Curs 1

Teoria generala a obligatiilor

- 2 octombrie 2013 -

Bibliografie:
1. TGO – Liviu Pop
2. Codul Civil comentat – Baias
3. TGO – Paul Vasilescu

Notiunea de obligatie

Definitie Dr. Roman: Obligatia este o legatura de drept pe temeiul careia suntem obligati sa savarsim o prestatie
pentru o alta persoana conform dreptului cetatii noastre. (“Obligatio est iuris vinculum quo necessitate adstringimur alicuius
solvendae rei secundum nostrae civitatis iura”)

Etapele istorice ale cristalizarii obligatiei:

1. Obligatia avea o consistenta materiala -> lantul;

2. Obligatia isi pastreaza consistenta materiala, dar raspunderea devine o situatie nemateriala;
3. Legatura materiala inceteaza cu totul si ramane o legatura religioasa: promisiunea religioasa prin care garantul jura
ca va face orice pentru a plati datoria;
4. Se pierde caracterul religios si ramane o legatura juridica pura si simpla;

Definitia obligatiei: Raport juridic civil al carui subiect activ, denumit creditor, are dreptul sa ceara subiectului pasiv,
denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca o prestatie la care ar fi avut dreptul in absenta angajamentului juridic (definitia
obligatiei ca raport civil).
Distingem 2 sensuri ale notiunii de obligatie:
a. Obligatia ca raport juridic civil
b. Obligatia ca datorie (latura pasiva)
Nu mai facem referire nici la conformitatea obligatiei cu dreptul, nici la forta de contrangere a statului, pentru ca
genul proxim este suficient.

Obligatia are o structura comuna cu raportul juridic civil: subiecte, continut si obiect.

Structura obligatiei:
1.Subiecte: creditorul (titularul dreptului de creanta) si debitorul (titularul datoriei corespunzatoare dreptului de
creanta)
Exista cazuri in care in cadrul aceluiasi raport obligational, fiecare subiect are dubla calitate, de creditor si debitor
(obligatiile bilaterale). Ca denumire, in asemenea situatii, nu mai vorbim de creditor si debitor, ci avem denumiri speciale.
Exemplu: in contract de vanzare-cumparare: subiectele sunt: vanzatorul (creditor si debitor) si cumparator (si creditor si
debitor), contractul de locatiune (locator si locatar).
Uneori chiar si cand vorbim de obligatii unilaterale (un subiect este creditor si celalalt subiect este debitor) avem
denumiri speciale: in contractul de mandat => mandant si mandatar; la imprumutul de folosinta => comodant si comodatar;
contractul dedepozit => deponent si depozitar; etc.

Continutul: drepturile de creanta si datoriile pe care le au cele 2 subiecte. Aceste drepturi si datorii au caracter
patrimonial, drepturile fiind insumate la activul patrimoniala, iar datoriile reprezentand pasivul patrimonial.
De asemenea, in cadrul aceleiasi obligatii, un subiect poate avea mai multe drepturi si mai multe datorii.

Obiectul raportului obligational: prestatia la care este indreptatit creditorul si de care este tinut debitorul. Aceasta
prestatie poate fi:
a. Prestatie pozitiva (actiune/activitate pe care debitorul trebuie sa o realizeze in interesul creditorului)
b. Prestatie negativa (abstentiune la care este obligat debitorul)

1
 a. Prestatia pozitiva este fie prestatie de a da (orice prestatie pozitiva cu exceptia obligatiei de a da; predarea este o
obligatie de a face, si nu de a da), fie de a face.
b. Prestatie negativa este o prestatie de a nu face ceva din ceea ce debitorul ar fi fost indreptatit in afara agajamentului
obligational. (“in afara angajamentului obligational”= exista pt a diferentia prestatia negativa generala de prestatia negativa
speciala)
!Prestatia negativa generala:
1. obligatie corelativa oricarui drept real;
2. pe taram delictual, este obligatia de a nu pagubi pe nimeni.

Clasificarea obligatiilor:

A. In functie de izvorul obligatiilor:

1. Obligatii nascute din acte juridice:
a. Obligatii nascute din AJ unilaterale:
-> Obligatii nascute din AJ de dr privat;
-> Obligatii nascute din AJ de drept public.
b. Obligatii nascute din AJ bi/multilaterale (contracte):
2. Obligatii nascute din Fapte Juridice in sens restrans:
a. Obligatii nascute din FJ licite:
-> Obligatii nascute din gestiunea de afaceri ;
-> Obligatii nascute din Imbogatirea fara justa cauza;
-> Obligatii nascute din plata lucrului nedatorat.
b. Obligatii nascute din FJ ilicite/delicte civile:
In functie de izvorul pe care il are fiecare obligatie are un regim juridic specific. Vom sti ce regim juridic se aplica
unei obligatii daca stim care este izvorul ei.

B. In functie de obiectul lor:

1. Obligatii care au ca obiect o prestatie pozitiva:
a. Obligatii de a da
Tinand seama de Principiul consensualismului actelor juridice, de regula, nu exista obligatii de a da persistente in
timp. Asemenea obligatii se executa imediat prin incheirea contractului.
Exista si obligatii de a da persistente in timp: Obligatiile de a da in materia imobiliara, in momentul in care va intra
in vigoare efectul constitutiv al inscrierii in Cartea Funciara.
Exista posibilitatea de a avea obligatii de a da persistente in timp daca partile au amanat prin vointa lor sa transfere
drepturile; daca partile au convenit astfel; in cazul bunurilor de gen, sunt persistente in timp pana la momentul
individualizarii.
b. Obligatii de a face
2. Obligatii care ca obiect au o prestatie negativa: Obligatii de a nu face

1. Obligatii de rezultat (determinate)

In cazul obligatiilor de rezultat, obiectul obligatiei include nu doare prestatia de care este tinut debitorul, ci si rezultatul
ce trebuie atins prin aceasta obligatie. Obliectul obligatiei include ambele elemente => Consecinta: Obligatia nu va fi
considerata executata cat timp nu este atins rezultatul chiar daca prestatia a fost savarsita.

2. Obligatii de mijloace (de prudenta si diligenta)

In cazul obligatiilor de mijloace, obiectul include doar prestatia, fara rezultat. Prin urmare, debitorul va fi liberat chiar
daca rezultatul nu a fost atins dupa savarsirea prestatiei. (Ex: prestatia de a executa o lucrare=obiectul unei obligatii de
rezultat ceea ce inseamna ca debitorul trebuie sa desfasoare nu numai munca pentru executarea lucrarii, ci si sa realizeze
lucrarea respectiva => obligatia este executata cand lucrarea va fi terminata; cand un medic trateaza un pacient nu se obliga
sa-l vindece, ci doar sa depuna diligenta necesara pentru vindecare; chiar daca rezultatul nu este atins, se poate considera ca
obligatia este executata daca medicul a depus prudenta si diligenta necesare).

Mecanismul raspunderii juridice civila in cazul celor 2 tipuri de obligatii:

2
 In cazul obligatiilor de rezultat:
Neatingerea rezultatului genereaza o prezumtie simpla de neexecutare. Din aceasta prezumtie, care are ca obiect al
probatiunii fapta ilicita a debitorului, se naste o a doua prezumtie si anume prezumtia de culpa in sarcina debitorului.
Specificul acestor obligatii este dat de neatingerea rezultatului care genereaza doua prezumtii:
In cazul obligatiilor de mijloace
Neatingerea rezultatului nu genereaza o prezumtie de neexecutare. Creditorul are sarcina sa dovedeasca neexecutarea.
El va trebui sa dovedeasca acele elemente care demonstreaza ca debitorul nu a depus toata diligenta si prudenta specifice
domeniului sau. Ex: avocatul va raspunde daca in cauza in care a fost reprezentat clientul au fost facute erori profesionale.
Daca creditorul NU a facut dovada neexcutarii se naste o prezumtie de culpa in sarcina debitorului
Diferenta practica dintre cele 2 tipuri de obligatii se situeaza nu pe taramul dovedirii culpei, ca element al raspunderii
civile, ci pe domeniul dovedirii faptei ilicite ca element al raspunderii civile.
Exista situatii in care aceasta diferenta dispare. In cazul obligatiei de rezultat, debitorul atinge rezultatul, dar
creditorul face dovada ca acest rezultat are lipsa calitativa sau cantitativa => Nu se mai naste o prezumtie de neexecutare in
sarcina debitorului.
Daca creditorul face dovada caracterul necorespunzator al rezultatului (faptei ilicite) atunci se naste prezumtie de
culpa.
In acest caz, obligatia de rezultat este asemenatoare unei obligatii de mijloace, debitorul avand in ambele cazuri
obligatia de a proba fapta ilicita/neexecutarea.
In cazul obligatiilor de rezultat raspunderea debitorului are un caracter subiectiv, raspunderea obiectiva fiind
independenta de culpa delictuala.
Raspunderea civila se bazeaza pe culpa conform codului civil, in cazuri anume expres prevazute – REGULA!

C. In functie de forta sanctiunilor juridice:

1. Obligatii civile/Obligatii civile perfecte (cand sanctiunea opereaza deplin)
2. Obligatii naturale/Obligatii civile imperfecte(cand sanctiunea este “subrezita”) => art 2506 alin 3 + art 2505

D. Clasificarea raportata la opozabilitatea obligatiei:

1. Obligatii civile propriu-zise
2. Obligatii propter rem
3. Obligatii scriptae in rem

E. Se face distinctia intre obligatii unilaterale si obligatii bilaterale.

Nu orice raport juridic bilateral permite regimul juridic specific obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice.
Adevaratele obligatii bilaterale sunt si cele care presupun reciprocitatea datoriilor.

In NCC, s-a adoptat conceptia monista cu privire la obligatii, fiind inlaturata distinctia intre obligatii civile si obligatii
comerciale. Totusi, se pastreaza distinctia intre obligatii civile (raporturi juridice de drept privat) si obligatii fiscale (raporturi
juridice de drept public). Obligatiile fiscale presupun o prestie baneasca, pecuniara.

Vom studia obligatiile in functie de izvorul lor. Studiem cele mai generale si abstracte elemente ale contractelor.
Cand este vorba de contract ca izvor de obligatii, 2 abordari sunt posibile:
1. O abordare ce are in vedere notiunea de contract in general, duce la teoria generala a obligatiilor.
2. O abordare ce are in vedere speciile de contracte reglementate in NCC sau legi speciale, duce la tipul de contracte
speciale.
Alte izvoare ale obligatiilor vor fi tratate exhaustiv. Vom discuta despre acte juridice unilateral ca izvor de obligatii
civile, fapte juridice licite si fapte juridice ilicite.
Pe langa examinarea obligatiilor dupa izvor, vom discuta chestiuni generale ce privesc obligatiile indiferent de izvorul
lor: executarea obligatiilor, executarea in natura, executarea silita, benevol, transmisiunea si trasformarea obligatiilor,
obligatii complexe, stingerea obligatiilor, garantiile obligatiilor.

CONTRACTUL

3
 Contractul este definit in art. 1166 NCC astfel “contractul este acordul de vointe dintre doua sau mai multe
persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.”
Contractul este o manifestare a principiului libertatii de vointa. Vointa juridica este elementul esential
al contractului. Vointa este manifestata in mod liber, partile fiind libere sa contracteze sau sa nu contracteze. Principiul
autonomiei de vointa a fost contestat ca fiind nereal. In orice contract, importanta este vointa oricat de multe ar fi
constrangerile exterioare.

Exista o controversa in ipoteza in care exista mai multe parti in contract. Diferenta intre contractul ca act juridic
bilateral si contractul ca act juridic multilateral ar fi fost aceea ca, in primul caz, exista interese divergente, in timp ce
in cel de-al doilea caz, exista interese convergente.

Astfel, este preferabila notiunea de parte, intrucat este posibil ca o singura parte sa fie formata din mai multe persoane.

Clasificarea contractelor:
A. In functie de modul de formare al contractului: art 1174 NCC:
1. Contracte consensuale (acordul de vointa se face prin intalnirea partilor, inscrisul este cerut ad
probationem si nu ad validitatem)
2. Contracte solemne (o anumita forma este ceruta ad validitatem; trebuie sa vedem care este cerinta impusa
de legiuitor pentru validitate)
3. Contracte reale (presupun o anumita forma autentica, de celel mai multe ori forma notariala, insa orice
autoritate are puterea de a autentifica, daca nu exista o ingradire legala)
Controversa: Se afirma in trecut ca, in cazul contractelor reale fie ca sunt contracte consensuale, fie ca sunt solemne.
Ambele opinii contestate.
Contratul real presupune, pentru valida sa incheiere acordul partilor si remiterea bunului sau predarea bunului. Al
doilea element este o cerinta pentru incheierea contractului, si nu un element ulterior incheierii contractului. In absenta
remiterii materiale, acordul poate avea semnificatia unui “antecontract”. Remiterea materiala nu este o formalitate ca in
cazul contractului solemn, ci este vorba de o prestatie specifica asimilata in structura contractului.

B. In functie de criteriul reciprocitatii si interdependentei obligatiilor;

1. Contracte unilaterale
2. Contracte bi/multilaterale
Interdependenta obligatiilor reciproce este o cauza a actului juridic, conditie de validitate a AJ.
In cazul contractelor unilaterale se naste un drept in favoarea creditorului si o datorie in sarcina debitorului. O parte
are fie numai drepturi, fie numai obligatii.
In cazul contractelor sinalagmatice, interdependenta este o cauza pe terenul incheierii contractului, cat si pe terenul
executarii acestuia. Atunci cand se incheie un contract, fiecare parte are prezentarea subiectiva ca se va obliga si cealalta
parte. Pe terenul executarii, fiecare parte are reprezentarea subiectiva ca fiecare parte isi va executa obligatia, daca si cealalta
parte isi va executa obligatia.
Astfel, rezulta o dubla diferenta:
distinctia intre contracte unilaterale (nu exista reciprocitate) si bi/multilaterale
distinctia in cazul contractelor sinalagmatice si contracte sinalagmatice imperfecte [contracte care
initial se nasc cu o structura unilaterala, dar care pe parcursul executarii dobandesc o natura bilaterala. Exemplu: contractul
de depozit => daca insa depozitarul face cheltuieli pentru ingrijirea bunului, deponentul are obligatia de a-I plati pentru
aceste cheltuieli, deci contract sinalagmatic imperfect. Izvorul obligatiei deponentului de a plati cheltuielile facute de
depozitar nu este contractul de depozit, ci un element exterior. Depozitarul face o gestiune de afaceri (gestiunea este la art.
1330 NCc) in favoarea deponentului].
Art. 1171 NCC – Contracte unilaterale si Contracte bilaterale sau sinalagmatice

C. In functie de scopul urmarit de parti: (Art. 1172 NCC)

1. Contracte cu titlu oneros

4
 contracte comutative ( = certitudinea existentei si/sau a inteinderii prestatiei, in momentul incheierii lor)
contracte aleatorii

2. Contracte cu titlu gratuit

acte dezinteresate (nu determina micsorarea patrimoniului celui care le face = acte de comodat, de
folosinta)
acte de liberalitati (determina micsorarea patrimoniului celui care le face). Restrictiile privesc, mai ales,
liberalitatile, de aceea este importanta clasificare.

Nu este importanta reciprocitatea, ci avantajul care se procura.

***Contractul de donatie cu sarcina (donatorul procura un avantaj donatorului, in schimbul donatiei vei face un
lucru pentru mine sau pentru un tert = contract bilateral cu titlu gratuit. Nu devine cu titlu oneros daca valoarea sarcinii nu
rivalizeza cu valoarea donatiei).

Echivalenta prestatiilor este importanta in scopul stabilirii actului cu titlu oneros sau gratuit
a. Echivalenta obiectiva cand imbraca forma economica, valoarea de piata a prestatiilor
b. Echivalenta subiectiva cand tinem cont de reprezentarea pe care partile o au cu privire la valoarea
bunului.
Cand vorbim de **contracte cu titlu gratuit, obligatiile partilor sunt mai sever privite de legiutor. In cazul
contractelor cu titlu gratuit se aplica anumite cenzuri ale legiuitorului pentru a evita excesul de liberalitati. Numai aceste
acte sunt supuse reductiunii succesorale in materia liberalitatilor.

D. In functie de nominalizarea contractelor in legislatie:

1. Contractele numite (reglementate in lege)
2. Contractele nenumita (nereglementate in lege)
Cand este vorba de contracte numite, se aplica, pe langa regimul juridic general al contractului, si regimul specific
pentru acest contract (contractul de v-c).
Cand vorbim de contracte nenumite, se aplica numai regimul juridic al contractului si NU regulile celui mai apropiat
contract (Art. 1168). Daca regulile generale nu sunt suficiente se poate apela la analogia legii.

