DISCIPLINA: Drept roman

TEMA: Definitia, elementele si clasificarea obligatiilor

CUPRINS

INTRODUCERE..........................................................................................................................2
DEFINITIE..................................................................................................................................3
ELEMENTELE OBLIGATIEI.........................................................................................................4
Subiectele raportului juridic obligational sunt:..................................................................4
Obiectul................................................................................................................................4
Sanctiunea.............................................................................................................................5
CLASIFICAREA OBLIGATIILOR...................................................................................................5
A. Dupa izvoare..............................................................................................................5
a) Obligatii quasicontractuale..................................................................................7
b) Obligatii delictuale................................................................................................8
c) Obligatii quasidelictuale.......................................................................................8
d) Obligatii qvasicontractuale..................................................................................8
e) Obligatii delictuale................................................................................................8
f) Obligatii qvasidelictuale............................................................................................8
B. Dupa sanctiune.........................................................................................................9
C. Dupa numarul participantilor.....................................................................................9
Conjuncte..........................................................................................................................9
Coreale (solidare)..............................................................................................................9
Adstipulatio.....................................................................................................................10
Adpromissio....................................................................................................................10
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................11
 INTRODUCERE

Conceptul reprezinta rezultatul unui proces evolutiv complet, care isi are
inceputurile in perioada de tranzitie catre societatea organizata politic in stat.

Conceptul de obligatie a parcurs drumul de la o simpla legatura fizica materiala,

catre un concept de mare complexitate si cu un grad ridicat de abstractizare, asa cum se
prezinta el in stadiul final al acestei evolutii.
In acest stadiu final, obligatia se infatiseaza drept un raport juridic in temeiul
caruia o persoana numita creditor poate cere unei alte persoane numita debitor sa
indeplineasca o anumita prestatiune, iar in caz de refuz acesta sa poata fi constrans pe
cale judecatoreasca sa execute acea prestatie.
Originea acestei notiuni de obligatie se regaseste in obiceiurile nejuridice ale
epocii, obiceiuri determinate de conditiile materiale de existenta din epoca din perioada
de destramare a oranduirii gentilice.

In evolutia conceptului se observa 6 etape:

1. Ori de cate ori un membru al comunitatii era victim unui delict, aceasta
avea dreptul de razbunare, fiind sprijinita in acest sens de membrii
comunitatii.
2. Acest sistem a fost inlocuit cu un altul mai evoluat, sistem prin care se ajunge la
o intelegere intre delincvent si victima delictului in scopul despagubirii celei din
urma. Totusi, pana la plata efectiva a acestei despagubiri, victima il tinea in
lanturi pe delincvent pentru avea garantia repararii prejudiciului suferit.

1
 3. Victima, din ratiuni pragmatice si pentru a oferi posibilitatea delincventului sa
plateasca despagubiri, il elibereaza din lanturi pe delincvent, insa cu conditia ca
acesta sa lase in locul sau o garantie. Aceasta garantie era una vie, in persoana
unui ostatic care lua locul in lanturi al delincventului, urmand sa suporte el
dreptul de razbunare al victimei in caz de neexecutare din partea delincventului.
4. Lua parte, astfel, la cea dintai intelegere contractuala, respectiv la o intelegere
intervenita intre garant si victima delictului, prin care garantul se obliga sa
plateasca el despagubirea daca delincventul nu o va face, ceea ce inseamna ca in
acest moment legatura materiala(acele lanturi cu care era legat garantul) este
inlocuita cu o legatura juridica, respectiv cu intelegerea intervenita intre garant
si victima delictului.
5. Delincventul devine propriul ori garant. Din punctual acesta, delincventul isi
asuma el direct raspunderea pentru plata datoriei, inseamnand ca cele doua
elemente ale obligatiei, respective datoria si raspunderea, se reunesc pe capul
aceleiasi persoane.
6. S-a ajuns la concluzia ca este inutil ca delincventul sa fie garant pentru sine,
drept pentru care din acest moment delincventul se obliga in mod direct, lucru
ce duce la o contopire intre datorie si raspundere. Astfel, in acest punct se
incheie procesul evolutiv al obligatiilor, intrucat, in urma intelegerii intre cele
doua parti, victima delictului devine creditor, iar delincventul devine debitor.

