INTRODUCERE

În etapa actuală de dezvoltare a societăţii noastre, logica abordării complexe a sistemului de

asigurare a securităţii criminologice a persoanei dictează cu insistenţă aprofundarea cercetărilor ce
ţin atât de trăsăturile personale şi de comportamentul infractorului, cât şi de particularităţile
eminamente criminologice ale situaţiilor concrete de viaţă şi, în mod special, de calităţile personale
şi de comportamentul victimei reale sau potenţiale a infracţiunii.
Cu regret însă, dreptul penal şi criminologia, la diferite etape, influenţate de anumite idei
erau centrate fie asupra faptei (infracţiunii), fie asupra făptuitorului (persoanei infractorului), lăsând
în umbră victima şi interesele acesteia. Cu atât mai mult, cu cât grija de a proteja drepturile
fundamentale, exclusiv, sau preponderent, ale infractorului a adus la un dezechilibru procesual,
victima cu nevoile ei fiind, practic, uitată.
Într-adevăr, atât în Codul Penal, cât şi în Codul de procedură penală, privitor la raportul
infractor – victimă, atenţia este concentrată maximal asupra celui care săvârşeşte fapta antisocială şi
mult mai puţin asupra celui ce suportă direct efectele infracţiunii comise, mai ales ale infracţiunilor
de violenţă (omor, vătămări intenţionate a integrităţii corporale, viol, tâlhărie etc.). Este dat uitării
faptul că misiunea organelor de drept nu este lupta contra criminalităţii şi lupta contra infractorului,
ci constă, în primul rând, în asigurarea securităţii persoanei de atentate infracţionale, a intereselor
celora care suferă pagube de pe urma infracţiunilor.
În această ordine de idei, problema victimei în dreptul penal şi aspectele ce ţin de
victimologia criminologică devin, tot mai frecvent, obiect de interes al cercetătorilor ştiinţifici şi al
practicienilor; până în prezent sunt însă puţine cercetări ştiinţifice în domeniul dat. 

Noţiuni de bază ale victimologie

Conceptul de “victimă” provine încă din Antichitate, când era legat de conceptul de
sacrificiu. În aceste circumstanțe, victima era persoana sau animalul care erau omorâte în timpul
unei ceremonii religioase pentru a liniști unele puteri supranaturale sau zeități. De-a lungul timpului,
cuvântul a prins și alte înțelesuri, iar în ziua de azi acest cuvînt denotă ceva cu totul diferit: indivizi
care suferă accidente sau pierderi de orice fel pentru un motiv anume. Oamenii pot fi victimele
accidentelor, dezastrelor natural, bolilor sau ale probemelor sociale precum războaie, discriminări
sau alte injustiții de acest gen. Spus simplu, victimologia este știința despre victime. Astăzi ea este
definită din punctual de vedere al victimei astfel:

1
 Victimologia este studiul științific al răului fizic, emotional sau financiar pe care unii oameni
îl resimt din cauza unor activități ilegale . Studiul fenomenului infracţional presupune nu numai
cunoașterea infractorului, ci și celei ce suportă efectele directe ale comiterii infracţiunii, respectiv
victimei.
Domeniul știinţific care studiază victimele este victimologia. Termenul victimologie provine
de la latinescul victima – fiinţă vie sacrificată zeului, victimă și grecescul logos – cuvînt, învăţătură
și, respectiv, se traduce ca ,,știinţă despre victimă”. Pînă în prezent în lumea știinţifică nu există o
părere comună despre obiectul și statutul ei în rîndul altor știinţe1.
Este surprinzător faptul că nevoia de a studia victima unui act criminal, care acum ne apare
ca ceva firesc, a scăpat atenţiei criminologilor secolelor trecute. Mai întîi în centrul interesului a stat
gravitatea actului comis, iar apoi s-a accentuat prezenţa fizică şi psihică a criminalului. Şi doar
următoarea etapă a constituit-o transferarea atenţiei specialiştilor asupra victimei.2
Astfel, victimologia are 3 definiţii:
1) Victimologia este o ramură a criminologiei și, respectiv, studiază victimele infracţiunilor.
2) Victimologia este o știinţă interdisciplinară care s-a format ca fiind auxiliară dreptului penal,
procesului penal și criminalisticii.
3) Victimologia este o știinţă independentă despre victimele diferitor fenomene (accidente,
catastrofe naturale și tehnogene, războaie etc.) .
Victimologia studiază nu doar victima la nivel psihologic ca un individ aparte, dar și
vulnerabilitatea în masă, vulnerabilitatea anumitor grupe sociale, profesionale etc.
Importanța existenței victimologiei ca știință se manifestă prin faptul că datorită ei este posibilă nu
doar analiza unei infracțiuni comise, dar și depistarea personelor care pot deveni în viitor victime ale
infracțiunii, iar în unele cazuri poate și pevenirea unei infracțiuni. La fel e de menționat și faptul că
victimologia s-a conturat ca știință și a fost abordate complex problemele legate de cauze ale
infracţiunilor, inclusiv personalitatea și comportamentul victimei abia după cel de-al Doilea Război
Mondial.
Printre sarcinile victimologiei, se înscriu următoarele:
1.    Studierea procesului de victimizare şi a rolului victimei în mecanismul actului infracţional;
2.    Sarcina informativ – practică de informare a persoanelor care sunt potenţiale victime, despre
metodele de comitere a infracţiunilor;
3.    Recuperarea pagubei şi înlăturarea consecinţelor infracţiunii.
1
BULAT Irina. Victimologie și Psihologia Victimei. Cartier Juridic. Chișinău, 2013. 40 p
2
CIOBANU Igor. Criminologie. Vol. II, Cartdidact. Chișinău. 2007. 254 p
2
Aceste principii sunt garantate prin faptul că Consiliul Europei, în anul 1983, a adoptat Convenţia
Europeană despre restituirea pagubei victimelor infracţiunilor de violenţă.
4.    Victimo-terapia – include elaborări metodologice de comportare cu victima, de audiere a
acesteia, precum şi crearea unui sistem de reabilitare a victimei.

