontierei (+16,1%) şi a infracţiunilor privind organizarea migrării ilegale (de
1,5 ori). În acelaşi timp, au fost înregistrate mai puţine cazuri de infracţiuni contra patrimoniului
(-23,2%), infracţiuni contra familiei şi minorilor (-44,2%) şi contra securității publice (-15,4%).
Fiecare a doua persoană a decedat în accidente rutiere şi fiecare a cincea din cauza
omorurilor
În anul 2017, numărul persoanelor decedate în urma infracţiunilor înregistrate a constituit 585
persoane. Astfel, aproape fiecare a doua persoană a decedat în urma accidentelor rutiere
(41,4%), urmat de decesul din cauza omorurilor (19,5%) şi vătămărilor intenţionate (9,7%).
Cele mai multe persoane au decedat în rezultatul infracţiunilor grave - 484 persoane.

Tabelul 2. Persoane decedate în urma infracţiunilor înregistrate, 2013-2017

2013 2014 2015 2016 2017

Total persoane decedate 698 663 596 642 585
inclusiv:
Excepţional de grave 65 59 72 84 63
Deosebit de grave 214 218 164 171 123
Grave 269 281 260 279 298
Puţin grave 100 100 98 103 98
Uşoare 50 5 2 5 3

Cel mai des victime ale violenței domestice sunt femeile, în special cele de 35-64 ani
În anul 2017, în urma violenței domestice au suferit 760 persoane, 73% din victime fiind femei.
Atît femeile cît și bărbații devin victime preponderent la vîrsta de 35-64 ani. Totodată, ponderea
băieților de 0-17 ani care suferă în urma violenței domestice este dublă față de cea a fetelor,
17,9% față de 7,8 %.

9
 Figura 4. Structura persoanelor care au suferit în urma violenței domestice pe sexe, 2015-2017

Numărul persoanelor care au comis infracţiuni este în scădere, iar cei mai mulți
infractori sunt bărbați
În anul 2017 au fost relevate 15,7 mii persoane care au comis infracţiuni, în scădere cu
10,4% comparativ cu anul precedent. Rata persoanelor care au comis infracţiuni a înregistrat o
valoare medie de 443 infractori la 100 mii populaţie, faţă de 495 infractori în anul precedent.
La 100 mii copii în vîrstă de pînă la 18 ani revin în medie 203 infractori.
Cel mai înalt nivel al infracţionalităţii este înregistrat în rîndul bărbaţilor, femeile
constituind o cotă mai mică în numărul persoanelor care au comis infracţiuni (8,0%). Femeile
sunt implicate în comiterea infracţiunilor grave în proporţie de 20,2% din totalul femeilor,
comparativ cu 17,1% din bărbaţi. La 100 mii femei revin în medie 68 femei care au comis
infracţiuni, iar în cazul bărbaţilor acest indicator constituie 848 persoane. Bărbaţii sunt implicaţi
mai mult în săvîrşirea infracţiunilor în domeniul transporturilor, huliganism, iar femeile în
săvîrşirea furturilor, escrocheriilor şi infracțiunilor legate cu droguri.

Tabelul 3. Numărul persoanelor relevate care au comis infracţiuni, 2015-2017

2017 în % faţă de
2016 2017
2015 2016
Total 17 162 17 576 15 745 89,6

10
 inclusiv:
Femei 1 322 1 317 1 262 95,8
Minori2 1 438 1 490 1 384 92,9
Persoane în vîrstă aptă de muncă, dar fără
ocupaţie 9 100 9 401 8 081 86,0
În grup 1 521 1 641 1 416 86,3
În stare de ebrietate 2 740 2 850 3 383 118,7
Au săvîrşit infracţiuni pentru prima dată 16 632 16 844 14 924 88,6
Anterior au comis infracţiuni 530 732 821 112,2

Femeile comparativ cu bărbaţii încalcă legea la o vîrstă mai înaintată

Astfel, cel mai frecvent comit infracţiuni femeile în vîrstă de 30 şi mai mulţi ani (55,7%) şi cele
în vîrstă de 18-24 ani (21,3%), iar în cazul bărbaţilor acest indicator constituie 48,3% şi 25,7%.
Circa 27,8% din bărbaţi şi 5,1% din femei în vîrstă de 30 ani şi peste au fost în stare de ebrietate
în momentul săvîrşirii infracţiunii, cel mai frecvent aceştia au comis infracţiuni în domeniul
transportului.
Persoane condamnate
În medie în fiecare zi circa 29 persoane sunt condamnate, inclusiv 27 bărbaţi
Numărul persoanelor condamnate în anul 2017 a constituit 10,5 mii persoane, ceea ce
înseamnă că în fiecare zi 29 persoane sunt condamnate. Comparativ cu anul precedent numărul
lor s-a majorat cu 4,2%.

