Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Drept
Departament drept privat
Teoria generală a obligațiilor

Referat:

„Exercitarea dreptului de ipotecă”

A elaborat: Vasiliev Mariana

Grupa: 209
Coordonator: Vladimir Palamarciuc; lector, magistru

Chișinău 2017
 Plan:
I. Introducere
II. Noțiunea de ipotecă. Caracterele juridice ale ipotecii.
III. Exercitarea dreptului de ipotecă
IV. Decizia Curții Suprme de Justiție
V. Concluzii
VI. Bibliografii
 I. Introducere:
Actualitatea temei constă în faptul că însuși dreptul de ipotecă este întilnit tot mai des în
societate, fiind un drept accesoriu a unei obligații principale. Luînd în considerație situația
economică a statului, în care persoanele apelează la dreptul de ipotecă consider necesară
examinarea temei de executarea a dreptului de ipotecă, deoarece din cauza unor erori juridice la
încheierea contractelor principale și accesorii de ipotecă, dar și de neîndeplinire a obligațiilor
persoanele își pierd bunurile ipotecată, și se întîlnesc urmări prejudiciabile extrem de mari.

Scopul lucrării este analiza dreptului de ipotecă și îndeosebi exercitarea dreptului de

ipotecă, pentru a prezenta posibilitatea apălării la acest drept de către creditorii ipotecari. La fel
drept scop al acestei lucrări este considerat și oglindirea executării corecte din punct de vedere
juridic a dreptul de ipotecă, cît și prezentarea urmărilor prejudiciabile în cazurile neîndeplinirii
obligațiilor de către debitori.

Obiectivele lucrării sînt:

- să definim noțiunea de ipotecă

- să evidențiem caracterele ipotecii
- să expunem obligațiile creditorului ipotecar în exercitarea dreptului de ipotecă;
- să analizăm modalitățile de exercitare a dreptului de ipotecă;
- să prezentăm urmările prejudiciabile prentru debitori în cazul neîndeplinirii
obligațiilor.

Cuvinte cheie : ipotecă, exercitarea dreptului de ipotecă, creditor ipotecar, obligație, formă
autentică,debitor, executare benevolă, executare silită, urmări prejudiciabile,lege.
II Noțiunea de ipotecă. Caracterele juridice ale ipotecii
Pentru o desfășurare eficientă a subiectului, și anume a executării dreptului de ipotecă,
este important de a cunoaște originea și caracteristicile dreptului de ipotecă. Conform art.3 al
legii Nr. 142 din 26.06.2008 ipoteca drept real în al cărui temei creditorul este în drept să ceară
satisfacerea creanţelor sale, cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea
bunurilor imobile depuse în ipotecă, în cazul în care debitorul omite să execute obligaţiile
garantate cu ipotecă.Într-o formulare sintetică, în dreptul dicivil ipoteca este definită, ca fiind „un
drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații.”
Prin avantajele pe care le prezintă ipoteca constituie una din garanțiile cele mai
perfecționate de acordare a creditului, pentru că pe de o parte, debitorulnu este deposedat de bun,
iar acesta nu este indisponibilizat nici măcar în mîinile debitorului, în cazul celor mai multe
ipoteci, iar pe de altă parte el poate constitui mai multe ipoteci asupra imobilului și în sfîrșit
ipoteca prezintă o garanție sigură pentru creditor, pentru că poartă asupra unui imobil care nu
poate fi disimilat, ascuns nici la propriu, iar juridic orice act juridic care ar pereclita drepturile
creditorului asupra imobilului produc efecte față de acesta, numai dacă sunt supuse publicității,
adică pot fi cunoscute de acesta. Mai mult publicitatea ipotecii oferă creditorului posibilitatea de
a cunoaște încă din momentul încheierii contractului dacă ea este sau nu op garanție suficientă
pentru creditul pe care urmează să îl acorde debitorul. 1
Originea ipotecii se află în fiducia cum creditore, o convenție din dreptul roman care se
realiza prin transmiterea lucrului de către debitor creditorului său cu titlu de proprietate, prin
mancipatio sau in jure cessio transmitere însoțită de o convenție prin care creditorul promiterea
că după primirea plății, să retransmită lucrul debitorului.
Ulterior s-s ajuns la ipotecă, ca o garanție reală fără deposedarea debitorului. Termenul de
„ipotecă” este de origine greacă(ipotiki) și că pînă în sec.II e.n. romanii foloseau pentru a
desemna instituția termenului pignus care desemna gajul. Dispărută în Evul Mediu, ipoteca a fost
recreată de dreptul franceze, drept o consecință a dezvoltării comerțului și un răspuns la
necesitățilede garantare a creditului comercial.
Ipoteca este o garanție reală, imobiliară care constă într-un drept real accesoriu, constituit
în favoarea creditorului asupra unui imobil afectat plății unei obligații proprietatea debitorului
său, garanție care nu implică deposedarea acestuia din urmă, și care permite creditorului că în
cazul neexecutării de către codebitor a obligației garantate să urmărească silit imobilul ipotecat

