Curs 11

Cand donatia este raportabila inseamna ca in legatura cu ea, donatarul datoreaza

raportul. Raportul se imparte intre mostenitorii obligati la raport potrivit cotelor lor de
mostenire legala.
Restul de cotitate disponibila se imparte in mod egal, in timp ce raportul se imparte
potrivit regulilor mostenirii legale.
In mod tipic, activul brut are trei destinatii: pasivul, rezervele si legatele.

DREPTUL DE OPTIUNE SUCCESORALA

Potrivit unui principiu introdus prin Codul Napoleon nimeni nu poate fi obligat a culege
o mostenire. In consecinta, acele persoane care indeplinesc toate conditiile pentru a mosteni
devin titulari ai masei patrimoniale alcatuite din bunurile mostenirii numai sub conditia
suspensiva pur potestativa din partea lor de a-si insusi titlul de mostenitor.
Insusirea titlului de mostenitor se mai numeste si acceptare a mostenirii si, intrucat ea
este o conditie pur potestativa din partea titularului unui drept de a mosteni, ea reprezinta si
exercitarea unui drept potestativ, si anume dreptul de a opta fie pentru insusirea titlului de
mostenitor, fie pentru renuntarea la el.
Acest drept potestativ se numeste drept de optiune succesorala si el este un drept
accesoriu dreptului de a mosteni, care se consolideaza sau, dupa caz, este desfiintat in functie
de modul in care se exercita dreptul de optiune succesorala.
Dreptul de optiune succesorala se exercita de catre titularul sau printr-un act juridic
unilateral: actul de optiune succesorala care poate avea doua forme: acceptarea mostenirii sau
renuntarea la mostenire.
Inainte de exercitarea dreptului de optiune succesorala persoana care este titulara
dreptului de optiune succesorala se numeste succesibil. Astfel se explica art. 1100 alin (2):
prin succesibil se intelege persoana care indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a
putea mosteni, dar care nu si-a exercitat inca dreptul de optiune succesorala.
Daca dreptul de optiune succesorala nu este execitat intr-un anumit termen, atunci, ca
orice drept potestativ, dreptul de optiune succesorala se stinge prin decadere.
In urma decaderii din dreptul de optiune succesorala succesibilul nu mai poate accepta
mostenirea si devine o persoana straina de aceasta, dreptul sau de a mosteni desfiintandu-se
retroactiv de la data deschiderii mostenirii ca urmare a neindeplinirii conditiei suspensive care
il afecta, care era aceea ca titularul sa accepte mostenirea.

Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala

1. Este un act unilateral - de aici rezulta ca el isi produce efectele independent de vreo
comunicare si independent de manifestarea de vointa a unei alte persoane.
Nu aduce atingere acestui caracter nici faptul ca cel care a exercitat in sensul acceptarii
un drept de optiune succesorala poata fi totusi inlaturat de la mostenire ca urmare a acceptarii
acesteia de catre un succesibil in rang preferabil.
In acest caz, manifestarea unilaterala de vointa a succesibilului in rang preferabil are ca
efect pentru succesibilul in rang subsecvent desfiintarea uneia dintre conditiile dreptului de a
mosteni, si anume desfiintarea vocatiei concrete. Ca urmare, se desfiinteaza si dreptul de a
mosteni al succesibilului in rang subsecvent si, in consecinta, se desfiinteaza si dreptul
accesoriu al dreptului de a mosteni, adica dreptul sau de optiune succesorala.
In consecinta, exercitarea lui ramane fara efect nu pentru ca efectele actului juridic de
optiune succesorala ar fi fost conditionate si de vointa unui tert, ci pentru ca dreptul exercitat
s-a stins retroactiv.
Chiar daca este unilateral, actul de optiune succesorala se poate manifesta uneori si prin
acte bilaterale, dupa cum se poate manifesta si prin acte materiale.
Primul caz se intalneste atat in cazul unei acceptari exprese facute in cuprinsul unui
contract, cat si in cazul acceptarii tacite prin incheierea unor contracte.
Al doilea caz se intalneste numai in ipoteza acceptarii tacite.

