UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL: DREPT PRIVAT

CURSUL:DREPT CIVIL

PRISEAJNIUC PAVEL

RAPORT

TITLU:CONTRACTUL DE COMODAT.

Conducător ştiinţific: _____________ Chibac Natalia,doctor în drept, lector

universitar

Autorul: ______________ Priseajniuc Pavel, Gr 1608

CHIȘINĂU 2018
CUPRINS:
1.Introducere. ...................................................................................................................1

2.Noțiunea și caracterele juridice ale contractului de comodat. ......................................4

3.Elementele contractului de comodat. ...........................................................................9

4.Drepturile și obligațiile părților. .................................................................................12

5.Încetarea raporturilor contractuale. ............................................................................16

6.Concluzie ....................................................................................................................17

7.Bibliografie.............................................................................................................. 18

1
 Introducere
Comodatul este un contract cunoscut şi aplicat de către societate din cele mai vechi
timpuri. Este un contract de bună-credinţă, sancţionat încă din epoca împăratului August 1.. În
dreptul roman, prin contractul de comodat (commodatum) se înţelegea acel contract în baza
căruia o parte (commodans) transmitea unei alte părţi (commodatarius) un bun determinat
individual în folosinţă temporară gratuită, cu obligaţia pentru ultima de a restitui la finele
folosinţei acelaşi bun într-o stare intactă2.
Dintotdeauna, comodatul a prezentat un caracter dezinteresat cu totul excepţional. Se
spunea că predarea unui lucru spre folosinţă constituie un adevărat comodat numai dacă nu s-a
convenit la un preţ: commodata autem res tunc proprie intellegitur, si nulla mercede accepta
vel constituta res tibi utenda data est3. Pe atunci, împrumutul de folosinţă (comodatul) era
destul de frecvent şi intervenea în special între prieteni, rude, cunoscuţi care îşi puneau la
dispoziţie unul altuia unelte agricole ori obiecte casnice de primă necesitate. Deci, acest tip de
contract servea persoanei ce prelua bunul în folosinţă gratuită (comodatar) pentru satisfacerea
intereselor personale sau ale unor terţi, pentru ca la expirarea termenului stabilit de părţi să fie
restituit comodantului.
O dovadă că împrumutul de folosinţă avea o aplicare curentă aduce istoricul Pliniu care
relatează că deputaţii cartaginezi trimişi la Roma în anul 411 ab. U.C. au constatat că la toate
mesele la care au luat parte ca invitaţi au regăsit aceeaşi veselă de argint împrumutată din casă
în casă, de la o gazdă la alta. Din această împrejurare delegaţii străini au dedus că romanii trăiesc
între ei în raporturi de foarte strânsă prietenie4.
De asemenea, Codul lui Napoleon (art.1876) şi Condica Civilă Română (art.1561) au
menţinut gratuitatea ca o condiţie de esenţa comodatului. Religia creştină considera imorală
dobânda în virtutea unui percept din Noul Testament, care spune: mutuum date nihil inde
sperantes (daţi cu împrumut fără să aşteptaţi ceva în schimb). Această recomandare din
Evanghelia SF. Luca (6.34) a fost interpretată ca o normă imperativă care interzicea în mod
absolut dobânda5.
Ştefan Cocoş, făcând un studiu asupra acestui contract la romani, a evidenţiat următoarele
caractere juridice şi particularităţi:

1
A se vedea: E. Molcuţ. Drept roman. - Bucureşti: Press Mihaela SRL, 2000, p. 264.
2
A se vedea: И.Б. Новицкий. Реальные контракты. - În: Римское частное право / Под ред. И.Б. Новицкого
и И.С. Перетерского. - Москва, 1999, р. 409.
3
A se vedea: O. Căpăţină. Titlu gratuit în actele juridice. - Bucureşti: Rosetti, 2003, p. 69.
4
A se vedea: O. Căpăţină. Titlu gratuit în actele juridice. - Bucureşti: Rosetti, 2003, p. 70
5
A se vedea: O. Căpăţină. Titlu gratuit în actele juridice. - Bucureşti: Rosetti, 2003, p. 71

2
 a) este un contract real ce se formează prin tradiţiune însoţită de o convenţie - obligaţia
comodatarului de a restitui lucrul la termenul fixat;
b) nu se transmitea proprietatea lucrului dat în folosinţă, ci numai simpla detenţiune a lui,
deci comodatarul este detentor cu dreptul de folosinţă asupra lucrului, potrivit înţelegerii cu
comodantul; c) este un contract gratuit ca şi mutuum, având drept scop (mai ales la început)
îndatorarea unui prieten;
d) obiect al contractului putea fi un lucru mobil sau imobil, lucru considerat ca species, şi,
în principiu, lucrul nu se consumă la prima întrebuinţare, excepţie făcând lucrurile
consumptibile, cum ar fi, de exemplu, banii, când părţile stabileau prin convenţie acest lucru;
e) comodantul nu poate să reclame lucrul înainte de termenul convenit, iar în cazul în care
nu s-a specificat un termen, nu poate să-l reclame înainte ca comodatarul să se fi folosit în mod
complet de el;
f) comodatarul este obligat să îngrijească de lucru, fiind responsabil de culpa levis in
abstracto şi să-l restituie, împreună cu fructele şi produsele sale, la termenul şi locul convenit6.
Numai în cazuri foarte rare, în care contractul fusese constituit în folosul comodantului,
comodatarul era răspunzător doar de dolul său, contractul de comodat fiind sancţionat prin actio
comodati directa.
Reieşind din cele afirmate, putem afirma că în viaţa cotidiană acest contract se utiliza şi
se utilizează uneori mai des decât contractul de vânzare-cumpărare şi, deşi el a parvenit din cele
mai vechi timpuri, normele destinate reglementării acestui contract au suferit pe parcursul
mileniilor modificări neesenţiale, astfel încât normele cuprinse în noul Cod civil, precum şi
normele altor legi civile codificate ale altor state au ca izvor de oglindire reglementările
Dreptului Privat Roman.
Legislaţia civilă a Republicii Moldova conţine reglementări exprese în materia
contractului de comodat. Astfel, în noul Cod civil al Republicii Moldova, nr.1107-XV din 6
iunie 2002 (în continuare - С. civ. RM)7 Comodatul" formează un capitol separat (Capitolul VI,
Titlul III, Cartea III), evidenţiindu-se astfel caracterul de sine stătător al acestui contract.
Definiţia legală a contractului de comodat o găsim în art.859 С. civ. RM: "Prin contract de
comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi (comodatar),
iar acesta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care a fost dat".