1
„Drept civil.Teoria generală a obligațiilor.Tratat vol.II”- Dumitru C. Florescu- Editura
Universitară Titu Maiorescu, București 2002
în mîinile oricărui deținător pentru a-și valorifica creanța sa cu peferință față de ceilalți creditori
ai debitorului.
Ipoteca este un drept real, accesoriu, imobiliar,indivizibil și specializat:
a) ipoteca este un drept accesoriu- o simplă garanție a unei obligații civile patrimoniale care
presupune existența acesteia, urmează soarta acesteia și se stinge o dată cu aceasta.
Existența ipotecii presupune în mod necesar o obligație valabilă, indiferent de natura
aceteia, civilă, comercială, sau de modalitățile de care ar fi afectată. Deși este un
accesoriu al obligației principale, ipoteca poate avea în anumite situații o relativă
autonomie, născîndu-se înainte de nașterea creanței sau supraviețuindu-i.
b) ipoteca este un drept real imobiliar- este o garanție imobiliară pentru că poate fi
constituită numai asupra imobilelor. Bunurile mobile nu pot fi ipotecate, însă ele pot fi
gajate. Pot fi ipotecate numai imobilile aflate în circuitul civil, împreună cu accesoriile
lor, care sunt imobile prin destinație, precum și uzufructul, care este un drept real de
folosință asupra unor imobile;
c) ipoteca este un drept real accesoriu specializat- specializarea răspunde necesității ca atît
creditorul,cît și terții să cunoască care anume imobil al debitorului este grevat cu o
inscripție ipotecară. Principiul specializării ipotecii funcționării sub un dublu aspect
cerînd ca ipoteca să fie determinată atît asupra imobilului afectat garanției,cît și asupra
valorii creanței garantate.
d) ipoteca este un drept indivizivil- indivizibilitatea se manifestă în întregime asupra tuturor
imobilelor afectate. Acest caracter se manifestă și în ipoteza în care imobilul ipotecat este
împărțit între mai mulți copărtași.
 III. Exercitarea dreptului de ipotecă
Creditorul ipotecar este în drept să exercite dreptul de ipotecă dacă debitorul nu execută
în conformitate cu prevederile contractului obligația garantată sau o execută necorespunzător,
precum și în alte cazuri prevăzzute de contractul de ipotecă.
Creditorul ipotecar, conform art.30 din Legea nr.142/2008, poate să își exercite dreptul de
ipotecă prin:
a) vînzarea bunului ipotecat unui terț de către creditorul ipotecar sau de către o altă persoană
împuternicită de creditorul ipotecar;
b) vînzarea bunului ipotecat sub controlul instanței de judecată;
c) achiziționarea bunului ipotecat de către creditorul ipotecar;
d) luarea în posesie a bunului ipotecat de către creditorul ipotecar în vederea administrării
Exeritarea dreptului de ipotecă nu afectează drepturile locatarilor despre care creditorul
ipotecar a fost informat în modul corespunzător la momentul încheierii contractului și nici
drepturile apărute conform contractului de ipotecă.
Art.31 din Legea nr.142/2008, creditorul ipotecar este obligat:
1. să expedieze debitorului ipotecar și, dacă este cazul, debitorului sau la o altă adresă
arătată în acest scop în contractul de ipotecă o notificare privind intenția sa de a exercita
dreptul de ipotecă în baza contractului de ipotecă:
2. să înscrie în Registrul bunurilor imobile preavizul privind executarea dreptului de
ipotecă.
Notificarea trebuie să fie expediată la domiciliul sau la sediul debitorului ipotecar şi, dacă
este cazul, al debitorului sau la altă adresă arătată în acest scop în contractul de ipotecă, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Atît notificarea, cît și preavizul trebuie să conțină: temeiul executării dreptului de ipotecă;
mărimea creanţei şi obligaţiei garantate cu ipotecă; intenţia creditorului ipotecar de a
executa dreptul de ipotecă; indicarea termenului la expirarea căruia creditorul ipotecar va
executa dreptul de ipotecă, care nu va fi mai mic de 20 de zile calendaristice din momentul
înregistrării preavizului; determinarea obiectului ipotecii; cererea creditorului ipotecar
privind transmiterea în posesiunea sa a bunului imobil ipotecat; valoarea sumelor restante,
inclusiv dobînda, penalităţile şi alte costuri sau cheltuieli ce trebuie achitate pentru a evita
continuarea procedurii de executare a dreptului de ipotecă, sau alte acţiuni ce trebuie
întreprinse de către debitor în vederea înlăturării omisiunii de executare corespunzătoare a
 obligaţiilor sale; semnătura creditorului ipotecar. Registratorul trebuie să verifice dovada de
recepţionare a notificării.2
Dacă temeiul exercitării dreptului de ipotecă îl constituie faptul că debitorul nu achită
sumele restante sau nu înlătură omisiunile de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale, i
se acordă un termen, stabilit în notificare în preaviz, în care are dreptul să achite suma
restantă sau să înlăture în alt mod omisiunea de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale
așa cum este stabilit în notificarea și în preaviz.
În caz contrar, creditorul ipotecar are dreptul de a continua procedura de executare a
dreptului de ipotecă, de care nu este lipsit nici dacă debitorul întreprinde măsurile indicate în
notificarea sau în preaviz după expirarea termenului acordat.
Executarea benevolă a dreptului de ipotecă se face în baza unui acord privind executarea
benevolă a dreptului de ipotecă, încheiat între creditorul ipotecar și debitorul ipotecar în
formă autentică, în orice moment convenit de părți.3
Transmiterea silită a bunului ipotecat creditorului ipotecar se face după caz, și în temeiul
unei hotărîri judecătoreşti, cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă sau ale
contractului de ipotecă, învestit cu formula executorie art.331 din Legea nr.142/2008.
Debitorul ipotecar are dreptul de a înainta obiecții motivate împotriva ordonanței
judecătoreşti, anexînd documentele doveditoare, în al căror temei judecătorul o poate anula.
În conformitate cu alin.(2) art.33 din Legea nr.142/2008 obiecțiile se consideră motivate
cînd se referă la :
a) nerespectarea de către creditorul ipotecar a formalităţilor legate de iniţierea procedurii de
executare a dreptului de ipotecă;
b) notificarea şi/sau preavizul conţin date neveridice;
c) executarea benevolă a obligaţiilor de către debitor în modul şi în termenul specificate în
notificare şi preaviz.
Dacă ordonanța judecătorească sau hotărîrea judecătorească privind transmiterea silită a
bunului ipotecat este anulată ulterior, creditorul ipotecar este obligat să restituie bunul
ipotecat sau prețul la care bunul a fost vîndut și să repare prejudicial cauzat.4
Exercitarea dreptului de ipotecă în temeiul actului notarial învestit cu formula executorie.
În cazul executării silite a dreptului de ipotecă creditorul ipotecar are dreptul de a urmări bunul
ipotecat nu numai în temeiul ordonanței sau al hotărîrii judecătoreşti, dar și în al actului notarial
învestit cu formula executorie conform art.331 din Legea nr.142/2008.

