Baza legală de formare a unei poziţii active a culturii juridice.

Săîncercăm de a treceînrevistăbazanormativăexistentă din RM care face ca

statulsăcontribuieprininstituţiile sale la o poziţieactivă a uneiconştiinţejuridice.
Înacestsens a fostconsultatun complex întreg de acte normative din care
rezultăcăatitudinealegalăfaţă de pregătireaculturiijuridice a populaţieiexistă.
1) Legea cu privire la Guvern nr. 136/07.07.2017 art. 7 găsim ...realizeazăprograme de stat
privindcunoaştereacriminalităţii.
Întreprindeacţiunivizîndasigurareadrepturilorşilibertăţilorcetăţenilor;

2) Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei (Hotărârea

guvernului nr. 698 din 30.08.2017) art.4-8 MISIUNEA, DOMENIILE DE ACTIVITATE,
FUNCŢIILE DE BAZĂ ŞI DREPTURILE MINISTERULUI

3 Legea privind administraţia publică locală nr.436 din 28.12.2006

Art.43 i) decide, în condiţiile legii şi în limitele competenţei sale, organizarea serviciilor publice de
interes raional şi/sau regional şi aprobă tarifele la serviciile cu plată prestate de acestea;
v) dispune consultarea publică, în conformitate cu legea, a proiectelor de decizii în problemele de interes
local care pot avea impact economic, de mediu şi social (asupra modului de viaţă şi drepturilor omului,
asupra culturii, sănătăţii şi protecţiei sociale, asupra colectivităţilor locale, serviciilor publice), precum şi
în alte probleme care preocupă populaţia sau o parte din populaţia unităţii administrativ-teritoriale.
s) decide organizarea şi desfăşurarea de activităţi ştiinţifice, instructiv-educative, cultural-educative,
sportive şi de tineret, de interes raional;
s1) aprobă programe şi decide cu privire la organizarea campaniilor de informare în domeniul egalităţii
de şanse între femei şi bărbaţi; desemnează, în condiţiile legii, unitatea gender locală; examinează
rapoarte despre situaţia în domeniu şi adoptă decizii pe marginea lor; examinează plîngerile persoanelor
care se consideră victime ale discriminării;

4 Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27.12.2012 Prin art.
4. Principiile de activitate a Poliţiei; găsim Activitatea Poliţiei se desfăşoară exclusiv în baza şi pentru
executarea legii, în interesul persoanei, al comunităţii şi în sprijinul instituţiilor statului, pentru apărarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi demnităţii umane, prevăzute în Declaraţia universală a
drepturilor omului, în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale, în Codul european de etică al poliţiei şi în alte acte internaţionale, în conformitate cu
principiile legalităţii, respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, imparţialităţii şi
nediscriminării, controlului ierarhic permanent, răspunderii personale şi profesionalismului,
transparenţei, respectării secretului de stat şi al altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată.

6) Am consultatşiLegeaculturiinr. 413 din 27.05.1999

însperanţacăpoatevomgăsicevatangenţialobiectuluidiscuţieinoastre, însămaimultdecît art. 3
Domeniul de aplicare a legii pct. e) că:...editarea de cătrealtedomeniiceţin de publicarea,
difuzareaşiutilizareacărţii nu s-au găsitalteprevederi;
7) Un alt act normativ care ţine de problemasupusădezbateriiar fi Legeaaudiovizualuluinr. 603
din 3.10.1995 în art. 3.
Libertatea de exprimareaudiovizualăpresupunerespectareastrictă a constituţieişi nu
poateprejudiciademnitatea, onoarea, viaţaparticulară a persoanei, nicidreptul la propria imagine.
Aiciar fi oportunsăamintimcăUniuneaJuriştilor din Republica Moldova a negociatmult cu
reprezentanţiiConsiliuluiCoordonatorpentru a insera un program juridic de propagare a legii,
actelor normative pentrucetăţeanul de rînd, ceeace a rămas la nivelul de negociere.
Uneori, la uneleemisiuni ale TV aparjurişti cu renume, însăemisiunile nu au unscop bine
determinat, informaţiaacestoradiluîndu-se în show-ulcreat de
conducătoriiprogramelorundenormajuridică, atribuţiile, competenţeleorganelor de drept se
transformăînprevederiincapabile de a reglementaraporturilesociale.
Înurmadiscuţieiproblemei respective cu
uniiconducătoriaiacestorprogrameconstatămcăaceştiaîşidauseamacă nu pot elucidaproblemele de
drept, darîncearcăsădezbatăproblemaîntr-un mod interesantpentrucetăţeni.