E. In functie de raportul ce exista intre anumite contracte:

1. Contracte principale (de sine statatoare)
2. Contracte accesorii (depinde de cele principale)
In cazul contractelor principale, cerintele de validitate sunt autonome analizate.
Contractul accesoriu trebuie sa indeplinieasca si conditiile valabile pentru el insusi si pentru cel principal.
Daca e nul contractul principal si cel accesoriu este.

F. In functie de caracterul periodic sau continuu al prestatiei:

1. Contracte cu executare uno ictu (dintr-odata)
2. Contracte cu executare succesiva, continua
Uno ictu nu inseamna o executare instantanee. Avem o prestatie unica chiar daca ea se executa pe etape. Ex:
antrepenor se obliga sa execute o casa, insa nu o poate face imediat. Ca urmare, desi presupune etape in timp, prestatia este
unica, executarea este uno icto.
Contractele cu executare continua in timp: obligatia locatorului de a asigura folosinta bunului este executare
continua, plata chiriei este cu executare succesiva.
 Importanta clasificarii: cand se desfiinteaza contractele, in cazul contractelor uno ictu, acestea se
desfiinteaza cu efect retroactiv (ex tunc). La contractele cu executare continua, ele se desfiinteaza cu efect pentru viitor (ex
nunc)

G. In functie de rolul vointei partilor: art. 1175

1. Contractul de adeziune (o parte fixeaza continutul contractului, cealalta parte poate accepta sau nu)

5
 2. Contracte negociate (partile au acelasi rol in formarea contractului)
3. Contracte obligatorii (incheierea contractului este impusa de legiuitor, in materia asigurarii
autovehiculelor)

H. Art. 1176: In functie de efectele acordului de vointa:

1. Contractul-cadru: efectele nu sunt imediate, ci ele sunt stabilite in mod generic pentru viitor cand se va
incheia un contract de executare a contractului-cadru. Potrivt art. 1176, “contractul-cadru este acordul prin care partile
convin sa negocieze, sa incheie sau sa mentina raporturi contractuale ale caror elemente esentiale sunt determinate de
acesta.”
2. Contracte de executare a contractului cadru

I. Art 1177:
1. Contractele incheiate intre profesionisti si consumatori
2. Contractele care nu au legatura cu consumatorii

J. In functie de efecte:
1. Contracte declarative de drepturi (NU NASC drepturi, dar constata deja drepturile existente)
2. Contracte constitutive de drepturi (de drepturi reale si de drepturi de creanta, ex: contract de v-c)

Mecanismul incheierii contractului

In legatura cu incheierea contractului o precizare prealabila este necesara. Nu trebuie sa confundam validitatea
contractului cu mecanismul incheierii contractului.
De la actul juridic stim ca, pentru validitate sunt necesare anumite conditii de fond si de conditii de forma.
Conditiile de fond sunt:
1. obiectul
2. cauza
3. consimtamantul
4. capacitatea

Conditiile de forma.
Se cer pentru validitatea actului juridic: solemnitatea, forma scrisa, forma autentica sau o alta forma.

Mecanismul incheierii contractului are in vedere modul de intalnire a vointelor partilor contractante pentru a
realiza un acord.
Intrucat contractul este un acord bi/multilateral de vointe, pentru a fi in prezenta unui contract nu este suficient ca
fiecare parte sa-si exprime separat vointa, ci este nevoie si ca vointele tuturor partilor sa se intalneasca, realizand astfel
acordul.
In legatura cu aceasta chestiune, trebuie sa observam ca incheierea contractului are legatura cu una dintre conditiile
de validitate: consimtamantul.
Exprimarea vointei inseamna tocmai consimtamantul. Dar ne intereseaza consimtamantul, nu din perspectiva
cerintelor de fond, ci din perspectiva intalnirii vointelor partilor, altfel spus cum se intalnesc aceste consimtaminte in
realitate.
Distingem astfel forma simplificata a incheierii contractului de forma negociata a incheierii contractului. In acest
ultim caz, incheierea contractului presupune 2 etape: o etapa precontractuala, in care partile negociaza o perioada de timp,
uneori destul de indelungata, pentru a modela vointele juridice in raport cu intentiile partilor, cu scopurile lor, astfel ca, in
final, aceste vointe sa se intalneasca in contract; si etapa incheierii contractului propriu-zis.

1. Forma simplificata (acceptarea fara rezerva a unei oferte)

6
 Incheierea contractului se infatiseaza intr-o forma simplificata, mai ales in acest caz vorbim de mecanismul inchierii
contractului. Aceasta forma simplificata prespune cateva elemente:

a. oferta
b. acceptarea
c. momentul intalnirii ofertei cu acceptarea sau momentul incheierii contractului
d. locul incheierii contractului

In NCC aceasta forma simplificata a incheierii contractului este desemnata prin sintagma “acceptarea fara rezerve
a unei oferte de a contracta”. (art. 1182 alin. (1) NCC)

Vom discuta mai intai despre forma simplificata a incheierii contractului pentru ca toate elementele pe care le avem
in vedere in aceasta forma simplificata presupun reguli care mutatis mutandis se pot aplica si in cazul formei negociate a
incheierii contractului.

a) Oferta de a contracta ( = colicitatiune)

Oferta de a contracta este manifestarea de vointa a unei parti prin care propune altei parti/altor parti incheierea
unui contract.
In acest sens, in art. 1188 alin. (1) NCC se precizeaza ca “o propunere constituie oferta de a contracta daca aceasta
contine suficiente elemente pentru formarea contractului si exprima intentia ofertantului de a se obliga in cazul acceptarii
ei de catre destinatar”.
Din aceasta definitie legala a ofertei rezulta care sunt conditiile ei de validitate.
Desigur, insa ca, fiind vorba de o manifestare a vointei exprimata prin consimtamant, oferta trebuie sa indeplineasca
toate conditiile consimtamantului (serios, constient, neviciat si facut cu intentia de a produce efecte juridice).
Dar, pe langa aceste cerinte care se refera la valabilitatea ofertei, oferta mai presupune cateva cerinte, fie explicit
continute in text, fie implicit.
Mai intai rezulta ca oferta trebuie sa fie completa, altfel spus ea trebuie sa contina toate elementele care
prefigureaza viitorul contract, astfel incat prin simpla acceptare a ofertei de catre destinatar sa se ajunga la incheierea
contractului.
In al doilea rand, oferta trebuie sa fie ferma. De aceasta data nu mai este vorba despre elementele ofertei,
ci este vorba de intentia ofertantului de a se angaja juridic. Daca propunerea de a contracta ar contine o rezerva din partea
ofertantului, nu ar mai fi vorba de o oferta propriu-zisa pentru ca nu ar mai fi ferma, ci ca urmare, prin acceptare nu ar duce
la incheierea contractului.
O alta cerinta este neechivocitatea ofertei, ea trebuie sa contina termeni clari, sa nu creeze un dubiu in
mintea destinatarului in legatura cu natura si continutul contractului care urmeaza sa se incheie.

1. Calitatea de ofertant [art. 1188 alin. (2) NCc]

Partea care intitiaza incheierea contractului
Partea care stabileste continutul contractului. In a doua ipoteza e posibil ca o persoana sa initieze incheierea
contractului, dar in masura in care nu stabileste continutul contractului, nu va fi ofertant. Asa se intampla cand o persoana
propune sa se incheie un contract de constructie, dar nu stabileste elementele contractului, urmand ca ele sa fie stabilite de
beneficiar.
Cel care stabileste ultimul element esential al contractului. In aceasta situatie, este posibil ca initiatorul sau
una dintre parti sau ambele, in cursul discutiilor, sa propuna diferite elemente din continutul contractului, iar ofertant va fi
acela care propune si stabileste ultimul element esential al contractului.
*** N.B.!! Observam, deci, ca aceasta calitate de ofertant depinde de modul in care am formulat o cerinta a ofertei.
Oferta trebuie sa fie completa. Daca partea care initiaza incheierea contractului formuleaza toate elementele ofertei, atunci
ea are calitatea de ofertant. Daca aceste elemente se completeaza pe parcurs, ofertant este cel care le stabileste pe toate, sau
cel care stabileste ultimul element esential.

2. Destinatarul ofertei – regula – trebuie sa fie o persoana determinata sau determinabila.

7
 In acest sens, art. 1189 NCC alin. (1) precizeaza ca “propunerea adresata unor persoane nedeterminate, chiar daca
este precisa, nu valoreaza oferta, ci, dupa imprejurari, solicitare de oferta sau intentie de negociere”.
Art. 1190 solicitarea de oferta – “solicitarea de a formula oferte, adresata uneia sau mai multor persoane
determinate, nu constituie, prin ea insasi, oferta de a contracta”.
!Observam ca, in aceasta situatie, avem o persoana care initiaza oferta contractului. El solicita mai multe oferte
de la persoana diferite, pentru ca, in final, sa o aleaga pe cea mai convenabila => selectia ofertei sau sa utilizeze proceduri
mai complicate: licitatia.
!! Sunt situatii in care propunerea unor persoane nedeterminate inseamna oferta art. 1189 alin (2) NCC. Daca
legea, uzantele sau imprejurarile ingaduie ca prin oferta adresata unei persoane nedeterminate, ofertantul sa se oblige juridic,
atunci ea are aceasta forma, adica este o oferta (ex: stationarea unui taxi – primul venit, primul servit )
In legatura cu oferta de a contracta, cea mai importanta problema este cea a fortei ei juridice.

3. Forta juridica a ofertei de a contracta

In ce priveste aceasta forta, chestiune care a fost indelung controversata sub imperiul vechii reglementari (vechiul
cod comercial), trebuie sa distingem intre : oferta cu termen;
oferta fara termen adresata unei persoane absente;
oferta fara termen adresata unei persoane prezente.

A) Oferta cu termen:
Daca oferta este cu termen, ea este irevocabila. Este ceea ce spune expres art. 1191 alin (1) fraza 1 NCC. In teza a
2-a, se adauga ca oferta este, de asemenea, irevocabila, chiar daca este fara termen cand poate fi considerat astfel in temeiul
acordului partilor, al practicilor statornicite intre acestia, al negocierilor, al continutului ofertei ori al uzantelor.
!Oferta devine irevocabila din momentul in care este primita (interpretare sistematica art. 1191, 1199, 1200 din
NCC).
Daca le interpretam sistematic ajungem la concluzia ca oferta produce efecte din momentul in care este comunicata
destinatarului, ceea ce inseamna ca ea are forta juridica din acest moment, adica devine obligatorie. In art. 1191 alin. (2) se
precizeaza ca “declaratia de revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun efect”. Astfel, daca nu a ajuns oferta la
destinatar ea nu are inca forta obligatorie si poate fi retrasa.
Este o diferenta intre retragere si revocare, dar important este cã termenul de acceptare (art. 1192), in concordanta
cu interpretarea sistematica facuta anterior, incepe sa curga din acelasi moment in care oferta a ajuns la destinatar.
“Oferta este irevocabila” inseamna ca in perioada cat este irevocabila, destinatarul ei o poate accepta si prin acceptare
se incheie contractul. Chiar daca inainte de acceptare, dar dupa ajungerea ofertei, ofertantul ar revoca oferta, aceasta revocare
nu are niciun efect, iar destinatarul poate incheia contractul prin acceptare.

B) Oferta fara termen adresata unei persoane absente.

De cele mai multe ori, contractul se incheie intre persoane prezente, de fata, in acelasi loc si in acelasi timp. Sunt insa
si alte situatii in care partile care contracteaza nu se afla in acelasi loc, in acelasi timp. Se vorbeste despre asa numita situatie
a incheierii contractului intre absenti.
Daca oferta este adresata unei persoana absente si fara termen ea nu mai este irevocabila (poate fi revocata dupa
mentinerea acesteia un termen rezonabil).
Desi nu are termen, totusi oferta respectiva adresata unei persoane absente trebuie, conform art. 1193 alin. (2) NCC,
sa fie mentinuta intr-un termen rezonabil, dupa imprejurari, pentru ca destinatarul sa o primeasca, sa o analizeze si sa
expedieze acceptarea.
Asadar, desi oferta nu are un termen, nu inseamna ca ea poate fi pur si simplu revocata intempestiv de catre ofertant.
Distingem astfel in functie de cum a ajuns sau nu la destinatar.
Pentru ca obligatia de a mentine o oferta are un termen rezonabil, exista din momentul in care a ajuns la destinatar.
In acest caz, ofertantul are dreptul de a-si revoca oferta. Nu mai putem spune ca revocarea ofertei nu mai produce niciun
efect.
De regula, revocarea ofertei impiedica incheierea contractului. Chiar daca destinatarul ar accepta o oferta intr-un
timp rezonabil, daca revocarea a fost anterioara, de regula, contractul nu mai e considerat incheiat.
Totusi, intr-o asemenea situatie destinatarul poate fi prejudiciat, ca urmare a revocarii intempestive a ofertei.
Ofertantul raspunde pentru acest prejudiciu in circumstantele precizate anterior.

8
 Temeiul raspunderii ofertantului.
Aceasta controversa nu este lamurita nici in actualul cod pentru ca alin. (3) din art. 1193 spune doar ca ofertantul
raspunde pentru prejudiciul cauzat prin revocarea ofertei inaintea expirarii termenului prevazut la alin. (1), insa textul nu
spune care e temeiul raspunderii ofertantului.
Astfel, au fost formulate 4 teorii:
1. Teoria intemeierii raspunderii ofertantului pe actul juridic unilateral al ofertei. Teoria a fost pe buna
dreptate criticata intrucat premisa este ca oferta este revocabila, desi nu e obligatorie.
2. Teoria intemeierii raspunderii ofertantului pe ideea existentei unui antecontract intre ofertant si
destinatar. Rationamentul avea in vedere ca din momentul in care oferta ajunge la destinatar, intrucat e vorba de interesul
destinatarului, se presupune ca in acel moment s-a incheiat un antecontract in sensul ca ofertantul sa-si mentina oferta intr-
un termen rezonabil. Daca ofertantul revoca oferta in termenul rezonabil, a revocat antecontractul. Aceasta teorie a fost
criticata intrucat pleaca de la premisa inexacta ca oferta contine doua manifestari de vointa.
O prima manifestare ca o oferta propriu-zisa privind viitorul contract si un element cu privire la incheierea unui
antecontract. Nu exista o asemenea despartire in 2 elemente.
3. Teoria intemeierii raspunderii pe ideea savarsirii unui delict civil. E adevarat ca oferta este irevocabila,
dar noi trebuie sa actionam in asa fel incat sa nu prejudiciam pe altii. Daca prin modul intempestiv de revocare, destinatarul
ar suferi un prejudiciu, atunci poate fi angajata rasp delictuala .
Exercitarea unui drept este o imprejurare care inlatura caracterul ilicit a faptei. Iar ofertantul are dreptul de a
revoca oferta. Ca urmare, fapta nu are caracter ilicit, deci nu poate fi angajata raspunderea civila delictuala.
4. Teoria intemeierii raspunderii ofertantului pe ideea abuzului de drept.
E adevarat ca ofertantul are dreptul de a revoca oferta, ca orice drept subiect civil, care trebuie sa fie in mod neabuziv
exercitat. Pana la urma, abuzul de drept este o forma particulara de raspundere delictuala, pentru ca exercitarea abuziva a
unui drept nu mai inlatura caracterul ilicit al faptei.
Asadar, putem conchide ca in alin. (3) din art. 1193 vorbim de raspunderea ofertantului pentru prejudiciul cauzat,
raspundere intemeiata pe ideea abuzului de drept, chiar daca nu o spune in mod explicit.

C) Oferta fara termen adresata unei persoane prezente.

Codul civil a precizat in art. 1194 ca, in aceasta situatie, oferta este considerata acceptata de indata de catre
destinatar. Daca nu e de indata acceptata, ea ramane fara efect.
Intr-o asemenea ipoteza, destinatarul trebuie sa accepte de indata oferta pentru ca altfel, ea ramane fara efect.
Nu se mai pune problema raspunderii ofertantului pentru revocarea intempestiva pentru ca nu se mai pune problema
revocarii.
Ipoteza incheierii contractului intre persoane prezente este extinsa si pentru situatii asemanatoare, adica atunci
cand se incheie contracutul prin telefon sau prin alte mijloace.

4. Caducitatea ofertei

Art. 1195 NCC – oferta devina caduca daca:

a) acceptarea nu ajunge la ofertant in termenul stabilit sau, in lipsa, in termenul prevazut de art. 1193 alin.
(1) (termen rezonabil) - este interesanta pentru ca rezulta de aici ca nu numai emiterea acceptarii trebuie sa fie facuta in
termen, ci si ajungerea acceptarii la ofertant trebuie sa fie in termen.
b) destinatarul o refuza – destinatarul isi manifesta expres intentia de a nu accepta oferta in interiorul
termenului stabilit in oferta sau in interiorul termenului rezonabil stabilit de legiuitor.
c) În cazul decesului sau incapacităţii ofertantului (art. 1195 alin. 2), putand fi vorba despre:
□ în cazul unei oferte irevocabile, decesul nu va atrage caducitatea decât dacă suntem în ipoteza unui contract
încheiat intuitu personae;
□ în cazul unei oferte revocabile, decesul sau incapacitatea persoanei va atrage caducitatea ofertei.