2. Este un act voluntar - aceasta trasatura rezulta din caracterul unilateral care
presupune o manifestare de vointa libera si constienta facuta cu intentia de a produce efecte
juridice.
Uneori, in literatura de specialitate, se considera ca ar exista doua exceptii de la
caracterul voluntar al actului de optiune succesorala, si anume acceptarea mostenirii pe cale
oblica de catre creditorii succesibilului si, respectiv, acceptarea fortata a mostenirii.
A. In ceea ce priveste acceptarea mostenirii pe cale oblica, ea nu prezinta trasaturi
specifice fata de actiunea oblica de drept comun, ci presupune numai indeplinirea de catre
creditor a unui act juridic al debitorului atunci cand pasivitatea acestuia din urma ameninta
patrimoniul debitorului intr-o asemenea masura incat gajul general al creditorului cu privire la
acest patrimoniu este insuficient executarii creantei sale.
Din acest motiv acceptarea mostenirii pe cale oblica nu produce efecte decat in limita
necesara pentru satisfacerea creantei creditorului care a determinat-o.
Acceptarea mostenirii pe cale oblica poate interveni in doua situatii:
- aceea in care succesibilul nu a acceptat mostenirea si termenul de optiune succesorala
este pe cale sa se implineasca, astfel incat este necesara intreruperea lui spre a se preveni
pierderea de catre debitorul succesibil a activului net la care ar avea drept in calitate de titular
al dreptului de mostenire.
- aceea accesorie si se produce ca efect automat al revocarii pauliene a renuntarii la
mostenire declarata de catre succesibilul debitor.
In acest caz, potrivit art. 1122 creditorii succesibilului care a renuntat la mostenire in
frauda lor pot cere instantei revocarea renuntarii in ceea ce ii priveste, insa numai in termen de
3 luni de la data la care au cunoscut renuntarea. Termenul de 3 luni este un termen special de
prescriptie a actiunii in revocarea pauliana a renuntatorului.
Admiterea actiunii in revocare produce efectele acceptarii mostenirii de catre
succesibilul debitor numai in privinta creditorului reclamant si in limita creantei acestuia.
Din acest text rezulta ca, prin admitera revocarii pauliene, mostenirea este implicit
acceptata pe cale oblica, dar si in acest caz, numai in limita necesara pentru satisfacerea
creantei creditorului reclamant.
Ca urmare, dupa plata pasivului mostenirii, creditorul care a revocat paulian declaratia
de renuntare a succesibilului debitor va putea sa isi execute creanta asupra bunurilor ramase in
masa succesorala si in masura in care acestea i-ar reveni debitorului sau in urma acceptarii
oblice a mostenirii.
Daca mostenitorului nu i-ar reveni o cota suficienta din bunuri incat sa satisfaca intreaga
creanta, creditorului care a revocat paulian renuntarea sa nu ii ramane decat sa isi satisfaca
restul creantei pe seama bunurilor proprii ale debitorului sau care provin din alte surse decat
mostenirea.
In schimb, executarea creantei asupra bunurilor mostenirii nu ii profita decat
creditorului care a castigat actiunea in revocare. Din perspectiva altor crreditori ai aceluiasi
succesibil, precum si din perspectiva celorlalti mostenitori debitorul ramane un renuntator,
adica o persoana straina de mostenire.
Prin urmare, daca AN este de 50, defunctul are 2 copii, dintre care unul a renuntat si
unul a acceptat mostenirea, iar creditorul renuntatorului pentru o creanta de 30 a revocat pe
cale pauliana declaratia de renuntare a debitorului sau se vor produce urmatoarle consecinte:
- din creanta de 30 creditorul isi va putea executa 25 asupra activului net al mostenirii,
pentru ca, din perspectiva sa, aceasta a fost acceptata de debitor, iar acceptarea ii permitea
acestuia acces la jumatate din bunurile mostenirii. Pentru restul de 5 creditorul se va indrepta
impotriva celorlalte bunuri ale debitorului.
- din perspectiva celuilalt copil, el are dreptul la intreaga mostenire de 50. Prin urmare,
daca este obligat sa suporte executarea de 25 la care procedeaza creditorul va avea dreptul sa
se regreseze pentru acesti 25 impotriva copilului debitor.