Importanţa victimologiei constă în faptul că ea studiază victima şi condiţiile care au

determinat transformarea persoanei în victimă, propune soluţii pentru înlăturarea acestor consecinţe,
studiază procesul de transformare a persoanei în victimă, numărul de victime existente la un moment
dat, pe un anumit teritoriu, studiază personalitatea victimei şi propune măsuri de protecţie socială,
precum şi auto-protecţie împotiva victimizării.
O idee importantă ce ține de acest subiect este deosebirea între victimă și partea vătămată.
Conform art. 58 CPP al RM ” 3 „se consideră victimă orice persoană fizică sau juridică căreia, prin
infracţiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale”. În acelaşi sens, art. 59 CPP al RM
arată că „parte vătămată este considerată persoana fizică...căreia i s-a cauzat prin infracţiune un
prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate, conform legii, cu acordul
victimei”.
În urma analizei doctrinei propunem următoarea definiție pentru termenul de victimă:
”Victimă este persoana fizică care suportă consecințele unei infracțiuni acestea fiind de ordin fizic
(leziuni corporale, boală, moarte, etc), de ordin moral (înjosire, umilire, boli psihice, etc), și material
(consecințe care apar în urma impactului factorului uman, natural sau a evenimentelor nenorocite,
care pot fi, incendiu, inundație, prăbușirea unei construcții, etc).
Astfel, în urma analizei efectuate concludem că importanţa victimologiei constă în faptul că
studiază victima şi condiţiile care au înlesnit transformarea persoanei în victimă, propune soluţii
pentru înlăturarea acestor consecinţe; studiază procesul de transformare a persoanei în victimă;
numărul de victime existente la un moment dat pe un anumit teritoriu; studiază personalitatea
victimei şi propune măsuri de protecţie socială, precum şi autoprotecţie împotriva victimizării.