9
 5. Distinctia intre revocarea ofertei si retragerea ofertei

Oferta devine obligatorie din momentul in care ajunge la destinatar. (art. 1200 NCC)
Ceea ce inseamna ca pana a ajunge la destinatar, neavand forta obligatorie, oferta poate fi retrasa. Ea poate fi restrasa
cel mai tarziu pana in momentul in care a ajuns la destinatar. Mai precis, retragerea ofertei trebuie sa ajunga la ofertant, fie
anterior sau concomitent ajungerii ofertei.

Revocarea intervine in intervalul de timp in care oferta a ajuns la destinatar si pana la expirarea termenului. Revocarea
va produce efecte in functie de caracterul revocabil sau irevocabil al ofertei. Inainte ca oferta sa ajunga la destinatar, ea
poate forma obiectul retragerii, cu conditia ca insasi retragerea sa ajunga la destinatar, cel mai tarziu odata cu oferta.

b) Acceptarea ofertei
Este o manifestare de vointa din partea destinatarului ofertei in sensul de a incheia contractul propus prin oferta.
Fiind un act juridic, fiind vorba de consimtamant, cerintele generale trebuie sa fie indeplinite, dar, in plus, acceptarea
presupune si alte conditii:
a) trebuie sa fie concordanta cu oferta. Daca destinatarul propune schimbarea unor elemente din oferta, nu
mai este vorba de o acceptare, ci de o contraoferta, in care se schimba rolurile partilor.
b) acceptarea trebuie sa fie ferma, adica neindoielnica, adica sa se exprime clar intentia de a se angaja juridic.
c) Acceptarea trebuie sa ajunga la ofertant in termen fie in termenul stabilit de ofertant, fie in termenul
rezonabil.

Art. 1196 alin. (2) rezolva o problema, si anume care este valoarea juridica a tacerii.
Desi se refera doar la acceptare, acest text este aplicabil si cu privire la oferta, mutatis mutandis. Regula este ca tacerea
nu are valoare juridica. Adagiul: “cel care tace, accepta” este incomplet redat. “Cel care tace ca si cand ar vorbi, accepta”
este complet. Uneori, pe langa limbajul obsinuit, putem folosi o serie de semne care exprima acelasi lucru ca in limbajul
obsinuit. Ex: daca chiriasul a platit chiria si locatarul a acceptat suma de bani (desi durata contractului initial de inchiriere a
expirat) se transforma intr-o oferta fara termen.
Tacerea are valoare juridica cand din toate aceste elemente rezulta sensul tacerii.

Exista 2 situatii speciale in legatura cu acceptarea: tardivitatea si acceptarea necorespunzatoare a ofertei.

Pentru a fi valabila, acceptarea trebuie sa fie concordanta cu oferta. Art. 1197 identifica mai multe situatii in care
raspunsul destinatarului nu constituie acceptare:
a) cand cuprinde modificari sau completari care nu corespund ofertei primite;
b) cand nu respecta forma ceruta anume de ofertant;
c) cand ajunge la ofertant dupa ce oferta a devenit caduca.

Art. 1198 - acceptarea tardiva:

Alin. (1) prevede ca, in mod normal, oferta ar fi fost caduca cata vreme acceptarea a ajuns la ofertant dupa ce a expirat
termenul din oferta. Trebuie sa aduca la cunostinta acceptantului aceasta noua vointa a sa de a incheia contractul.
Alin. (2) prevede ca aceasta situatie nu este imputabila acceptantului, din cauza unor motive obiective.

Retragerea acceptarii. Se poate retrage acceptarea daca ea ajunge la destinatar, cel mai tarziu odata cu acceptarea.
Cel putin, ca regula, in cazul acceptarii nu se pune problema revocarii, ci numai problema retragerii. Tot ca regula,
nu se pune problema irevocabilitatii, intrucat odata ce s-a acceptat se considera ca s-a acceptat contractul.

c) momentul incheierii contractului si locul incheierii acestuia

In ce priveste momentul incheierii contractului, NCC a adoptat o solutie ferma, astfel incat toate discutiile
anterioare nu mai au obiect.
Sub incidenta vechii reglementari, nefiind o solutie clara privind momentul incheierii contractului au fost emise 4
teorii.

10
 1. Teoria emisiunii - care spunea ca se incheie contractul chiar in momentul in care se emite acceptarea, adica
acceptantul isi manifesta vointa.
2. Teoria expedierii
3. Teoria receptiunii - afirma ca se incheie contractul cand ajunge oferta la acceptant
4. Teoria informarii- cand ofertantul a luat cunostinta de continutul acceptarii

NCc trateaza problema momentului si locului incheierii contractului in art. 1186 alin. (1) NCC.
Textul include si o prezumtie aparuta in sensul ca ofertantul ia cunostinta de continutul acceptarii chiar in momentul
ei. Codul civil a vrut sa inlature incertitudinea in ce priveste momentul incheierii contractului.
Exista o situatie speciala, cand se considera ca incheierea contractului se face inainte de acest moment. Art. 1186
alin. (2) prevede o exceptie. Sunt avute, astfel, in vedere acele situatii in care, in raport cu aceste criterii, destinatarul
savarseste un act care are semnificatia acceptarii ofertei. De exemplu: acceptantul paseste la executarea ofertei.
Daca este incheiat prin mijloace asimilate, momentul incheierii contractului este momentul realizarii acordului de
vointe.

In functie de momentul incheierii contractului, nu se mai pune problema revocarii ofertei.

 Se analizeaza conditiile de validitate a contractului
 In functie de el se stabileste legea aplicabila
 Se stabileste de regula curgerea termenului de prescriptie
 Se stabileste uneori si locul incheierii contractului

Locul incheierii contractului

Cand contractul este incheiat intre absenti, din art. 1186 alin. (1) rezulta ca locul incheierii contractului este locul
unde se afla ofertantul intrucat el primeste, acceptarea fiind ultimul moment in mecanismul incheierii contractului.
Ipoteza exceptiei prevazute in alin. (2) locul incheierii contractului este locul unde se afla acceptantul.
Momentul incheierii contractului determina si locul incheierii contractului.
Este important sa determinam locul incheierii contractului in raporturile de drept international privat. Cand sunt
elemente de extraneitate in contract, stabilim ca locul incheierii contractului in functie de legea locului unde se incheie
contractului.
In materie de competenta tertoriala, in materie de procedura civila, aceasta este alternativ si un element pentru
determinarea competentei este locul incheierii contractului.

2. Ipoteza negocierii presupune 2 etape:

A) etapa precontractuala
B) etapa incheierii propriu-zise a contractului.

A) Etapa precontractuala – negocierea presupune o durata in timp si se pune problema regimului juridic
intre partile care negociaza.
Obligatiile partilor in faza precontractuala (obligatii legale):
Daca ele insele stabilesc reguli de negociere, atunci vor respecta si acele reguli de natura contractuala. Se incheie un
contract prealabil cu privire la negociere in care trebuie respectate si regulie contractuale, pe langa cele legale.

1. Obligatia de buna-credinta
Desi negocierea contractului este carmuita de principiul libertatii de a contracta, care este la nivel general recunoscut
in art. 1169 si cu aplicatie particulara in matera analizata in art. 1183 alin. (1), nu inseamna ca aceasta libertate este
netarmuita. Este adevarat ca partile au libertatea sa initieze un contract, sa negocieze incheierea unui contract, sa intrerupa
negocierile, dar nu in mod arbitrar din momentul in care incep negocierile si ele se termina intr-un fel sau altul, partile care
negociaza sunt tinute de obligatia de buna-credinta.
Alin. (2) din art. 1183 precizeaza ca aceasta obligatie nu poate fi inlaturata si nici restransa prin acordul partilor.
Regula are un caracter imperativ. Desigur ca opereaza si in aceasta materie prezumtia de buna-credinta prevazuta in art. 14

11
alin. (2) NCC. Altfel spus, cine invoca reaua-credinta trebuie sa faca dovada imprejurarilor din care rezulta reaua-
credinta. Prezumtia de buna-credinta este relativa.
Cat priveste imprejurarile din care rezulta reaua-credinta, NCC evoca o imprejurare in alin. (3) din art. 1183. Este
posibil ca o parte sa amageasca cealalta parte cu negocierile, sa nu vrea sa incheie contractul de la bun inceput. De exemplu,
o parte are in vedere sa incheie contractul cu o alta persoana si, pentru a impiedca pe cineva sa incheie contractul cu acea
persoana, o convoaca in secret pentru a negocia, desi in realitate nu vrea sa incheie contractul cu ea.

2. Obligatia de confidentialitate
Ea este expres prevazuta in art. 1184 NCC. Nu trebuie nici sa le divulge si nici sa le foloseasca in interes propriu
pana la incheierea contractul si nici chiar dupa daca nu au legatura cu incheierea si executarea contractului.
Din cele doua obligatii rezulta o a treia obligatie

3. Obligatia de informare a celeilalte parti in legatura cu tot ceea ce are legatura cu incheierea si
executarea contractului.
Este firesc ca fiecare parte sa fie informata in legatura cu obiectul contractului, cu starea in care se afla obiectul
contractului, cu elementele care afecteaza obiectul contractului.
Raspunderea partilor pentru incalcarea acestor obligatii legale necontractuale este de natura delictuala,
extracontractuala. Daca, insa, in cursul negocierilor, partile incheie niste acorduri prealabile, inainte de incheierea
contractului, prin care stabilesc anumite obligatii de negociere, incalcarea acelor obligatii determina o raspundere
contractuala.

Distinctie intre contractul final spre care tinde negocierea si acordurile preliminare dintre parti. Este posibil
ca, pe parcusul negocierii, partile sa ajunga la un acord in legatura cu elementele contractului si, pentru a avea anumite
garantii, partile incheie anumite acorduri prealabile. Rezulta ca se construieste vointa juridica din contract pe etape.
Sunt, uneori, forme tip de asemenea contracte: pactul de preferinta, antecontractul (promisiunea de a contracta), etc.

B) Incheierea propriu-zisa.
De regula, nu este vorba de o intalnire lasata la aprecierea unui tert. De regula, contractele negociate se incheie prin
semnarea unui inscris ce cuprinde data si locul incheierii contractului.
In forma negociata, vorbim, de fapt, de contracte scrise, chiar daca forma scrisa nu e o conditie de validitate.

**Diferenta intre oferta, pe de o parte, si pactul de optiune si antecontractul sau promisinea de a contracta, pe
de alta parte.
1. Pactul de optiune este un acord de vointa, adica un contract (spre deosebie de oferta, care este un act
juridic unilateral). El este reglementat in art 1278 din NCC. Ceea ce este esential pentru pactul de optiune este dubla
valenta a manifestarii de vointa a uneia dintre parti. In acest caz, in mod explicit, o parte face o oferta de a contracta, dar
in acelasi timp se obliga sa mentina oferta un anumit timp, iar celalalta parte isi da acordul la acest ultim element al
manifestarii de vointa a ofertantului.
Dubla valenta a vointei juridice are in vedere un contract, pe de o parte, si pe de alta parte o oferta care se alatura
contractului.
In asemenea situatii, ceea ce este important este ca persoana care se obliga in viitor sa incheie un contract nu poate
reveni asupra acestei obligatii. Intr-un fel, pactul de optiune se aseamana cu oferta irevocabila, diferenta este ca acest caracter
irevocabil este consolidat prin conventia deja realizata intre cele doua parti, o conventie cu caracter prealabil.
Consecinta este ca daca cel care a facut oferta isi incalca obligatia, va raspunde contractual. Mai inseamna ca efectul
pactului consta in aceea ca in termenul precizat in pact, beneficiarul pactului poate sa incheie oricand contractul care a fost
prevazut, pur si simplu accepta oferta respectiva.
Regula este ca pactul de optiune trebuie sa contina un termen de valabilitate. Daca nu contine un asemenea termen,
cel interesat poate sesiza instanta de judecata pe cale de ordonanta presedintiala pentru a stabili acest termen.
Atat pactul de optiune privit ca o conventie, cat si declaratia de acceptare a ofertei continute in pactul de optiune
trebuie sa fie facute in forma in care se va incheia contractul final, forma ceruta de lege sau de parti.

2. Cat priveste diferenta dintre pactul de optiune, promisiunea de a contracta si oferta, este de retinut ca
aceasta promisiune este ea insasi un contract (la fel ca si pactul), iar oferta este un act juridic unilateral.

12
 Partile incheie o promisiune de a contracta din 2 motive:
Fie in prezent, fie in momentul in care incheie promisiunea nu sunt indeplinite cerintele legale pentru
indeplinirea unui contract, fie nu exista interesul nascut al partilor pentru a incheia un contract viitor.
Partile vor sa aiba garantia ca se va incheia contractul si ca nu se va razgandi o parte, sau daca se va razgandi
va raspunde contractual. Raspundera pt incalcarea promisiunii de a contracta este o raspundere contractuala.
Promisiunea unilaterala de a contracta este contractul prin care o parte (promitentul) se obliga fata de cealalta
parte (beneficiar) ca, intr-un anumit termen, sa incheie cu acesta un contract determinat (contractul promis), daca acesta
va dori. Este de mentionat ca promsiunea unilaterala trebuie sa cuprinda toate eleméntele esentiale ale contractului promis.
Astfel, in cazul pactului de optiune, manifestrea de vointa a ofertantului este data prin pact, mai este nevoie doar de
manifestarea de vointa a acceptantului, pe cand in cazul antecontractului (promisiunii unilaterale de a contracta), contractul
viitor presupune o manifestare de vointa din partea fiecarei parti.
Promisiunea bilaterala de a contracta (obligatii in sarcina ambelor parti – sinalagmatica) este un contract ce
presupune obligatia asumata de ambele parti de a incheia in viitor un contract. La fel ca in cazul promisiunii unilaterale de
a contracta, si promisiunea bilaterala de a contracta trebuie sa cuprinda toate acele clauze esentiale ale contactului promis.
Promisiunea bilaterala presupune ca ambele parti se obliga ca vor contracta in viitor, in timp ce promisiunea
unilaterala presupune ca doar o parte se va obliga, cealalta parte avand doar libertatea de a contracta (art. 1279 NCc).

3. Continutul si interpretarea contractului:

Aceasta problema este legata de efectelor contractului.
Efectele contractului: nasc /modifica/sting raporturi juridice/ naste drepturi si obligatii intre parti.

 Continutul contractului:
Nu trebuie confundata calificarea contractului cu interpretarea contractului.
Calificarea contractului presupune stabilirea apartentei unui contract la o anumita specie de contracte: fie este vorba
de speciile care rezulta din clasificarea contractelor, fie este vorba de specii de contracte numite.

 Interpretarea este un proces prealabil si uterior.

Codul civil instituie mai multe reguli de interpretare (art. 1266-1269; art. 1272; art. 1201-1203)
Toate aceste reguli pastreaza un sistem mixt de interpretare a contractului.
Distingem, astfel, intre sisteme subiective si sisteme obiective de intepretare. Cand se combina cele 2 se naste sistem
mixt.
Sistemul subiectiv este cel care ce se intemeiaza pe prioritatea vointei interne a partilor. Atunci cand apare o
neconcordanta intre vointa interna si voitna exprimata, daca se acorda total prioritate vointei interne avem un sistem
subiectiv, in timp ce acordarea prioritatii vointei exprimate naste un sistem obiectiv.
Regula fundamentala este prioritatea vointei interne a partilor, dar sunt importante si elementele exterioare care tin
de forma exprimata a vointei, fie de alte elemente exterioare.

Sistemul este impartit in 2 categorii de reguli: generale si speciale.

Regula este prevazuta in art. 1266: vointa condcordanta a partilor, iar nu sensul literal al termenilor. Intre vointa
exprimata si sensul termenilor, se acorda prioritate vointei interne. (?)
Din art. 1272 NCC rezulta ca pe langa ceea ce este expres prevazut in contract, mai trebuie sa tinem seama si de ceea
ce spun practicile stabilite de parti, uzantele, legea sau echitatea, si mai mult, clauzele obisnuite in contract se subinteleg.
Este vorba de elemente exterioare vointei partilor care adauga o nuanta obiectiva sistemului de interpretare.

Reguli speciale:
1. interpretarea sistematica – regula prevazuta in art. 1267. E vorba de interpretarea coordonata a clauzelor
contractelor. Trebie sa avem in vedere intregul, nu doar o parte.
2. interpretarea clauzelor indoielnice art. 1268 (5 reguli)
a. daca sunt clauze indoielnice (mai multe intelesuri) se da sensul care se potriveste cel mai bine cu natura contractului
(obiectiva);

13
 b. interpretarea se face in functie de natura/imprejurarile in care s-a incheiat, interpretarile anterioare ale partilor, de
sensul atribuit uzantelor (obiectiv);
c. “Actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat” - actul se interpreteaza in sensul de a produce efecte, iar nu
in acela in care nu ar putea produce niciunul;
d. daca partile au folosit termene foarte generale, trebuie sa tinem seama numai de acel sens urmarit in realitate de
parti. Chiar daca sfera este foarte mare, se restrange obiectul contractului la ceea ce au prevazut partile in mod real.
e. daca partile au exemple in contract, nu se reduce obiectul la exemple, ci se are in vedere intentia partilor.