B. Acceptarea fortata a mostenirii

Potrivit art. 1119 succesibilul care, cu rea-credinta, a sustras bunuri din patrimoniul
succesoral sau a ascuns o donatie supusa raportului ori reductiunii este considerat ca a
acceptat mostenirea chiar daca anterior renuntase la ea.
Textul prevede o sanctiune pentru un delict civil, si anume incercarea de a sustrage
bunuri la care aveau dreptul si alti mostenitori cu intentia de a frauda aceste drepturi.
Pe langa sanctiunea acceptarii fortate, acest delict mai atrage doua alte sanctiuni, si
anume autorul delictului pierde vocatia la bunurile sustrase care nu se vor cuveni decat
celorlalti mostenitori si, in al doilea rand, el raspunde pentru datoriile mostenirii proportional
cu cota sa de mostenitor, dar nu numai cu bunurile care ii revin din mostenire, ci si cu
bunurile proprii.
Avem practic masa bunurilor sustrase asupra carora vor exercita drepturile doar ceilalti
mostenitori si masa bunurilor din mostenire asupra carora vor exercita toti mostnitorii
drepturile, inclusiv cel care a fost fortat sa accepte.
R. Dinca - nu este un act de optiune succesorala, ci este un delict civil, fapt juridic
sticto-sensu, care este sanctionat tocmai prin suprimarea dreptului de optiune succesorala, cu
consecinta ca dreptul succesibilului de a mosteni nu mai este afectat de o conditie suspensiva
pur potestativa, ci este pur si simplu si il expune la o raspundere mai larga decat dreptul
comun.
Tocmai pentru ca dreptul de optiune succesorala este suprimat, textul prevede ca autorul
delictului vine la mostenire chiar daca a renuntat la ea. Nefiind grevata pe un drept de optiune
succesorala, renuntarea este un act juridic nul.
 Suntem intr-o ipoteza de lipsa a actului de optiune succesorala, lipsa care sanctioneaza
un delict.

3. Este un act solemn - acest caracter este dat de natura, nu de esenta actului de optiune
succesorala. El se aplica acceptarii exprese a mostenirii care este supusa formei scrise ad
validitatem, precum si renuntarii la mostenire care este supusa formei autentice ad
validitatem.
In schimb, acceptarea tacita a mostenirii nu este supusa niciunei conditii de forma.
Potrivit art. 1108 alin (3) acceptarea este tacita cand succesibilul face un act sau fapt pe care
nu ar putea sa il faca decat in calitate de mostenitor. Din aceasta definitie rezulta ca acceptarea
tacita a mostenirii da expresie unei prezumtii. Mostenitorul nu accepta expres, dar daca se
dovedeste ca a facut un anumit act sau un anumit fapt, pe baza lui, se prezuma ca el si-a
insusit titlul de mostenitor pentru ca altfel ar fi fost improbabil sa faca acel act sau fapt.
Aceasta prezumtie are o forta diferita in functie de actul sau faptul in cauza. Pentru
anumite acte sau fapte legea prevede o prezumtie relativa de acceptare tacita, pentru alte acte
sau fapte legea prevede posibilitatea judecatorului de a extrage prezumtii simple de acceptare
tacita si, in fine, pentru a treia categorie de acte sau fapte legea interzice judecatorului sa
extraga prezumtii simple de acceptare tacita.
Prima categorie: prezumtia legala relativa de acceptare tacita
Potrivit art. 1110 alin (1), actele de dispozitie juridica privind o parte sau totalitatea
drepturilor asupra mostenirii atrag acceptarea acesteia.
Textul da trei situatii:
a) instrainarea cu titlu gratuit sau oneros de catre succesibil a drepturilor asupra
mostenirii - in aceasta categorie intra toate actele prevazute la art. 1747 si urm, inclusiv art.
1754;
b) renuntarea, chiar gratuita, in folosul unuia sau mai multor mostenitori determinati;
c) renuntarea la mostenire cu titlu oneros chiar in favoarea tuturor comostenitorilor sau
a mostenitorilor subsecventi - in acest caz, din cauza caracterului oneros al actului, legiuitorul
prezuma ca mostenirea a fost acceptata tacit si instrainata in schimbul unui avantaj echivalent
catre beneficiarii renuntarii, chiar daca acestia nu au fost determinati prin act.