2
Art.31 din Legea nr. 142/2008 cu privire la ipotecă
3
Art.32 din Legea nr. 142/2008 cu privire la ipotecă.
4
Alin.4 art.33 Legea nr.142/2008 cu privire la ipotecă
 Creditorul ipotecar are dreptul să recurgă la executarea silită a dreptului de ipotecă dacă
se întrunesc următoarele condiții:
a) obligațiile garantate prin ipotecă rezultă din contractul de credit bancar dau de împrumut
acordat de organizația de micro-finanțare, de asociația de economii și împrumut sau de
societatea de leasing;
b) părțile contractului de ipotecă au convenit în mod expres, la momentul autentificării
contractului, ca acesta să fie investit cu formulă executorie.5
Învestirea contractului de ipotecă cu formulă executorie produce următoarele efecte:
- creditorul ipotecar are dreptul de a vinde bunul ipotecat după nexecutare de către debitor
a obligațiilor de plată rezultate din contractul de ipotecă învetit cu formulă executorie fără
a adresa cerere în instanța de judecată pentru a obține ordonanțăsau hotărîre
judecătorească;
- se referă doar la transmiterea bunului imobil ipotecat în posesia creditorului ipotecar
pentru ca acesta să execute dreptul de ipotecă prin vînzare la licitație publică a bunului
ipotecat, cu excepția cazului în care există un acord scris al debitorului ipotecar, eliberat
creditorului ipotecar după apariția dreptului său de executare a dreptului de ipotecă de a
vinde bunul în alt modul stabilit în alin.3 art.34din Legea nr.142/2008, precumși la
evacuarea locuitorilor în cadrul executării dreptului de ipotecăîn corespundere cu
prevederile art.36 din Legea nr.142/2008.
La executarea silită a dreptului de ipotecă în baza contractului de ipotecă învestit cu formulă
executorie, crediorul ipotecar are dreptul să transfere dreptul de proprietate asupra bunului
ipotecat, acționînd în numele debitorului ipotecar, fapt confirmat prin respectivele acte:
1. originalul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie, care conține clauza
privind dreptul creditorului ipotecar de a executa dreptul de ipotecă în temeiul formulei
executorii aplicate de notar;
2. copia de pe contractul de credit bancar sau de împrumut, care atestă faptul că creanța a
devenit exxigibilă, însoțită de extrase din evidența financiară care atestă datoriile
debitorului la dat expirării termenuui indicat în notificare și preaviz;
3. copiile de pe notificare și preaviz, expediate pe adresa debitorului, conform prevederilor
art. 31 din Legea nr. 142/2008;
4. declarația pe propria răspundere a creditorului că nu există niciun litigiu judiciar în
legătură cu contractul de ipotecă învestit cu formulă executorie, a cărui executare este
solicitată, și că creanța este exigibilă.

