Curs 4

3. Art. 959 alin (1) lit c) - persoana care prin dol sau violenta l-a impiedicat pe cel care
lasa mostenirea sa intocmeasca sau sa modifice testamentul.
Aceste ipoteze sunt cazuri de impiedicare a manifestarii vointei testamentare prin
mijloace care, daca ar determina manifestarea vointei testamentare, ar conduce la anularea
testamentului pentru dol sau violenta.
In ipoteza in care aceleasi mijloace impiedica manifestarea vointei testamentare, aceasta
sanctiune nu se poate aplica, deci ele sunt cel putin la fel de grave si au acelasi efect, si anume
alterarea ultimei vointe.
Prin urmare, legiuitorul a instituit acest caz cu caracter de noutate in care, in principiu,
dolul si violenta se apreciaza dupa criteriile viciilor de consimtamant din dreptul comun, cu
singura diferenta ca ele nu sunt determinante pentru incheierea unui act, ci pentru
neincheierea lui fie ca e vorba de intocmirea unui nou testament, fie ca e vorba de modificarea
unuia precedent, fie ca e vorba de revocare.

Modul in care opereaza nedemnitatea judiciara

Spre deosebire de nedemnitatea de drept, care opereaza automat si se constata la cererea
oricarei persoane interesate, inclusiv a nedemnului, precum si din oficiu de catre instanta sau
notar, nedemnitatea judiciara nu opereaza de drept, ci numai daca este declarata de instanta
de judecata.
Mai mult, declararea judecatoreasca a nedemnitatii se poate cere numai de catre
persoane anume determinate de lege, iar nu de orice persoana interesata.
Astfel, potrivit art. 959 alin (2), sub sanctiunea decaderii, orice succesibil poate cere
instantei judecatoresti sa declare nedemnitatea in termen de un an de la data deschiderii
mostenirii.
Acest text pune 2 categorii de probleme:
A. Calitatea procesuala activa intr-o actiune de declarare a nedemnitatii judiciare
Textul prevede ca declararea nedemnitatii judiciare poate fi ceruta de orice succesibil.
Succesibilul este persoana care indeplineste toate conditiile pentru a mosteni, dar care nu si-a
exercitat inca dreptul de optiune succesorala.
Intre conditiile pentru a mosteni se afla si vocatia concreta. Prin urmare, o persoana
care, desi are vocatie succesorala la o anumita mostenire, ar fi inlaturata de la mostenire de o
alta persoana, chiar daca s-ar declara nedemnitatea paratului, nu va avea nici calitatea si nici
interesul pentru a cere aceasta declarare.
Avem un defunct cu doi copii: c1 si c2, c2 care la randul sau are 1 copil.
N nu va putea sa introduca o actiune avand ca obiect declararea nedemnitatii lui c1. N
nu are interes persoanl si actual in leguraat cu aceasta nedemnitate.
Declararea nedemnitatii judiciare a unuia dintre succesibili nu ar putea profita decat
unui succesibil care accepta mostenirea. Prin urmare, daca succesibilul care introduce
actiunea in declararea nedemnitatii judiciare nu isi exercitase dreptul de optiune succesorala
pana la data introducerii actiunii, se considera ca insasi introducerea actiunii este un act de
acceptare tacita a mostenirii fata de care se cere declararea nedemnitatii paratului.
 Daca, in schimb, inainte de introducerea actiunii reclamantul renuntase la mostenirea
despre care este vorba, in principiu, actiunea va fi respinsa ca fiind introdusa de o persoana
lipsita de calitate procesuala activa deoarece, prin renuntare, reclamantul devine strain de
mostenire si nu mai poate profita de eventualele nedemnitati fata de aceasta.
Exceptie fac ipotezele stricte in care actul de renuntare la mostenire este revocabil.