DEFINITIE

Cea mai celebra definitie a obligatiei este data in institutele lui Justinian:
"Obligatio este iuris vinculum quo necessitate adstringimur alicuius
solvendae rei secundum nostrae civitatis iura" (insemnand "Obligatia este o
legatura de drept prin care suntem constransi a primi ceva conform dreptului cetatii
noastre").1

Obligatia se infatiseaza a fi un raport de drept care este rezultatul unirii a doua

1
Emil Molcut, Drept Roman, Editura CREDIS, 2005, p. 135.

2
vointe individuale. Definitia lui Justinian este intr-o masura oarecare eliptica,
prezentand doar situatia debitorului. Intrucat este vorba despre un raport de drept se
prezuma ca exista si o alta parte, respectiv creditorul.
Definitia lui Justinian nu elucideaza continutul termenului de plata, pentru asta
fiind necesara cunoasterea unei alte definitii a obligatiei, oferita data aceasta de catre
jurisconsultul Paul, care spunea ca "Natura obligatiei nu consta in faptul ca un lucru
devine al nostru sau ne este constituita o servitute, ci in acela ca cineva este
constrans a transmite proprietarului a face ceva sau o indeplini o prestatiune”. Ceea
ce inseamna ca plata, ca obiect al obligatiei, consta in dare, facere sau prestare.

Cuvantul dare reprezinta obligatia debitorului de a transmite creditorului

proprietatea asupra unui lucru sau de a-i constitui creditorului un alt drept real ori de a-i
plati o suma de bani.
Cuvantul facere reprezinta obligatia debitorului de a face orice pentru creditor,
de exemplu o prestare de servicii, ori chiar de a nu face ceea ce debitorul ar fi putut
face in absenta raportului juridic obligational.
Cuvantul prestare semnifica obligatia debitorului de a concura creditorului
folosinta unui bun, fara a constitui un drept real. (de exemplu, atunci cand se
transmite posesiunea unui lucru, nu si proprietatea).

Ideea de constrangere a debitorului este intarita chiar si de denumirea de

obligatie, cuvantul rezultand din alaturarea cuvintelor “ob” si “legare”, care inseamna
“a lega” si care duce cu gandul la stravechile lanturi cu care era legat garantul. In mod
similar, cuvantul “plata” in latina se numea “solver”, care insemna, la origine, “a
dezlega”, care ducea la aceeasi idee a legaturii materiale ancestrale.

ELEMENTELE OBLIGATIEI

Elementele obligatiei sunt in numar de trei, respectiv: subiectele, obiectul si

sanctiunea.

Subiectele raportului juridic obligational sunt:

3
 a) Subiectul activ, respectiv creditorul, care are dreptul de a pretinde plata.
b) Subiectul pasiv, respectiv debitorul, care are obligatia de a face plata.

Obiectul obligatiei reprezinta insasi plata (prestatia debitorului), care consta in

dare, facere sau prestare.

Ca obiectul obligatiei sa fie valabil trebuiau intrunite mai multe cerinte

cumulative:
c) Sa fie licit, insemnand sa nu incalce regulile prevazute de lege (nu era licita
obligatia savarsirii unui delict).
d) Sa fie posibil, imposibilitatea avand doua dimeniuni: fizica, cand se promitea
ceva care nu exista in natura, ori juridica, cand se promitea un lucru
extrapatrimonium, adica un lucru care nu putea intra in proprietatea cuiva,
precum obiectele de cult ori zidurile cetatii.
e) Sa fie determinat ori determinabil prin inserarea unor criterii care sa poata
face posibila determinarea viitoare.
f) Sa constea intr-o prestatie a debitorului in favoarea creditorului,
fiindca la romani era nula promisiunea faptei altuia, precum si
promisiunea in folosul altuia.
g) Sa prezinte interes pentru creditor, deoarece nu era valabila
promisiunea de a transmite creditorului un bun care se afla deja in
patrimoniul sau.

Sanctiunea - Obligatia era sanctionata prin intermediul unei actiuni personale

care, la romani, cuprindea in intentio cuvintele "dare" sau, alternativ, "dare facere
potere", sugerand faptul ca debitorul trebuia sa execute o anumita prestatiune pentru
creditor.
Din textele romane reiese ca romanii au clasificat obligatiile dupa criterii
variate, principalele criterii de clasificare fiind clasificarea obligatiilor dupa izvoare,
dupa sanctiune si dupa numarul persoanelor particpante la raportul juridic obligational.