5
Art.541 din Legea nr. 1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat
 În procesul executării silite a dreptului de ipotecă în baza contractului de ipotecă învestit cu
formulă executorie, debitorul ipotecar are dreptul de a contesta încheierea de intentare a
procedurii de executare, emisă în temeiul contractului de ipotecă învetit cu formulă executorie,
conform prevederilor Codului de executare, invocînd apărării de fond în mod exclusiv doar
motivele indicate la alin 2 art.33 din legea cu privire la ipotecă.
Anularea încheierii executorului judecătoresc pe motivele stabilite de lege are ca efect:
a. obligarea creditorului ipotecar de a retitui bunul ipotecat sau prețul la care bunul a fost
vîndut și a repara prejudiciul cauzat6, ținînd cont și de prevederile lit.e art83 din Codul de
executare, care se aplică în modul corespunzător.
b. oferă creditorului ipotecar dreptul de a executa dreptul de ipotecă prin instanța de
judecată în modul stabilit în art.32 și art.33 din Legea nr.142/2008.
În conformitate cu alin.1 art.34 din Legea nr.142/2008, creditorul ipotecar este în drept să
vîndă bunul ipotecat prin acordul de executare benevolă a dreptului de ipotecă sau după
ămînerea definitivă a ordonanței sau hotărrîrii judecătorești , după caz, emise în această privință
ori după neexecutarea de către debitor a obligațiilor de plată rezultae din contractul de ipotecă
învestit cu formulă executorie.
La vînzarea bunului de către creditorul ipotecar, se aplică regulile stabilite la contractul
de vînzare-cumpărare (art.753-822 din Codul civil), cu excepția regulilor a căror respectare nu îi
poate pretinsă. Creditorul ipotecar, la vînzarea bunului ipotecat asupra cărora anumite persoane
au dreptul de preemțiune, este obligat să asigure exercitarea lor. Astfel, dacă obiect al vînzării
sunt părțile sociale într-o societate cu răspundere limitată (alin.2 art.152 din CCRM), coat-parte
din proprietate comună (art.352 și alin.2 art.366 CCRM), construcția cu dreptul de superficie
(art.446 CCRM), creditorul ipotecar va notifica mai întîi alți membri, coproprietari sau proprietar
al terenului.
Creditorul ipotecar transferă cumpărătorului dreptul de proprietate asupra bunului
ipotecat, acționînd în numele debitorului ipotecar, în baza acordului, autentificat notarial, privind
executarea benevolă a dreptului de ipotecă sau în baza ordonanței judecătorești sau hotărîrii
judecătorești rămasă definitivă, în cazul executării silite.7
Conform art.35 din legea cu privire la ipotecă creditorul ipotecar are dreptul de a
achiziționa bunul ipotecat:
- în cadrul executării benevole: prin încheierea unui acord de executare benevolă, care va
avea conținutul și forma unui contract de vînzare- cumpărare;