3.Reguli subsidiare de interpretare : art. 1269 NCC .

a. indubio pro reo - in favoarea debitorului
b. contracte de adeziune, ele se interpreteaza impotriva partii care a compus contractul

4. clauzele externe/standard/neuzuale (art. 1201-1202-1203)

Clauzele externe sunt clauze care nu sunt trecute in contract, dar la care partile fac trimitere prin contract/sau partile
trimit la un alt contract. (ex: contractul cadru)
Clauze standard – asemenea clauze exista atunci cand intre aceleasi parti sau cand aceeasi parte are aceleasi tipuri de
raporturi contractuale cu alte parti si ele se repeta in timp. Intr-o asemenea situatie, ele sunt considerate ca fac parte din
contract, chiar daca nu sunt prevazute.
Daca insa o anumita parte a spus de la bun inceput ca nu intelege sa accepte asemenea clauze standard, atunci nu este
tinuta de un astfel de contract.
Au prioritate clauzele negociate in raport cu cele standard.
Clauze neuzuale – sunt de fapt tot clauze standard, dar care sunt nefavorabile unei parti. Textul enumera asemenea
clauze nefavorabile intre parti => ca in toate aceste situatii, asemenea clauze nu vor produce efecte numai decat in cazul in
care vor fi acceptate in scris de partea in defavoarea caruia opereaza. Este nevoie de acordul expres al partii defavorizate.

Efectele contractului

Pentru a le determina (Efectele contractului = drepturile si obligatiile ce se nasc din contract), trebuie stabilit
continutul contractului. Odata stabilit, trebuie vazut care sunt principiile care carmuiesc efectele contractului.

Principiile care guverneaza efecte contractului:

1. Principiul fortei obligatorii a contractului – ne arata care este spatiul in care se produc efectele contractului.
Uneori aceasta sfera se rastrange (se ingusteaza sfera de actiune a principiului fortei obligatorii a contractului) sau se
largeste.
Daca principiul fortei obligatorii a contractului actioneaza in interiorul acestei sfere, principiul relativitatii efectelor
contractului contureaza suprafata acestei sfere. Cand se restrange sfera fortei obligatorii a contractului este nevoie de o
prevedere a legii sau a vointei patilor. Insa si atunci cand se largeste sfera fortei obligatorii a contractului este nevoie de o
prevedere a legii sau a vointei partilor => in acest caz ne aflam in prezenta unor exceptii de la principiul relativitatii efectelor
contractului.
Principiul fortei obligatorii a contractului:
 Exprima ideea: “contractul este legea partilor”.
 Aceasta formula simpla spune ca: pe langa normele juridice care contureaza, in egala
masura, spatiul de libertate si limitele lui, asigurand securitatea acestui spatiu, mai exista si alte reguli ce
izvorasc din vointa partilor. Conduita partilor unui contract va fi guvernata atat de normele juridice, cat si
de regulile stabilite de parti in continutul contractului.
In felul acesta, prin vointa partilor contractante, pe de o parte se rastrange spatiul lor de libertate (nu
mai pot face ceea ce puteau face in absenta contractului), dar pe de alta parte se consolideaza acest spatiu
de libertate (regimul contractului asigura fiecarei parti predictibilitatea comportamentului celeilalte parti).
14
  Regula “contractul=legea partilor“ apare prevazuta in art. 1270 alin. (1) NCC: “Contractul
valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante”
 Odata realizat acordul de vointa, contractul are forta obligatorie. Altfel spus, partile sunt
legate prin drepturile si obligatiile nascute din contract. Niciuna dintre ele nu mai poate schimba prin propria
sa vointa unilaterala acest legamant. Tocmai aceasta idee confirma forta obligatorie a contractului. Orice
modificare sau incetare a contractului nu ar fi posibila decat prin acordul vointei partilor (principiul
simetriei - ceea ce partile au facut numai ele impreuna pot desface - “mutuus consesus mutuus dissensus”)
 Totusi, alin. (2) al art. 1270 NCC arata ca pe langa afirmarea regulii simetriei sunt posibile
exceptii de la aceasta regula. Pentru ca textul spune contractul se modifica/inceteaza numai prin acordul
partilor adaugand “ori din cauze autorizate de lege” => asadar este vorba de anumite exceptii de la
principiul exprimat in adagiul: ‘’mutuus consensus, mutuus dissensus’’. Art. 1270 alin. (2) NCC:
“Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauza autorizate de lege.”

Exceptii de la principiul simetriei:

1) modificarea sau incetarea contractului ca urmare a impreviziunii :

Teoria impreviziunii art 1271 NCC :

Mai intai trebuie distins intre stabilitatea si predictibilitatea raportului juridic in raport cu normele juridice si in raport
cu evenimentele ce intervin pe parcursul executarii contractului. Imprevizibilul este mereu posibil, la fel si impredictibilul.
Predictibillitatea nu inseamna acelasi lucru cu stabilitatea sistemului de drept.
[ ‘’Sistemul de drept creeaza cadrul in care fiecare dintre noi isi poate cauta fericirea, daaaar nu o asigura’’. V.S.
Incheierea contractului asigura fiecarei parti o anumita predictibiliate fata de comportamentul celeilalte parti.
Impreviziunea se manifesta in multiple feluri. Ne intereseaza doar aspectul care are un sens propriu, pentru ca
elementele care intervin pe parcursul executarii au mai multe semnificatii. Aceste elemente aleatorii fortuite determina
problema riscului contractului. Intr-o asemenea situatie, elementele fortuite determina imposibilitatea totala sau partiala,
temporara sau definitiva de executare a contractului. Daca un asemenea rezultat se produce, se pune problema riscului in
contract.

Alteori, asemenea factori fortuiti au alta consecinta: ei schimba echilibrul contractual, adica nu mai exista acelasi
raport intre prestatiile partilor, din punct de vedere valoric, asa cum a fost reprezentat de parti in momentul incheierii
contractului (ex: inflatia; imprejurari exterioare vointei partilor). Dezechilibrul este independent de vointa partilor. Intr-o
asemenea situatie nu este vorba despre o imposibiltate de executare a contractului, numai ca executarea lui face ca raportul
dintre prestatii sa fie total in defavoarea unei parti.
Multa vreme s-a crezut ca partile raman legate de obligatiile asumate initial, indifierent de aceste elemente care
schimba echilibrul contractual. Insa, principiul fundamental al dreptului - principiul echitatii - trebuie sa reasigure
echilibrul contractual.

Art. 1271: (1) Partile sunt tinute sa iti execute obligatiile, chiar daca executarea lor a devenit mai oneroasa, fie datorita
cresterii costurilor executarii propriei obligatii, fie datorita scaderii valorii contraprestatiei.
Primul alineat al art. 1271 reia principiul fortei obligatorii a contractului. Totusi, acesta are si o semnificatie proprie:
el afirma forta obligatorie a contractului in raport cu situatii in care, desi se creeaza un dezechilibru intre parti, acest
dezechilibru nu atinge o cota alarmanta, fiind un dezechilibru normal.
Insa, atunci cand acest dezechilibru devine grav, alarmant trebuie sa vedem ce situatie gasim pentru restabilirea
situatiei normale.
In acest sens, situatie grava: alin. (2) si (3) art. 1271 NCC:
Cu toate acestea, daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbari exceptionale
a imprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debitorului la executarea obligatiei, instanta poate sa dispuna:

15
 a) adaptarea contractului, pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierderile si beneficiile ce rezulta din
schimbarea imprejurarilor;
b) incetarea contractului, la momentul si in conditiile pe care le stabileste.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile numai daca:
a) schimbarea imprejurarilor a intervenit dupa incheierea contractului; si sa nu fi fost avuta in vedere de parti la
momentul incheierii contractului.
b) schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acesteia nu au fost si nici nu puteau fi avute in vedere de catre
debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii contractului;
c) debitorul nu si-a asumat riscul schimbarii imprejurarilor si nici nu putea fi in mod rezonabil considerat ca si-ar fi
asumat acest risc;
d) debitorul a incercat, intr-un termen rezonabil si cu buna credinta, negocierea adaptarii rezonabile si echitabile a
contractului.

Art. 1271 alin. (2) si (3) arata asta = > ce semnifica situatia exceptionala, consecinta ei, obligatia partilor in asemenea
situatie, precum si ce se intampla daca partile nu gasesc o solutie, dar si ce va face instanta.
Situatia exceptionala prevazuta in art. 1271, alin. (2) NCC este ‘’schimbare exceptionala a imprejurarilor legate de
executarea contractului care ar face vadit injusta obligatia debitorului la executarea obligatiei.
Consecinta: devine excesiv de oneroasa executarea contractului pentru una dintre parti. Pentru ca aceste consecinte
sa se produca schimbarea exceptionala trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

 Ea trb sa intervina dupa incheierea contractului si sa nu fi fost avuta in vedere de parti la inchierea
contractului (altfel ar fi fost vorba posibil de o dorinta a partilor in a schimba un contract, transformandu-l astfel
in contract aleatoriu SAU ar fi putut fi vorba despre situatia in care debitorul isi asuma riscul de la bun inceput
)
Daca nu exista aceste impedimente, se poate vorbi de o imprejurare exceptionala ce schimba echilbrul
contractual.

 Debitorul are obligatia, intr-o asemenea situatie, de a negocia, de a incerca negocierea adaptarii
rezultatelor contractului. Legea indeamna partile sa incerce sa realize ‘’mutuus dissensus’’

 Daca dezechilibrul este deosebit de mare, iar debitorul face dovada ca a incercat fara sa reuseasca,
acesta se poate adresa instantei daca nu a primit raspus favorabil de la creditor. Instanta are 2 solutii:
- poate adapta contractul, pentru a restabili echilibrul contractual. (judecatorul poate sa “taie” din
obligatia uneia dintre parti sa sa “intinda” obligatia celeilalte parti)
- decide incetarea contractului la momentul si in conditiile stabilite. = >Judecatorul este abilitat de
lege sa suplineasca vointa unei parti in mecanismul contractual, (de regula judecatorul nu se poate substitui
vointei partilor, el doar judeca. EXCEPTIONAL – cand legea ii permite, se poate intampla asta. Este vorba
de cazurile in care judecatorii pot pronunta hotarari care sa tina loc de contract )

2) Denuntarea unilaterala a contractului:

 Regula : o parte nu poate prin propria-i vointa sa modifice sau sa inceteze contractul.
 Totusi, daca partile prevad o asemenea posibilitate in contract sau legiuitorul prevede aceasta
posibilitate, cu titlu de exceptie, este posibila. Aceasta posibilitate trebuie analizata pentru ca s-ar pune in pericol
forta obligatorie a contractului.
 Pentru a vedea cand este admisibila denuntarea unilaterala a contractului trebuie sa distingem intre:
Contracte cu executare uno ictu si contracte cu executare determinata SI contracte cu executare succesiva, dar
nedeterminata.

Daca ne aflam in primul caz, in absenta unei clauze contractuale care sa permite denuntarea unilaterala este exclusa
o asemenea exceptie de la principiul fortei obligatorii. Este nevoie ca partile sa prevada o clauza care sa permita pentru una
sau cealalta parte denuntarea contractului.

16
 Chiar si cand exista o asemenea clauza ea nu trebuie sa imbrace forma unei conditii pur potestative din partea celui
ce obliga si, de asemenea, daca in aceasta categorie de contract e vorba numai de contracte cu executare uno ictu denuntarea
nu mai poate interveni daca a inceput executarea contractului.
Daca este vorba de contracte cu executare succesiva sau cu executare continua pe durata determinata, chiar daca a
inceput executarea, denuntarea este posibila cu respectarea unui termen rezonabil sau de preaviz. Chiar si in acest caz,
denuntarea nu produce efecte cu referire la prestatiile deja executate sau in curs de executare. Ex: contract de inchiriere pe
durata determinata cu posibilitatea denuntarii in contract, daca o parte denunta trebuie sa-i acorde celeilate parti un termen
rezonabil/termen de aviz. Daca numai o parte si-a executat prestatia, cealalta parte va putea fi obligata sa isi execute prestatia.

Si intre : ( cazul 2 ):
=> Contracte cu executare succesiva, dar nedeterminata
Chiar daca partile nu au prevazut in contract o clauza de denuntare unilaterala, este posibila oricand
denuntarea de oricare parte cu repsectarea termenului rezonabil sau de preaviz. Intr-o asemenea situatie nu mai
este nevoie de o clauza de denuntare unilaterala, deoarece o prestatie in favoarea unei parti nu este posibila in
mod perpetuu. Pentu a intelege trebuie sa ne reamintim servitutiile personale (obligatia de a presta un anumit
serviciu pe toata durata vietii). Oricare parte poate denunta contractul cu respectarea unui termen art. 1277
partea finala. NCC

TREBUIE facuta diferenta intre nulitatea unei clauze (trebuie ceruta expres de una dintre parti) si clauza ce se
considera nescrisa. (nu se considera ca ar fi existat) -> e mult mai usor pentru cel care invoca o clauza considerata ca fiind
nescrisa => sanctiune foarte ferma.
In cazul 1, cand e posibila o clauza de denuntare, se considera ca exista un pret al denuntarii (clauza de denuntare cu
titlu oneros) = > cel ce denunta trebuie sa plateasca un pret. [alin. (3) art. 1276 NCC – denuntarea produce efecte numai
dupa plata]

Pe langa aceste doua exceptii mai exista situatia obligatiilor intuitu personae - care inceteaza odata cu decesul
uneia dintre parti (desi obligatia s-ar transmite in mod normal succesorilor ). Legiuitorul poate interveni in viata contractului
si sa il modifice: legiuitorul putea prelungi durata unor contracte de inchiriere (vechea reglementare), in prezent nu a mai
actionat astfel.

O ultima exceptie intervine atunci cand intervin evenimente fortuite in viata contractului si fac imposibila definitiv
sau temporar executarea contractului, se produce incetarea contractului sau suspendarea efectelor contractului pe durata cat
actioneaza acea cauza fortuita.

2. Principiul relativitatii efectelor contractului

- contureaza sfera in care actioneaza principiul fortei obligatorii
- se largeste aceasta sfera
- contureaza chiar suprafata sferei
- “contractul produce efecte numai intre parti”; contractul nu produce efecte fata de terti ! (art. 1280 NCC)
- art. 1280 NCC: partea finala anunta exceptiile de la acest principiu. Uneori, contractul produce efecte fata de terti.
El ar putea naste drepturi si obligatii fata de terti. Daca este vorba despre drepturi sunt admise exceptii de la principiul
relativitatii.
In dreptul civil nu sunt admise exceptiile de la acest principiu in ceea ce priveste datoriile. Nu se pot naste din contracte
datorii in sarcina unor terti.
In dreptul muncii se admite posibilitatea aceasta => contracte colective de munca!

Opozabiliate in legatura cu contractul:

- exista doua acceptii :
a) Cand este vorba de un contract, opozabilitatea spune ca drepturile si obligatile se nasc numai intre partile
contractante, adica acesta opozabilitate exprima numai principiul relativitatii : “ Contractul este opozabil numai intre parti“.
Aceasta acceptie a fot criticata pentru ca este vorba despre executabilitatea obligatiilor, si nu despre opozabilitatea
contractului.
b) In a doua acceptie, opozabilitatea nu se mai refera la raporturile dintre parti, ci la raporturile dintre parti si terti si
se spune: contractul le este opozabil tertilor. Nu spunem ca se nasc drepturi si obligati pentru terti, insa contractul le este
17
opozabil tertilor in sensul ca tertii trebuie sa respecte contractul ca fapt juridic in sens larg. Mai exact, odata incheiat
contractul, odata nascute drepturile si obligatiile partilor, tertii nu au voie sa intervina pentru a stanjeni aceste drepturi si
obligatii. Obligatia negativa generala de a nu pagubi pe altii nu mai porneste de la ideea contractului ca act juridic, ci
contractul privit ca realitate sociala. In aceasta ultima acceptie contractul poate fi invocat fie de catre parti fata de terti, fie
de terti fata de parti.
Ex: cumparatorul unei case poate invoca contractul de vanzare-cumparare impotriva unui tert care invoca posesia
asupra casei (parte); tertii invoca un contract pentru a dovedi imbogatirea fara justa cauza a unei parti.
Uneori aceasta invocare devine eficienta, daca sunt indeplinite conditii:
- de opozabilitate;
- cerinta datei certe (fara de care contractul nu ar mai fi opozabil in legatura cu momentul incheierii lui).