Figura 5. Persoane condamnate la 10 mii locuitori, 2013-2017

11
 La 10 mii locuitori în medie revin 29,5 condamnaţi, cu 3 condamnaţi mai mult comparativ
cu anul 2013. Femeile deţin o cotă de 6,0% în numărul total al condamnaţilor, iar la 10 mii
femei revin în medie 3,4 femei condamnate comparativ cu 57,6 bărbaţi condamnaţi la 10 mii
bărbați. Rata minorilor condamnaţi înregistrează un nivel de 5,5 condamnaţi la 10 mii copii de
0-17 ani.
Cel mai des infractorii sunt condamnaţi pentru infracţiuni în domeniul transporturilor,
furturi şi infracțiuni legate de drogur

Figura 6.Structura condamnaţilor după principalele categorii de infracţiuni, în anul 2017

În majoritatea cazurilor delicvenţii au fost condamnaţi pentru infracţiuni în domeniul

transporturilor –31,4%, savîrşirea furturilor – 14,3%, infracţiuni legate de droguri – 7,2%, acte
de huliganism –7,1%, precum și infracțiuni contra autorităților publice și jafuri - cîte 3,9%, etc.
Munca neremunerată în folosul comunității, condamnarea condiţionată şi amenda sunt
principalele pedepse aplicate
Cel mai frecvent au fost aplicate următoarele pedepse: munca neremunerată în folosul
comunității –2708 persoane (25,9%), condamnarea condiţionată - 2634 persoane (25,2%),
aplicarea amenzii – 2482 persoane (23,7%), privaţiunea de libertate - 2219 persoane (21,2%).
În cazul minorilor predomină condamnarea condiţionată (42,2%), după care urmează
privaţiunea de libertate (24,1%) şi munca neremunerată în folosul comunităţii (15,6%).
Femeile într-o măsură mai mare sunt condamnate condiţionat comparativ cu bărbaţii
În anul 2017 condamnarea condiţionată a fost stabilită pentru 38 la sută din femei,
comparativ cu 24 la sută din bărbaţi. Totodată, pe lîngă amendă şi închisoare, fiecare al patrulea

12
bărbat condamnat a fost pedepsit cu munca neremunerată în folosul comunităţii, iar în cazul
femeilor această pedeapsă a fost stabilită pentru 11 la sută din femei condamnate

Tabelul 4. Repartizarea condamnaţilor după principale tipuri de pedepse stabilite de instanţele

judecătoreşti,2015-2017

.
2015 2016 2017
inclusiv: inclusiv: inclusiv:
Total Total Total
femei minori femei minori femei minori
11
Total condamnaţi 682 721 374 10 038 637 335 10 460 625 377
inclusiv:
Închisoare 2 245 127 62 2 157 131 78 2 219 114 91
Amendă 3 708 218 33 3 229 188 33 2 482 179 21
Condamnare
condiţionată 3 208 283 185 2 700 227 187 2 634 238 159
Suspendarea
executării pedepsei 7 7 - 9 9 - 14 6 -
Muncă
neremunerată în
folosul comunităţii 2 194 69 38 1 636 70 29 2 708 66 59
Alte pedepse 320 17 56 307 12 8 403 22 47

Cei mai mulți condamnați ce revin la 10 mii locuitori sunt în raioanele Hîncești, Bălți și
Ștefan-Vodă
În regiunea Nord, cei mai mulți condamnați au fost în raioanele Bălți (39,9 condamnați la
10 mii locuitori) și Dondușeni (36,3 condamnați la 10 mii locuitori), în Centru în raioanele
Hîncești și Ialoveni (41,2 și respectiv 35,4 condamnați la 10 mii locuitori), iar la Sud în
raioanele Ștefan Vodă și Cimișlia (38,7 și respectiv 31,9 condamnați la 10 mii locuitori).
Pedeapsa cu închisoare a fost preponderent aplicată pentru cei care au comis omoruri și
jafuri
În anul 2017, numărul persoanelor care îşi ispăşesc pedeapsa în instituţiile penitenciare s-a
majorat cu aproximativ 17,4% comparativ cu anul 2013. Totodată, din total persoane deţinute
circa 7,8% sunt femei. La 100 mii locuitori revin în medie 177 persoane deţinute. Cazurile de
omor au determinat pedeapsa cu închisoare pentru 1442 persoane, acestea fiind urmate de
persoanele care au comis jafuri - 748 persoane. Ceilalţi au fost condamnaţi pentru infracțiuni
legate de droguri – 734 persoane, furt - 601 persoane, vătămare intenţionată gravă - 589
persoane, tîlhării - 557 persoane, iar pentru viol și huliganism - 589 și respectiv 486 persoane

Tabelul 5. Numărul deţinuţilor în instituţiile penitenciare după tipul infracţiunii săvîrşite, 2013 - 2017

2013 2014 2015 2016 2017

Inclusiv Inclusi Inclusiv Inclusiv Inclusiv
Total Total Total Total Total
minori minori minori minori minori

13
 5 5 6 6 6
Total deţinuţi 363 75 760 59 334 39 377 30 294 34
inclusiv:
1 1 1 1 1
Omor 261 20 461 17 501 13 568 6 442 10
Vătămări
intenţionate
grave 637 - 563 1 604 - 537 3 669 2
Viol 502 15 536 11 626 9 604 8 589 11
Furt 747 18 625 15 643 7 677 6 601 7
Jaf 427 16 473 14 538 9 526 6 748 3
Tîlhării 594 - 580 1 597 1 488 1 557 1
Huliganism 119 1 104 - 162 - 154 - 486 -
Infracţiuni legate
de droguri 319 - 286 - 351 - 340 - 734 -
1 1 1
Altele 757 5 132 - 312 - 483 - 468 -