6
A se vedea: Şt. Cocoş. Drept român. - Bucureşti, 2000, p. 222.
7
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 82-86.

3
 Trebuie de menţionat că reglementări exprese ale raporturilor de comodat au existat şi
până la intrarea în vigoare a Codului civil nou. Astfel, Capitolul 28 al Codului civil din 1964
conţinea 7 articole (349-355) ce reglementau raporturile privind "folosirea gratuită a bunurilor".
Acest capitol urma după capitolele "închirierea de bunuri" şi "închirierea locuinţelor" şi
prevedea că, în baza contractului de folosire gratuită a bunurilor, o parte se obligă să transmită
sau transmite un bun în folosinţă temporară gratuită celeilalte părţi, iar aceasta din urmă se
obliga să restituie acelaşi bun. Deşi contractul de folosire gratuită a bunurilor era considerat de
sine stătător, deoarece normele care îl reglementau erau cuprinse într-un capitol separat, acesta
din urmă conţinea norme de trimitere, fapt ce permitea aplicarea în modul corespunzător a unui
şir de norme de la Capitolul 27 destinate reglementării contractului de închiriere a bunurilor.

Noțiunea și caracterele juridice ale contractului de comodat.

Prin contract de comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă

celeilalte părţi (comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului
pentru care i-a fost dat (alin 1) art 859 CC RM.
Codul civil al Federaţiei Ruse 8prevede reglementări exprese ale raporturilor de comodat,
însă utilizează noţiunea de "folosinţă gratuită a bunurilor" (договор ссуды). Astfel, prin
contractul de folosinţă gratuită o parte (ссудодатель) se obligă să transmită sau transmite bunul
în folosinţă gratuită temporară altei părţi (ссудополучатель), iar ultima se obligă să restituie
acelaşi bun în acea stare în care ea l-a primit, luând în consideraţie uzura lui în condiţii normale
de folosire, sau în starea prevăzută în contract (art.689 С. civ. al Federaţiei Ruse). În opinia
autorilor ruşi9, după caracterul său, contractul de folosinţă gratuită a bunului (comodatul) este
foarte apropiat contractului de locaţiune. Şi într-un caz, şi în altul o parte (locatorul sau
comodantul) transmite altei părţi în folosinţă temporară un bun, iar cealaltă parte (locatarul sau
comodatarul) se obligă să-l restituie în aceeaşi stare, luându-se în consideraţie uzura normală,
sau în starea prevăzută de contract. Diferenţa principală dintre aceste două contracte este
caracterul gratuit al comodatului şi cel oneros al locaţiunii. Reieşind din asemănările esenţiale
dintre aceste două forme contractuale şi conform art.689 alin.2 С civ. al Federaţiei Ruse,

8
Codul civil al Federaţiei Ruse, publicat pe pagina WEB: http://www.garweb.ru. Vizitat la 11.11.2018
9
se vedea: Г.С. Шапкина. Безвозмездное пользование. - În: Комментарий к Гражданскому кодексу
Российской Федерации, части второй (постатейный). Изд. 3-е, испр. и доп. / Под редакцией О.Н. Садикова.
- Москва: Юридическая фирма Контракт·Инфра, 1998, р. 263.

4
contractului de folosinţă gratuită a bunului i se aplică în mod corespunzător o serie de norme
ce reglementează contractul de locaţiune.
În lumina legislaţiei civile române, şi anume: a articolului 1560 din Codul civil al
României10, comodatul este un contract prin care cineva împrumută altuia un lucru spre a se
servi de dânsul, cu îndatorare de a-l înapoia.
În doctrina civilă română comodatul este considerat o varietate a împrumutului. Astfel, C.
Hamangiu scria: "Împrumutul este de două feluri: a) comodatul, sau împrumutul unui lucru,
care trebuie restituit, fără ca împrumutatul să-l distrugă, consume sau înstrăineze prin
întrebuinţare; împrumutul şi restituirea poartă, aşadar, asupra unui lucru determinat în specie;
b) împrumutul propriu-zis, prin care cela care se împrumută devine proprietarul bunurilor
împrumutate, putând dispune de ele. El se obligă a restitui bunuri de aceeaşi cantitate, natură
sau valoare"11.
În aceeaşi ordine de idei, F. Deak menţionează: "Împrumutul de folosinţă (comodatul)
este un contract prin care o persoană, numită comodant, remite spre folosinţă temporară unei
alte persoane, numită comodatar, un lucru cu obligaţia pentru acesta din urmă de a-l restitui în
natură, în individualitatea sa"12.
Practic, aceeaşi definiţie o regăsim la D. Macovei13, precum şi la R.I. Motica şi F. Moţiu14
care mai adaugă că lucrul trebuie să fie nefungibil şi neconsumptibil, cu obligaţia pentru
comodatar de a-l restitui la termen.
În opinia lui D.I. Meier, suntem în prezenţa comodatului, dacă "o parte gratuit îi dă
posibilitate alteia de a folosi ... pe un termen determinat sau, mai des, nedeterminat un bun"15.
E. Molcuţ susţine că contractul de comodat se formează prin transmiterea detenţiunii unui
lucru în forma tradiţiunii de către creditor (comodant) debitorului său (comodatarului), în
vederea folosinţei, transmiterea fiind însoţită de o convenţie prin care debitorul promite să
restituie lucrul la termen16.
Reieşind din noţiunile expuse mai sus, care în esenţă sunt foarte apropiate după conţinut,
evidenţiem principalele particularităţi ale contractului de comodat, şi anume: raporturile dintre

10
Codul civil al României, publicat pe pagina WEB http://www.dsclex.ro
11
A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu. Tratat de drept civil român. Vol. II. - Bucureşti:
ALL, 1998, p. 622.
12
A se vedea: F. Deak. Tratat de drept civil. Contracte speciale. - Bucureşti: 1998, p. 291.
13
A se vedea: D. Macovei, M. Striblea. Drept civil. Contracte. Succesiuni. - Iaşi: Junimea, 2002, p. 202.
14
A se vedea: R.I. Motica, F. Moţiu. Contracte civile speciale. Teorie şi practică judiciară. - Bucureşti: Lumina Lex,
2000, p. 241.
15
Citat după: М.И. Брагинский, В.В. Витрянский. Договорное право (книга вторая). Договоры о передаче
имущества. - Москва: Статут, 2000, р. 747.
16
A se vedea: E. Molcuţ. Op. cit., p. 262.

