Curs 1

INTRODUCERE IN DREPTUL SUCCESORAL

Precizari terminologice
Conform art. 953 Cciv mostenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice
decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta. Din aceasta definitie rezulta ca in modul
cel mai frecvent notiunea de mostenire este folosita in Cciv si in legislatia speciala in sensul
de modalitate de transmitere a patrimoniului pentru cauza de moarte.
Persoana decedata al carei patrimoniu este transmis este desemnata alternativ prin
notiunea de defunct sau prin notiunea de ,,de cujus" care provine din abrevierea expresiei ,,is
de cujus succesionis aius".
Persoanele care primesc mostenirea se numesc mostenitori. Pt mostenitori, mostenirea
este un mod de dobandire a proprietatii bunurilor din patrimoniul succesoral. Prin mostenire,
ei preiau si datoriile defunctului incluse in acest patrimoniu.
Persoanele care au dreptul de a mosteni, mostenitorii, primesc prin mostenire fie bunuri
individual determinate, fie mase patrimoniale, in care se imparte patrimoniul defunctului.
In mod alternativ cu notiunile de mostenire/mostenitor se mai folosesc si notiunile de
succesiune/succesor.
Cciv prefera notiunea de mostenire pentru ca este mai precisa.
Notiunea de succesiune cuprinde in sensul sau propriu orice transmisiune patrimoniala
atat intre vii, cat si pentru cauza de moarte, atat universal sau cu titlu universal, cat si cu titlu
particular.
In schimb, notiunea de mostenire se refera la un anumit tip de succeesiune.
Mostenirea are doua forme:
-legala;
-testamentara.
In cazul mostenirii testamentare, de cujus este numit testator intrucat el este autorul
actului juridic unilateral care este testamentul. Persoanele care primesc bunuri din mostenirea
defunctului in temeiul testamentului se numesc legatari, iar dispozitiile testamentare care le
stabilesc vocatia la mostenire se numesc legate.
In tratat se spune ca prin testament nu se pot institui mostenitori. In realitate, Cciv a
abandonat institutia instituirii de mostenitori, dar a prevazut ca mostenitorii pot fi legali sau
testamentari. In consecinta, se poate considera ca legatarii sunt mostenitori testamentari, iar
modul de dobandire a obiectului legatul il reprezinta mostenirea testamentara.