Persoanele deţinute preponderent au termenul de ispăşire a pedepsei de la 5 pînă la 10

ani
Conform perioadei de ispăşire a pedepsei, 36 la sută din deţinuţi ispăşesc termenul de la 5
la 10 ani privaţiune de libertate. Pe parcursul anului 2017, în detenţie pe viaţă se aflau cu 4,2%
mai multe persoane comparativ cu anul precedent. Totodată, numărul minorilor deţinuţi în
instituţiile penitenciare de tip închis a constituit 34 persoane şi a crescut cu 13,3% comparativ
cu anul precedent. Minorii deţinuţi în penitenciare în proporţie de 32 la sută îşi ispăşesc
pedeapsa pentru comiterea violurilor – 11 minori, pentru omor - 10 minori (29,4%), iar pentru
furturi și jaf cîte 20,6% și respectiv 8,8%.

Figura 7. Structura deținuților după vîrstă și sexe, în anul 2017

În funcție de vîrsta deținuților constatăm că femeile au o vîrstă mai înaintată comparativ cu

bărbații, fiecare al treilea bărbat deținut va avea vîrsta de 20-29 ani iar fiecare a doua femeie

14
deținută va avea între 30-39 ani. Totodată, nici o femeie în vîrstă de pînă la 20 ani nu este
deținută în timp ce 4,7% din bărbații deținuți au sub 20 ani.9

Această abordare juridico-penală, de pe poziţiile dreptului penal, însă, nu este în măsură

să ofere date suficiente pentru înţelegerea aprofundată a fenomenului criminalităţii, precum şi
a cauzelor şi condiţiilor care le generează. De aceea se utilizează datele şi informaţiile mai
multor discipline juridice şi extrajuridice:
Criminologia, care furnizează elemente privind cauzele, legităţile şi condiţiile de
producere a crimelor, modalităţi şi forme de prevenire sau tratament a crimelor şi criminalilor.
Statistica penală, ramură a statisticii juridice, care oferă informaţii şi date cu privire la
volumul şi mărimea fenomenului criminal, forma, intensitatea, numărul de distribuire a
crimelor şi criminalilor.
Psihologia judiciară, care oferă informaţii privind caracteristicile psihice ale criminalilor
şi victimelor, ale martorilor, precum şi date referitoare la existenţa vinovăţiei şi a
responsabilităţii.
Penalogia şi ştiinţa penitenciară, avînd ca obiect de studiu formele şi tipurile de aplicare a
pedepselor penale şi de executare a sancţiunilor etc

2. Dinamica criminalităţii
Criminologia efectuează cercetări şi cu privire la formele criminalităţii în timp, în scopul de
a descoperi corelaţii şi regularităţi ale acesteia. Desigur, fenomenul criminal are o dimensiune
în timp, decurge în timp, se săvîrşeşte în mod continuu, reluîndu-se mereu. Astfel, ea are o
durată, continuitate şi forme în timp. Criminalitatea nu are pauze decît de scurtă durată. Ea se
produce zi de zi, săptămînă de săptămînă, lună de lună, an de an etc. În afară de aceste unităţi
de timp, în criminologie se fac cercetări asupra diferitelor forme în timp ale ei: criminalitatea
săptămînală, lunară, sezonieră, în timp de revoluţii sau război etc. Dinamica criminalităţii poate
fi cercetată, la fel, pe termene scurte şi pe termene lungi (chiar la nivel de secole). Astfel, se
urmăreşte mersul istoric al fenomenului.

9
http://www.statistica.md/public/files/ComPresa/Justitie/2017/Infractionalitate_2017_7.PNG. Vizitat la
12.11.2018

15
 Dinamica criminalităţii reprezintă modificările cantitative şi calitative intervenite în
structura acestui fenomen, prin comparaţie cu intervale de timp şi spaţiu succesive, reflectînd
cursul general al criminalităţii şi tendinţele sale.
În asemenea mod, dinamica criminalităţii permite a elabora atît ipotezele realiste privind
cauzele care generează criminalitatea, cît şi prognoze pentru desfăşurarea ei probabilă,
preconizîndu-se, totodată, mijloace de profilaxie mai eficiente.10
Bineînţeles, este necesar să se cunoască cursul criminalităţii11 pe ţară, pe regiuni, pe oraşe
şi comune; este necesar să se cunoască mersul criminalităţii generale dacă creşte sau dacă 1
Giurgiu N., op. cit., p.108. 2 Oancea I., op. cit., p.55-62. 33 descreşte şi în ce ritm. Dar, pe lîngă
cursul general al criminalităţii, mai trebuie urmărit cursul criminalităţii pe grupe de infracţiuni
şi categorii de infractori.
Cunoaşterea criminalităţii în dimensiunea timp arată gradul sau ritmul de mişcare sau
intensitate al fenomenului, ceea ce prezintă importanţă. Una este să se constate o criminalitate
care creşte de la an la an, şi alta este să se constate o criminalitate staţionară sau care scade de
la un an la altul.
Pe baza observării evoluţiei fenomenului infracţional, în decursul timpului, au fost elaborate
diverse teze, legi, teorii şi curente după care s-ar conduce dinamica criminalităţii, dintre care:
-“legea termică a criminalităţii” (A. Quetelet şi A.M. Guerry);
- “legea saturaţiei” (Enrico Ferri);
- “teza caracterului condiţionat şi specific al criminalităţii” (în teoria marxistă) etc.
Evident, dinamica criminalităţii – indiferent de natura cauzelor care o generează - trebuie
să se întemeieze pe o cunoaştere veridică a tendinţelor fenomenului, urmînd să se folosească de
statistici reale şi de utilizarea unor mijloace de investigaţie ştiinţifice.
2.1 Mişcarea săptămînală, sezonieră şi anuală12