Potentialul nedemn poate cere declararea propriei nedemnitati? R Popescu este de

parere ca da. R. Dinca este de parere ca, spre deosebire de nedemnitatea de drept care
ocroteste un interes public, interes ce poate fi valorificat de orice persoana privata, inclusiv de
nedemn, nedemnitatea judiciara ocroteste un interes privat, al succesibililor care ar putea fi
inlaturati de la mostenire total sau partial prin manevrele frauduloase ale celui succesptibil de
a fi declarat nedemn.
In consecinta, ea nu poate fi ceruta decat de catre purtatorii legitimi ai unui asemenea
interes, si anume ceilalti succesibili care ar dobandi vocatie concreta la mostenire.
In schimb, potentialul nedemn nu poate fi purtatorul unui asemenea interes.
Singura situatie in care potentialul nedemn are interesul sa isi declare propria
nedemnitate este atunci cand in urma unora din faptele urate, acesta ar fi fortat sa accepte
mostenirea.
Exista o situatie in care succesibilul care ascunde bunuri din mostenire este obligat sa
accepte mostenirea, ca sanctiune pentru conduita sa culpabila.
Se numeste situatie de acceptare fortata. Acesta este singurul caz de acceptare a
mostenirii in care mostenitorul nu raspunde doar in limita activului, ci raspunde pentru
datoriile mostenirii nu numai cu bunurile pe care le-a primit, ci si cu bunuri aflate in propriul
sau patrimoniu din alte proveniente decat mostenirea.
Una din situatiile in care apare acceptarea fortata a mostenirii atrage si nedemnitatea
succesorala. Numai in aceasta situatie (persoana?) singurul mod in care cel care a ascuns
testamentul s-ar putea sustrage de la obligatia de a suporta datoriile mostenirii dincolo de
limita bunurilor primite din mostenire ar fi declararea lui ca nedemn, pentru ca nedemnitatea
il inlatura de la mostenire, chiar daca a acceptat-o.
Potrivit art. 959 alin (6) comuna orasul sau, dupa caz, municipiul in a carui raza
teritoriala se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii poate introduce actiunea de declarare
a nedemnitatii numai in cazul in care, cu exceptia autorului faptelor care atrag nedemnitatea,
nu mai exista alt succesibil.
Aceasta dispozitie legala atesta ca interesul ocrotit prin nedemnitatea judiciara este
interesul privat al celorlalti decat cel care a savarsit faptele ce atrag nedemnitatea. Nici macar
comuna, orasul sau municipiul care are dreptul de a culege mosteniri vacante in virtutea
interesului public ca bunurile sa nu ramana fara stapan nu se poate interfera, de regula, in
gestionarea de catre ceilalti succesibili a propriului lor interes privat de a veni la mostenire fie
prin declararea nedemnitatii celui vinovat de faptele prevazute de art. 959 alin (1), fie prin
nedeclararea acesteia.
Numai atunci cand nu mai exista niciun alt succesibil comuna orasul sau municipiul pot
cere declararea nedemnitatii.
 B. Termenul in care aceasta actiune poate fi introdusa
Poteivit art. 959 alin (2) acest termen este de 1 an si are natura unui termen de decadere
din dreptul de a cere declararea nedemnitatii judiciare. In principiu, termenul de un an curge
de la data deschiderii mostenirii si, de regula, el are aceeasi durata si acelasi curs cu termenul
de optiune succesorala.
Legea prevede cateva situatii in care termenul de un an incepe sa curga dupa data
deschiderii mostenirii.
Potrivit alin (3), atunci cand fapta presupune condamnarea autorului, daca hotararea de
condamnare survine datei deschiderii mostenirii, termenul de un an curge de la data hotararii
de condamnare, respectiv de la data cand a ramas definitiva.
In cazul in care condamnarea nu este posibila deoarece procesul penal a incetat sau nu a
putut incepe ca urmare a decesului, aministiei antecondamnatorii sau prescriptiei raspunderii
penale, persoana interesata poate cere constatarea faptelor pe calea unei hotarari civile.
Aceasta cerere poate fi facuta imediat ce a devenit sigur ca procesul penal nu poate incepe sau
nu poate continua. Aceasta cerere poate fi facuta odata cu cererea de declarare a nedemnitatii.
In acest caz termenul de 1 an de decadere din dreptul de a introduce actiunea in
declararea nedemnitatii judiciare incepe sa curga de la data impiedicarii condamnarii daca
aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii. Daca aceasta data este anterioara
deschiderii mostenirii, atunci se va aplica regula, deci termenul de 1 an curge de la
deschiderea mostenirii.
In situatia in care nedemnitatea judiciara ar putea fi atrasa de manevrele delictuale si
dolosive ale autorului fata de testamentul celui care lasa mostenirea, nu este necesara
condamnarea, iar termenul de un an pentru introducerea actiunii in declararea judiciara a
nedemnitatii curge de la data la care succesibilul reclamant a cunoscut motivul de
nedemnitate, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii.