6
Alin. 4 art.331 din Legea 142/2008
7
Alin.1 și 6 art.34 din Legea 142/2008
 - în cadrul executării silite a dreptului de ipotecă: numai prin intermediul vînzării sub
controlul instanței de judacată.
La exercitarea dreptului de ipotecă asupra imobilului cu destinație locativă se pune problema
evacuării persoanelor care locuiesc în el. Astfel, în conformitate cu alin.1 art.36 debitorul
ipotecar, precum și persoanele care locuiecs în imobililul ipotecat sunt obligate să-l elibereze:
1. la data intrării în vigoare a acordului de executare benevolă, semnat între creditorul
ipotecar și debitorul ipotecar, dacă părțile nu au stabilit un alt termen;
2. la momentul rămînerii definitive a ordinanței judecătorești sau după, caz a hotărîrii
judecătorești, în cazul executări forțate a dreptului de ipotecă;
3. la dat indicată în notificare și în preaviz, conform art.31 din lege8 , în cazul executării
dreptului de ipotecă în temeiul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie.
Refuzul din partea persoanelor obligate să elibereze bunul ipotecat sau neeliberarea lui la
expirarea termenului de 15 zile din data stabilită la alin.1 art.36 9dă executorului judecătoresc
dreptul de a iniția evacuarea silită în corespundere cu Codul de executare, ținînd cont de dreptul
persoanelor care locuiesc într-un spațiu ipotecat în baza unui contract de locațiune, despre care
creditorul ipotecar a fost informat conform legii, care nu pot fi obligate să părăsească spațiul pînă
la expirarea termenului de locațiune. Acestea vor avea calitatea de locatari ai persoanei care
deține în proprietate bunul ipotecat în urma executării dreptului de ipotecă.

8
Art.31 din legea cu privire la ipotecă
9
Alin. 1 art.36 din Codul de executare al Republicii Moldova
 IV Deciziei Curții supreme de Justiție
Pentru o întețegere mai eficace a exercitării dreptului de ipotecă, propun examinarea
Decizie Curții Supreme de Justiție asupra recursului declarat de către Vasiliţa Gheorghe şi
Vasiliţa Mariana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de banca comercială
,,Moldova Agroind-bank” societate pe acţiuni împotriva lui Vasiliţa Gheorghe, Vasiliţa
Mariana, Vasiliţa Irina, Vasiliţa Sabina-Valeria şi Vasiliţa Nicolae-Alexandru privind
transmiterea în posesie a bunului imobil cu evacuarea tuturor persoanelor şi bunurilor din imobil,
compensarea cheltuielilor de judecată:
DECIZIE
06 iulie 2016 mun. Chişinău

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al

Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă:
Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî

examinînd recursul declarat de către Vasiliţa Gheorghe şi Vasiliţa Mariana, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de banca comercială ,,MoldovaAgroindbank”
societate pe acţiuni împotriva lui Vasiliţa Gheorghe, Vasiliţa Mariana, Vasiliţa Irina, Vasiliţa
Sabina-Valeria şi Vasiliţa Nicolae-Alexandru privind transmiterea în posesie a bunului imobil cu
evacuarea tuturor persoanelor şi bunurilor din imobil, compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2016, prin care s-a respins cererea
privind repunerea apelului în termen, cu restituirea cererii de apel, c o n s t a t ă :
La 11 august 2014, BC ,,Moldova-Agroindbank” SA a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Vasiliţa Gheorghe, Vasiliţa Mariana, Vasiliţa Irina, Vasiliţa Sabina-
Valeria şi Vasiliţa Nicolae-Alexandru privind transmiterea în posesie a bunului imobil, cu
evacuarea tuturor persoanelor şi bunurilor din imobil şi compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform contractului de credit nr. S120039
din 03 februarie 2012, a acordat pîrîtului Vasiliţa Gheorghe un credit în mărime de 155 000 lei,
cu termenul final de rambursare pînă la 15 ianuarie 2030.
Astfel, în vederea asigurării rambursării creditului primit conform contractului menţionat
şi achitării dobînzilor calculate pentru utilizarea lui, pîrîţii Vasiliţa Gheorghe şi Vasiliţa Mariana
au ipotecat conform contractului de ipotecă nr. S120039-a din 03 februarie 2012, bunul imobil şi
anume, apartamentul nr.6, din str. Socoloni, 23, cu suprafaţa de 59 m2 evaluat de părţi la valoarea
de 220 000 lei.
Susţine că, contrar obligațiilor asumate şi prevederilor contractuale, pîrîţii nu au restituit
suma împrumutată, precum şi nu au achitat dobînzile aferente creditului, astfel încît la situaţia
din 18 iunie 2014, datoria restantă a constituit suma de 142 475.85 lei, inclusiv: creditul în
termen – 134 189.90 lei, creditul restant – 2 870.36 lei şi dobînda neachitată 5 415.60 lei.