Cercetările făcute în raport cu aceste unităţi sunt interesante şi utile. Aparent, s-ar crede că
acesta este un aspect neînsemnat, totuşi, după cercetări, au apărut aspecte specifice şi au fost
formulate concluzii ce trebuie avute în vedere.
Infracţionalitatea săptămînală - ca regulă generală, infracţiuni se comit în orice zi a săptămînii,
în special cînd este vorba de infracţiuni ocazionale, apărute în situaţii spontane (de exemplu,
accidente rutiere). Cu toate acestea, cercetările au arătat că în anumite zile ale săptămînii,
infracţiunile sunt mai frecvente. Aşa, în zilele de sfîrşit de săptămînă, duminici, în zilele de

10
Giurgiu N., op. cit., p.108
11
Oancea I., op. cit., p.55-62.
12
Oancea I., op. cit., p.56.

16
sărbătoare, infracţiunile sunt mai frecvente, îndeosebi infracţiunile contra persoanei (vătămări
ale integrităţii corporale etc.). De asemenea, s-a constatat că în zilele de plată a salariului în
mediul industrial, comercial etc., infracţiunile sunt mai frecvente. De regulă, după încasarea
salariului are loc consumul de alcool şi sub influenţa acestuia, se trece mai uşor la comiterea de
infracţiuni.
Infracţionalitatea lunară, adică cea cuprinsă în limitele unei luni calendaristice, manifestă şi
ea unele caracteristici. Astfel, ea este mai ridicată la mijlocul şi la sfîrşitul lunii. De regulă,
mijlocul şi sfîrşitul lunii coincid cu plata salariului ori cu alte evenimente şi ceremonii familiale
ori personale (nunţi, cumătrii etc.), care favorizează atît ocazii de contacte sociale, cît şi
conflicte sociale. De asemenea, zilele de tîrg (“bazar”) sunt şi prilejuri de infracţiuni.
Infracţionalitatea sezonieră, adică infracţionalitatea după anotimpuri, a fost printre primele
forme studiate.13 S-a constatat că în anotimpurile calde (vara) se comit mai multe infracţiuni
contra persoanei (loviri, infracţiuni sexuale etc.), iar în anotimpurile reci (iarna) se comit mai
multe infracţiuni contra patrimoniului (furturi etc.). S-a constatat că factorul fizic (clima) ar fi
acela care determină o asemenea mişcare a infracţiunilor: ”Chiar şi unele mici schimbări
atmosferice au importanţă: cîteva grade de altitudine pot schimba temperamentul persoanei;
creşterea temperaturii poate duce la o explozie de violenţă”…14
Adevărul este că factorul fizic este numai în aparenţă determinant, în realitate fiind numai
punctul de pornire, în sensul că el oferă ocazii (favorizante) de săvîrşire a infracţiunilor (ieşirea
la natură, parcuri, păduri, plimbări etc.). Sezonul cald (vara) oferă mai multe ocazii de contacte
între oameni, care favorizează şi infracţiunile (infracţiuni de violenţă, infracţiuni sexuale etc.).
Iarna, dimpotrivă, cu dificultăţile de frig şi de alimentare, creează condiţii care favorizează
comiterea de infracţiuni contra patrimoniului: “Delictele contra bunurilor sunt mai frecvente în
lunile de iarnă, ce se explică prin aceea că lipsurile sunt mai mari, posibilităţile de cîştig mai
reduse…”15.
Criminalitatea anuală este cercetată pe mai multe planuri, deoarece ea reprezintă totalitatea
infracţiunilor săvîrşite într-o ţară pe timp de un an. De regulă, totalul infracţiunilor din lunile
anului se adună reprezentînd totalul infracţionalităţii anului respectiv. Acest total, comparîndu-
se cu totalul general din anul precedent (sau anii precedenţi), va marca o menţinere la acelaşi
nivel a infracţionalităţii, o creştere sau o descreştere pe anul respectiv.

13
Roşca Al., Infractorul minor, Cluj, 1932, p.109
14
Кетле А., Социальная система и законы ею управляющие, С. – Пб., 1866, p.100.
15
Roşca Al., op. cit., p.110.