Efectele nedemnitatii
Survin de drept in cazul nedemnitatii de drept si in urma declararii nedemnitatii in cazul
nedemnitatii judiciare.
Nedemnul este inlaturat atat de la mostenirea legala, cat si de la mostenirea
testamentara. Nedemnitatea inlatura inclusiv de la rezerva succesorala!!!
In consecinta, daca nedemnul a intrat in stapanirea bunurilor succesorale si s-a
comportat ca un adevarat mostenitor, el va avea regimul unui posesor de rea-credinta al
bunurilor succesorale.
Adevaratii mostenitori vor putea introduce impotriva sa un fel de echivalent al
revendicarii pentru patrimoniul succesoral, o actiune care se numeste petitia de ereditate prin
care se revendica patrimoniul succesoral aflat in mainile unui posesor fara drept al bunurilor
mostenite.
In principiu, nedemnul va fi obligat prin intermediul acestei actiuni sa restituie in natura
bunurile mostenirii catre adevaratii mostenitori.
Atunci cand restituirea in natura nu este posibila, ea urmeaza sa se faca prin echivalent
potrivit art. 1639 si urm din Cciv.
 Aceasta inseamna ca, daca bunul a fost instrainat de nedemn, acesta va trebui sa
transmita adevaratilor mostenitori maximul dintre valoarea bunului la data preluarii de catre
nedemn si pretul pe care l-a primit.
In cazul pieirii bunului nedemnul, ca posesor de rea-credinta, trebuie sa transmita
mostenitorilor maximul dintre valoarea bunului la data preluarii si cea de la data pieirii.
In cazul in care pieirea este fortuita, in principiu, nedemnul este exonerat de obligatia de
restituire, dar numai daca dovedeste ca pieirea ar fi survenit si in cazul in care bunul s-ar fi
aflat in mainile adevaratilor mostenitori.
Acelasi regim se aplica si in cazul deteriorarii sau pieirii partiale pentru care, in
principiu, raspunde, cu exceptia deteriorarii cauzate de uzura normala a bunului care ar fi
survenit si in mainile adevaratilor mostenitori.
Cheltuielile facute de nedemn cu bunurile succesorale sunt supuse regimului accesiunii
in care constructorul este de rea-credinta. Fructele bunurilor succesorale nu pot fi retinute de
nedemn. Ele trebuie predate adevaratilor mostenitori, pentru ca nedemnul este un posesor de
rea-credinta. In cazul in care folosinta s-a exercitat in alt mod decat culegerea de fructe
nedemnul trebuie sa predea mostenitorului echivalentul acestei folosinte.
Daca nedemnul a primit plati pentru datoriile mostenirii, atunci regimul lor se stabileste
dupa cum el era sau nu un posesor aparent al creantei. Plata facuta cu buna credinta unui
creditor aparent este valabila si il descarca pe debitor. De aceea daca, exercitand drepturile
succesorale, nedemnul crea impresia ca este adevaratul mostenitor, atunci plata pe care o
primeste il va descarca in mod valabil pe debitor, nedemnul ramanand obligat fata de
adevaratii mostenitori sa remita obiectul acestei plati.
In schimb, daca nu sunt intrunite conditiile mostenitorului aparent in persoana
nedemnului, atunci adevaratii mostenitori pot pretinde debitorului repetitiunea sau pot
pretinde nedemnului predarea obiectului.
Daca debitorul a fost obligat sa plateasca din nou, el va avea drept de regres impotriva
nedemnului pe temeiul platii nedatorate.
Actele incheiate de nedemn asupra bunurilor mostenirii art. 960 prevede un regim
special.
***Art 960 alin (3) prevede anumite conditii de mentinere a actelor facute de nedemn.
In raportul dintre mostenitor si nedemn se aplica regulile petitiei de ereditate si acolo avem un
text care vizeaza regimul acestor acte art. 1131.
In raport cu art. 1648-1649, art. 960 alin (3) deroga in masura in care se refera la
aceleasi aspecte.
Potrivit art. 960 alin (3) teza I actele de conservare si administrare incheiate intre
nedemn si terti, in masura in care profita mostenitorilor, sunt valabile.
Actele de conservare sunt valabile indiferent daca se stabileste in concret ca au profitat
sau nu mostenitorilor, pentru ca, prin ipoteza, ele mentin bunurile in patrimoniul succesoral,
patrimoniu care se cuvine acestora.
In schimb, in cazul actelor de administrare, textul adauga o conditie speciala de
validitate si anume ca actul sa profite mostenitorilor.
Spre exemplu, se va putea desfiinta un contract de locatiune care prevede o chirie mult
mai mica decat chiria pietei pentru ca un asemenea act nu ar profita mostenitorilor care ar fi
lipsiti de folosinta fara un echivalent real al acesteia.
 In dispozitiile art. 1648 se considera in doctrina ca desfiintarea este conditionata de
reaua-credinta a tertului, intrucat potrivit acestui text actele se mentin daca tertul este de buna
credinta.
R. Dinca considera ca buna credinta a locatarului poate fi relevanta, dar nu pentru
validitate, ci pentru opozabilitatea actului fata de mostenitori in sensul ca, daca tertul a
incheiat in mod constient un act cu nedemnul in frauda intereselor adevaratului mostenitor,
acel act nu va fi opozabil adevaratului mostenitor.
Cu privire la actele de dispozitie, art. 960 alin (3) teza a doua dispune ca se mentin si
actele de dispozitie cu titlu oneros incheiate intre nedemn si tertul dobanditor de buna
credinta, regulile din materia cartii funciara fiind aplicabile.
Dispozitiile nedemnului cu privire la bunurile succesiunii sunt valabile ca instrainari ale
bunului altuia in temeiul art. 1683 coroborat cu 1651. In cazul in care dobanditorul este de
buna credinta aceste acte vor putea contribui la un mod originar de dobandire a proprietatii in
persoana sa, conform regulilor cartii funciare in cazul imobilelor, respectiv conform art. 937
in cazul mobilelor.
Astfel, in materie imobiliara tertul dobanditor de buna credinta va deveni proprietar
potrivit regulilor principiului publicitatii materiale.
In cazul in care bunul este mobil tertul cu care s-a incheiat actul de dispozitie va deveni
proprietar in conditiile art. 937 Cciv.
Actele de dispozitie se mentin, dar contribuie la un mod originar de dobandire a
proprietatii care este fie publicitatea funciara, fie posesia de buna credinta cand bunul este
mobil.
Nedemnitatea produce efecte si fata de descendentii nedemnului in sensul ca nedemnul
poate fi reprezentat atunci cand el este descendent al defunctului ori descendent din frati si
surori ai defunctului.
In cazul in care nu sunt intrunite cerintele reprezentarii, copiii sai pot veni la mostenire
in nume propriu daca nu sunt inlaturati succesbilii in rang preferabil.