5
părţile contractante poartă un caracter gratuit (1), una din părţi transmite alteia un bun
determinat individual, neconsumptibil şi nefungibil (2), folosinţa bunului este temporară sau
limitată în timp (3), la expirarea termenului contractului bunul urmează a fi restituit (4).
Referitor la principalele caractere juridice ale comodatului, trebuie de menţionat, în primul
rând, că comodatul are un caracter gratuit. Acest caracter rezultă expres din definiţia legală din
art.859 С. civ. RM, şi anume: "...o parte (comodant) dă cu titlu gratuit...". Din caracterul gratuit
al contractului rezultă că comodatarul nu este obligat să plătească nici contravaloarea uzurii
lucrului rezultată din folosirea acestuia pentru destinaţia convenită. Trebuie de menţionat că
dacă s-ar stipula un preţ pentru folosirea bunului, contractul s-ar transforma în unul de locaţiune.
Gratuitatea contractului nu se opune însă stipulării în contract a unei sume de bani care ar
reprezenta echivalentul uzurii suferite de bun în urma folosinţei. Asemenea afirmaţie şi-a găsit
expresia în alin.(2) art.859 С. civ. RM, în care e stipulat că contractul de comodat poate
prevedea compensarea de către comodatar a uzurii bunului. Suportarea contravalorii uzurii de
către comodatar nu transformă comodatul într-un contract cu titlu oneros, ci reprezintă o
concretizare a obligaţiilor de restituire a lucrului în starea în care acesta a fost predat.
Comodatul, scrie Josserand, nu se acomodează cu nici un fel de remuneraţie; el este
refractar imixtiunii titlului oneros în mod absolut; gratuitatea sa este mai esenţială decât acea a
donaţiunii însăşi, care poate fi afectată de sarcini mai mult ori mai puţin importante şi care
rămâne, totuşi, o donaţiune, pe când stipularea unui preţ transformă comodatul într-o locaţiune
de lucruri17.
În această ordine de idei, imprimarea caracterului oneros contractului de comodat ar fi în
dezacord cu esenţa şi natura acestuia, fiind considerată un "nonsens juridic"18.
Un alt moment asupra căruia doresc săma opresc ţine de determinarea caracterului
consensual sau real al comodatului. Pentru asemenea determinare o semnificaţie esenţială o are,
de obicei, utilizarea în definiţia legală a uneia din două formulări, cum ar fi: "transmite" (pentru
contractele reale) sau "se obligă să transmită" (pentru contractele consensuale) 19. Reieşind din
definiţia legală a comodatului prevăzută în art.859 С. civ. RM, şi anume - bazându-ne pe
formula "...comodantul dă cu titlu gratuit în folosinţă un bun...", atribuim acest tip de contract
la categoria contractelor reale.

17
A se vedea: O. Căpăţină. Op. cit., p. 70.
18
A se vedea: А.А. Иванов. Безвозмездное пользование имуществом. - În: Гражданское право / Под
редакцией А.П. Сергеева, Ю.К. Толстого. Том 2, 3-е издание. - Москва: Проспект, 2001, р. 295.
19
A se vedea: M. И Брагинский, В.В. Витрянский. Op. cit., р. 762.

6
 Contractul real este un astfel de contract care dă naştere la drepturi şi obligaţii din
momentul realizării acordului de voinţă asupra tuturor condiţiilor esenţiale, precum şi din
momentul predării bunului (tradiţiunea) care formează obiectul contractului.
Dacă între părţi predarea bunului nu s-a efectuat, deşi actul s-a încheiat în formă autentică,
contractul de comodat nu e valabil încheiat, fiind vorba numai despre o promisiune de contract
(antecontract)20.
Aceeaşi idee o redă şi F. Deak, susţinând că în materia contactelor reale predarea este
necesară pentru însăşi formarea contractului, ea nefiind o obligaţie izvorâtă din contract, cum
se întâmplă în materia contractelor consensuale sau solemne (de exemplu: de vânzare-
cumpărare, donaţie etc.)21.
Legiuitorul român, pentru a lămuri şi a sublinia caracterul real al contractului de comodat,
la articolul 1593 alin.3 al Codului civil revine cu ideea că numai în cazurile în care lucrul se
află, indiferent cu ce titlu, în posesia sau detenţia comodatarului contractul de comodat se poate
încheia prin acordul de voinţă al părţilor, adică prin consens.
Deci, ajungem la concluzia că în materia contractelor reale predarea bunului este necesară
pentru însăşi formarea contractului, ea nefiind o obligaţie izvorâtă din contract, cum are loc în
cazul contractelor consensuale. În acest context, pare a fi nejustificată obligaţia de reparare a
prejudiciului cerată de comodatar în cazul în care comodantul nu-şi onorează obligaţia sa de a
da (transmite) bunul, obligaţie prevăzută la art.860 alin.(2) С civ. RM. O asemenea obligaţie
(de reparare a prejudiciului cauzat prin netransmiterea bunului) îşi găseşte justificare în cadrul
contractelor consensuale cu titlu gratuit. Ea apare, spre exemplu, în cadrul unui raport
contractual asemănător, cum ar fi împrumutul. În art.868 С. civ. RM este stipulată o asemenea
obligaţie, şi anume: obligaţia împrumutătorului de a repara prejudiciul cauzat împrumutatului
prin neexecutarea obligaţiei de a da cu împrumut. În acest caz aşa o obligaţie este justificată,
deoarece legiuitorul i-a atribuit contractului de împrumut un veritabil caracter consensual.
Legiuitorul rus a atribuit acest contract atât la categoria contractelor reale, cât şi la a celor
consensuale. Acest fapt reiese iarăşi din definiţia legală a contractului, unde e prevăzut că "...o
parte se obligă să transmită sau transmite bunul...". Caracterul real sau consensual al
contractului va fi determinat în dependenţă de ordinea în care el a fost încheiat. Dacă părţile s-
au înţeles asupra faptului că bunul va fi transmis în comodat după încheierea contractului, acesta
va fi considerat consensual. Dacă momentul încheierii contractului este legat de transmiterea