17
 Desigur, un asemenea procedeu este corect şi exact. Cifra care indică menţinerea, creşterea
sau descreşterea exprimă o situaţie reală, iar concluziile ce se trag sunt folositoare. Ele vor
exprima, în acelaşi timp, o menţinere, o descreştere sau o creştere a cauzelor şi condiţiilor
generale ale criminalităţii respective.16
Aşa, în fosta URSS în 1970 s-au înregistrat 431 infracţiuni la 100.000 oameni; în 1980 –
576; în 1989 - 849; în 1990 – 969.17
Indicatorii pot fi exprimaţi în cifre, cît şi în procente. De exemplu: în anul 1998 în Republica
Moldova s-au înregistrat 36.159 infracţiuni, sau cu 3.719 infracţiuni mai puţine ca în anul 1997,
ceea ce constituie - 9,3%, iar în categoria celor grave înregistrîndu-se o reducere cu 1.808
infracţiuni sau cu 18,0%.18
Cu toate acestea, o atare cercetare, care s-ar limita la indicatorii întregii criminalităţi,
indicatorii generali ai tuturor felurilor de infracţiuni care compun criminalitatea anului, este
insuficientă fiindcă:
a) menţinerea unui grup de infracţiuni – exemplu, cele contra persoanei – şi a descreşterii
altui grup de infracţiuni, exemplu, cele contra autorităţii, ar putea face ca cifra finală generală
să se apropie de cifra finală din anul trecut;
b) descreşterea poate fi rezultatul descreşterii unui singur grup de infracţiuni, pe cînd toate
celelalte grupe au crescut.
În toate aceste ipoteze, s-ar ascunde mişcarea criminalităţii pe grupe şi, totodată, o
ascundere a cauzelor adevărate care conduc la menţinere, creştere sau descreştere. De aceea,
cercetarea infracţionalităţii anuale trebuie completată cu cercetarea mişcării pe grupe –
mişcarea infracţionalităţii contra vieţii şi sănătăţii persoanei, contra patrimoniului etc. Mai mult
decît atît, după aceea se poate face un pas mai departe, anume, în grupul care creşte cel mai
mult, să se cerceteze cîteva infracţiuni, care dau tonul în acel grup (exemplu, din cadrul
infracţiunilor contra patrimoniului, să se cerceteze mişcarea infracţiunii de furt etc.).
Criminalitatea anuală reprezintă un fragment redus din mişcarea criminalităţii anuale. De multe
ori, în conţinutul criminalităţii anuale se cuprind infracţiunile săvîrşite în ultimele săptămîni sau
luni ale anului precedent, care se află în faza anchetei penale sau de judecată; sau în
infracţionalitatea anuală se cuprind infracţiuni comise în anul (sau anii) precedent, dar
nedescoperite şi nejudecate la timp. De aceea, mişcarea infracţionalităţii pe mai mulţi ani,
îndeosebi mişcarea ei pe cinci sau zece ani, dacă se cercetează cu atenţie, se pot trage concluzii

16
Oancea I., op. cit., p. 57
17
Криминология (под ред. В. Орехова), op. cit., p.57
18
Ciobanu I., op. cit., p.105.

18
mai temeinice. Desigur, cercetarea anuală este utilă pentru aspecte minore ale criminalităţii,
îndeosebi privind cauzele şi condiţiile care pot influenţa săvîrşirea de infracţiuni19.
2.2 Mişcarea criminalităţii pe perioade mai lungi
În criminologie se studiază şi criminalitatea pe termene lungi: pe 5 , 10, 20, 25 de ani, pe
50 şi chiar 100 de ani. Informaţiile pe termen de 10 ani sunt cele mai bogate, iar concluziile mai
interesante. Aşa, se apreciază că într-o perioadă decenală (de 10 ani), se manifestă oscilaţii ale
criminalităţii, care se datorează unor factori cum sunt cei economici, sociali, politici, culturali,
plus alţi factori secundari ori accidentali (de exemplu, factori de politică penală, unele
incriminări exagerate sau dezincriminări pripite, amnistii, graţieri). Dar, după oscilaţii,
fenomenul se stabilizează, manifestînd un curs oarecum stabil şi regulat.
Aşa, s-a constatat că, în Franţa, în anii cu evenimente social-politice importante (exemplu,
în 1890-1892 – criza economică, în 1914-1919 – primul război imondial, în 1939-1945 – al
doilea război mondial), criminalitatea a crescut mult, pentru ca după aceea, odată cu revenirea
la timp de pace, fenomenul să coboare pînă la un nivel ceva mai ridicat decît cel anterior şi apoi
să se menţină la acest nivel. Făcîndu-se raportarea numărului de condamnaţi la 100.000
locuitori, se constată: în unii ani, numărul condamnaţilor la 100.000 locuitori este de 490-610;
în unii ani, numărul este de 500 condamnaţi; în alţi ani, numărul este de 550-600 la 100.000
locuitori, deci o creştere ponderată dar continuă20.
După toate cercetările făcute, cursul criminalităţii se schimbă în timp, influenţat de crize
economice, şi există unele corelaţii între fenomenul economic şi fenomenul criminal. Anume,
criza economică, înseamnă şomaj, inflaţie, creşterea preţurilor şi privaţiuni pentru multe
categorii sociale. Toate acestea atrag după sine creşterea criminalităţii.21
2.3 Mişcarea criminalităţii în timp de revoluţii
Evenimentele politice şi sociale în timp de revoluţii au un impact deosebit asupra
criminalităţii. În cercetările criminologice s-au urmărit două aspecte:
- infracţiunile politice,
- infracţiunile de drept comun.
Este evident faptul că, în timpul revoluţiei se confruntă cel puţin două tabere, două părţi
antagoniste. Revoluţionarii, care vor o nouă aşezare politică şi conservatorii, care vor
menţinerea sistemului politic şi social existent. Între aceste forţe izbucnesc conflicte şi ciocniri
violente, care nu se limitează doar la o simplă combatere de idei, ci ajung la lupte fizice reale.