3
Codul de Procedură Penală, Nr. 122 din 14.03.2003. Publicat la 05.11.2001 în Monitorul Ofiacial Nr. 248-251. Data
intrării în vigoare 12.06.2003.
3
Caracteristici specifice ale diferitor categorii de victime
Orice victimă, atît potenţială, cît și cea reală, deţine anumite trăsături care contribuie la
vulnerabilitatea acesteia. Este evident că anumite trăsături, un anumit comportament, statut social
formează predispunere spre vulnerabilitatea victimală.
  „Trebuie de avut în vedere, că 75-80% din infracţiuni împotriva persoanei sunt săvârşite de
indivizi care sunt legaţi cu victima prin relaţii de rudenie, de serviciu, intime sau apropiate, iar
infracţiunea reprezintă, de regulă, faza finală a conflictului, iscat ca rezultat al acestor relaţii.
Expertizele psihologice aprofundate a personalităţii victimei şi infractorului ne dau posibilitatea să
stabilim cauzele şi condiţiile apariţiei situaţiei de conflict şi să găsim căi de depăşire a acesteia.
Vulnerabilitatea are o structură complexă, în care predispunerile se actualizează de o situaţie
concretă și se formează premise pentru cauzarea daunelor. Spre exemplu, în urma unor cercetări a
fost stabilit că:
- victimile asasinării se caracterizează prin imprudenţă, risc enorm, conflictualitate, predispoziţie
spre agresivitate, egocentrism, abuzul de alcool;
-victimile violului deseori sunt nedeslușite în cunoștinţe, excentrice, sau, deopotrivă, nehotărîte,
nemature, infantile;
- victimele torturii în majoritatea cazurilor se cunosc cu infractorul și se află într-o oare care
dependenţă de acesta (soţie, concubină, copil sau mamă), avînd o voinţă slabă și o poziţie de viaţă
instabilă, cîteodată duc un mod de viaţă amoral, adesea statutul lor este mai înalt decît statutul
schingiuitorului;
-victimile escrocilor, de regulă, sunt credule, necompetente, imprudente, neatente, în unele cazuri,
zgîrcite sau au probleme materiale.
Există chiar un şir de indicatori ai potenţialelor victime:
- exteriori: aspect fizic, vîrstă, forţă, comportament, limbaj, vestimentaţie etc;
- psihologici: nivel al dezvoltării intelectuale, afectivitate, voinţă, sugestibilitate, influenţare etc;
- psihosociali: orientări morale, relaţii sociale, statut şi rol social.
Cercetarea psihologică a personalităţii victimei poate fi elucidată sub 2 aspecte:
1) aspectul static – vîrsta, sexul, naţionalitatea, situaţia de serviciu, etc. Unele din aceste atribute 
trebuiesc stabilite în conformitate cu prevederile stricte ale legii, deoarece unele din ele pot în mod
direct influenţa asupra calificării infracţiunii (de exemplu, vârsta).

4
2) aspectul dinamic – adică comportamentul victimei în perioada nemijlocit anterioară actului
infracţional, cît şi în timpul săvârşirii infracţiunii, şi legătura acestui comportament cu
comportamentul infractorului (de exemplu, tentativa de a fugi).”
 Victimizarea femeii
Femeile fac parte din categoria de victime cu cel mai înalt grad de vulnerabilitate victimală,
acest lucru fiind dovedit atât de trasăturile fizice cât și morale cu care este înzestrată o femeie.
Victimele de sex feminin de obicei sunt stăpînite de sentientul fricii, atunci când apare un
pericol, dat fiind faptul că în general femeilor le sunt caracteristice trasături precum
sensibilitatea, finețea, emotivitatea, etc.
Violul ocupă un rol foarte important în cadrul victimologiei dat fiind faptul că numărul de
victime ce au avut de suferit în urma acestei infracțiuni este cât se poate de considerabil iar
infracțiunea de viol are un grad de pericol social sporit, în unele situații fiind chiar un subiect
tabu.
Maltratarea și uciderea soției de către soț este o altă formă de victimizare a femeii cauzele
căreia sunt multiple cum ar fi infidelitatea, gelozia, alcoolism, etc.
Autorul rus L. Lazanovici conchide că printre victime femeile căsătorite constituie 45,2%,
inclusiv cu copii – 26,1%; singuratice – 54,8%, inclusiv cu copii – 4,2%. Din numărul total
dintre femeile care recurg la manopere avortive, 45,2% au rămas însărcinate în urma relaţiilor
sexuale ocazionale, inclusiv femei căsătorite ce au dat dovadă de infidelitate – 1,4%
 Victimizarea copilului
Copiii fac parte din categoria de victime cu un grad înalt de vulnerabilitate, acest lucru se
datorează lipsei posibilităților fizice și psihice de apărare, capacității reduse de percepție și
înțelegere a consecințelor unor acțiuni proprii sau a altora, lipsa experienței, lipsa percepției
intențiilor bune și rele ale altora cît și nivelul înalt de credibilitate, sinceritate și puritate a
gândurilor și intențiilor.
Bătaia și incestul ca forme de victimizare a copilului. Bătaia este considerată o măsură aplicată
de către părinți în scopul sancționării și reeducării copilului. De cele mai dese ori bătaia este
aplicată de către tați, mamele fiind mai sensibile datorită legăturii ce o au cu copii lor.
Comportamentul neechilibrat al părinților de cele mai multe ori este cauzat de un mariaj instabil,
nașterea nedorită a copilului, copilăria violentă a părinților, tulburări psihice, etc.
Incestul este o infracțiune de cele mai dese ori comisă de către tată care întreține relații
sexuale cu fiica sa sau de frate care abuzează sexual de soră, cât și celelalte cazuri. Incestul este