20
A se vedea: R.I. Motica, F. Moţiu. Op. cit., p. 241.
21
A se vedea: F. Deak. Op. cit., p. 291.

7
bunului în comodat - vom fi în prezenţa contractului real. În cazul în care nici una, nici alta
nu poate fi stabilită, contractul de comodat trebuie recunoscut ca fiind consensual22. Sub acest
aspect contractele consensuale de comodat sunt bilaterale, însă lipsite de semnul reciprocităţii.
Cu alte cuvinte, obligaţia comodantului de a transmite gratuit în folosinţă bunul nu corespunde
cu dreptul comodatarului de a cere o asemenea transmitere. Reieşind din caracterul gratuit al
contractului consensual de comodat, "în caz de neexecutare de către comodant a obligaţiei de a
transmite bunul în folosinţă gratuită temporară, comodatarul nu dispune de dreptul de a cere
transmiterea lui în natură (cum are loc în raporturile de locaţiune), ci poate doar să ceară
rezilierea contractului şi repararea prejudiciului real cauzat astfel"23.
Reieşind din faptul că contractului de comodat îi este atribuit un caracter real şi gratuit,
concluzionăm că acesta din urmă este un contract unilateral obligaţional. Însă, referitor la
caracterul sinalagmatic sau unilateral obligaţional al comodatului, în doctrină s-au conturat mai
multe opinii.
Autorii români consideră că contractul este un contract unilateral, deoarece din momentul
încheierii naşte obligaţii numai pentru comodatar24. Contractul rămâne unilateral chiar dacă,
ulterior încheierii, se nasc anumite obligaţii şi în sarcina comodantului (obligaţii
postcontractuale sau extracontractuale) datorită unui fapt posterior şi accidental, care nu derivă
din voinţa comună a părţilor (de exemplu, cheltuielile de conservare a lucrului), ci dintr-o cauză
exctracontractuală, cum ar fi: gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză sau delictul
civil.
O părere puţin diferită are E. Molcuţ, care menţionează că contractul, "în principiu, dă
naştere numai obligaţiei de restituire de către comodatar, dar uneori creează obligaţii şi în
sarcina comodantului şi este, prin urmare, un contract sinalagmatic imperfect"25.
De altă părere este autorul A. Bloşenco, care atribuie comodatul la categoria contractelor
sinalagmatice, susţinând că "naşte obligaţii corelative pentru ambele părţi"26.
A. Ivanov, doctrinar rus, reieşind din faptul atribuirii contractului de comodat la categoria
contractelor atât reale, cât şi consensuale, stabileşte că în cazul contractului consensual
caracterul sinalagmatic este indispensabil; cât priveşte acel real, se consideră că el va păstra

22
A se vedea: А.А. Иванов. Op. cit., p. 295.
23
A se vedea: Гражданское право: В двух томах. Том II, полутом 1: Учебник / Отв. ред. проф. Е.А. Суханов.
24
A se vedea: D. Chirică. Drept civil. Contracte speciale. - Bucureşti: Lumina Lex, 1997, p. 207; F. Deak. Op.cit., p.
291; R.I. Motica, F. Moţiu. Op. cit., p. 243; D. Macovei, M. Striblea. Op.cit., p. 203.
25
E.Molcuţ. Op. cit., p. 264.
26
A.Bloşenco. Drept civil. Partea Specială. - Chişinău: Cartdidact, 2003, p. 61.

8
caracterul sinalagmatic, deoarece comodantul în acest caz are obligaţia de a răspunde pentru
neajunsurile bunului transmis în comodat (art.693 şi 697 С civ. al Federaţiei Ruse)27.
Un alt caracter al contractului de comodat este caracterul translativ de folosinţă sau, cum
menţionează autorii români R.I. Motica şi F. Moţiu - "contract netranslativ de proprietate"28,
fără a se constitui un drept real în favoarea comodatarului. Din această caracteristică se desprind
următoarele consecinţe:
- comodantul rămâne mai departe proprietarul şi posesorul legitim al lucrului (lucrurilor)
împrumutare), astfel că el va suporta riscul pieirii fortuite a acestuia (acestora);
- comodatarul dobândeşte doar detenţia bunului (devenind detentor precar), fiind obligat
să-lrestituie. Comodatarul nu va putea uzucapa bunul împrumutat29.
Comodatul este un contract comutativ, deoarece, chiar din momentul încheierii
contractului, atât existenţa, cât şi întinderea obligaţiilor pe care părţile şi le asumă sunt cert
determinate.
În fine, comodatul este un contract numit (contract nominatis). Se consideră contracte
numite acele contracte, care sunt reglementate prin dispoziţii exprese ale legilor generale,
speciale şi calificate prin denumiri speciale în acord cu operaţiile juridice pe care le generează30.

Elementele contractului de comodat.

Ca părţi în contractul de comodat figurează comodantul - persoana care dă în folosinţă

temporară un bun cu titlu gratuit şi comodatarul - persoana care unilateral se îmbogăţeşte prin
folosirea bunului în scopuri proprii. Acest contract se poate încheia atât între persoane fizice,
cât şi între acestea şi persoane juridice, precum şi, în condiţiile respectării principiului
specialităţii capacităţii de folosinţă, între persoane juridice31.
Reieşind din faptul că comodatul este un act de administrare, putem conchide că pentru
încheierea contractului părţile - atât comodantul, cât şi comodatarul - trebuie să aibă capacitate
de a efectua asemenea acte de administrare.
De regulă, în calitate de comodant apare proprietarul, însă, deoarece comodatul nu este un
contract translativ de proprietate, comodantul nu trebuie să fie neapărat proprietar al bunului
transmis în comodat, el poate fi o altă persoană împuternicită de către proprietar sau prin lege

27
A se vedea: А.А. Иванов. Op.cit., p. 295.
28
R.I. Motica, F. Moţiu. Op cit., p. 242.
29
.A se vedea: D. Macovei, M. Striblea Op. cit., p. 203.
30
A se vedea: L. Pop. Teoria generală a obligaţiilor. - Bucureşti: Lumina Lex, 1998, p. 42.
31
A se vedea: A. Bloşenco. Op. cit., p. 61.