19
Oancea I., op. cit., p.57-58
20
Leaute J., Cercetări asupra criminalităţii în Franţa, pe perioada 1865-1965, citat de Oancea I., op. cit., p. 59.
21
Pinatel J., La societe criminogene, Ed. Calman – Levy, Paris, 1974, p. 38.

19
Se comit omoruri, răniri, incendii, distrugeri etc. Însă, aceste fapte sunt privite ca fapte politice,
unde luptătorii, de regulă, nu luptă pentru interese personale, ci pentru interese comune, care ar
aduce schimbări politice şi sociale mai bune. Aceste fapte nu îmbracă trăsături criminale şi de
aceea nu se urmăresc şi nu se judecă (revoluţionarii devenind eroi, apreciaţi că au luptat pentru
binele poporului).
În criminologie mult mai importante sunt fenomenele privind criminalitatea de drept
comun, săvîrşite de persoane fără legătură cu evenimentele politice şi sociale, însă cu ocazia
acestora. În special, după revoluţie, criminalitatea de drept comun ia o mare amploare. Numărul
furturilor, jafurilor, tîlhăriilor, omorurilor, distrugerilor etc., cunoaşte în această perioadă o
creştere considerabilă. Aşa s-a întîmplat în timpul revoluţiei franceze şi al revoluţiilor din
celelalte state occidentale, în timpul revoluţiei (şi după) socialiste din 1917 şi în timpul
revoluţiilor socialiste de după cel de-al doilea război mondial din ţările Europei de Est.22
2.4 Criminalitatea în timp de război
Cercetările întreprinse cu privire la dinamica criminalităţii pe timp de război ne relatează o
tendinţă de creştere, iar după război, o tendinţă de stabilizare, dar la un nivel mai ridicat decît
cel dinainte de război. Aşa, la începutul războiului criminalitatea scade, marcînd o coborîre
vădită faţă de nivelul de pînă atunci. După aceea, criminalitatea începe să crească, aceasta
durînd toată perioada de război. După terminarea războiului, criminalitatea iarăşi începe să
scadă, însă de cele mai multe ori, neajungînd la nivelul criminalităţii dinainte de război. În
Anglia, de expemplu, în 1938-1939 s-au înregistrat 280.000 infracţiuni, în 1940 mai puţine,
pentru ca în 1941 să ajungă la 360.000 şi continuînd a creşte pînă în 1944.
Creşterea criminalităţii în timp de război are unele explicaţii, cum ar fi: greutăţile războiului;
greutăţi privind aprovizionarea; greutăţi de viaţă, ce împing la infracţiune persoane, care în mod
normal n-ar comite infracţiuni; scăderea rezistenţei morale; slăbirea educaţiei copiilor şi a
tinerilor, ca rezultat al mobilizării părinţilor în război; slăbirea respectului faţă de legile care
interzic infracţiunile; slăbirea şi dezorganizarea aparatului de urmărire penală şi de judecată ca
urmare a mobilizării; scăderea respectului faţă de bunuri şi proprietate etc.23
2.5Mişcarea criminalităţii în ţara noastră
Aici vom face unele referiri la statistica criminalităţii din Basarabia secolului XIX. Ca punct de
plecare în efectuarea analizei v-om face referinţă la anii 1873-1875, cînd se săvîrşeau în medie:
100 omoruri, 50 violuri, 140 jafuri şi tîlhării anual. Aşa, coeficientul de violenţă (Cv) al