A doua categorie: sfera actelor in legatura cu care legiuitorul permite judecatorului

sa prezume prin prezumtii simple acceptarea tacita a mostenirii
Potrivit alin (2) al art. 1110 pot avea valoare de acceptare tacita a mostenirii actele de
dispozitie, administrare definitiva ori folosinta a unor bunuri din mostenire.
Spre exemplu, vanzarea unui bun din mostenire este consimtita de proprietarul bunului,
astfel incat, de regula, se poate considera ca vanzatorul si-a insusit titlul de mostenitor care ii
permite sa actioneze ca proprietar. Totusi, daca din imprejurari rezulta ca el a inteles sa vanda
lucrul altuia sau daca vanzarea s-a facut pentu conservarea patrimoniului succesoral sau a
bunurilor ce fac obiectul vanzarii, atunci intentia insusirii titlului de mostenitor nu este
neechivoca si nu se va aplica prezumtia simpla.
Au fost considerate acte de administrare definitiva incheierea de contract de locatiune,
efectuarea unor cheltuieli utile care conduc la sporirea valorii bunului pe termen lung,
incasarea unor creante importante ale mostenirii fara a exista pericolul prescriptiei, suportarea
unor datorii importante ale mostenirii, fara a exista riscul unor penalitati constrangatoare in
raport cu cuantumul datoriilor, etc.
Plata impozitelor pe proprietatea bunurilor din mostenire este, in general, considerata
act de acceptare tacita a mostenirii, de asemnea suportarea taxelor succesorale.
Prezumtia care se poate extrage pe temeiul folosirii bunurilor mostenirii. Pentru ca
folosirea bunurilor sa antreneze o prezumtie de luare in stapanire a bunurilor succesorale si
insusire a titlului de mostenitor este necesar ca intrarea in folosinta sa se faca dupa
deschiderea mostenirii, in cursul termenului de optiune succesorala (copilul care a locuit toata
viata cu parintele si locuieste in continuare acolo nu este prezumat a fi acceptat).
Folosinta trebuie sa vizeze bunuri de valoare semnificativa, care nu pot fi considerate
simple amintiri de familie.
Folosinta trebuie sa fie suficient de indelungata incat sa ateste intentia insusirii bunului
folosit de catre succesibil. Aici s-ar putea avea in vedere chiar durata ulterioara expirarii
termenului de optiune succesorala.

A treia categorie: legea interzice judecatorului sa extraga prezumtii simple de

acceptare tacita a mostenirii
Potrivit art. 1110 alin (3) actele de conservare, supraveghere si de administrare
provizorie nu valoreaza acceptare, daca din imprejurarile in care acestea s-au efectuat nu
rezulta ca succesibilul si-a insusit prin ele calitatea de mostenitor. Sunt considerate a fi de
administrare provizorie actele de natura urgenta, a caror indeplinire este necesara pentru
normala punere in valoare pe termen scurt a bunurilor mostenirii.
Au fost considerate acte de administrare provizorie: plata datoriilor curente ale
mostenirii, incasarea fructelor si veniturilor, intreruperea prescriptiei.
Un succesibil care a pus un trotuar de beton in curtea defunctului a fost considerat ca a
facut un act de acceptare tacita.
Acceptarea mostenirii trebuie sa fie neindoielnica. Sub semnul intrebarii daca plata
facturilor, etc este un act de acceptare tacita.