Are importanta seminificatia pe care o acordam contractului: daca privim contractul ca act juridic sau fapt juridic in
sens larg.
Daca il privim ca act juridic in situatia in care o parte nu-si executa datoria, raspunderea ei fata de cealalta parte va fi
contractuala. Daca o parte, cu ocazia prestatiei ei contractuale savarseste un prejudiciu fata de tert, ea va raspunde delictual,
contractul privit ca fapt juridic si nu act juridic. Daca avem in vedere proba contractului, proba trebuie sa tina cont de
exigentele actului juridic.
Daca privim contractul ca fapt juridic in sens larg, partea care nu isi executa prestatia va raspunde delictual; poate fi
dovendit cu orice mijloc de proba; tertii nu vor fi tinuti de exigentele probatorii pe care trebuie sa le respecte partile.
Distinctia intre cel 2 notiuni ale opozabilitatii apare, astfel, destul de importanta.

Domeniul de aplicare al principiului relativitatii :

Acesta apare conturat cu ajutorul notiunilor: parti, terti, succesori universali si cu titlu univesal, succesori cu titlu
particular si creditori chirografari.

Partea – subiectul de drept care isi exprima vointa cu ocazia incheierii contractului, fie direct, fie prin reprezentant.
Reprezentantul nu devine astfel parte in contract, el nu lucreaza in nume propriu, ci pentru cel reprezentat.

Terti - cei care nici direct, nici prin reprezentant nu participa la incheierea contractului. Distingem intre tertii ce nu
au niciun intres legitim in legatura cu contractul si tertii care au un interes legitim in legatura cu contractul (succesorii cu
titlu particular si creditorii chirografari ).

Succesori unversali si cu titlu universal - nu sunt in categoria tertilor, pentru ca, de regula, ei se substituie partilor.
Uneori, (in mod exceptional) chiar si succceori universali si cu titlu universal pot intra in categoria tertilor interesati .

! Revezi definitiile legate de succesori cu tiltu universal si universali.

Principiul fortei obligatorii actioneaza intre parti si succesori lor universali si cu titlu universal. Un contract produce
efecte fata de succesorii lui universali si fata de creditorii chirografari.

Succesori cu titlul particular: regula este ca efectele contractului nu se produc si fata de acestia.
Ne imginam 2 contracte incheiate de aceeasi persoana, contract de vanzare-cumparare cu X (cumpara o casa) si apoi
un alt contract de vanzare-cumparare catre Y (vinde aceeasi casa). Cand vinde casa catre Y, cel care in primul contract era
cumparatorul transmite vreun drept sau vreo obligatie ? NU !!!! ‘’Y’’ nu dobandeste drepturi si obligatii din primul contract.
Cand este vorba despre drepturi, succesorul cu titlu particular ar putea dobandi anumite drepturi, dobandite de autorul
sau din alt contract, la incheierea caruia succesorul nu a participat. Ex: o persoana A are o creanta impotriva lui B. Aceasta
creanta este garantata cu o garantie pe baza unui contract incheiat cu alta pers C. La un moment dat, A, care este creditor,
vinde creanta lui D, care devine titularul creantei. D, cesionarul de creanta, va dobandi si garantia care a fost primita de A
din contractul incheiat cu C, desi un a participat la incheierea acestui contract, pentru ca intre dreptul primit de D si dreptul
de garantie este o stransa legatura, de la principal la accesoriu.
Asadar, succesorul cu titlu particular nu primeste alte drepturi de la autorul sau daca acelea nu au nicio legatura cu
dreptul transmis. Daca au legatura cu dreptul sau, se verifica aceasta legatura, cat de stransa este ea cu dreptul primit (initial).

18
Definirea acestei legaturi poate sa fie mai restransa sau mai lejera. Daca dreptul transmis este principal, se transmite si
dreptul accesoriu. In doctrina s-a spus :
- ca trebuie sa imbrace forma raportului de accesorialitate;
- ca celalalt drept sa nu mai prezinte interes pentru autor;

Datoriile autorului nascute din alte contracte nu se transmit prin contractul incheiat cu succesorul cu titlu particular.
Totusi, exista anumite nuante:
1 nuanta: faptul ca autorul si-a restrans dreptul inainte de a-l transmite catre succesor, nu inseamna ca succcesorul va
primi mai mult decat avea autorul sau in patrimoniu.
2 nuanta: daca proprietarul unui bun ajunge la un dezmembramant/incheie un dezmembramant al dreptului de
proprietate, iar ulterior vinde nuda proprietate, cumparatorul nudei proprietati trebuie sa respecte dezmembramantul.
Dezmembramantul = drept real opozabil erga omnes.
Principiul fortei obligatorii actioneaza intre parti si succesorii universali si cu titlu universal.

EXCEPTIILE de la principiul relativitatii ar avea in vedere situatia in care s-ar naste drepturi si obligatii in sarcina
tertilor (pasiv, asemenea posibilitate nu exista, INSA, cat priveste drepturile, este posibil).
Exista doua asemenea exceptii : => Stipulatia pentru altul; (art. 1284- art. 1288 NCC)
=> Actiunile directe;

!!!Aparenta exceptie de la principiul relativitatii:

Promisiunea faptei altuia
- Art. 1283 NCC;
- Este vorba despre un contract prin care debitorul se angajeaza fata de creditor ca va determina o terta
persoana sa incheie un contract cu creditorul in viitor.
- Rezulta ca tertul nu dobandeste nicio obligatie din contractul dintre creditor si debitor, nu se naste din
promisiunea faptei altuia datoria tertului de a incheia contractul cu creditorul, ci datoria debitorului de a-l determina
pe tert sa incheie in viitor un contract cu creditorul,sau sa ratifice un contract cu acesta.Debitorul isi asuma o
obligatie de rezultat,obligatia de a il convinge pe tert sa incheie un act cu creditorul.Tertul va fi obligat nu prin
contractul inchieat intre promitent si creditor,ci prin propriul angajament juridic,printr-un contract distinct pe care
il va incheia cu creditorul.
- Aceasta prezinta 3 trasaturi esentiale:
 NU este o exceptie de la principiul relativitatii, tertul nu dobandeste nici drepturi, nici datorii din
promisiunea faptei altuia.
 Obligatia debitorului este o obligatie de rezultat (Daca tertul nu va inchiea contractul cu creditorul,
debitorul va raspunde prin aplicarea mecanismului specific obligatiilor de rezultat.Va putea cere daune-interese
pentru prejudiciul produs.Penrtu a a evita plata daunelor,promitentul are la îndemâna alternativa de a executa
el insusi obligatia pe care ar fi trebuit sa si-o asume tertul dar nu si-a asumat-o,cu precizarea ca nu va trebui sa
realizeze nicun fel de prejudiciu creditorului).
 Daca rezultatul este atins, adica daca s-a incheiat contractul dintre tert si creditor, obligatia
debitorului se stinge, de regula, debitorul nu garanteaza executarea obligatiei asumata de tert fata de creditor;
daca insa debitorul isi asuma si obligatia de a-l garanta(de a fi fideiusor) pe tert, atunci o asemenea obligatie e
valabila, DAR presupune consimtamantul expres al debitorului in acest sens.Daca tertul nu isi executa
datoria,promitentul va raspunde ca fideiusor.
Este posibil ca tertii sa dobandeasca drepturi dintr-un contract la care nu au fost parte.

Veritabile exceptii de la principiul relativitatii:

1) Stipulatia pentru altul-contractul incheiat in folosul unei terțe persoane

- art. 1284 – 1288 NCC

- in Codul civil de la 1864 nu era reglementata la nivel de principiu, ci aceasta figura juridica a stipulatiei fusese
indusa din anumite aplicatii particulare reglementate fie in codul civil, fie in legi speciale (donatia cu sarcina; contractul de
transport; contractul de asigurare ). Mai este denumita “contractul in beneficiul unei terte persoane”.

19
 Definitie. Este un contract prin care o parte, denumita promitent, se obliga fata de o alta parte, denumita stipulant, sa
execute o anumita prestatie (a da, a face, a nu face) fata de o a treia persoana, denumita tert beneficiar
Asadar, avem 2 parti in contract: stipulantul si promitentul si un tert fata de contract: tertul beneficiar, care nu participa
la incheirea contractului.
Astfel inteleasa, stipulatia pentru altul presupune, ca orice contract, indeplinirea tuturor conditiilor de
validiatate, DAR presupune existenta si a doua cerinte speciale:
a) Sa existe animus stipulandi, adica sa rezulte in mod neindoielnic din contract atat vointa de a stipula, cat si vointa
promitentului de a se obliga fata de tert.

b) Persoana tertului beneficiar (Art. 1285 NCC): sa fie determinata sau determinabila si aceasta sa existe in momentul
in care promitentul este tinut sa isi execute obligatia. [=se obliga promitentul sa execute prestatia fata de mostenitorii
stipulantului, sunt determinabili, ei nu exista in momentul incheierii stipulatiei; sa existe persoana = nascuta in momentul
executarii prestatiei]. Daca tertul beneficiar nu exista, stipulatia profita stipulantului sau se va executa fata de tertul
beneficiar de rezerva.Este o haina juridica prin care este îmbrăcat un contract numit,fie un contract nenumit.Intr-un contract
de v-C,in loc sa se transmite de la vânzător la cumpărător,se va transmite catre o persoana indicată de cumpărător.Acesta
plateste prețul,dar dreptul se va transmite tertului beneficiar.Promitentul este legat si de Stipulant.Va raspunde fata de
Stipulant daca nu isi executa obligatia,dar este legat si de tertul beneficiar,intrucat prestația ca atare se executa fata de
acesta.Prestatia promitentului se executa fata de tertul beneficiar,dar raspunderea promitentului se angajează in mod specific
si fata de Stipulant si fata de tertul beneficiar

Efectele stipulatiei – se produc in 3 planuri :

1) Intre promitent si stipulant - Promitentul se obliga fata de tertul beneficiar, dar se produce o disjungere a
mecanismului obligatiei pentru ca obligatia presupune o anumita prestatie, DAR si o raspundere. Promitentul raspunde fata
de stipulant, dar prestatia se executa fata de tertul beneficiar. Daca promitentul nu executa fata de tertul beneficiar,
stipulantul ii poate cere sa execute,fie daune interese,fie sa execute in natura.. Daca stipulantul, ca urmare a neexecutarii,
sufera el un prejuduciu, poate cere de la promitent daune-interese. Daca raportul dintre stipulant si promitent are caracter
bilateral (si stipulantul si-a asumat obligatia) stipulantul poate cere rezolutiuneia/rezilierea stipulatiei.Poate fi aplicata numai
daca raportul are caracter sinalagmatic. Complet Pop

2) Intre promitent si tertul beneficiar – Tinand seama de disjungerea mecanismului obligatiei, promitentul trebuie sa
execute prestatia catre tertul beneficiar, insa, cat priveste raspunderea pentru neexecutare, aceasta prezinta anumite nuante
ca urmare a disjungerii. Complet Pop. Tertul are dreptul sa ceara obligarea promitentului la executarea prestatiei, precum
si daune-interese daca acesta nu face dovada ca a executat. Tertul nu poate cere rezolutiunea contractului intrucat el nu a
participat la incheierea contractului, aspectul bilateral dintre stipulant – promitent nu il priveste.Dreptul se naste in momentul
incheierii stipulatiei pt altul.Acest drept nu mai trece prin patrimoniul stipulantului.Se naste direct in patrimoniul tertului
beneficiar.Nu este obligat sa primeasca acest drept.Poate sa accepte sau sa refuze dreptul.
Vointa tertului beneficiar nu are importanta in ceea ce priveste incheierea contractului. Pe de alta parte, nimeni nu
poate fi obligat sa accepte un drept.
3)posibile raporturi juridice dintre Stipulant si tertul beneficiar-pot sa fie diverse si pot fi identificate de la caz la caz
in functie de circumstante.Prin stipulatiei,Stipulantul poate sa stingă o datorie pe care o are fata de un tert.Stipulantul vrea
sa acorde un imprumut tertului.Stipulantul vrea sa faca o liberalitate tertului.In functie de circumstante,se poate identifica
specificul raportului dintre Stipulant si tert
Acceptarea stipulatiei de catre tertul beneficiar
Exista o manifestare de vointa in sensul acceptarii sau respingerii prestatiei ca act juridic unilateral. Contractul se
considera incheiat prin simpla manifestare de vointa a stipulantului si promitentului. Manifestarea de vointa a tertului =
consolidarea sau desfintarea cu efect retroactiv a dreptului care s-a transmis prin stipulatie.
Din momentul incheierii stipulatiei, dreptul se naste in patrimoniul tertului beneficiar, NU se naste in patrimonial
stipulantului, ca urmare tertul beneficiar nu va suporta concursul creditor/mostenitorului stipulantului. Acceptarea fie
consolideaza cu efect retroactiv dreptul, fie il stinge cu efect retroactiv (drept potestativ al tertului beneficiar) .Nu apare ca
o exprimare a consimțământului la incheierea cotnractului.Este un act juridic unilateral.Promitentul nu va putea cere
rezoluțiunea/rezilierea pt ca raportul juridic nu are caracter sinaalgmatic.Numai promitentul se obliga fata de tert

Stipulatia poate fi revocata

- Art. 1287 NCC – numai stipulantul poate revoca stipulatia
20
 - Poate fi revocata cat timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent (moment pana
la care poate fi revocata)
Nu este o exceptie de la principiul forței obligatorii a stipulatiei.Are in vedere revocarea dreptului acordat tertului.
Revocarea stipulatiei produce efecte din momentul in care revocarea stipulatiei ajunge la promitent.Este o manifestare
unilaterala de vointa a stipulantului care nu are Semnificația unei denunțări unilaterale a contractului.Nu poate fi facuta fara
acordul promitentului in masura in care dintr-un motiv sau altul,promitentul are interes sa execute stipulatia fata de tertul
beneficiar.In raporturile dintre promitent si tertul beneficiar,promitentul poate opune tertului numai apărările pe care le putea
opune stipulantului.Apararile promitentului decurg din raportul juridic pe care il are cu Stipulantul.
 Art. 1287 alin. (2) NCC
 Dreptul care nu mai profita tertului va profita fie stipulantului, fie mostenitorilor acestora fara a
agrava situatia promitentului

Natura juridica a stipulatiei pentru altul:

- Figura juridica sui generis (distincta) ce nu poate fi asimilata alteia

- Contract numit, dar care se supraune fie peste figura juridica a unui contract numit, fie peste figura juridica
a unui contract nenumit.
- De regula, stipulatia pentru altul se suprapune peste alt contract. Ex: Donatorul, in cazul donatiei cu sarcina,
da ceva donatarului si donatarul se obliga, prin contract, sa faca altceva in favoarea unui tert => stipulatia se
suprapune peste donatie.
- Ex: contractul de vanzare-cumparare, cumparatorul se obliga sa plateasca pretul, vanzatorul transmite bunul
catre o alta persona ce nu este cumparator => contract de vanzare-cumparare cu stipulatie pentru altul.
- Desi este o figura juridica proprie, nu are autonomie, ci se suprapune mereu fie pe contract numit/nenumit.

2) Actiunile directe
Este posibil ca, in masura in care legea prevede, un tert fata de contract sa aiba la indemana o actiune directa in justitie
imp otriva unei parti contractante. Ex: in materia contractului de antrepriza in art. 1856 se prevede aceasta posibilitate. Este
vorba in acest text de contractul de antrepriza intre antreprenor si beneficiarul unei case, lucratori, intre lucratori si
beneficiar. Lucratorii care nu au primit salariul, au actiune directa impotriva beneficiarului. Trebuie sa mai existe contract
incheiat intre lucrator si antreprenor si sa nu fie platiti pentru ca actiunea directa sa fie posibila.

Contractul de mandat art. 2023 alin. (6) – situatie similara

- Mandatarul incheie un contract de submandat. Submandatar pe langa mandatar. Mandantul, desi e tert fata
de respectivul contract, are actiune directa impotriva submandatarului. Dreptul nu se naste direct din contractul de
mandat, e nevoie si de un contract de submandat.

Exceptie de la opozabilitatea efectelor contractelor

Daca privim contractul ca act juridic,produce efecte numai intre parti.Daca privim cotnractul ca realitate juridica,ca
fapt juridic in sens larg,toata lumea trebuie sa respecte o situatie juridica.Toti avem obligatia general negativa de a nu
pagubei pe nimeni.Orice contract este opozabil tertilor.Notiunea de opozabilitate fata de terti are acest sens special care in
niciun caz nu inseamna ca se nasc drepturi si datorii in favoarea lor.Ori de cate ori contractul nu este opozabil nici ca fapt
juridic in sens larg (realitate sociala) ne aflam in fata unei exceptii de la opozabilitate. Tertul nu are drepturi si obligatii din
contract, nu este tinut sa respecte acel contract, il poate ignora complet.
A) Actiunea pauliana
B) Simulatie art. 1289-art. 1294 NCC

SIMULATIA

Definitie. Operatie juridica prin care partile incheie un contract public (cunoscut de terti) si un acord simulatoriu
dublat(incheiat de parti),insotit uneori de un contract secret, fara ca aceasta situatie sa fie cunoscuta tertilor.Se creeaza o
aparenta de natura sa mascheze fata de terti realitatea juridica dintre parti.Scopurile urmărite prin simulatie trebuie sa fie
licite.In masura in care scopul este ilicit,simulatie nu mai este protejata si este sancționată.