22
Oancea I., op. cit., p. 61
23
Oancea I., op. cit., p. 62.

20
categoriilor date de infracţiuni constituia, respectiv: la omoruri - 8,6; la violuri - 4,3; la jafuri şi
tîlhării – 10,1. Coeficientul sumar al violenţei fiind egal cu 25,0.
În anii 1876-1880 Cv constituia 26,3; în 1881-1885 – 23,9; în 1886-1890 – 27,7; în 1891-
1895 – 31,3; în 1896-1900 – 33,1. Utilizînd şi un alt termen – coeficientul distructiv (Cd), cu
ajutorul căruia măsurăm creşterea anuală a violenţei în societate, observăm că în anii 1873-
1900, violenţa în Basarabia a crescut cu 0,31 unităţi. Aici menţionăm că nivelul violenţelor cu
acest prilej a sporit în aceiaşi perioadă cu 189,1 %, adică procesul de acumulare a violenţei
rămînea în urmă faţă de procesele demografice. V-om remarca la fel, că în Basarabia frecvenţa
infracţiunilor menţionate nu era mai mare, decît, în general frecvenţa infracţiunilor în Imperiul
Rus, precum şi în alte ţări ale Europei (Franţa, Anglia, Polonia etc.).
Începînd cu 1971 în Moldova nivelul celor mai grave forme de violenţă se află într-o
permanentă creştere, care însă nu este uniformă. Dacă în anii 1971-1975 coeficientul violenţei
alcătuia pe an 17,0, în următorii ani el constituia: 1976-1980 –23,7; 1981-1985 – 32,5. În 1986
se observă o uşoară scădere după ce urmează o creştere bruscă a tuturor indicatorilor.
Coeficientul violenţei a crescut de la 28,5 (1986) la 79,0 (1992).
Coeficientul distructiv în ultimii ani a constituit 8,4 unităţi anuale, în timp ce în 1985 el
alcătuia doar 1,5. Aceasta înseamnă că procesul de intensificare a violenţei în societate a sporit
pînă în 1985 de 5 ori, iar din 1986 pînă în prezent de 24 ori. Aceste concluzii pot fi confirmate
şi prin alte date. Astfel, dacă nivelul infracţiunilor menţionate a sporit în ultimii 20 de ani cu
464%, atunci nivelul populaţiei în aceiaşi perioadă cu 120,7 %.24
Criminalitatea în Republica Moldova a crescut semnificativ de la declararea
independenței în 1991. În societate au apărut grupări criminale organizate conduse de autorități
criminale - „hoți în lege”, care, parțial, începând cu anul 2001 au fost arestate și condamnate la
perioade mari de detenție.
Un aspect îngrijorător îl reprezintă creșterea mare a criminalității organizate care colaborează
strîns cu rețele internaționale de criminali și care a dus la creșterea traficului de ființe
umane, contrabandă, trafic și prelevarea ilegală a organelor umane.
Pe parcursul a șase luni ale anului 2015, pe teritoriul republicii (cu excepția Transnistriei)
au fost înregistrate 18.696 de infracţiuni.
În aceeași perioadă a anului trecut, procurorii raportau 19.603 infracțiuni.
Prin urmare, putem constata o ușoară diminuare a numărului de cazuri de încălcare a legii.
Date neoficiale, însă, denotă faptul că, în realitate, organele de drept nu înregistrează circa 30 la

24
Бужор Валерий, О сущности преступности, Кишинев, 1998, p. 46-49

21
sută din infracțiuni. Dovadă a acestui fapt, în raportul Procuraturii avem o scădere cu 21 la sută,
adică cu 55 de cazuri de evaziune fiscală și o diminuare simțitoare a acțiunilor de contrabandă.
Potrivit procurorilor, cele mai multe infracțiuni sunt cele ușoare, cum ar fi furturile sau
actele de huliganism comise la un șpriț — 7.143 de cazuri. Analiza nivelului criminalităţii
în baza categoriilor de infracţiuni a reliefat o dinamică ascendentă, cu precădere a celor contra
patrimoniului, fiind înregistrate 9.615 cazuri sau 51,58 la sută din numărul total de infracţiuni
înregistrate la nivel de ţară. Pe de altă parte, în primele șase luni a crescut cu 146 de cazuri
numărul pungăşiilor, al tâlhăriilor cu 12 cazuri, al accidentelor rutiere cu 24, al infracţiunilor
economice cu 67 de cazuri, inclusiv fabricarea şi punerea în circulaţie a banilor falşi —
cu 156 de cazuri, contra securităţii publice cu cinci cazuri, inclusiv de banditism — cu cinci
cazuri, deținerile ilegale de arme — cu 11 cazuri, infracţiunile contra sănătăţii publice —
cu 34 de cazuri, inclusiv infracţiunile privind circulaţia ilegală a drogurilor — cu 31 cazuri
și infracţiunile comise de grupuri organizate — cu 28 de cazuri.
Per ansamblu, Procuratura Generală atestă o scădere a criminalităţii în majoritatea unităţilor
administrativ-teritoriale, cele mai multe fiind înregistrate în capitală, cu 35,9 la sută față
de 2014. Mult mai puţine infracţiuni au fost înregistrate în municipiul Bălţi, precum
şi în raioanele Drochia, Briceni, Făleşti, Ocniţa, Călăraşi, Hânceşti, Nisporeni, Rezina,
Şoldăneşti, Basarabeasca şi Ştefan Vodă. Autoritățile au și explicații de ce se întâmplă toate
aceste orori, chiar dacă tendințele par a fi oarecum relaxante.
Potrivit studiului efectuat de procurori, dinamica criminalităţii este influenţată de factori
de ordin legislativ, instituţional, economico-financiar şi social, fiind determinată de sărăcie,
starea de criză socială, salarizarea precară, rata înaltă a şomajului, nivelul scăzut al culturii
juridice, nemotivarea timpului liber, migraţia masivă a populaţiei în interiorul şi în exteriorul
ţării, abandonul copiilor etc., fenomene despre care auzim zilnic la micul ecran.
Apropo, cei mai grei ani infracționali în Republica Moldova au fost anii ‘90, când totul în jur
era marcat de haos economic și social. În 1993, poliția raporta 37.073 de infracţiuni, iar
în 1995 — 38.409.25

3.CONCLUZIE
Consider ca la momentul actual principal cauza a infracționalității în Republica Moldova este
situația economica nefavorabilă. . Instabilitatea economică şi inconsecvenţa acţiunilor poate
conduce ţara spre o explozie social-economică, care se poate manifesta fie prin hiperinflaţie,