Din studiul efectuat pentru a încuraja autorităţile, juriştii, organele de drept, precum şi
cetăţenii s-ar impune următoarele recomandări:
1) La etapa actuală de dezvoltare statală, propaganda juridică în RM este într-o situaţie
dificilă din motivul lipsei unui sistem unic de informare a cetăţenilor, creşterii faptelor
infracţionale şi îndeosebi a celor de corupţie în aparatul de stat. În activitatea autorităţilor
publice, organelor de drept nu există o coroborare eficientă de drept în protejarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Sunt diminuate cerinţele înaintate faţă
de moralitate, respect şi responsabilitate de către persoanele publice. Viaţa cotidiană a
devenit o mare instituţie de consum de probă joasă în care valorile umane, dreptul este
neglijat
2) Este necesar de a statua în activitatea autorităţilor şi persoanelor responsabile de ordine
de drept securitatea raporturilor legale, asigurarea drepturilor şi libertăţilor, prevăzute de
Constituţia RM, alte legi, adoptarea de programe reale de propagare a legislaţiei (Ziua
Constituţiei, Ziua Justiţiei, Ziua juristului, Săptămîna juridică, Săptămînă fără infracţiuni,
victorine, conferinţe etc.) pentru a contribui la formarea culturii juridice în masă.
3) Statuarea în colectivele de muncă, în şcoli, a formelor de educaţie în domeniul dreptului,
deschiderea consultaţiilor juridice gratuite pentru păturile vulnerabile.
4) A crea la nivel raional Consilii de coordonare a propagandei juridice ce ar conjuga efortul
persoanelor responsabile prin lege, a întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor obşteşti
şi a agenţilor non-guvernamentali în eficienţa propagării legii şi instalarii unei culturi
juridice prospere; a crea filiale raionale ale centrului cu privire la protecţia drepturilor
omului ce ar garanta realizarea drepturilor omului cu prevedere a mijloacelor bugetare de
susţinere a activităţii acestora;
5) Tate bibliotecile publice de completat cu literatura juridică şi coduri de legi în toate
domeniile dreptului şi menţinerea acestora în stare de control. Unirea bibliotecilor la
reţeaua unică de informare Moldlex.
6) A organiza conferinţe, seminare cu genericul dreptul pentru jurnalişti care sînt
specializaţi în domeniul dreptului pentru a reliefa adecvat problemele de drept în mass-
media, radio şi televiziunea naţională.
7) A restabili în şcoli, licee, gimnazii, în universităţi la facultăţile fără profil studierea
drepturilor şi libertăţilor principale constituţionale şi mijloacele de apărare ale acestora.
Aspectele care influenţează nivelul culturii juridice sînt: 1) instruirea juridică;
2) agitaţia juridică; 3) practica judiciară; 4) autoeducaţia.
Vom examina mai amănunţit unele elemente ale culturii juridice a cetăţeanului. După cum s-a
menţionat, cultura juridică este imposibilă fără un anumit nivel de cunoştinţe juridice. Urmează
să diferenţiem cunoştinţele profesionale de cele obişnuite. Uneori nici juriştii nu cunosc toată
materia normativă, cu atît mai mult ceilalţi cetăţeni. Însă nici nu este necesar să o cunoască.
Este suficient ca indivizii să aibă cunoştinţe elementare în domeniul jurisprudenţei pentru a se
putea orienta în relaţiile sociale diverse şi un comportament conform cu prevederile legii. Cu
cît mai multe cunoştinţe posedă cetăţenii în domeniul dreptului, cu atît mai înalt este nivelul
culturii lor juridice.
Nu în zadar în ultimul timp problemei în cauză i se acordă o atenţie deosebită. Toate instituţiile