21
 Conditiile simulatiei;
1. existenta actului secret (care trebuie sa fie real, in sens de negotium = operatiunea reala care
produce adevaratele efecte intre partile contractante. Potrivit art. 1289 – 2, actul secret trebuie sa indeplineasca
doar conditiile de fond pentru a produce efecte intre parti, spre deosebire de actul public care trebuie sa
indplineasca atat conditiile de forma, cat si pe cele de fond, sa fie contemporan cu actul public);
2. existenta actului public – este actul adus la cunostinta tertilor;
3. existenta acordului simulatoriu (intentia partilor de a simula si consta in vointa lor ca acea
operatiune jurídica sa produca toate efectele juridice specifice simulatiei);

Operatiunea simulatiei are scopuri multiple, licite sau ilicite, insa, simulatia intereseaza in functie de scopul ei – daca
este licita, fiind, astfel, valabila si admisa.
Sediul materiei: art. 1289- 1294;

Forme:

A) Simulatie prin Act Fictiv = partile incheie in public un contract si in acordul simulatoriu stipuleaza ca nu au
incheiat nimic, actul public fictiv. Ex: doua persoane vor sa lase impresia ca un bun a iesit din patrimoniul unei persoane,
dar, in realitate, el a ramas in patrimoniul acesteia. Din acest punct de vedere, simulatia este fie relativa (atunci cand partile
stabilesc sa fie simulate doar unul sau mai multe elemente al contractului – natura, obiect, cauza etc), fie absoluta, cand
partile stabilesc ca intre ele nu exista, in realitate, niciun act).
B) Simulatia prin Act deghizat = partile incheie in public un contract de vanzare-cumparare, iar in secret incheie
donatie cu acelasi obiect, prin acord simulatoriu aleg ca singurul contract producator de efecte sa fie donatia. Contractul
public = deghizare a contractului secret. Deghizare totala/esentiala pentru ca priveste chiar natura Juridica a contractului.
Exista si deghizare partiala cand elementele din contractul secret prezinta in public in forma deghizata-->partile incheie in
secret de v-C cu un pret,iar in contractul public un contract de v-z cu alt pret.prin acord se stabileste ca prețul real este cel
din contractul secret.
C) Simulatia prin interpunere de persoane = in contractul secret apar 2 parti, in contractul public o alta parte decat
cele din contractul secret, dar important este ca la acordul simulatoriu sa participe toate partile. Se deosebeste, astfel, acest
contract de contractul de mandat fara reprezentare = mandatarul lucreaza in numele mandantului, dar mandantul nu este
cunoscut. Tertii cu care contracteaza mandatarul cred ca mandatarul lucreaza in nume propriu. Mandatarul este un interpus
al mandantului. Tertii nu participa la acord simulatoriu, nu stiu ca mandantul nu exista.Actul stimulatorie si eventualul
contract Atașat trebuie sa se incheie intotdeauna inainte,cel mult concomitent cu contractul public.Daca acordul s-ar incheia
dupa contractul publi nu mai avem simulatie,ci o modificare a contractului public prin înțelegerea partilor.

Efectele simulatiei:
Codul Civil distinge intre efecte fapta de parti si efecte fata de terti;
a) Efecte fata de parti (art. 1289 NCc) – produce efecte actul secret sau acordul simulatoriu. Daca
exista un contract secret asociat actului simulatoriu, pentru a produce efecte trebuie sa fie valabil incheiat.

Intre parti produce efecte actul secret sau actul simulatoriu. Daca exista contract secret asociat actului simulatoriu
pentru a produce efecte trebuie sa fie valabil incheiat-conditii de valabilitate pentru incheierea respectivului contract.Roicare
dintre ele poate cere executarea contractului.
Intre parti si terti: regula este ca numai contractul public este opozabil tertilor.
Contractul secret nu este opozabil tertilor. Sanctiunea inopozabilitatii contractului secret fata de terti opereaza numai
daca ei sunt de buna credinta, daca nu au cunoscut contractul secret, precum si continutul sau.
Creditorii,fata de contractele incheiate cu debitorii lor,sunt terti.Trebuie sa respecte aceste contracte,iar uneori nici
măcar nu au obligatia sa seama de contractul secret.Acesta le este inopozabil(simulatie).In contractul public,o parte
transmite celeilalte parti un drept.Existenta contractului secret nu poate fi opusa partii creditorilor dobanditorului aparent
care,cu buna credința,au notat începerea urmării silite in CF sau au obtinut sechestru asupra bunurilor care au facut obiectu
simulatiei.
- In raporturile dintre terti pot aparea conflicte, insa vor avea castig de cauza cei ce se intemeiaza cu buna
credinta, pe existenta contractului public pentru ca pe cel secret se presupune ca nu l-au cunoscut niciodata.
- Succesorii cu titlu particular sunt terti si pot invoca, de asemenea, contractul public.
- Tertii nu sunt obligati sa invoce contractul secret

22
 - Tertii in materia simulatiei: creditorii partilor, fie succesorii cu titlu particular ai partilor.

Cum se dezvaluie simulatia?

 Prin actiunea in simulatie-scoate la iveală adevarul actului simulatoriu.Este o actiune in
constatare,imprescriptibilă.Prescirptia va fi cea specifica fiecaruia dintre drepturile care s-au nascut din contract.
 Fie una din partile contractului ascuns, fie un tert poate introduce actiunea in simulatie. Dezvaluirea
actului secret NU inseamna validarea actului secret. El trebuie sa fie valabil de la bun inceput.

Proba :
- Pentru parti => Regulile de proba din materia actului juridic civil cu exceptia cazului in care invoca
scopurile ilicite ale simulatiei,caz in care pot utiliza orice mijloc de proba.
- Tertii pot face dovada cu orice mijloc de proba
- Actiunea in simulatie este imprescriptibila.
- Simulatia se aplica si in cazul actelor juridice unilaterale cu caracter patrimonial daca au destinatar, daca
destinatarul este in / de ???coniventa cu autorul acesteia.

Atunci cand se restrange sfera fortei obligatorii a contractului este nevoie fie de o prevedere a legii, fie de vointa
partilor. Atunci cand se largeste sfera este, de asemenea, nevoie fie de o prevedere a legii, fie de vointa partilor. Atunci cand
se largeste sfera fortei obligatorii a contractului ne aflam in prezenta unor exceptii de la principiul relativitatii contractului.

La AJ civile nepatrimoniale NU se aplica simulatia NICIODATA !

Curs 4 – 23.10.2013

Efectele specifice ale contractului

Problema efectelor specifice ale contractelor sinalagmatice poate fi abordata dintr-o dubla perspectiva:
Intr-adevar, aceasta problema tine si de efectele contractului si de efectele obligatiilor. Altfel spus, chestiunea aceasta
are relevanta si din perspectiva drepturilor si obligatiilor care se nasc din contractele sinalagmatice si din perspectiva
modului in care se executa obligatiile nascute din contractele sinalagmatice. Asadar, cand vorbim de efectele obligatiilor,
avem in vedere, in principal, executarea lor.
Din cauza acestei duble perspective, tratarea efectelor specifice ale contractelor sinalagmatice se face, uneori, in
cadrul efectelor contractului, alteori se face in cadrul efectelor obligatiilor. Indiferent de locul in care este tratata aceasta
chestiune, important este sa retinem dubla perspectiva pe care ea o presupune.
De ce aceasta problema este legata si de efectele contractului?

Contractele sinalagmatice se disting, in primul rand, prin dubla valenta a notiunii de “cauza”. Ca in cazul contractelor
sinalagmatice denumite si contracte bilaterale, notiunea de “cauza” se manifesta nu doar pe terenul incheierii contractului,
ci si pe terenul executarii acestuia. Mai exact, fiecare parte, isi da acordul la incheierea contractului si intelege sa-si asume
obligatii intrucat are reprezentarea ca si partea cealalta isi va asuma obligatiile corelative. La un moment ulterior, dupa
inchierea contractului, fiecare parte isi executa propria datorie intrucat are reprezentarea ca si partea cealalta isi va executa
datoria proprie.
Aceasta ideea subliniaza nu numai reciprocitatea obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice, ci si
indeterdependenta lor. Dar, din interdependenta obligatiilor nascute din aceste contracte decurge un principiu care
guverneaza executarea acestor obligatii, si anume, principiul simultaneitatii executarii obligatiilor. Regula este ca partile
trebuie sa-si execute simultan obligatiile reciproce.
Principiul este consacrat, ca atare, in art. 1555 al. (1) NCC. Asadar, acest prim alineat spune: “Daca din conventia
partilor sau din imprejurari nu rezulta contrariul, in masura in care obligatiile pot fi executate simultan, partile sunt tinute sa
le execute in acest fel”.
Acest principiu anticipeaza si exceptiile, pentru ca fie din lege, fie din convetia partilor, fie din imprejurari ar putea
sa rezulte ca este inlaturata actiunea principiului simultaneitatii obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice.
Al. (2) din acelasi articol introduce o nuantare ce trebuie retinuta, si anume, este posibil ca obligatiile reciproce, chiar
daca sunt cu executare dintr-o data (uno ictu) sa presupuna totusi o anumita durata a executarii. De exemplu, in contractul
de antrepriza, antreprenorul care cladeste o casa are nevoie de o perioada de timp pentru a o finaliza. Plata se face, insa,

23
dintr-odata si executarea antreprenorului se considera ca ar fi dintr-o data, in sensul ca este o singura prestatie. In acest caz,
nu este vorba de o inlaturare a principiului simultaneitatii, ci de o nuantare a aplicarii acestui principiu.
Principiul este inlaturat, insa, atunci cand, de exemplu, se prevede prin contract un anumit termen pentru executarea
obligatiei uneia dintre parti. Asta inseamna ca o parte va fi obligata sa execute chiar inaintea celeilalte parti. Termenul poate
sa rezulte din conventia partilor sau din lege.
Dar, ori de cate ori nu ne aflam in prezenta unei exceptii, acest principiu trebuie respectat.
Ca urmare, cand e vorba de contracte sinalagmatice, tinand seama de interdependenta obligatiilor si de principiul
simultaneitatii, rezulta cateva efete specifice si pe terenul executarii obligatiilor. Este vorba de 3 efecte specifice:
1. Exceptia de neexecutare a contractului. Daca o parte nu-si executa datoria, cealalta parte este indreptatita sa amane
executarea propriei datorii. Este substanta exceptiei de neexecutare.
2. Posibilitatea pe care o are partea care si-a executat obligatia sau este gata sa o execute de a invoca rezolutiunea
sau rezilierea contractului, daca cealalta parte nu-si executa la randul ei obligatia.
In acest caz, este vorba de o neexecutare fara justificare, numai aceasta permitand invocarea rezolutiunii sau a
rezilierii. Daca este insa vorba de o neexecutare determinata de un eveniment fortuit, altfel spus daca este vorba despre o
imposibilitate fortuita de executare intervine al treilea efect specific.
3. Riscul in contract, ceea ce uneori poate sa presupuna fie desfiintarea sau incetarea contractului, fie suspendarea
temporara a executarii obligatiilor in cazul in care o parte nu-si executa propria datorie.
Aceste 3 efecte presupun o distinctie prealabila, distinctia intre neexecutarea fara justificare si neexecutarea
justificata.
In Codul civil, in art. 1555-art. 1557 sunt reglementate cele 3 cauze care ar putea justifica neexecutarea unui contract
sinalagmatic.
1. Prima cauza, cand prin vointa partilor sau a legiutorului este inlaturat principiul simultaneitatii executarii
obligatiilor. Intr-o asemenea situatie, partea a carei obligatie este prevazuta de un termen are justificarea de a nu executa
pana la implinirea termenului.
Justificarea priveste nu partea care nu-si executa obligatia la termen, ci priveste faptul ca cealalta parte este
indreptatita sa nu-si execute propria obligatie pana cand nu se paseste la executarea obligatiilor. Altfel spus, exceptia de
neexecutare se refera la o justificare la neexecutarea obligatiei de creditor de a nu-si executa obligatia ce corespunde celei
pe care debitorul refuza sa o execute.
2. Neexecutarea poate fi justificata de un eveniment fortuit. Art. 1557 NCC are titlul “imposiblitatea de executare”,
insa denumirea corecta ar fi fost “imposiblitatea fortuita de executare”.
Un plus, in acest sens, este adus de art. 1634 ce se prezinta sub un capitol cu denumirea “imposiblitatea fortuita de
executare”. Ca urmare, notiunea de “eveniment fortuit” din art. 1557 cuprinde in sfera ei elementele care sunt enumerate in
art. 1634 si anume forta majora, cazul fortuit si alte evenimente asimilate acestora.
Care sunt aceste alte evenimente asimilate?
Art. 1352 precizeaza ca fapta victimei insesi sau fapta tertului sunt elemente care inlatura raspunderea intocmai ca si
forta majora si cazul fortuit. Interpretarea sistematica a tuturor acestor texte duce la concluzia ca evenimentele asimilate
despre care se face vorbire in art. 1634 sunt tocmai fapta victimei si fapta tertului daca acestea au fie valoarea juridica a
fortei majore sau a cazului fortuit.
Rezulta ca ne vom afla in prezenta unei neexecutari fara justificare ori de cate ori nu actioneaza una din cele trei
imprejurari reglementate de la art. 1555-1557. De cele mai multe ori, neexecutarea fara justificare echivaleaza cu notiunea
de “neexecutarea culpabila”.
In Noul Cod Civil raspunderea civila, fie delictuala, fie contractuala este intemeiata pe ideea de vinovatie. In plus,
cand e vorba de domeniul contractual, art. 1548 precizeaza ca opereaza o prezumtie de culpa in sarcina debitorului. Asadar,
ori de cate ori debitorul nu executa, se prezuma ca el este in culpa.
Pentru a rasturna prezumtia de culpa, debitorul trebuie sa faca dovada ca opereaza una dintre cele trei cauze de
justificare a neexecutarii. Daca nu justifica neexecutarea, fie dovedind imprejurarea din art. 1555, fie pe cea din art. 1556,
fie pe cea din art. 1557, debitorul ramane in culpa. Ceea ce inseamna ca neexecutarea fara justificare echivaleaza cu
nexecutarea culpabila. Aceasta este regula.
Cand aceasta echivalenta nu opereaza?
Atunci cand legiuitorul, mai ales in materie delictuala, instituie ceea ce se numeste raspunderea obiectiva, adica o
raspundere independenta de culpa. Intr-o asemenea situatie, sfera evenimentelor fortuite se restrange la forta majora si,
eventual, la fapta victimei sau a tertului, daca acestea au ele insele valoarea juridica a fortei majore. Asadar, in asemenea
ipoteze de raspundere obiectiva, cazul fortuit nu mai este exonerator de raspundere. Cazul fortuit nu mai justifica
neexecutarea unui contract. Altfel spus, sfera neexecutarii fara justificare se extinde incluzand chiar cazuri de neexecutare

24
fara culpa, in timp ce sfera neexecutarii justificate se rasfrange intrucat nu mai exista aceste cazuri in care debitorul nu mai
este in culpa. In asemenea situatii, raspunderea este intemeiata doar pe cauzalitate si nu pe vinovatie.