9
cu dreptul de a da în folosinţă gratuită bunul unor terţi. Trebuie de menţionat că prin "persoană
împuternicită de proprietar" se subînţelege persoana care încheie contractul în numele său. Din
acest motiv, la încheierea contractului dat, ca şi a oricărui altuia, drepturile şi obligaţiunile
comodantului le obţine nu acel care este indicat în procură, dar acel care a eliberat-o32.
Deci, în afară de proprietarul bunului, în calitate de comodant poate apărea uzufructuarul
şi locatarul. În special, uzufructuarul poate transmite bunul imobil în comodat doar după
obţinerea acordului nudului proprietar sau a autorizaţiei instanţei de judecată dacă acest drept
nu i-a fost acordat la momentul constituirii uzufructului (alin.(3) art.398 С. civ. RM). În cazul
transmiterii bunului în folosinţă unor terţi, locatarul va trebui, conform prevederilor art.894 С.
civ. RM, să obţină acordul locatorului. În asemenea cazuri acordul prealabil apare ca una din
formele manifestării de voinţă a proprietarului.
Anumite limitări pentru proprietari pot fi impuse atât prin lege, cât şi prin contract. Dacă
ne referim la cele prevăzute de lege, indicăm norma de la alin.(2) art.477 С. civ. RM, potrivit
căreia debitorul gajist trebuie să-l înştiinţeze în prealabil pe creditorul gajist în cazul când
doreşte să transmită în comodat un bun care constituie obiectul gajului.
Calitatea de comodant o pot obţine, la fel, comisionarul şi administratorul fiduciar care
încheie contracte de comodat din numele său33.
Limitări privind dreptul de a încheia contracte de comodat sunt prevăzute la art.42 С. civ.
RM, potrivit căruia tutorele nu este în drept să încheie, iar curatorul să încuviinţeze încheierea
actelor juridice privind transmiterea bunurilor în folosinţă gratuită fără permisiunea prealabilă
a autorităţii tutelare. În schimb, tutorele şi curatorul, soţul şi rudele acestora de până la gradul
al patrulea pot să încheie convenţii, care au ca obiect transmiterea bunurilor în folosinţă gratuită,
cu persoana pusă sub tutelă sau curatelă (alin.(3) art.43 С. civ. RM).
Legislaţia civilă rusă prevede o interdicţie expresă referitor la componenţa subiectivă a
contractului. Astfel, alin.2 art.690 С. civ. al Federaţiei Ruse stabileşte că societatea comercială
nu este în drept să transmită patrimoniul său în folosinţă gratuită persoanei care este fondatorul
acesteia sau membrul ei asociat, conducătorul sau membrul organelor de conducere sau de
control. Scopul includerii unei asemenea interdicţii constă în facilitarea combaterii evaziunii
fiscale34.

32
A se vedea: М.И. Брагинский, В.В. Витрянский. Op. cit., p. 747.
33
Ibidem, р. 775.
34
A se vedea: А.А. Иванов. Op. cit., p. 296.

10
 Unele persoane juridice sunt înfiinţate anume pentru încheierea unor asemenea contracte,
având o capacitate specială de folosinţă, de exemplu: bibliotecile universitare sau academice,
azilurile, orfelinatele.
Comodatar poate fi, cum am menţionat anterior, orice persoană fizică sau juridică, însă în
anumite cazuri prevăzute de lege sau de comodant drepturi de a primi bunuri în folosinţă
gratuită au numai unele categorii de persoane (studenţii, nevoiaşii).
Comodatarul, la rândul său, nu poate împrumuta bunul unor terţi, deoarece îl deţine numai
pentru folosinţă proprie, dacă părţile nu au convenit altfel. Acest fapt reiese din art.862 alin.(3)
C. civ. RM, potrivit căruia comodatarul nu poate da bunul în folosinţă unor terţi decât cu acordul
comodantului.
Obiect al contractului de comodat îl poate forma orice lucru în măsura în care
împrumutarea nu este interzisă prin norme speciale ori este permisă numai în anumite condiţii.
De regulă, în comodat se transmit bunuri ce nu sunt destinate pentru uz comercial.
Astfel, în baza acestui contract pot fi transmise în folosinţă gratuită atât bunuri mobile, cât
şi bunuri imobile. La fel, comodatul poate avea ca obiect numai bunuri nefungibile (individual
determinate) şi neconsumptibile.
Bunuri nefungibile sunt bunurile care în executarea unei obligaţii nu pot fi înlocuite cu
altele, trebuind predate în natură, iar bunuri neconsumptibile sunt bunurile care pot fi folosite
în mod repetat, fără să fie necesară consumarea substanţei sau înstrăinarea lor.
Condiţia ca bunul să fie individual determinat sau nefungibil este necesară, deoarece în
caz contrar va fi imposibil a stabili, dacă comodatarul şi-a îndeplinit sau nu obligaţia de a returna
acelaşi bun care i-a fost transmis.
Uneori, caracterul nefungibil al bunurilor, transmise comodatarului, poate rezulta din
voinţa părţilor, fiind posibil ca bunurile fungibile, prin natura lor, să fie considerate de părţi ca
nefungibile, şi deci pot fi folosite pentru o altă destinaţie (de exemplu: o cantitate de fructe,
legume, cereale împrumutate în vederea organizării unei expoziţii). În acest caz, bunurile
contractate sunt utilizate conform unei destinaţii speciale prevăzute de părţi.
Legea poate stabili unele interdicţii cu privire la transmiterea în comodat a anumitor
categorii de bunuri sau poate cere anumite condiţii care trebuie îndeplinite pentru a putea fi
realizat un astfel de contract. Ca exemplu putem aduce cazul în care, pentru a realiza o careva
operaţiune cu bunuri ale naturii sau pentru a primi în comodat o armă (acţiune ce este posibilă
doar pentru comodatarul care are dreptul de a deţine un astfel de bun) este obligatorie licenţa.
Interdicţii pot fi stabilite şi în dependenţă de bunul ce se află în circuitul civil sau în
dependenţă de persoana care este proprietarul acestui bun. De regulă, asemenea limitări sunt