de învăţămînt mediu general, mediu special şi superior prevăd în programele lor de învăţămînt
diferite discipline cu caracter juridic, pentru ca începînd de pe băncile şcolii cetăţenii să obţină
minimul necesar de cunoştinţe în domeniul dreptului. Ei trebuie să cunoască drepturile şi
obligaţiile lor, organele de stat, structura, competenţa, procedura de adresare în cazul lezării
drepturilor lor etc.
Agitaţia juridică se realizează prin diferite mijloace. În fiece zi la radio, televiziune, în presă şi
alte surse mass-media cetăţenilor li se aduc la cunoştinţă limitele comportamentului uman care
trebuie respectate în societate. Se fac emisiuni privind cele mai stringente teme, probleme, cum
ar fi: problema pri vatizării, problemele locative şi funciare, problema criminalităţii minorilor,
bazele constituţionale ale statului etc. Se organizează întîlniri atît la locul de trai, cît şi la locul
de muncă al cetăţenilor cu specialişti teoreticieni şi practicieni în diverse probleme. Cel mai
des se urmăreşte scopul de a explica cetăţenilor esenţa noilor reglementări juridice.
Practica judiciară are menirea de a traduce în viaţă prevederile legale prin intermediul
organelor competente ale statului. În cazul violării normelor juridice, faţă de persoanele care
le-au încălcat sînt aplicate sancţiuni concrete în dependenţă de gravitatea încălcării. Aplicarea
sancţiunilor urmăreşte nu numai pedepsirea persoanelor, ci şi corectarea, reeducarea lor în
spiritul respectării legilor. Tot aici putem menţiona că în orice stat trebuie creată o practică
judiciară proprie, ţinîndu-se cont de particularităţile, obiceiurile, tradiţiile ţării respective,
inclusiv de practica şi legislaţia internaţională.
Spre exemplu, în ultimul timp în Republica Moldova o importanţă deosebită o au hotărîrile
Plenului Curţii Supreme de Justiţie care, considerăm că formează sau cel puţin pune începutul
creării unei practici judiciare în ţară (unii specialişti susţin că hotărîrile Plenului nu sînt
obligatorii, ci poartă un caracter de recomandare). Cu toate acestea, practica judiciară este
necesară şi utilă pentru toate categoriile de jurişti şi chiar pentru toată populaţia. Mai mult,
urmînd exemplul altor state din lume, ar fi bine ca această practică cu cazuri concrete din viaţă
să fie adusă la cunoştinţă populaţiei atît în scopuri de profilaxie, cît şi în scopuri de educaţie,
de ridicare a nivelului de cultură juridică a cetăţenilor.
Autoeducaţia reprezintă instruirea de sine stătătoare a fiecărui individ în parte pentru a căpăta
cunoştinţe elementare în domeniul dreptului, necesare în orice domeniu de activitate, în
formarea culturii generale a individului. Nu în zadar o veche zicală spune că omul cît trăieşte
învaţă, se autoperfecţionează. Mai ales în condiţiile de astăzi, cînd progresul tehnico-ştiinţific
a atins aşa un nivel încît este imposibil să nu utilizăm şi noi, juriştii, rezultatele lui.
Toate aceste elemente ale culturii juridice nu pot exista în mod izolat, ci numai în ansamblu,
în interacţiune, urmărindu-se scopul ridicării nivelului de cultură juridică. Spre exemplu, un
jurist trebuie să se autoinstruiască, să se autoperfecţioneze, să primească centralizat un număr
de ore de pregătire continuă la capitolul modificările în legislaţie, realizările în ştiinţa şi
practica judiciară, să contribuie la transmiterea acestor cunoştinţe prin agitaţie juridică, prin
propagarea cunoştinţelor juridice în mase etc.