Exceptia de neexecutare

Daca nu este inalturat principiul simultaneitatii executarii obligatiilor, iar o parte nu-si executa datoria sa, cealalta
parte este indreptatita sa invoce exceptia de neexecutare.
Ea nu va putea fi obligata sa execute silit datoria sa pana cand cealalta parte nu-si executa propria obligatie.
Rezulta din formularea primului alin. al art. 1556, ca exceptia de neexecutare poate fi invocata doar in cazul
contractelor sinalagmatice, intrucat numai in cazul lor vorbim de reciprocitate si interdependenta. Fundamentul exceptiei de
neexecutare se afla in interdependenta obligatiilor si in principiul simultaneitatii executarii, elemente specifice contractelor
sinalagmatice.
Pentru a putea fi invocata exceptia de neexecutare, cateva cerinte trebuie respectate:
a. trebuie sa fie vorba de o neexecutare suficient de importanta a unei parti pentru a fi cealalta indreptatita sa invoce
exceptia.
In acest sens, al. (2) al art. 1556 NCC precizeaza ca “executarea nu poate fi refuzata daca, potrivit imprejurarilor si
tinand seama de mica insemnatate a prestatiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei credinte”. Simplu spus, daca
neexecutarea este neinsemnata, ea nu justifica invocarea exceptiei.
b. In al doilea rand, neexecutarea trebuie sa fie fara justificare.
Daca, de exemplu, partea care nu executa invoca termenul propriei obligatii care nu s-a implinit, nu va putea fi
invocata exceptia de neexecutare.
c. In al treilea rand, neexecutarea nu trebuie sa fie cauzata chiar de fapta celui care invoca exceptia. Aici este vorba
de o idee mai generala care spune ca orice creditor nu mai este indreptatit sa ceara satisfacerea dreptului sau daca el insusi
cauzeaza, prin actiunea sau omisiunea sa, impiedicarea executarii datoriei debitorului. (principiul este prevazut in art. 1517)
d. In al patrulea rand, chiar daca neexecutarea este suficient de insemnata pentru a justifica invocarea exceptiei, totusi,
exceptia trebuie sa respecte principiul proportionalitatii. Art. 1556 alin. (1) spune ca exceptia poate fi invocata intr-o masura
corespunzatoare in raport cu neexecutarea celeilalte parti. Daca o parte executa jumatate din obligatie, celalata parte nu
poate sa invoce exceptia pentru neexecutarea in intregime
Avem in vedere ipoteze in care obligatiile pot fi divizate in executarea lor.
e. In al cincilea rand, exceptia de neexecutare nu presupune punerea in intarziere a debitorului. Ea poate fi invocata
fara punerea in intarziere.
f. In al saselea rand, invocarea exceptiei de neexecutare se face direct intre parti, nefiiind necesara interventia instantei
de judecata. Vorbim de interventia a priori, cea a posteriori fiind posibila, adica partea impotriva careia s-a invocat exceptia
poate sesiza instanta de judecata, demonstrand ca nu erau indeplinite cerintele pentru ca partea cealalta sa invoce exceptia
de neexecutare si in felul acesta sa oblige cealalta parte sa-si execute obligatia.

Posiblitatea unei parti de a invoca rezolutiunea sau rezilierea in masura in care cealalta parte nu-si executa fara
justificare sau in mod culpabil o obligatie

Cand e vorba de rezolutiune se cere desfiintarea cu efect retroactiv a contractului. Rezilierea presupune incetarea
contractului pentru viitor. Rezolutiunea se poate invoca in situatia contractelor cu executare uno ictu, rezilierea se poate
poate invoca in situatia contractelor cu executare succesiva.
Regulile aplicabile rezolutiunii se aplica si rezilierii, cu exceptia momentului in care isi produc efecte.
Fundamentul rezolutiunii si rezilierii este principiul simultaneitatii si interdependenta obligatiilor.
S-a discutat, in doctrina, daca rezolutiunea si rezilierea se pot aplica in cazul contractelor unilaterale.
Actuala formulare a textelor din NCC art. 1549-1554, care constituie sediul reglementarii rezolutiunii nu mai
precizeaza ca este vorba de contracte sinalagmatice. Mai mult, cu ocazia redactarii NCC, a existat o motivare facuta in
Parlament, in sensul ca aceasta precizare a fost inlaturata tocmai pentru a se putea aplica rezolutiunea si rezilierea si in cazul
contratelor unilaterale. In realitate, aceasta largire a domeniului de aplicatie a rezolutiunii si rezilierii este doar aparenta. Nu
e vorba de o reala largire a legiuitorului, intrucat, in cazul contractelor speciale, niciun contract unilateral dintre cele numite,
nu presupune rezolutiune sau reziliere. Exista alte remedii specifice contractelor unilaterale, in ipoteza in care debitorul nu-
si executa obligatia fara justificare.

Care este natura juridica a rezolutiunii si rezilierii?

25
 De regula, s-a spus ca rezolutiunea si rezilierea sunt sanctiuni civile tocmai pentru ca ele opereaza in cadrul
neexecutarii culpabile de catre debitor, care justifica aplicarea unei sanctiuni. Mai nou, se vorbeste insa de remedii ale
neexecutarii contractelor, rezolutiunea si rezilierea sunt remedii in caz de neexecutare fara justificare a contractelor.
Ceea ce este important este sa vedem care sunt conditiile care justifica aplicarea rezolutiunii si rezilierii.
Indiferent ca le calificam ca sanctiuni sau ca remedii, ambele presupun indeplinirea unor cerinte:
1. neexecutarea suficient de importanta a unei datorii. Asadar, o neexecutare de mica insemnatate, nu justifica
rezolutiunea propriu-zisa. Este ceea ce rezulta din art. 1551 al. (1) NCC in cazul contractelor cu executare dintr-o data.
In cazul contractelor cu executare succesiva, vorbim de reziliere.
Ultima fraza din acest text “Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa” se refera la ambele fraze anterioare.
2. neexecutarea trebuie sa fie justificata.
Cand vorbim de eveniment fortuit si il asimilam faptei victimei (fapta creditorului – art. 1517)
3. trebuie sa existe un raport de cauzalitate intre activitatea sau inactivitatea debitorului si neexecutarea obligatiei.
De regula, aceasta chestiune este presupusa, cand e vorba de obligatii de rezultat. Cand e vorba de obligatii de
mijloace, atat fapta neexecutarii, cat si raportul de cauzalitate si paguba suferita necesita eforturi probatorii.
4. punerea in intarziere a debitorului.
Aceasta cerinta este necesara in cazul in care debitorul nu este de drept in intarziere. Sunt situatii in care legea prevede
ca debitorul este pus in intarziere.
Daca aceste cerinte sunt indeplinite, se justifica rezolutiunea sau rezilierea.

Cum opereaza insa rezolutiunea sau rezilierea? - Art. 1550 NCC

Sintagmele “de plin drept” si “de drept” genereaza confuzii.
In al. (2) al art. 1550 NCC se vorbeste de faptul ca rezolutiunea poate opera de plin drept. De asemenea, in art. 1553
se vorbeste despre rezolutiunea sau rezilierea de drept.
Inainte de intrare in vigoare a Codului civil, aceste sintagme erau justificate, in doctrina si practica judiciara, in
legatura cu pactele comisorii. Atunci cand exista un pact comisoriu, rezolutiunea sau rezilierea opereaza de plin drept sau
de drept. S-a observat, insa, ca in realitate, aceste doua sintagme erau inselatoare, in sensul ca in niciun caz rezolutiunea sau
rezilierea nu operau numai ca urmare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei. In toate cazurile, fie ca era vorba de
rezolutiune sau reziliere, fie ca era vorba de un pact comisoriu, creditorul avea un drept de optiune. Asadar, faptul ca
debitorul nu executa, nu inseamna ca prin simpla neexecutare debitorul scapa de neexecutare. Nu debitorul decide daca
executa sau nu. Creditorul este cel care are dreptul sa ceara executarea silita, sau daca nu-l mai intereseaza contractul, sa
ceara incetarea sau desfiintarea contractului. Altfel spus, creditorul are un drept potestativ de a invoca rezolutiunea sau
rezilierea.
Sintagmele au fost interpretate in legatura cu pactul comisoriu, in sensul ca daca exista un asemenea pact nu mai era
nevoie de interventia instantei de judecata pentru a decide rezolutiunea sau rezilierea. Creditorul direct putea emite o
declaratie de rezolutiune sau reziliere pentru a desfiinta sau inceta contractul. Asadar, acesta era intelesul sintagmelor.
Noul Cod Civil lasa sa se intelega din modul de formulare al art. 1550 ca avem 3 moduri de operare a rezolutiunii si
rezilierii:
a. rezolutiunea judiciara
b. rezolutiunea unilaterala (pe baza de declaratie de rezolutiune)
c. rezolutiunea de plin drept, adica o rezolutiune care s-ar produce ca efect al neexecutarii, fara ca creditorul sa aiba
dreptul de optiune.
Aceasta interpretare nu poate fi acceptata.
Pentru a vedea care este sensul posibil al acestui articol trebuie sa vedem ce inseamna rezolutiunea unilaterala.
In art. 1552 notiunea de rezolutiune unilaterala are in vedere acele ipoteze in care nu este necesara interventia instantei
de judecata pentru desfiintarea sau incetarea contractului, fiind suficienta manifestarea de vointa a creditorului, printr-un act
unilateral denumit declaratie de rezolutiune sau reziliere.
Ne aflam intr-o situatie de exceptie, in care justitia obisnuita este inlocuita cu justitia privata. De regula, conflictele
sunt rezolvate de instantele de judecata.
In mod exceptional, legiuitorul ingaduie anumite acte de justitie privata. Declaratia este un act de justitie privata. Asta
nu inseamna insa ca un asemenea act scapa in totalitate justitiei obisnuite.

Cand intervine controlul judecatoresc?

In cazul rezolutiunii judecatoresti, controlul este a priori, adica instanta analizeaza mai intai daca sunt indeplinte
conditiile rezolutiunii si dupa decide daca desfiinteaza contractul sau nu.

26
 In cazul rezolutiunii unilaterale controlul este a posteriori. Daca debitorul nu este multumit, ataca el declaratia, si
judecatorul va spune daca creditorul a procedat bine, si poate cere desfiintarea contractului, care poate fi acceptata sau
anulata de catre judecator.

Sunt 3 ipoteze in care este posibila declaratia de rezolutiune:

1. Ipoteza in care partile au prevazut o clauza in acest sens = pactul comisoriu, o clauza contractuala prin care partile
stabilesc ca in cazul in care o parte nu-si executa obligatia, cealalta parte este indreptatita sa defiinteze singura contractul.
Aceasta ipoteza invocata in art. 1552 alin. (1), formularea “cand partile au convenit astfel” este reluata in art. 1553
sub denumirea de pact comisoriu. Legiuitorul nu a vrut sa spuna doua lucruri diferite in art. 1552 si in art. 1553.
2. ipoteza in care debitorul este de drept in intarziere. Ori de cate ori debitorul este de drept in intarziere, creditorul
poate, prin vointa lui sa desfiinteze sau sa inceteze contractul.
3. ipoteza in care, desi debitorul nu este de drept in intarziere, creditorul indeplineste formalitatile pentru punerea in
intarziere a debitorului, si precizeaza in notificarea de punere in intarziere termenul in care ii cere debitorului sa execute.
Asadar, nu este vorba de termenul ca modalitate a obligatiilor, ci de un termen de gratie pe care creditorul il da debitorului.
Asadar, este important ca intr-o asemenea ipoteza creditorul sa precizeze termenul. In legatura cu aceasta chestiune este de
observat ca rezolutiunea unilaterala presupune fie 2 elemente, fie 3 elemente.
In toate cele 3 ipoteze, rezolutiunea presupune un element substantial, manifestarea de vointa a creditorului in sensul
desfiintarii contractului.
De asemenea, in toate cele 3 ipoteze, rezolutiunea presupune un act procedural, si anume, comunicarea declaratiei de
rezolutiune catre debitor. Nu e suficient ca, in pustiu, creditorul sa-si manifeste vointa desfiintarii contractului, important
este ca aceasta vointa sa fie comunicata.
Un al treilea element de ordin procedural, care insa nu opereaza in toate cele 3 ipoteze are in vedere punerea in
intarziere a debitorului. Daca debitorul este de drept in intarziere, nu mai este nevoie de acest element. Daca ne aflam in
cazul unei clauze rezolutorii, de regula, debitorul trebuie pus in intarziere. Totusi, nu mai e necesara, daca partile precizeaza
in pact ca nu e nevoie de punerea in intarziere si ca simpla neexecutare presupune rezolutiunea fara punerea in intarziere.
Asadar, trebuie observat faptul ca este posibil ca aceste trei acte juridice sa fie consemnate in trei inscrisuri diferite.
Nu trebuie sa confundam manifestarile de vointa cu instrumentum probationes. De exemplu, un creditor diligent intocmeste
notificarea de punere in intarziere prin care isi manifesta vointa, si prin aceeasi notificare, include si declaratia de rezolutiune
care va opera atunci cand se va implini termenul si astfel se comunica un inscris cu 3 functii: declaratia, comunicarea si
notificarea.
Al. (2) al art. 1552 precizeaza ca declaratia trebuie facuta in termenul de prescriptie prevazut de lege pentru actiunea
corespunzatoare. Creditorul are un drept de optiune. El poate cere executarea silita sau rezolutiunea. Actiunea in executare
este supusa prescriptiei, de regula, de 3 ani. In cazul actiunii in rezolutiune (prescriptibila in 3 ani), daca creditorul lasa sa
treaca cei 3 ani si nici nu emite declaratia de rezolutiune, nu mai poate ca ulterior sa emita aceasta declaratie. Chiar daca
emite aceasta declaratie, se supune riscului ca debitorul sa invoce prescriptia actiunii de rezolutiune sau reziliere prin
actiunea prin care se cere sa se verifice daca sunt indeplinite conditiile rezolutiunii.
Nu e vorba de o prescriptie a dreptului de a emite declaratia de rezolutiune, intrucat e vorba de un drept postestativ
care e imprescriptibil. Se stinge dreptul potestativ in masura in care debitorul invoca prescriptia, ipoteza in care ramane fara
efect declaratia de rezolutiune.
Daca e vorba de un contract translativ de drepturi reale, declaratia de rezolutiune trebuie sa fie inscrisa in cartea
funciara, fiind necesara indeplinirea cerintelor de publicitate. Din momentul in care declaratia este comunicata debitorului
ea este irevocabila, ceea ce inseamna ca pana in acel moment ea poate fi revocata.
Cat priveste, pactul comisoriu, el este clauza rezolutorie care este evocata in art. 1552 al. (1).
In art. 1553 avem cateva nuante:
a. pactul produce efecte numai daca s-a precizat in cuprinsul lui care sunt obligatiile a caror neexecutare determina
rezolutiunea propriu-zisa.
b. de regula, chiar in prezenta unui pact comisoriu, punerea in intarziere este necesara, cu exceptia in care s-a prevazut
in pact ca nu este nevoie de punerea in intarziere.
c. punerea in intarziere produce efecte daca in ea se mentioneaza conditiile in care opereaza pactul comisoriu: trebuie
sa fie prevazut termenul care se acorda de catre creditor debitorului.

Rezolutiunea judiciara presupune ca mai intai creditorul cere instantei de judecata sa pronunte rezolutiunea. De ce
face asta? Pentru a evita eventuala actiune ulterioara facuta de debitorul impotriva declaratiei de rezolutiune. El cere un
control a priori.

27
 Art. 1550 al. (1) precizeaza ca daca nu e vorba de rezolutiunea judiciara, nici de rezolutiunea unilaterala putem spune
ca este vorba de o situatie in care creditorul nu mai emite o declaratie unilaterala de rezolutiune ca act substantial, ci doar
invoca rezolutiunea printr-un act procedural de comunicare a acestei invocari de catre debitor.
Care e diferenta fata de rezolutiunea unilaterala?
Momentul in care opereaza desfiintarea nu mai este momentul comunicarii declaratiei de rezolutiune catre debitor.
Acest moment va fi chiar momentul neexecutarii contractului. Invocarea rezolutiunii in aceasta situatie isi produce efectele
in raport cu momentul neexecutarii, de atunci se considera ca contractul este desfiintat.

Care sunt efectele rezolutiunii?

Rezolutiunea produce efecte retroactive, desfiintarea contractului in cazul celor cu executare uno icto, Rezilierea
conduce la incetare in cazul contractelor cu executare succesiva. Vor fi repuse in situatia anterioara. Daca o parte a executat
va avea dreptul sa ceara restituirea prestatiilor. Cand e vorba de reziliere, din momentul incetarii contractului, partile nu mai
sunt datoare sa execute reciproc prestatiile.
Pana in acel moment, partile sunt datoare sa execute prestatiile reciproce. Chiar daca nu le-au executat pana in
momentul pronuntarii hotararii, ele trebuie sa-si execute prestatiile anterioare pana in acel moment.
Daca creditorul face si dovada unor daune-interese el va fi indreptatit sa primeasca depagubiri de la creditor. Asadar,
rezolutiunea si rezilierea se cumuleaza.

Riscul in contract

Atunci cand este vorba de exceptia de neexecutare sau de rezolutiune sau reziliere ne aflam in prezenta unei
neexecutari fara justificare din partea debitorului.
Neexecutarea poate fi justificata si de imposiblitatea de executare, adica de un element fortuit.
Problema riscului contractului se pune ori de cate ori neexecutarea unui contract sinalagmatic este determinata de un
eveniment fortuit.
Imposibilitatea fortuita de executare presupune mai multe situatii.
Cand este vorba de contracte sinalagmatice, aceasta imposiblitate ridica problema riscului in contract. Cand e vorba
de contracte unilaterale, imposiblitatea determina stingerea obligatiei sau suspendarea executarii.
Daca ne aflam pe taramul raspunderii contractuale sau delictuale, imposibilitatea fortuita de executare poate sa pune
fie problema inlaturarii vinovatiei, daca se pune problema unei raspunderi subiective
In functie de context, vom distinge care este semnificatia pe care o are imposiblitatea de executare.