Inlaturarea efectelor nedemnitatii

Efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate decat in cazurile prevazute de lege.
Chiar institutii care in materie penala inlatura efectele civile ale condamnarii raman
indiferente in raport de nedemnitatea succesorala.
In acest sens art. 961 alin (2) prevede ca efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin
reabilitarea nedemnului.
De asemenea, inlaturarea efectelor penale ale condamnarii nu are efect cu privire la
nedemnitate. In acest sens se prevede ca efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin
amnistie postcondamnatorie sau prin prescriptia executarii pedepsei.
Numai de cuius poate sa inlature efectele nedemnitatii.
Art. 961 alin (1) prevede ca efectele nedemnitatii de drept sau judiciare pot fi inlaturate
expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea.
Actul de inlaturare a efectelor nedemnitatii are natura juridica a unei liberalitati.
Liberalitatile sunt supuse formei prevazute pentru donatie atunci cand sunt facute intre vii si
respectiv formei testamentare cand sunt facute pentru cauza de moarte.
 In privinta inlaturarii efectelor nedemnitatii art. 961 prevede expres ca liberalitatea
poate fi in forma testamentara sau in forma autentica, dar forma testamentara poate sa fie si ea
in forma autentica, iar urmarea efectelor nedemnitatii urmeaza sa se produca intotdeauna la
deschiderea mostenirii. Prin urmare, este o liberalitate pentru cauza de moarte.
Se pune intrebarea de ce legiuitorul a prevazut posibilitatea ca inlaturarea nedemnitatii
sa fie inclusa in alt act autentic decat testamentul.
Tratat: donatia. Daca admitem ca in asemenea caz inlaturarea nedemnitatii s-a facut prin
donatie, atunci trebuie sa admitem ca intr-un asemenea caz inlaturarea nedemnitatii este
irevocabila, pe cand, daca ea se face prin testament, este revocabila, ca si testamentul.
Aceasta inseamna ca inlaturarea efectelor nedemnitatii se poate face prin testament, caz
in care este revocabila pe tot parcursul vietii celui ce lasa mostenirea sau printr-un alt act
autentic, caz in care e irevocabila.
A doua cerinta de forma pentru inlaturarea nedemnitatii este ca ea sa se faca expres.
Caracterul expres al inlaturarii efectelor nedemnitatii urmareste sa protejeze certitudinea ca
defunctul a urmarit acest efect in cunostinta de cauza. In acest sens, teza a doua a art. 961
prevede ca fara o declaratie expresa nu constituie inlaturarea efectelor nedemnitatii legatul
lasat nedemnului dupa savarsirea faptei ce atrage nedmnitatea.
In principiu, nedemnitatea il inlatura pe nedemn chiar de la beneficiul legatelor pe care
defunctul i le-a lasat dupa savarsirea faptei care atrage nedemnitatea. De aceea defunctul
trebuie sa prevada expres ca doreste sa inlature efectele nedemnitatii.