Indică reclamantul că, în rezultatul neîndeplinirii obligaţiunilor contractuale privind

restituirea creditului, conform art. 31 din Legea cu privire la ipotecă şi art. 488 Cod civil, la 16
aprilie 2014 a notificat debitorii ipotecari şi debitorul creanţei garantate despre intenția de
exercitare a dreptului de ipotecă asupra bunului imobil, iar ulterior a înregistrat la OCT Chişinău
preavizul de executare a dreptului de ipotecă.
Însă, în termenul stabilit în preaviz, pîrîţii nu au restituit creditul şi nu au transmis în mod
benevol bunul imobil ipotecat pentru a fi vîndut. Prin urmare, reclamantul consideră că, pîrîţii au
încălcat prevederile subpunctului 2.5.1 al contractului de credit menţionat şi prevederile art. 572
Codul civil. Cere, reclamantul, transmiterea de la Vasiliţa Gheorghe şi Vasiliţa Mariana, în
posesia BC ,,Moldova-Agroindbank” SA bunul imobil, din str. Socoleni, 23, apartamentul nr. 6,
mun. Chişinău, pentru a fi vîndut forţat, cu evacuarea lui Vasiliţa Gheorghe, Vasiliţa Mariana,
Vasiliţa Irina, Vasiliţa Sabina-Valeria, Vasiliţa NicolaeAlexandru şi a bunurilor din imobilul
indicat, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 712.37 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 octombrie 2015 acţiunea a fost
admisă, fiind dispusă transmiterea în posesia BC ,,MoldovaAgroindbank” SA a apartamentului
nr. 6 situat în mun. Chişinău, str. Socoleni, 23, înregistrat în Registrul bunurilor imobile la OCT
Chişinău cu nr. cadastral 0100405.421.01.006 care aparţine cu drept de proprietate lui Vasiliţa
Gheorghe, Vasiliţa Mariana, Vasiliţa Irina, Vasiliţa Sabina-Valeria şi Vasiliţa Nicolae-Alexandru
şi a bunurilor din imobilul nominalizat. S-a încasat, în mod solidar, de la Vasiliţa Gheorghe şi
Vasiliţa Mariana în beneficiul BC ,,Moldova-Agroindbank” SA cheltuielile de judecată, ce se
compun din taxa de stat achitată la înaintarea acţiunii în mărime de 712.37 lei.
Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 26 noiembrie 2015, Vasiliţa Gheorghe şi
Vasiliţa Mariana au contetstat-o cu apel, solicitînd repunerea în termen a apelului, casarea
hotărîrii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Totodată,
apelanţii şi-au rezervat dreptul de a depune cerere de apel suplimentară, după ce vor lua
cunoştinţă cu hotărîrea motivată.
 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2016 s-a respins cererea de
repunere în termenul de declarare a apelului și s-a restituit cererea de apel depusă de către
Vasiliţa Gheorghe şi Vasiliţa Mariana. La 13 aprilie 2016, prin intermediul poştei electronice,
Vasiliţa Gheorghe şi Vasiliţa Mariana au declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia şi casarea
încheierii Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2016.
În susţinerea recursului s-a invocat că, instanţa de apel a emis încheierea contestată cu
încălcarea normelor de drept procedural şi neîntemeiat a restituit cererea de apel ca fiind depusă
cu omiterea termenului, menţionînd că, pentru 25 februarie 2016 nu au fost citaţi despre locul,
data și ora ședinței de judecată, astfel pricina a fost examinată în lipsa lor, fiind lipsiţi de
posibilitatea de a-și apăra drepturile sale.
Prin urmare, menţionează că, instanţa de apel nu a respectat prevederile art. 102 alin. (1)
şi art. 105 alin. (1) CPC. Consideră că, le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat
de art. 6 pct.1 CEDO. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului
împotriva încheierii este de 15 zile de la data pronunțării ei. Avînd în vedere, că Curtea de Apel
Chişinău a expediat la 21 martie 2016 copia încheierii recurate (f.d. 72), însă la materialele
cauzei nu sunt probe privind recepţionarea de către recurent a acesteia, recursul se consideră
declarat în termen.