Felurile mostenirii
Mostenirea este de doua feluri:
1. Legala
2. Testamentara
Raportul dintre aceste doua forme ale mostenirii decurge din art. 955 din cod. Potrivit
alin (1) patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala in masura in care cel care
lasa mostenirea nu a dispus altfel prin testament.
 Din acest text rezulta ca in dreptul nostru civil mostenirea legala este regula care se
aplica in toate cazurile si pentru toate bunurile in legatura cu care defunctul nu a dispus printr-
un testament eficace.
Mostenirea este legala atunci cand patrimoniul succesoral se transmite catre persoane in
ordinea si in cotele prevazute de lege.
Mostenirea este testamentara atunci cand cel putin unul din aceste elemente este
prevazut in testamentul eficace al defunctului.
Mostenirea legala poate coexista cu mostenirea testamentara in privinta aceluiasi
patrimoniu succesoral, dar nu in privinta acelorasi bunuri. Acest aspect rezulta din art. 955
alin (2) potrivit caruia o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin mostenire
testamentara, iar cealalta parte prin mostenire legala.
Ne aflam intr-o asemenea situatie in cazul in care prin testament se dispune asupra
unora din bunurile defunctului fie cu titlu individual, cum ar fi cazul unor legate particulare,
fie pentru cote-parti din patrimoniul succesoral, cum ar fi cazul unor legate cu titlu universal.
Spre exemplu, defunctul dispune prin testament ca o treime din averea sa sa revina
amantei si atat. In acest caz o treime va reveni amantei, iar celelalte doua treimi se vor imparti
intre mostenitorii sai legali.
Exista cazuri in care, desi exista testament si el este eficace, intreaga mostenire se defera
legal, aceasta pentru ca testamentul nu cuprinde in mod necesar dispozitii privind transmiterea
bunurilor defunctului.
Testamentul ca act unilateral poate include orice dispozitii de ultima vointa ale
defunctului, altfel spus orice efecte juridice pe care aceste le doreste a se produce in privinta
sa dupa moarte. Spre exemplu, testamentul poate sa prevada ca defunctul doreste sa fie ars, nu
ingropat, poate sa prevada dispozitii privind respectarea memoriilor defunctului, dispozitii
privind modul de desfasurare a funeraliilor, recunoasterea unui copil, etc.
Toate aceste dispozitii nu privesc bunurile, ci alte aspecte legate de deces. Bunurile
urmeaza a fi transmise potrivit regulilor mostenirii legale.
Este posibil ca mostenirea testamentara sa coexiste cu mostenirea legala impotriva
vointei defunctului atunci cand el a lasat un testament cu privire la intreg patrimoniul
succesoral, insa dispozitiile acestuia sunt in parte ineficace.
Spre exemplu, defunctul a dorit ca prin modul in care a dispus asupra bunurilor din
patrimoniul succesoral sa ii inlature de la mostenire pe mostenitorii sai rezervatari.
Rezerva este o parte a mostenirii legale. Ea are caracter imperativ in raport cu defunctul.
Prin intermediul rezervei este obligatoriu ca o parte din patrimoniul succesoral sa revina
anumitor categorii de mostenitori legali.
Sunt mostenitori rezervatari sotul supravietuitor, descendentii si parintii defunctului si
rezerva lor este de jumatate din cota ce li s-ar cuveni ca mostenitori legali, in absenta
testamentului.
Daca defunctul a incalcat rezerva, mostenitorii rezervatari se pot prevala de aceasta, insa
pentru mostenitori rezerva este un drept pe care il pot exercita sau nu.
In cazul in care mostenitorii rezervatari exercita dreptul la reductiune, atunci legatele
cuprinse in testament vor deveni ineficace in limita rezervei, ceea ce va face ca patrimoniul
succesoral sa se transmita in parte potrivit legii, adica in limita rezervei si in parte potrivit
testamentului, adica in limita in care legatele au ramas eficace. Si in acest caz mostenirea
testamentara va coexista cu mostenirea legala.
Este posibil ca una si aceeasi persoana sa reuneasca in raport cu unul si acelasi
patrimoniu succesoral atat calitatea de mostenitor legal, cat si de mostenitor testamentar.
Spre exemplu, defunctul are doi unchi si unul din ei ii lasa prin testament masina (legal
cu titlu particular cu privire la un mobil). Restul bunurilor succesorale se vor imparti potrivit
regulilor de la mostenirea legala, ceeea ce inseamna ca ei vor primi fiecare jumatate din restul
bunurilor. In consecinta, unchiul care a fost gratificat va primi masina in calitate de legatar si
jumatate din bunurile succesorale in calitate de mostenitor legal.
Acest lucru se intampla si daca un unchi a primit o treime din mostenire. Numai ca, in
acest caz, trebuie verificat daca nu cumva prin instituirea legatului cu titlu universal care
prevede o cota mai mica decat i-ar fi revenit legatarului potrivit mostenirii legale, defunctul
nu a urmarit sa il exheredeze indirect pe legatar.
In cazul in care se stabileste ca prin dispozitia testamentara s-a urmarit exheredarea
partiala a mostenitorului legal, atunci acestuia din urma ii revine doar dreptul de a accepta
legatul, el fiind inlaturat de la restul mostenirii legale prin vointa defunctului. In acest caz in
persoana lui nu va coexista calitatea de mostenitor legal cu aceea de mostenitor testamentar.
Cand beneficiarul legatului este mostenitor rezervatar, atunci exheredarea partiala este
eficace numai in limita rezervei. Spre exemplu, daca sunt doi copii si unul primeste un legat
universal de 1\3, aceasta este mai mare decat rezerva de 1\4.
Atunci cand in legatura cu acelasi patrimoniu succesoral aceeeasi persoana reuneste atat
o vocatie legala, cat si una testamentara, ea poate opta diferit cu privire la cele doua vocatii.
Aceasta introduce notiunea de drept de optiune succesorala.
Nimeni nu poate fi obligat sa primeasca o mostenire. In consecinta, persoanele care au
dreptul de a mosteni au, in mod accesoriu acestui drept, si dreptul de a opta in legatura cu
mostenirea in cauza.
Dreptul de optiune succesorala este un drept potestativ si se exercita printr-un act
unilateral numit act de optiune succesorala.
Actul de optiune succesorala are doua modalitati posibile. Poate sa fie un act de
acceptare a mostenirii, fie un act de renuntare la mostenire.
Atunci cand aceeasi persoana reuneste calitatea de mostenitor legal si testamentar ea
poate ca in calitate de mostenitor legal sa accepte mostenirea si in calitate de mostenitor
testamentar sa renunte la ea sau invers.

Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale:

1. Transmisiunea succesorala este o transmisiune pentru cauza de moarte
2. Este o transmisiune universala
3. Este o transmisiune unitara
4. Este o ttransmisiune indivizibila

1. Transmisiune mortis cauza

Ea opereaza numai la decesul persoanei fizice. Prin aceasta se diferentiaza de alte
transmisiuni universale, cum ar fi acelea care vizeaza reorganizarea persoanei juridice.
 Intotdeauna transmitatorul este o persoana fizica ce nu mai exista. Doar metaforic se
spune ca personalitatea sa este continuata de mostenitori. In realitate, la data decesului,
patrimoniul sau se transfera catre mostenitori, devenind mase patrimoniale in patrimoniul
acestora din urma. Ceea ce era in patrimoniul defunctului devine una sau mai multe mase
patrimoniale in patrimoniile unor alte persoane.
Mostenitorii pot fi atat persoane fizice, cat si persoane juridice, prin aceeasta
transmisiunea mortis cauza asemanandu-se cu transmisiunea in cazul reoganizarii persoanei
juridice.

2. Transmisiune universala
Patrimoniul defunctului se transmite mostenitorilor ca universalitate juridica, ansamblu
de drepturi si obligatii. Aceasta universalitate juridica suporta doua transformari principale in
procesul de transmisiune succesorala. Pe de o parte, patrimoniul succesoral devine una sau
mai multe mase patrimoniale in cadrul patrimoniilor mostenitorilor. Pe de alta parte, in
limitele acestor mase patrimoniale mostenitorii nu vor raspunde pentru datoriile mostenirii
decat cu bunurile mostenirii, intra vires hereditatis. Aceasta este o noutate a Cciv din 2011.
Caracterul universal al transmisiunii succesorale presupune ca mostenirea se transmite
ca ansamblu de drepturi si obligatii, ceea ce nu implica ca toti mostenitorii au vocatie
universala la patrimoniul succesoral. Din perspectiva obiectului sau, vocatia la mostenire este
de trei feluri:
- vocatie universala;
- vocatie cu titlu universal;
- vocatie cu titlu particular.
Vocatia cu titlu particular apartine acelor mostenitori care nu au dreptul decat la bunuri
determinate din mostenire. Este vorba de legatarii cu titlu particular. Daca eu ii las prietenul
meu bicicleta ,el are vocatie cu titlu particular.
Vocatia cu titlu universal confera mostenitorilor dreptul de a culege o cota-parte din
patrimoniul succesoral. Aceasta vocatie apartine legatarilor cu titlu universal si rezervatarilor
exheredati.
Pentru prima categorie exemplul este: las prietenului meu o treime din mostenire,
pentru al doilea exemplu rezervatarul exheredat are vocatie universala si, datorita exheredarii,
va culege doar o parte din mostenire.
Vocatia universala are titulari care au aptitudinea generala de a culege intregul
patrimoniu succesoral. Au vocatie universala mostenitorii legali si legatarii universali.
Spre exemplu, defunctul are doi copii. Ei au vocatie universala. Daca defunctul nu a
facut testament si ambii accepta mostenirea, fiecare dintre ei va culege jumatate. Vocatia lor
generala universala se va concretiza in jumatate.
Diferenta este ca, daca unul din copii nu poate sau nu vrea sa vina la mostenire, atunci
ea revine celuilalt. Asa se manifesta vocatia universala. El are posibilitatea teoretica de a
primi de plano toata mostenirea daca nimeni altcineva nu accepta.
Pot exista doi legatari universali. Pot sa las toata averea mea si lui A si lui B. Daca ambii
accepta, fiecare primeste jumatate. Daca unul nu vreau sau nu poate sa accepte, averea revine
in intregime unuia din ei.
 Din cauza caracterului universsal al transmisiunii succesorale, aceasta are anumite
efecte specifice. Astfel, in primul rand, datoriile din patrimoniul succesoral se transmit de la
defunct catre mostenitori fara a fi necesar acordul creditorilor. Este singurul caz in care o
datorie se poate transmite fara acordul creditorilor.
In al doilea rand, pentru transferul bunurilor din patrimoniul succesoral nu este necesara
respectarea formalitatilor de eficacitate sau de opozabilitate.
Drepturile tabulare ale defunctului se transmit mostenitorilor si transferul este opozabil
chiar in lipsa inscrierii in cartea funciara. Numai daca mostenitorul doreste sa dispuna de
drepturile tabulare este necesar ca, in prealabil actului de dispozitie, sa isi inscrie dreptul in
cartea funciara, astfel incat dobanditorul lui sa se inscriere in cartea funciara impotriva
titularului inscris.