3. Vocatia succesorala
Potrivit art. 962 pentru a putea mosteni o persoana trebuie sa aiba calitatea ceruta de
lege sau sa fi fost desemnata de catre defunct prin testament.
Din acest text rexulta ca, in functie de originea sa, vocatia succesorala poate fi legala
sau testamentara.
Vocatia legala functioneaza ca o dispozitie de drept comun in raport cu care defunctul
poate deroga prin vointa sa testamentara expresa.
In cazul vocatiei legale, mostenirea se defera potrivit regulilor mostenirii legale. In
cazul vocatiei testamentare mostenirea se defera potrivit regulilor testamentare.
Dpdv al intinderii vocatiei, vocatia poate fi universala, cu titlu universal sau cu titlu
particular.
Au vocatie universala mostenitorii legali si legatarii universali.
Au vocatie cu titlu universal mostenitorii legali exheredati partial, inclusiv rezervatarii
si legatarii cu titlu universal.
Au vocatie cu titlu particular legatarii cu titlu particular.
Vocatia universala presupune o calitate in virtutea careia succesibilul ar putea culege
intreaga mostenire.
Vocatia cu titlu universal presupune o calitate in virtutea careia succesibilul ar putea
culege cel mult o cota parte din intreaga mostenire.
Vocatia cu titlu particular presupune un legat cu titlu particular din partea defunctului in
virtutea caruia legatarul urmeaza sa primeasca bunuri determinate din mostenire.
 Dpdv al raportului pe care succesibilul cu vocatie il are fata de alt succesibil vocatia
este generala sau concreta.
Vocatia generala decurge din dispozitiile legii sau testamentului.
Vocatia concreta presupune pe langa vocatia generala si cerinta ca intr-o situatie de fapt
data succesibilul sa nu fie inlaturat de la mostnire de alti succesbil in rang preferabil.

MOSTENIREA LEGALA

In cazul mostenirii legale mostenirea se transmite persoanelor in ordinea si in cotele

prevazute de lege. Pentru determinarea persoanelor care pot culege mostenirea legala trebuie
stabiliti titulatii vocatiei generale de a mosteni.
In dreptul roman, mostenirea este o institutie de familie. In consecinta, au vocatie legala
generala membrii familiei celui care lasa mostenirea, si anume sotul si rudele defunctului.
Numai in cazul in care acestia nu pot sau nu vor sa culeaga mostenirea, ea se transmite
comunei orasului sau municipiului in raza caruia/careia si-a avut defunctul ultimul domiciliu.
Sotul nu este ruda!!!
Rudenia este naturala sau fireasca ori civila sau legala.
Rudenia naturala decurge din faptul juridic al nasterii si poate fi in linie dreapta sau
colaterala.
Rudenia civila sau legala decurge din actul juridic al adoptiei si poate fi cu efecte
restranse sau cu efecte depline.