Examinînd materialele dosarului prin prisma argumentelor invocate în cererea de recurs,

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că,
recursul înaintat de către Vasiliţa Gheorghe şi Vasiliţa Mariana urmează a fi respins, cu
menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele motive.
În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de recurs, după ce
examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să mențină
încheierea. Potrivit art. 110 CPC, termenul de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de
judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte
persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să
încheie un ansamblu de acte.
Conform art. 236 alin. (5) lit. a), b), alin. (8) CPC, instanţa de judecată va întocmi
hotărîrea integrală dacă participanţii la proces, în termen de 30 de zile de la pronunţarea
dispozitivului hotărîrii, solicită în mod expres acest lucru. Termenul de 30 de zile este un termen
de decădere; participanţii la proces, în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului
hotărîrii, depun cerere de apel. Hotărîrea integrală se remite participanţilor la proces în termen de
5 zile.
 În conformitate cu art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de
30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea
în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art. 116
CPC.
Conform art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis
termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La
cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii
actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie
depusă cererea, să fie prezentate documente respective etc.).
Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că, potrivit procesului-verbal al ședinței de
judecată a primei instanţe din 26 octombrie 2015, Vasiliţa Gheorghe a fost prezent la pronunțarea
dispozitivului hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din aceiaşi dată (f.d. 52-verso) şi a
recepționat copia dispozitivului hotărîrii, fapt confirmat prin recipisa datată cu 26 octombrie
2016, anexată la materialele dosarului (f.d. 54), iar la 26 noiembrie 2015, Vasiliţa Gheorghe şi
Vasiliţa Mariana au declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.
Chișinău din 26 octombrie 2015, solicitînd repunerea în termenul de declarare a apelului, casarea
hotărîrii primei instanțe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a cererii de chemare în
judecată (f.d. 55-56).
Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2016 a fost respinsă cererea de
repunere în termen, fiind restituit apelul declarat de către Vasiliţa Gheorghe şi Vasiliţa Mariana.
Reţine Colegiul că, prin lege este instituit în mod imperativ termenul de 30 zile pentru declararea
apelului, calculat de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, astfel apelul în prezenta pricină a
fost depus la 26 noiembrie 2015, în afara termenului de 30 zile.
Prin urmare, argumentul recurenţilor privind lipsa citării despre locul, data şi ora
examinării cauzei în ordine de apel şi neparticiparea la examinarea pricinii, nu poate fi reţinut,
deoarece la materialele cauzei sunt anexate avizele de recepţie a citaţiilor pentru şedinţa de
judecată din 25 februarie 2016, semnate şi datate de către apelanţii-recurenţi (f.d.60, 62)
Totodată, instanţa de recurs relevă că, în vederea repunerii în termen a apelului, recurenţii
nu au indicat careva motive în acest sens, care ar justifica cauza omiterii termenului de 30 zile şi
nu au prezentat o cerere de apel suplimentară cu indicarea motivelor de fapt şi de drept a
apelului, cu toate că, au dispus de suficient timp începînd cu 12 ianuarie 2016 (data recepționării
citaţiei în instanţa de apel) şi pînă la şedinţa de judecată din 25 februarie 2016, în vederea
apărării drepturilor sale.
În afară de aceasta, în conformitate cu art. 56 alin. (3) şi 61 alin. (1) CPC, părțile sînt
obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească
pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului
sau inducerea sa în eroare.
Astfel, Vasiliţa Gheorghe şi Vasiliţa Mariana prin lege au fost obligaţi să respecte termenul
legal de contestare a hotărârii cu apel în 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,
termen prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de
Justiţie conchide că, instanţa de apel corect a ajuns la concluzia privind respingerea cererii de
repunere în termen a apelului, cu dispunerea restituirii cererii de apel.
În acest context, instanţa de recurs consideră că, la caz soluţia instanţei de apel este
compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere
că, prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea căilor de atac ar împiedica rămînerea
irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de
fond şi ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.
În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie 2008), Curtea
Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti
definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor
circumstanţe noi descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de
introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive
neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor
juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
Astfel, reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs
Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că, prin neaducerea
vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural,
instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.
Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este
întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate în cererea de recurs sînt neîntemeiate, Colegiul civil,
comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a
respinge recursul declarat de către Vasiliţa Gheorghe şi Vasiliţa Mariana şi de a menţine
încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2016.
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios
administrativ al Curţii Supreme de Justiţie,
decide:

Se respinge recursul declarat de către Vasiliţa Gheorghe şi Vasiliţa Mariana.

 Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2016 în pricina civilă la
cererea de chemare în judecată depusă de banca comercială ,,MoldovaAgroindbank” societate pe
acţiuni împotriva lui Vasiliţa Gheorghe, Vasiliţa Mariana, Vasiliţa Irina, Vasiliţa Sabina-Valeria
şi Vasiliţa Nicolae-Alexandru privind transmiterea în posesie a bunului imobil, cu evacuarea
tuturor persoanelor şi bunurilor din bunul imobil şi compensarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei,
judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală

Valentina Clevadî
 V. Concluzii:
Creditorul ipotecar este în drept să exercite dreptul de ipotecă dacă debitorul nu execută în
conformitate cu prevederile contractului obligația garantată sau o execută necorespunzător,
precum și în alte cazuri prevăzute de contractul de ipotecă. Exercitarea dreptului de ipotecă a
creditorului ipotecar poate avea loc prin luarea în posesie a bunului; vînzarea bunului unui terț,
vînzarea bunului sub controlul instanței de judecată, achiziționarea bunului.

În executarea dreptului de ipoteă creditorul ipotecar este obligat să expedieze debitorului

ipotecar și, dacă este cazul, debitorului sau la o altă adresă arătată în acest scop în contractul de
ipotecă o notificare privind intenția sa de a exercita dreptul de ipotecă în baza contractului de
ipotecă și să înscrie în Registrul bunurilor imobile preavizul privind executarea dreptului de
ipotecă.
Dacă temeiul exercitării dreptului de ipotecă îl constituie faptul că debitorul nu achită sumele
restante sau nu înlătură omisiunile de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale, i se acordă un
termen, stabilit în notificare în preaviz, în care are dreptul să achite suma restantă sau să înlăture
în alt mod omisiunea de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale așa cum este stabilit în
notificarea și în preaviz.
În caz contrar, creditorul ipotecar are dreptul de a continua procedura de executare a
dreptului de ipotecă, de care nu este lipsit nici dacă debitorul întreprinde măsurile indicate în
notificarea sau în preaviz după expirarea termenului acordat.
Executarea benevolă a dreptului de ipotecă se face în baza unui acord privind executarea
benevolă a dreptului de ipotecă, încheiat între creditorul ipotecar și debitorul ipotecar în formă
autentică, în orice moment convenit de părți.
Transmiterea silită a bunului ipotecat creditorului ipotecar se face după caz, și în temeiul unei
hotărîri judecătoreşti

Dacă ordonanța judecătorească sau hotărîrea judecătorească privind transmiterea silită a

bunului ipotecat este anulată ulterior, creditorul ipotecar este obligat să restituie bunul ipotecat
sau prețul la care bunul a fost vîndut și să repare prejudicial cauzat.

Exercitarea dreptului de ipotecă în temeiul actului notarial învestit cu formula executorie.

În cazul executării silite a dreptului de ipotecă creditorul ipotecar are dreptul de a urmări bunul
ipotecat nu numai în temeiul ordonanței sau al hotărîrii judecătoreşti, dar și în al actului notarial
învestit cu formula executorie .
 VI.Bibliografii:

1. Legea nr. 142/2008 cu privire la ipotecă

2. Legea nr. 1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat
3. Codul Nr.443 din 24.12.2004 Codul de executare al Republicii Moldova
4. Codul Nr. 1107 din 06.06.2002 Codul civil al Republicii Moldova
5. Drept civil.Teoria generală a obligațiilor.Tratat vol.II”- Dumitru C. Florescu- Editura
Universitară Titu Maiorescu, București 2002
6. „Drept civil. Teoria generală a obligațiilor”- Sergiu Baieș, Valentina Cebotari, Ion Crețu,
Octavian Cazac- USM, Chișinău 2016