4. Caracter cesibil. Nu exista niciun text expres in sensul incesibilitatii dreptului de

optiune succesorala prin acte intre vii. Dimpotriva, datorita naturii sale patrimoniale, ar trebui
sa fie cesibil. Mai mult, potrivit art. 1105 care vizeaza retransmiterea se prevede expres
transmitrea dreptului de optiune succesorala pentru cauza de moarte. Deci poate fi transmis.
Din acest motiv R. Dinca considera ca inclusiv actele prevazute la art. 1110 alin (1) sunt
susceptibile de a fi insotite, ca si toate celalalte acte de acceptare tacita, de o declaratie de
neacceptare potrivit art. 1111 din Codul civil. Potrivit acestui text, succesibilul care
intentioneaza sa indeplineasca un act ce poate avea semnificatia acceptarii mostenirii, dar care
doreste ca prin aceasta sa nu fie considerat acceptant trebuie sa dea in acest sens, anterior
indeplinirii actului, o declaratie autentica notariala.

5. Caracter irevocabil - in principiu, autorul actului de optiune succesorala nu poate

reveni asupra efectelor acestui act. Prin exceptie, doar actul de renuntare la mostenire este
revocabil, dar aceasta sub doua conditii: revocarea sa se produca in cursul termenului de
optiune succesorala si ca, pana la actul de revocare, niciun alt succesibil sa nu fi acceptat
mostenirea.

6. Nu este susceptibil de modalitati - actul de optiune succesorala afectat de modalitati

este lovit de nulitate absoluta.

7. Caracter indivizibil - mostenirea poate fi acceptata numai in tot si la ea se poate

renunta numai in intregime.
Indivizibilitatea se aplica insa fiecarei surse de vocatie succeesorala in parte. Spre
exemplu, daca o persoana are atat vocatie legala, cat si vocatie testamentara, ea, in principiu,
poate opta diferit pentu fiecare din cele doua vocatii.
Numai prin exceptie, atunci cand legatul lasat de defunct este inferior cotei legale a
legatarului, astfel incat se poate prezuma intentia de exheredare indirecta a legatarului de catre
defunct, legatarul nu poate opta decat in aceasta calitate, vocatia sa legala fiind partial
inlaturata.
Daca legatarul este si mostenitor rezervatar, adica are o vocatie legala ce nu poate fi
inlaturata prin vointa defunctului, atunci el poate opta diferit: pe de o parte pentru rezerva, pe
de alta parte pentru restul legatului.
Daca aceeasi persoana primeste doua legate, ea poate opta diferit pentru fiecare dintre
ele.
In cazuri exceptionale, cand aceeasi persoana indeplineste calitati care ii confera fiecare
vocatie legala la mostenire, ea poate opta diferit pentru fiecare din aceste vocatii legale.
O veritabila exceptie de la principiul indivizibilitatii optiunii succesorale o constutuie
legile de restituire, care prevad ca pot beeneficia de restituirea bunurilor preluate abuziv de
regimul comunist nu numai cei care au acceptat mostenirea celor deposedati, ci si toti cei care
nu au renuntat la aceasta mostenire.
Asta inseamna ca o persoana care nu a acceptat mostenirea in termenul de optiune
succesorala si care, in principiu, ar fi trebuit sa ramana straina de acesta, dar care nici nu a
renuntat la mostenire poate cere restituirea unui bun apartinand defunctului pe temeiul si in
termenele prevazute de legea speciala, termene care sunt considerate repuneri legale in
termenul de acceptare a mostenirii cu privire la bunul supus restituirii.
Si actiunea pauliana este exceptie de la principiul indivizibilitatii.