11
stabilite faţă de bunurile proprietate publică. Totuşi, există excepţii, şi anume: "bunurile
proprietate publică pot fi date în comodat, dacă închirierea cu titlu gratuit se justifică printr-un
interes public (ex.: împrumutul obiectelor de muzeu pentru organizarea unei expoziţii,
împrumutul de cărţi din bibliotecile publice etc.)35.
Cât priveşte încăperile locative, putem stabili că acestea la fel pot forma obiectul
contractului de comodat doar în cazul în care se transmite în folosinţă o locuinţă fără a se
percepe chirie, aplicându-se însă norme imperative din legislaţia locativă (de exemplu, privind
forma contractului etc.)36.
Reieşind din prevederile art.864 С. civ. RM, contractul de comodat poate fi încheiat atât
pe un anumit termen stabilit la acordul părţilor, cât şi fără indicarea termenului. În acest context,
termenul este o condiţie neesenţială a contractului.
Codul civil în vigoare nu stabileşte careva cerinţe speciale referitor la forma contractului
de comodat. În acest caz, forma comodatului se va supune cerinţelor generale privind forma
actului juridic civil prevăzute la art.208-215 С. civ. RM.

Drepturile și obligațiile părților.

În ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile părţilor, trebuie de menționat că contractul de

comodat, fiind un contract unilateral obligaţional, dă naştere la obligaţii doar în sarcina
comodatarului. Astfel, reieşind din prevederile Codului civil, evidenţiem următoarele obligaţii
ale comodatarului:
a) Obligaţia de a conserva bunul transmis în folosinţă. Obligaţia de conservare este
prevăzută în art.862 şi impune comodatarul "să păstreze şi să îngrijească bunul cu diligenţa unui
bun proprietar". Comodatarul este obligat să conserve bunul chiar cu mai multă grijă decât
bunurile sale, deoarece contractul este încheiat în interesul său. Diligenţa comodatarului în
conservarea bunului împrumutat se apreciază in abstracto37.
b) Obligaţia de a folosi bunul împrumutat în conformitate cu destinaţia sa. Obligaţia de a
folosi bunul potrivit destinaţiei la fel este prevăzută de art.862 С. civ. RM, în temeiul căruia
comodatarul trebuie să folosească bunul numai în scopul stabilit de contract sau determinat prin
natura bunului sub sancţiunea reparării prejudiciului cauzat în caz de neexecutare a acestei

35
A se vedea: R.I. Motica, F. Moţiu. Op. cit., p. 244.
36
A se vedea: F. Deak. Op. cit., p. 294.
37
A se vedea: R.I. Motica, F. Moţiu. Op. cit., p. 247.

12
obligaţii. Folosinţa abuzivă a bunului împrumutat justifică şi trecerea riscului pierii fortuite a
bunului asupra comodatarului, precum şi rezilierea contractului din partea comodantului pentru
neexecutarea culpabilă de obligaţii. Comodatarul nu poate da bunul în folosinţă unor terţi decât
cu acordul comodantului (art.862 alin.(3)). Bineînţeles, comodatarul nu răspunde de
deteriorarea bunului decurgând din întrebuinţarea lui normală şi fără culpă din partea sa.
c) Obligaţia de a suporta cheltuielile de folosinţă a bunului. Această obligaţie reiese din
alin.(2) art.862 С. civ. RM, care prevede că comodatarul este ţinut să suporte cheltuielile
necesare folosinţei bunului (ex.: reparaţia bunului etc.). Comodatarul nu are dreptul să ceară de
la comodant restituirea acestor cheltuieli, ele fiind un accesoriu al folosinţei, dacă prin contract
nu s-a stipulat contrariul.
Comodatarul nu va fi în drept să ceară restituirea cheltuielilor legate de utilizarea bunurilor
(necesare, utile, voluptorii). Cât priveşte cheltuielile voluptorii, dacă acestea vor fi cu putinţă
de separat fără a afecta destinaţia şi natura bunului, comodatarul şi le va reţine (dacă contractul
nu prevede altfel).
d) Obligaţia de a restitui bunul. Restituirea bunului apare ca una dintre principalele
obligaţii ce rezultă din esenţa şi natura comodatului. Practica judiciară demonstrează că
obligaţia de restituire este consecinţa firească a contractului de comodat, astfel că ea trebuie
subînţeleasă chiar dacă nu a fost prevăzută în mod expres38. Ea este expres prevăzută atât în
definiţia legală a comodatului de la art.859, cât şi în art.864 С. civ. RM intitulat "Obligaţia de
restituire a bunului", în temeiul căruia comodatarul este obligat să restituie bunul la sfârşitul
valorificării lui în scopul menţionat în contract. Comodantul poate cere restituirea bunului mai
devreme, dacă a trecut o perioadă suficientă pentru valorificarea lui. Dacă termenul contractului
de comodat nu poate fi stabilit în baza scopurilor de utilizare a bunului, comodantul este în
drept să ceară restituirea bunului în orice moment.
Conform art.866 С. civ. RM, putem stabili o excepţie, şi anume: dacă, în virtutea unor
circumstanţe neprevăzute, comodantul însuşi are nevoie de bunul respectiv, el poate cere
restituirea bunului înainte de expirarea termenului prevăzut în contract sau înainte de
satisfacerea trebuinţei comodatarului. Acest fapt se datorează caracterului gratuit al
contractului.
În virtutea acestei obligaţii, care este conformă principiului executării în natură a
obligaţiilor de a face, comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere un alt lucru sau
echivalentul în bani al bunului transmis în folosinţă, dacă restituirea în natură este posibilă.