4
 CLASIFICAREA OBLIGATIILOR

A. DUPA IZVOARE

Gaius a realizat o prima clasificare, spunand ca obligatiile pot izvori fie Ex

contractu (din contracte), fie Ex delicto (din delicte).
Ulterior, Gaius si-a amendat aceasta clasificare initiala, adaugand la cele dintai
si un al treilea izvor de obligatii, numindu-l variae causarum figurae2.
In epoca postclasica, Justinian a realizat o alta clasificare a obligatiilor, respectiv
o clasificare in obligatii contractuale, care izvorasc din contracte, iar contractele se
clasifica la randul lor dupa trei criterii, respectiv dupa sanctiuni, efecte si modul lor de
formare.
Dupa sanctiune, contractele sunt de doua feluri:

 Contracte de drept strict, in care judecatorul interpreta ad

litteram contractual si care sunt sanctionate prin actiuni de
drept strict.
 Contracte de buna-credinta, in care judecatorul interpreta ex fide
bona actul din care izvorau pretentiile reclamantului si care sunt
sanctionate prin actiuni de buna credinta.

Dupa efect, contractele se clasifica in:

 Contracte unilaterale,care nasc obligatii doar pe capul uneia dintre

parti, in care o parte este numai creditor, iar celalta parte este numai
debitor.
 Contracte sinalagmatice, in care ambele parti au in egala
masura calitatea de debitor si decreditor.
 Contracte sinalagmatice imperfecte, care debuteaza prin a fi
contracte unilaterale, dar, care, pe parcursul executarii lor, nasc
obligatii si in sarcina celeilalte parti (ex.: contractul de depozit).

Dupa modul de formare, contractele se clasifica in:

2
Emil Molcut, Drept Roman, Editura CREDIS, 2005, p.137

5
 Contracte solemne, care necesitau respectarea anumitor formule si
simboluri. Ele au fost primele care au aparut si puteau fi, la randul
lor, de mai multe feluri:
1. Contracte solemne in forma religioasa - din randul acestora
facand parte sponsio religioasa (cel mai vechi contract) si
iusiurandum liberti (juramantul dezrobitului).
2. Contracte solemne in forma verbala - sponsio laica,
stipulatiunea si dotis dictio (promisiunea dedota)
3. Contracte solemne in forma autentica – din randul acesotra facand
parte nexum
4. Contracte solemne in forma scrisa

 Contracte nesolemne, care nu necesitau utilizarea unor anumite

formulesau simboluri, in categoria acestora romanii incadrand:
1. Contractele reale - acestea se formeaza prin conventia partilor
insotita de remiterea materiala a lucrului. In aceasta categorie
intrau: mutuum (desemna imprumutul de consumatiune), fiducia
(initial a indeplinit mai multe functii la romani, cum ar fi
constituirea unei garantii reale sau imprumutul de folosinta sau
pastrarea unui lucru), functii preluate ulterior de alte contracte
reale: gaj - prin care se constituia o garnatie reala, comodatul

- prin care se realiza imprumutul de folosinta si depozitul.

2. Contractele consensuale - erau tot contracte nesolemne,

formandu-se prin simplul acord de vointa al partilor
contractante, solo consensu. In aceasta categorie erau incadrate
patru contracte: vanzare, locatiune, societatea si mandatul.

3. Contractele nenumite - se formeaza prin conventia partilor

instotita de executarea obligatiei de catre una dintre parti, ceea
ce inseamna ca pentru una dintre parti incheierea contractului
era simultana cu executarea sa.

6
 a) Obligatii quasicontractuale
Izvorasc din qvasicontracte, reprezentand fapte licite generatoare de
efecte similare celor produse de contracte, de unde si etimologia "qvasi ex
contractum". Aceastea nu sunt acte juridice, ci sunt fapte juridice, cum este
denumita gestiunea de afaceri, care reprezinta un fapt ce produce efecte
asemanatoare contractului de mandat.

b) Obligatii delictuale
Izvorasc din delicte. Acestea reprezinta fapte ilicite care genereaza
in sarcina delicventului obligatia de a repara prejudiciul cauzat sau, dupa
caz, obligatia de a plati o amenda.

c) Obligatii quasidelictuale
Izvorasc din qvasidelicte. Qvasidelictele reprezinta tot fapte ilicite
care genereaza efecte similare celor produse de delicte. Existenta acestei
categorii este strict legata de conservatorismul roman, caci romanii, la un
moment dat, au considerat ca nu mai pot aparea alte delicte, astfel ca au
realizat o lista a delictelor si au inchis acea lista, considerand-o completa.
Viata sociala a demonstrat ca exista si alte delicte, dar pentru a nu
redeschide lista, au creat o noua categorie de fapte ilicite pe care au
intitulat-o qvasidelicte. Sub aspectul efectelor, nu exista diferente
semnificative.