5
 o formă a violului dat fiind faptul că copilul nu are discernământul necesar pentru a-și da
consițământul.
 Victimizarea persoanelor în vârstă
Maltratarea bătrânilor. De obicei infracțiunile din această categorie sunt comise de însăși
rudele persoanelor vârstnice care își iau ca angajament grija pentru aceștia. Maltratarea
persoanelor vârstnice poate fi înfăptuită în mai multe forme: agresiunea fizică și psihică,
deposedarea de bunuri prin minciună și înșelăciune, privarea de hrană, izolarea socială, etc. În
unele cazuri bătrânii sunt maltratați de către persoanele care sunt angajate și plătite pentru a avea
grijă de aceștia.

Conceptul de psihovictimologie
Psihovictimologia este o știinţă despre psihologia victimei, care studiază cauzele psihologice
și mecanismele acţiunilor victimale, elaborează recomandări psihologice cu scopul asigurării
securităţii populaţiei. Psihovictimologia constituie o parte componentă a psihologiei securităţii ca
secţiune a psihologiei juridice.
În dependenţă de obiectul de studiu, ea se divizează în psihovictimologie criminală, traumală
și profesională. Sarcina de bază a psihovictimologiei este studierea victimei și identificarea
calităţilor victimale, stărilor, modului de viaţă și a comportamentului, care sunt importante din punct
de vedere psihologic și au provocat sau, în mod semnificativ, au facilitat săvîrșirea acţiunilor ilegale,
sau au creat condiţii favorabile pentru cauzarea daunelor fizice, psihologice și patrimoniale în urma
calamităţilor naturale, tehnogene, incendiilor și a altor situaţii periculoase pentru viaţă.
Structura psihovictimologiei: 1) teoria psihovictimologică generală a comportamentului
victimei; 2) teorii particulare ale psihovictimologiei criminale, traumale și profesionale; 3) teoria și
practica expertizelor psihovictimologice; 4) diagnostica psihoprofilactică a nivelului de victimitate
în comoprtament; 5) sistemul de diminuare a nivelului de victimitate a personalităţii și a grupurilor
sociale.
Importanta victimologiei
Victimologia reprezintă ştiinţa care studiază victima, adică persoana care a suferit
consecinţe morale, fizice sau materiale ale unei infracţiuni.
Obiectul de investigare al victimologiei criminologice îl constituie victima infracţiunii, şi
anume:
-personalitatea;

6
-legătura şi relaţiile reciproce cu individul care devine mai apoi infractor;
-comportamentul victimei ca legătură cauzală cu crima şi importanţa acesteia în geneza actului
infractional.

Concluzii
Victimizarea este un proces ce a luat naștere din fenomenul bine cunoscut criminalitate.
Putem spune că cu toții suntem victimizați de criminalitatea epocii noastre. Cruzimea timpurilor în
care am ajuns ne arată că criminalitate ca fenomen și proces este în continua creștere ceea ce
sporește și creșterea numărului de victeme, astfel apărând necessitate studierii victimologiei ca
știință. În cadrul acestui articol am efectuat o analiză asupra caracteristicilor diferitor tipuri de
categorii de victime care la etapa actuală putem spune că sunt cele mai fregvent întâlnite, astfel
concludem că victimă poate deveni orice persoană.
Astfel, în urma analizei efectuate în cadrul acestui articol putem concluziona cu faptul că
importanța victimologiei constă în faptul că studiază victim și condițiile care au contribuit la
transformarea persoanei în victimă, propune soluții pentru înlăturarea acestor consecințe, numărul de
victime existente la un moment dat pe un anumit teritoriu și propune măsuri de protecție social,
precum și autoprotecție împotriva victimizării.
În Republica Moldova sunt realizate foarte puţine cercetări în domeniul Victimologiei
criminologice, ce diminuiază eficienţa luptei cu victimizarea şi posibilităţile de a preîntîmpina
săvîrşirea infracţiunilor. De aceea, pregătirea specialiştilor în acest domeniu ar putea înlesni
ameliorarea situaţiei existenţe.

7
Bibliografie
1. http://voices.yahoo.com/history-victimology-3959506.html (accesat la data de 15.04.20121,
ora 22:02).
2. Bejan Octavian, Dicţionar de criminologie, Chişinău, 2009.
3. Bujor V., Manole-ŢăranuD., Victimologie. Note de curs, Chişinău, Universitatea de
Criminologie, 2002
4. Popescu A.G. „Victima şi victimologia, în Revista de Criminologie, de Criminalistică şi
Penalogie”, nr.4. Bucureşti, 1999.