38
Ibidem, p. 248.

13
Dacă bunul a fost deteriorat din culpa comodatarului, el este obligat să-l repare şi să-l restituie
în natură. Restituirea se face comodantului, reprezentanţilor sau moştenitorilor săi, la locul
stabilit de contract sau la locul domiciliului comodantului. O dată cu restituirea bunului se vor
restitui şi fructele acestuia. Comodatarul nu poate reţine bunul împrumutat după expirarea
termenului, nici chiar dacă are o creanţă împotriva comodantului, neputând invoca compensaţia
ca efect al stingerii obligaţiilor prevăzute la art.651-659 С. civ. RM, deoarece compensaţia
operează numai când este vorba de datorii reciproce ce au ca obiect bunuri fungibile de aceeaşi
specie. Iar, după cum am menţionat, comodatul are ca obiect doar bunuri nefungibile.
Comodatarul are un drept de retenţie asupra bunului până la plata de către comodant a
cheltuielilor extraordinare, necesare şi urgente, făcute pentru conservarea bunului.
Potrivit art.637 С. civ. RM, retenţia este dreptul creditorului de a nu preda debitorului un
bun ce se află în posesia creditorului, până ce debitorul nu va plăti tot ceea ce datorează în
legătură cu acel bun.
În doctrină se susţine ideea că retenţia poate fi exercitată doar în cazurile expres prevăzute
de lege. De regulă, drepturile de retenţie le poate exercita creditorul de bună-credinţă. Art.638
С. civ. RM prevede cazurile când nu este posibil de exercitat retenţia, şi anume:
- când posesia este abuzivă, ilegală;
- în privinţa bunurilor insesizabile.
Potrivit opiniei autorului F. Deak, fructele pot forma obiectul dreptului de retenţie până la
restituirea cheltuielilor suportate pentru producerea lor39. În orice caz, dreptul de retenţie poate
fi exercitat numai pentru garantarea creanţelor comodatarului născute în legătură cu lucrul
împrumutat (debitum cum re iunctum), nu şi pentru garantarea altor creanţe. Pe de altă parte, în
perioada exercitării dreptului de retenţie, comodatarul nu mai poate folosi bunul, întrucât
retenţia nu-i conferă dreptul de folosinţă.
Dacă comodatarul refuză nejustificat de a restitui bunul primit, atunci comodantului i se
oferă posibilitatea de a înainta o acţiune reală pentru revendicarea bunului său, însă în acest caz
el va trebui să demonstreze dreptul său de proprietate asupra bunului sau să întreprindă acţiune
personală, derivată din contract, care nu implică dovada dreptului de proprietate, ci doar a
contractului.
Comodatarul va răspunde pentru deteriorarea sau distrugerea bunului, dacă este culpabil
de acest fapt. Dacă mai multe persoane au luat împreună acelaşi bun, adică în cazul pluralităţii
de comodatari, ele poartă răspundere solidară faţă de comodant. Conform art.861 С civ. RM,

39
A se vedea: F. Deak. Op. cit., p. 296.

14
comodatarul nu poartă răspundere pentru modificarea sau înrăutăţirea stării bunului dacă
aceasta survine în urma folosirii lui în conformitate cu destinaţia stabilită în contract;
e) Obligaţia de a suporta riscul pieirii fortuite a bunurilor. În anumite cazuri, comodatarul
este obligat de a suporta riscul pieirii fortuite a bunului împrumutat. De regulă, riscul pieirii
fortuite a bunului împrumutat este suportat de comodant în calitate de proprietar, comodatul
nefiind un contract translativ de proprietate. În acord cu prevederile de la art.863 С. civ. RM,
comodatarul va răspunde pentru cauza neimputabilă lui (cazul fortuit) în următoarele cazuri:
- nu întreprinde măsuri pentru conservarea bunului;
- foloseşte bunul contrar destinaţiei prevăzute în contract sau determinate de natura
bunului;
- nu suportă cheltuielile necesare folosinţei bunului;
- transmite bunul în folosinţă unor terţi fără acordul comodantului;
- nu restituie bunul la scadenţă.
Comodatarul va răspunde în cazurile sus-menţionate, dacă nu va dovedi că prejudiciul ar
fi survenit chiar dacă el şi-ar fi îndeplinit obligaţiile sale. Sarcina probaţiunii este pe seama
comodatarului.
Deşi comodatul este un contract unilateral obligaţional şi creează obligaţii doar în sarcina
comodatarului, comodantul, pe parcursul executării contractului de comodat, îşi poate asuma
anumite obligaţii care, după natura lor, sunt extracontractuale. Aceste obligaţii sunt
următoarele:
a) obligaţia de restituire a cheltuielilor de conservare. Potrivit alin.(2) art.862 С. civ. RM,
comodatarul poate cere compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare şi urgente, pe care a
fost nevoit să le facă pentru conservarea bunului. Justificarea acestei obligaţii se regăseşte fie
în gestiunea de afaceri, fie în îmbogăţirea fără justă cauză prevăzute în Cartea III (Capitolele
32 şi 33) a Codului civil);
b) obligaţia de reparare a prejudiciilor cauzate comodatarului. Comodantul nu are
obligaţia de a-l despăgubi pe comodatar pentru daunele provocate de viciile bunului. Art.860
С. civ. RM instituie principiul răspunderii comodantului numai pentru intenţie sau culpă gravă;
adică, dacă comodantul a ascuns cu viclenie viciile bunului transmis în folosinţă gratuită, el
este obligat să repare comodatarului prejudiciul cauzat astfel. Aşadar, această obligaţie este de
natură delictuală izvorâtă dintr-un fapt ilicit al comodantului.
În orice caz, comodantul nu va răspunde pentru prejudiciul cauzat prin viciile bunului:
- dacă ele au fost anunţate la încheierea contractului sau au fost incluse în formă scrisă în
conţinutul contractului;

15
 - dacă ele erau cunoscute comodatarului (ex.: a mai luat acest bun în baza aceluiaşi sau alt
contract);
- ele trebuiau să fie depistate de către comodatar în timpul verificării bunului sau în timpul
transmiterii lui40.
De asemenea, trebuie luat în consideraţie faptul că comodantul va purta răspundere doar
pentru viciile existente până la încheierea contractului. Cele ce au apărut după transmiterea
bunului sunt pe riscul comodatarului.