De asemenea, creantele din patrimoniul succesoral se transmit si transmisiunea este
opozabila creditorului cedat fara nicio notificare sau alta formalitate de opozabilitate.
Aceste efecte specifice sunt rezultatul combinat al caracterului mortis cauza si al
caracterului universal al transmisiunii succesorale si ele o diferentiaza chiar si fata de alte
transmisiuni universale intre vii, spre exemplu reoganizarea persoanei juridice sau vanzarea
unei mosteniri.
Vanzarea unei mosteniri, care este singurul caz in care este permis transferul unei
universalitati juridice, difera de transmisiunea succesorala prin cel putin trei trasaturi:
In primul rand, pe cand transmisiunea succesorala este universala, vanzarea unei
mosteniri si actele asimilate sunt cu titlu universal, si anume vizeaza doar o masa patrimoniala
din patrimoniul transmitatorului, iar nu intregul patrimoniu, masa individualizata prin dreptul
sau la mostenire. Din cauza ca masa patrimoniala este individualizata prin dreptul sau la
mostenire, unii autori arata ca obiectul vanzarii unei mosteniri este, de fapt, un drept singular,
care este, de fapt, dreptul de proprietate asupra masei patrimoniale mostenite de la defunct.
In al doilea rand, in acea masa patrimoniala sunt drepturi si obligatii, dar, spre deosebire
de cazul transmisiunii succesorale, vanzatorul unei mosteniri ramane raspunzator fata de
creditorii mostenirii pentru datoriile acesteia.
Numai fata de vanzator cumparatorul este tinut de plata acelor datorii, in schimb, fata de
creditorii mostenirii, debitorul datoriilor va ramane vanzatorul.
In al treilea rand, pentru ca este o transmisiune intre vii, daca mostenirea care face
obiectul vanarii include imobile, transferul acestora este supus formalitatilor de inscriere in
cartea funciara.
Exista o anumita limitare cu privire la transmisiunea universala a mostenirii. Desi, in
principiu, aceasta vizeaza patrimoniul succesoral ca atare, cu toate drepturile si obligatiile
cuprinse in el, prin exceptie, exista anumite drepturi si obligatii care se sting la data decesului,
astfel incat nu sunt incluse in patrimoniul transmis.
Este cazul tuturor drepturilor viagere si al drepturilor personale.
Spre exemplu, este cazul dreptului de uzufruct viager, al dreptului de uz, de abitatie, al
dreptului contractual sau legal de intretinere, al dreptului locatarului unei locuinte de a folosi
acea locuinta, al dreptului la pensie. Exista si o serie de obligatii viagere: de intretinere,
obligatia antreorenorului, a mandatarului, etc.
 3. Caracterul unitar al transmisiunii succesorale
Acesta presupune ca patrimoniul succesoral se transmite dupa aceleasi reguli indiferent
de natura, originea ori provenienta bunurilor incluse in acest patrimoniu.
De la caracterul unitar exista cateva exceptii:
- in privinta obiectelor de mobilier si a celor de uz casnic, daca defunctul nu a dispus de
acestea prin testament si daca nu exista descendenti, ele se atribuie in integralitate sotului
supravietuitor;
- in anumite conditii, locuinta detinuta de defunct si in care a locuit sotul supravietuitor
in timpul vietii acestuia face obiectul unui drept special de abitatie al sotului supravietuitor ca
parte a mostenirii;
- drepturile de natura salariala. Sub acest aspect trebuie mentionat art. 167 din Codul
Muncii. Salariul neincasat de catre defunct se cuvine, in ordine, sotului supravietuitor, copiilor
majori sau parintilor, iar daca acestia nu exista, se atribuie potrivit regulilor de mostenire
legala sau testamentara.
- in privinta indemnizatiei de concediu se apreciaza ca are acelasi regim cu salariul;
- in privinta pensiei neincasate se prevede ca aceasta se cuvine sotului supravietuitor,
copiilor sau parintilor. Cu privire la pensie nu se mai prevede ordinea obligatorie. In cazul
pensiei nu se prevede daca copiii trebuie sa fie majori.
- terenurile, care potrivit art. 44 din Constitutie nu pot fi dobandite de catre cetatenii
straini decat prin acte potrivit legii organice si prin mostenire legala. Deci strainii nu pot
dobandi terenuri prin mostenire testamentara.
Acest text trebuie sa primeasca o interpretare restrictiva si, de aceea, doctrina propune
ca, in cazul unui legat avand ca obiect terenuri, cetateanul strain sa nu poata beneficia de
executarea legatului in natura, dar sa le poata pretinde celorlalti mostenitori executarea
legatului in echivalent.