d) Obligatii qvasicontractuale
Izvorasc din qvasicontracte, reprezentand fapte licite generatoare de
efecte similare celor produse de contracte, de unde si etimologia "qvasi ex
contractum". Aceastea nu sunt acte juridice, ci sunt fapte juridice, cum este
denumita gestiunea de afaceri, care reprezinta un fapt ce produce efecte
asemanatoare contractului de mandat.

e) Obligatii delictuale
Izvorasc din delicte. Acestea reprezinta fapte ilicite care genereaza
in sarcina delicventului obligatia de a repara prejudiciul cauzat sau, dupa

7
 caz, obligatia de a plati o amenda.

f) Obligatii qvasidelictuale
Izvorasc din qvasidelicte. Qvasidelictele reprezinta tot fapte ilicite
care genereaza efecte similare celor produse de delicte. Existenta acestei
categorii este strict legata de conservatorismul roman, caci romanii, la un
moment dat, au considerat ca nu mai pot aparea alte delicte, astfel ca au
realizat o lista a delictelor si au inchis acea lista, considenrand-o completa.
Viata sociala a demonstrat ca exista si alte delicte, dar pentru a nu
redeschide lista, au creat o nouca categorie de fapte ilicite pe care au
intitulat-o qvasidelicte. Sub aspectul efectelor, nu exista diferente
semnificative.

B. Obligatiile se clasifica si dupa sanctiune:

a) Obligatii civile - Sunt sanctionate printr-o actiune. Aceasta inseamna ca daca

debitorul nu plateste la scadenta, creditorul are dreptul de a intenta o actiune in
justitie impotriva sa pentru a obtine o hotarare de condamnare pe care, in caz de
nevoie, o poate aduce la indeplinire cu ajutorul fortei de constrangere a statului
roman.
b) Obligatii naturale - Nu sunt sanctionate printr-o actiune, in sensul ca, in caz de
neindeplinire a acestora, creditorul nu dispune de un astfel de mijloc. Daca, insa,
debitorul unei obligatii naturale executa voluntary acea obligatie, el nu mai poate
sa repede, adica nu are dreptul de a cere restituirea prestatiei efectuate. De aici
rezulta ca el nu face o plata nedatorata, ci una pentru care nu putea fi urmarita in
justitie de catre creditor. Daca, totusi, debitorul care a platit ar introduce o actiune
in repetire, debitorul se va apara cu succes, invocand exceptia lucrului datorat si
platit. Daca obligatia civila este sanctionata prin actiune, cea naturala este
sanctionata prin exceptie

C. Clasificarea dupa numarul persoanelor participante la raportul juridic

obligational:

a) Obligatii simple – un singur debitor si un singurcreditor,

b) Obligatii complexe – pluralitate de subiecte; distingem 2 situatii:
1. Cand subiectele sunt pe picior de egalitate, obligatiile sunt de 2 feluri:

8
 Conjuncte - Stau sub semnul divizibilitatii creantelor si datoriilor;
fiecare creditor isi poate valorifica numai partea sa din creanta si corelativ
fiecare debitor este tinut numai pentru partea sa din datorie.

Coreale (solidare) - Guvernate de principiul solidaritatii creantelor si

datoriilor.In cazul unei corealitati active oricare creditor poate valorifica
intreaga creanta sau in cazul corealitatii pasive oricare dintre debitori poate fi
tinut pentru intreaga datorie.

2. Cand subiectele nu sunt pe picior de egalitate:

Adstipulatio – este actul prin care un creditor accesor (adstipulator) se

alatura credit principal. Creditorul accesor este creditor veritabil doar in
raport cu creditorul caruia ii poate pretinde plata datorata dar nu si in
raporturile cu creditorul principal fata de care apare ca un mandatar.
Adpromissio – actul juridic prin care debitorului principal i se alatura un debitor
accesor in scopul de a-l pune la adapost pe creditor fata de consecintele eventualei
insolvabilitati a debitorului principal. Debitorul accesor (adpromissor) are functia unui
garant personal.

9
 BIBLIOGRAFIE

I. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII

 Emil Molcut - Drept Roman, Editura CREDIS, 2005

II. SITE-URI INTERNET

 scribd.com ,raspunsurijuridice.ro

10