Încetarea raporturilor contractuale.

Cu referinţă la încetarea contractului,menționez că, în mod firesc, contractul de comodat

încetează prin executarea lui, moment când bunul bunul individual determinat transmis în
folosință gratuită comodatarului va trebui restituit comodantului în starea corespunzătoare, la
termenul prevăzut în contract, după satisfacerea trebuinţelor comodatarului.Conform
prescripțiilor alin (1) art. 864 CC RM comodatarul este obligat să restituie , la expirarea
termenului contractului de comodat ,bunul primit în folosință gratuită . Deşi Codul civil nu
prevede expres, comodatarul poate restitui bunul şi înainte de termenul stabilit de părţi, dacă
contractul nu prevede altfel.
Art.866 С. civ. RM prevede expres cazurile de reziliere a contractului din partea
comodantului. Comodantul poate rezilia contractul de comodat, dacă:
a) în virtutea unor circumstanţe neprevăzute, comodantul însuşi are nevoie de bun;
b) comodatarul foloseşte bunul neconform destinaţiei stabilite în contract, dă bunul, fără
acordul comodantului, în folosinţă unui terţ sau supune bunul unui pericol mare, ca urmare a
nemanifestării prudenţei cuvenite;
c) comodatarul a decedat;
d) comodatarul persoană juridică şi-a încetat activitatea.
În caz de moarte a uneia din părţi obligaţiile trec asupra succesorilor în drepturi, potrivit
regulii generale. Dacă însă contractul a fost încheiat în privinţa comodatarului, ţinându-se cont
de persoana lui (intuitu personae), moştenitorii sunt obligaţi să restituie imediat bunul, chiar
dacă în contract s-a prevăzut un termen ulterior41.

40
A se vedea: A.A. Иванов. Op. cit., p. 300.
41
A se vedea: Gheorghe Chibac , Sorin Bruma, Oxana Robu Natalia Chibac . Drept Civil Contracte și succesiuni
Chisinău 2014.op.cit, p.118.

16
 Concluzie.

Contractul de comodat are cea mai simplă definiție, adică împrumutul de folosință.
Este cel mai des întâlnit dintre contractele reale, intervine la un moment dat în viața fiecăruia,
aproape în fiecare moment din zi. Un astfel de tip de contract apare în viața copiilor,
adolescenților, adulților, indiferent de profesie, sau de mentalitate, etc. Deoarece majoritatea
dintre noi apelăm la un astfel de împrumut, fără ca în acel moment să realizăm că de fapt că
„am încheiat un contract” de comodat.
În prezent, multe societăți aleg varianta încheierii unui contract de comodat, singura
posibilitate prin care se pot împrumuta gratuit anumite bunuri imobile sau mobile în diverse
scopuri.
O situație cel mai des întâlnită este reprezentată de momentul în care ne aflăm într-un
divers loc pentru a completa diferite acte, taloane pentru un anumit concurs, etc., sau de
exemplu când se încheie un contract pentru un telefon, și adresăm următoarea întrebare ”pot
folosi pixul dumneavostră?”.
În concluzie contractul de comodat este un împrumut de folosință care intervine între
două persoane, având ca și obiect bunul împrumutătorului.

Bibliografie.
Cărți:
1. Emil Molcuţ. Drept roman. - Bucureşti:, 2000;
2. Ива́н Бори́сович Нови́цкий. Реальные контракты. - În: Римское частное
.Москва, 1999;
3. Octavian Căpăţină. Titlu gratuit în actele juridice. - Bucureşti: Rosetti, 2003;
4. Ştefan. Cocoş. Drept român. - Bucureşti, 2000;
5. Г.С. Шапкина. Безвозмездное пользование. - În: Комментарий к Гражданскому
кодексу Российской Федерации, части второй (постатейный). Изд. 3-е, испр. и
доп. / Под редакцией О.Н. Садикова. - Москва:, 1998;
6. Constantin Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu. Tratat de drept civil
român. Vol. II. - Bucureşti: , 1998;
7. Ferenc Deak. Tratat de drept civil. Contracte speciale. - Bucureşti: 1998;

17
 8. D. Macovei, M. Striblea. Drept civil. Contracte. Succesiuni. - Iaşi: Junimea, 2002;
9. R.I. Motica, F. Moţiu. Contracte civile speciale. Teorie şi practică judiciară. -
Bucureşti: Lumina Lex, 2000;
10. М.И. Брагинский, В.В. Витрянский. Договорное право (книга вторая). Договоры о
передаче имущества. - Москва: Статут, 2000;
11. D. Chirică. Drept civil. Contracte speciale. - Bucureşti: Lumina Lex, 1997;
12. A. Bloşenco. Drept civil. Partea Specială. - Chişinău: Cartdidact, 2003;
13. L. Pop. Teoria generală a obligaţiilor. - Bucureşti: Lumina Lex, 1998;
14. Gheorghe Chibac , Sorin Bruma, Oxana Robu Natalia Chibac . Drept Civil Contracte și
succesiuni Chisinău 2014
Legile:
1. Codului civil al Republicii Moldova din 26.12.1964 ;
2. Codului civil al Republicii Moldova din 22.06.2002;
3. Гражданский кодекс Российской Федерации 30 ноября 1994 года;
4. Cod civil al României din 15 iulie 2011.
Surse electronice:
1. Гражданское право: В двух томах. Том II, полутом 1: Учебник / Отв. ред. проф.
Е.А. Суханов. - Москва: БЕК, 2000 // publicată pe pagina WEB:
http://www.lawbook.by.ru/civil/Suhanov2/34.shtml ,vizitat la 11.11.2018
2. https://www.monitorul.md/ vizitat la 11.11.2018 ;
3. Codul civil al Federaţiei Ruse, publicat pe pagina WEB: http://www.garweb.ru.vizitat la 11.11.2018;
4. Codul civil al României, publicat pe pagina WEB http://www.dsclex.ro vizitzt la 11.11.2018,

18