25
https://ro.wikipedia.org/wiki/Criminalitatea_%C3%AEn_Republica_Moldova Vizitat la13.11.2018

22
fie prin creşterea catastrofală a şomajului (acest lucru având drept consecinţă migraţiunea forţei
de muncă, pe de o parte, şi creşterea infracţionalităţii, pe de altă parte), fie prin sporirea ponderii
163 Probleme de prevenire şi combatere a criminalităţii de către organele afacerilor interne în
perioada recesiunii economice economiei subterane, în condiţiile imperfecţiunii sistemului de
protecţie socială. Acum, mă voi opri în mod special la o serie de măsuri economico-sociale ce
pot contribui, în opinia mea, la creşterea economiei, în general, şi la prevenirea creşterii
criminalităţii, în special (care este, de asemenea, şi o urmare a instabilităţii şi crizei economice),
având în vedere faptul că în Republica Moldova s-a creat o situaţie economico-socială unică,
situaţie determinată atât de problemele ce necesită o soluţionare fără precedent, cât şi de
caracteristicile structurale şi instituţionale tradiţionale. Subestimarea acestor factori,
manifestată la etapele iniţiale de desfăşurare a reformelor economice, a condus în mare măsură
la aceea că rezultatele reale s-au dovedit a fi departe de cele scontate.
În prezent, pentru a accelera relansarea economică a ţării, este nevoie de a obţine capitaluri
în scopul realizării unui proces investiţional ce ar contribui la crearea de noi locuri de muncă şi
la sporirea veniturilor, acest lucru realizânduse doar ca urmare a creării unor condiţii favorabile
de activitate, prin elaborarea unor norme de drept şi scheme de dirijare şi reglementare adecvate.
În acelaşi timp, este necesar de a crea mecanisme care să contribuie la investirea veniturilor
externe ale cetăţenilor Republicii Moldova în activităţi economice rentabile. Astfel, elementele
de bază ale reformei economice sunt:
– restructurarea şi liberalizarea economiei;
– politica de stabilizare macroeconomică;
– orientarea activităţii agenţilor economici spre activităţi economice rentabile şi viabile, ce
corespund interesului general naţional, exclusiv prin pârghii economice;
– perfecţionarea sistemelor de protecţie şi asigurare socială.
În aceste condiţii, se impune necesitatea adoptării unei strategii macroeconomice, luând în
considerare faptul că în ultimul timp s-au obţinut progrese considerabile în teoria şi practica
managementului macroeconomic, privind definirea şi aplicarea unor noi concepte teoretico-
practice şi că, în prezent, s-au produs unele mutaţii atât la nivelul economiei naţionale a
Republicii Moldova, cât şi la nivelul economiei mondiale.
Un alt aspect important al creşterii şi dezvoltării economice îl constituie gradul de integrare
a Republicii Moldova în circuitul economic internaţional, fapt ce implică necesitatea
introducerii unui regim protecţionist flexibil, încât acesta să nu conserveze înapoierea şi să
stimuleze sporirea gradului de competivitate a produselor naţionale.

23
 Din acest punct de vedere, agenţii economici moldoveni trebuie să conştientizeze că statul
le oferă timp necesar pentru modernizarea tehnologică, dar nu îi va putea proteja în detrimentul
consumatorilor. Participarea Republicii Moldova la circuitul economic internaţional presupune
deschiderea economiei naţionale pentru agenţii economici din alte ţări, fapt deosebit de
important pentru transformările economice. Pentru realizarea acestui obiectiv, este necesar de
a efectua următorii paşi:
1. Specializarea economică, unde schimbările se determină nu prin for- 164 Materialele
conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale, 15 octombrie 2009 ţa deficitelor sau excedentelor
din interiorul ţării, ci pe baza costurilor comparative.
2. Obţinerea comparabilităţii proporţiilor preţurilor naţionale la principalele mărfuri cu cele
mondiale.
3. Stabilizarea situaţiei financiar-voluntare, astfel încât datoria externă să nu creeze dificultăţi
la atragerea noilor credite şi să nu excludă creşterea economică.
4. Accesul liber al agenţilor economici moldoveni la pieţele internaţionale de mărfuri, servicii,
informaţii, tehnologii.
5. Libera alegere de către agenţii economici a partenerilor comerciali şi a pieţelor de desfacere
a mărfurilor şi serviciilor.
6. Transformarea activităţii economice internaţionale într-o componenţă organică a activităţii
societăţilor economice.
7. Deschiderea pieţei interne pentru concurenţa străină în combinare cu protecţia flexibilă a
agenţilor economici autohtoni.
8. Asigurarea garanţiilor juridice şi economice, inclusiv protecţia proprietăţilor.
9. Orientarea politicii tehnologice industriale şi sociale spre standardele internaţionale.
10. Apropierea dreptului naţional comercial de cel internaţional şi superioritatea obligaţiilor
contractuale internaţionale asupra celor naţionale, ce presupun folosirea arsenalului de metode
de reglementare a relaţiilor economice externe, unanim recunoscute în practica mondială,
combinate în funcţie de situaţia economică a ţării.

24