Daca debitorul nu-si poate executa obligatia pentru ca este impiedicat de un eveniment fortuit, ce se intampla cu
obligatiile celeilate parti? Avea debitorul dreptul sa ceara executarea obligatiei?
Cine suporta riscul neexecutarii obligatiei unei parti?
Regula este ca riscul contractului este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat. Daca o parte nu-si poate
executa obligatia din cauza unui eveniment fortuit, ea ramane in pierdere, nu poate sa ceara executarea unei obligatii. Altfel,
riscul contractului ar trebui suportat de creditorul obligatiei imposibil de executat.
Pana la intrarea in vigoare a NCC, desi aveam regula potrivit careia riscul contractului era suportat de debitorul
obligatiei imposibil de executat, totusi, cand era vorba de contracte translative de proprietate opera exceptia potrivit careia
riscul contractului era suportat de creditorul obligatiei imposibil de executat.
Potrivit Codului civil de la 1864, intr-un contract de vanzare-cumparare, daca dupa incheierea contractului, vanzatorul
nu putea sa predea obiectul vanzarii, solutia era aceea ca totusi el putea sa ceara pretul de la cumparator. De ce? Se spunea
ca facem distinctie intre obligatia de a da, care se executa prin simplu fapt al incheierii contractului, adica obligatia de a
transmite proprietatea, si obligatia de a preda, obligatie de a face. Chiar daca lucrul a pierit inainte de predare, dreptul era
in patrimoiul cumparatorului, ca urmare, riscul era suportat de proprietar, adica de cumparator.
Sub aspectul obligatiei de predare, vanzatorul devenea debitor, cumparatorul era creditorul obligatiei de predare. Cu
toate acestea, se spunea intr-o asemenea situatie, ca pierderea era suportata de creditor (res perit creditori), desi bunul nu era
predat de catre vanzator. S-a spus ca era inechitabil, desi teoretic cumparatorul era proprietar, sa suporte el riscul pierii
intrucat bunul nu era predat.
Iata de ce in NCC, exista 2 texte: art. 1557 si art. 1274 care rezolva in mod unitar problema riscului in contract.
Art. 1274 al. (1) precizeaza ca debitorul obligatiei de predare este cel care suporta pierderea. Chiar daca e vorba de
contracte transalative de proprietare, ne intoarcem la regula ca riscul e suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat
(res perit debitori)

28
 Avem o nuanta in al. (2): Chiar daca bunul a pierit la debitorul obligatiei imposibil de executat, creditorul pus in
intarziere, va suporta riscul in contract.
Art. 1557 prevede: Chiar daca nu e vorba de un contract translativ de proprietate, riscul va fi suportat de debitorul
obligatiei imposibil de executat.
In a doua parte, contractul se desfiinteaza de drept in aceasta situatie, adica nu mai este nevoie de manifestarea de
vointa a unei parti, nu mai putem vorbi de un drept de optiune a unei parti, adica oricare parte poate invoca desfiintarea, in
cazul in care exista o imposiblitate de executare totala si definitiva. Pentru ca daca este vorba de o imposibilitate de executare
temporara, in al. (2) ni se spune ca opereaza suspendarea executarii contractului sau creditorul are un drept de optiune, ce
consta in invocarea suspendarii contractului sau desfiintarea contractului de catre creditor. In mod normal, daca e vorba de
o cauza temporara care impiedica executarea, se ajunge la suspendarea contractului. Dreptul de optiune este diferit,
creditorul nu alege intre a cere desfiintarea sau executarea in natura, ci intre desfiintarea contractului sau suspendarea
obligatiilor.
!Nu se poate cere executarea silita.
In partea finala, cand creditorul cere desfiintarea contractului se aplica regulile de la rezolutiune, nu ne aflam in
prezenta rezolutiunii, ci o ipoteza asemanatoare.
In prima fraza din al. (2) se spune: creditorul poate suspenda ori poate obtine desfiintarea contractului. Asadar, “poate
suspenda” contractul prin propria manifestare, iar in al doilea caz, “poate obtine”, adica lasa la aprecierea instantei de
judecata, care va aprecia in ce masura intarzierea justifica desfiintarea contractului. Este posibila o clauza de rezolutiune.
(?)

Actul juridic unilateral ca izvor de obligatii

Sediul materiei: art. 1324-art. 1329

In timp ce in dreptul public, de regula, actele juridice sunt unilaterale, in dreptul privat, de regula, actele juridice sunt
bilaterale. Chiar in dreptul privat, daca este vorba de drepturi nepersonale nepatrimoniale, actele juridice care se incheie cu
aceste drepturi nepatrimoniale sunt de regula acte unilaterale.
Daca ne aflam insa in prezenta unor drepturi patrimoniale, actele juridice incheiate in legatura cu acestea sunt de
regula bi/multilaterale = contracte. Iata de ce, de regula, obligatiile civle se nasc din contracte.
Multa vreme s-a contestat, posiblitatea nasterii obligatiilor civle din acte unilaterale.
Inainte de intrarea in vigoare a NCC, actele unilaterale puteau da nastere unor obligatii civil, in mod exceptional.
In NCC exista 3 texte, art 1324-1326, in care este sintetizata teoria generala a actului unilateral. Asadar, este vorba
de act unilateral, in dreptul civil indiferent daca are ca obiect drepturi patrimoniale sau nepatrimoniale.
Mai intai, avem notiunea de “act unilateral” – manifestarea de vointa a unei singure parti. Cat priveste regimul juridic,
intrucat nu avem reguli extinse pentru actul unilateral, imprumuta regulile de la contracte, in masura in care ne sunt
compatibilie cu actul unilateral: conditiile de validitate asemanatoare, principiile care carmuiesc contractele se vor aplica
mutatis mutandis: principiul fortei obligatorii, principiul relativitatii, principiul opozabilitatii.
Se face distinctie intre actele unilaterale supuse comunicarii/nesupuse comunicari.
Diferenta este ca actu; nesupus comunicarii produce efecte prin el insusi fara a fi nevoie sa fie comunicat
destinatarului. De exemplu, legatul este un act unilateral. Nu e nevoie ca autorul legatului sa comunice in momentul in care
face testamentul acest act unilateral posibilului mostenitor, care s-ar putea sa nu existe in acel moment.
Dimpotriva, cand e vorba de acte supuse comunicarii, inseamna ca ele au un destinatar. Desi e un act unilateral care
presupune doar o manifestare de vointa, acea manifestare de vointa este facuta in considerarea existentei unui destinatar.
Ex: oferta
Prevederi speciale privind actul unilateral ca izvor de obligatii: art. 1327-1329.
Sintagma “promisiune unilaterala” care este titlul art. 1327 nu este foarte inspirata. De ce? Pentru ca risca sa fie
confundata cu notiunea de “promisiune de a contracta”.
Intr-un caz avem un contract – promsiunea de a contrata, in timp ce art. 1327 se refera la un acte juridice unilaterale.
De aceea, e mai bine sa vorbim de angajament si nu de promisiune unilaterala. Important este ce avem in vedere, indiferent
de termen, un act juridic unilateral facut cu intentia de a se obliga, independent de acceptare.
Rezulta ca obligatia se naste direct ca efect al actului juridic unilateral.
Acceptarea (ex: la stipulatia pt altul) nu are efect constitutiv de drept, acceptarea consolideaza dreptul preexistent, iar
refuzul dreptului presupune desfiintarea cu efect retroactiv al acelui drept. Art. 1327 al. (2) care recunoaste posiblitatea dest
de a accepta/refuza.
29
 Acest act unilateral este irevocabil in termenul care a fost preazvut in el sau in absenta unui termen precizat, este
irevocabil intr-un termen rezonabil.
Codul civil reglementeaza un caz special de act juridic unilateral ca izvor: promisiunea publica de recompensa: art.
1328 definitie plus efecte art. 1329 revocarea promisiunii publice de recompensa.
Art. 1328 subliniaza ca dreptul se naste din act unilateral indiferent de acceptare sau nu, indiferent daca destinatarul
cunostea sau nu promisiunea facuta, dar daca executa prestatia poate sa primeasca recompensa.
Mai rezulta ca desi este vorba de un actu juridic unilateral, desi dreptul se naste direct din el, totusi mai este nevoie
de un element, si anume de prestatia destinatarului si observam astfel ca in cazul promsiunii publice de recompensa avem
pe de o parte un act juridic uilateral, dar si un fapt material, prestatia celui care doreste sa primeasca recompensa. In absenta
prestatiei nu se datoreaza recompensa, dar asta nu inseamna ca ne aflam in prezenta unui contract. Prestatia nu este o
manifestare de vointa, ci un fapt material. Avem o singura manifestare de vointa = actul juridic unilateral.
Al. (2) Daca prestatia a fost executata de mai multe persoane impreuna, recompensa se imparte intre ele, potrivit
contributiei fiecareia la obtinerea rezultatului, iar daca aceasta nu se poate stabili, recompensa se imparte in mod egal.
Al. (3) In timp ce in cazul anterior este vorba de o prestatie divizibila si, ca urmare, fiecare va primi o parte din
recompensa proportional, in ultimul caz este vorba de o prestatie indivizibila. In acest caz, numai primul care a comunicat
rezultatul are dreptul la recompensa.
Art. 1329 Asadar, textul vorbeste de revocare. Practic, ne spune ca promisiunea este revocabila, dar forma revocarii
= forma in care s-a facut promisiunea.
Al. (3) In cazul in care se revoca promsiunea, destinatarul are dreptul de a primi despagubiri in cazul in care a facut
anumite celor care inainte de publicarea revocarii au facut cheltuieli in vederea executarii prestatiei, cu exceptia in care se
promitentul dovedeste carezultatul cerut nu putea fi obtinut.
Al. (4) prevede un termen redus de prescriptie (1 an) = se limiteaza posiblitatea destinatarului promisiunii de a cere
despagubiri.

Curs 5 – 30.10.2013

Faptul juridic licit ca izvor de obligatii

Faptul juridic in sens restrans reprezinta un eveniment sau fapta omneasca de care legea leaga producerea unui efect
juridic. Facem diferenta intre faptele omenesti si actele juridice (presupune manifestare de vointa facuta cu intentia de a
produce efecte joridice).
Faptul juridic se imparte in 2 categorii: licit si ilicit
Faptul juridic licit este un eveniment sau o fapta omneasca care nu contravine legii si de care legea leaga producerea
de efecte juridice. Astfel inteles, faptul juridic licit este reglementat in trei specii:
 Gestiunea de afaceri
 Plata lucrurlui nedatorat
 Imbogatirea fara justa cauza

Gestiunea de afaceri (art. 1330-1340 NCC)

Este o operatie juridica prin care o persoana numita gerant savarseste, in mod voluntar si oportun, acte materiale sau
incheie acte juridice in folosul unei alte persoane denumite gerat, fara a avea mandat din partea acesteia, operatie din care
se naste un raport juridic intre gerant si gerat cu drepturi si obligatii specifice.
Astfel inteleasa, ea presupune trei categorii de conditii:

1. Privind obiectul gestiunii

Obiectul gestiunii include fie acte materiale, fie acte juridice. Substanta gestiunii consta fie in actele materiale
savarsite de gerant in interesul geratului, fie in actele juridice pe care acesta la incheie cu tertii.
Actele materiale pot avea diferite infatisari. Ex: ingrijirea casei unui vecin care a plecat fara sa-si desemneze un
mandatar, si exista riscul sa izbucneasca un incendiu. Atunci, vecinul intervine si ia masuri ca acest lucru sa nu se intample
Cand e vorba de acte juridice incheiate de gerant cu tertii, ele trebuie sa se incadreze in categoria actelor juridice de
administrare. Notiunea de “acte de administrare” are 2 sensuri. Daca privim actul de administrare numai in raport cu obiectul
sau propriu, efectele sunt relevante in legatura cu acel obiect propriu. Putem, insa, sa privinm actul de administrare intr-un
30
context mai larg, adica in contextul unui patrimoniu/mase patrimoniale, iar in aceasta perspectiva, ceea ce in sine este un
act de dispozitie juridica poate sa dobandeasca semnificatia administrarii. De exemplu, cel care administreaza o masa
patrimoniala vinde un bun pentru a obtine banii necesari suportarii cheltuielilor administrarii. Desi privit in sine, actul de
vanzare este un act de dispozitie, in contextul masei patrimoniale este un act de admnistrare.
Cand vorbim de gestiune de afaceri, acesta este sensul notiunii unui act de administrare. Ca urmare, gerantul poate
face si anumite acte de dispozitie in masura in care sunt necesare administrarii afacerilor geratului.
In acelasi context, executarea unei datorii a geratului, plata unei obligatii de intretinere, are tot semnificatia unui act
de administrare.

2. Privind utilitatea gestiunii

In raport cu utilitatea trebuie sa observam ca gerantul are o limita in actele materiale si actele juridice care formeaza
obiectul gestiunii si anume acestea trebuie sa fie utile geratului.
De obicei, se spune ca prin ele se urmareste o pierdere patrimoniala. In situatii in care gestiunea este mai mult decat
utila, este necesara. Este vorba de situatii in care nu ar fi vorba doar de o pierdere materiala, ci ar fi vorba de pieirea intregului
bun.
Distinctia aceasta dintre utilitatea si necesitatea gestiunii are relevanta sub aspectul raspunderii gerantului fata de
gerat. Intr-adevar, cand e vorba doar de acte utile, gerantul trebuie sa aiba diligenta unui bun proprietar ceea ce inseamna ca
va raspunde si pentru forme mai usoare de culpa. Daca gestiunea este necesara, intr-o asemenea situatie se atenueaza
raspunderea gerantului, altfel spus, el va raspunde doar pentru intentie sau culpa grava. Aceasta idee este legata si de unul
dintre efectele gestiunii de afaceri, si anume de o obligatie pe care o are gerantul in raportul cu geratul.

3. Privind atitudinea subiectiva a partilor fata de gestiune

Conditii:
a. In ce priveste geratul, el trebuie sa fie strain de gestiune, adica sa nu cunoasca gestiunea, sau chiar daca o cunoaste,
sa nu fie in masura sa-si desemneze un mandatar (expres in art. 1330).
b. In ce priveste atitudinea subiectiva a gerantului, acesta trebuie sa aiba reprezentarea subiectiva ca lucreaza pentru
gerat. El trebuie sa actioneze, deci, cu vointa de a gera interesele geratului. In acest sens, in art. 1330 al. (1) se precizeaza
ca gerantul intervine in mod voluntar.
Este posibil ca gerantul sa lucreze si in interesul geratului si in interes propriu. Gestiunea de afaceri exista si in aceasta
situatie. In masura in care gerantul nu ar avea reprezentarea subiectiva ca lucreaza pentru gerat, crezand in mod eronat ca
lucreaza pentru el insusi, raportul cu geratul nu va mai fi guvernat de gestiunea de afaceri. Art. 1330 al. (2) precizeaza ca,
in acest caz, gerantul are drept la restituire pe temeiul imbogatirii fara justa cauza. Nu exista gestiune de afaceri nici in
situatia in care gerantul nu actioneaza cu vointa de a obliga pe gerat. Intr-o asemenea situatie, practic, gerantul face o
liberalitate. Ca urmare, nu vor fi aplicabile regulile de la getiunea de afaceri.
Astfel inteleasa, gestiunea de afaceri da nastere mai multor efecte, adica obligatii pentru gerant sau gerat cu drepturile
corespunzatoare.

Obligatiile gerantului

Prima obligatie a gerantului este obligatia de a-l instiinta pe gerat despre gestiunea inceputa imediat ce acest lucru
este posibil. Obligatia este prevazuta in art. 1331 NCC. Obligatia este rationala pentru ca in felul acesta geratul are optiunea
de a ratifica gestiunea, ceea ce presupune transformarea ei in mandat, sau de a o lasa sa continuie ca simpla gestiune.
A doua obligatie a gerantului este aceea de a continua gestiunea inceputa pana la implinirea acesteia sau pana cand
geratul poate sa-si preia administrarea propriilor afaceri. Geratul isi poate prelua afacerile direct prin reprezentant sau, cand
este cazul, prin mostenitorii sai. Aceasta obligatie cu aceste nuantari este continuta in art. 1332 din NCC.
Se precizeaza in textul urmator ca si mostenitorii gerantului au obligata sa continue sa gestiunea numai in masura in
care ei au cunostinta de gestiune.
A treia obligatie este aceea de a administra afacerile geratului cu diligenta unui bun proprietar. Aceasta obligatie are
legatura cu intinderea raspunderii gerantului. Tocmai pentru ca este tinut de diligenta unui bun proprietar, gerantul va
raspunde pentru pagubele pe care le creeaza geratului cu ocazia gestiunii, indiferent de forma de raspundere, deci si pentru
forme usoare de culpa. Aceasta extindere a raspunderii gerantului functioneaza numai daca gestiunea ramane la stadiul
utilitatii. Daca gestiunea este necesara, gerantul nu va raspunde decat pentru pagubele cauzate geratului cu intentie sau din
culpa grava.

31
 In art. 1334 al. (2) este subliniata ideea necesitatii gestiunii prin sintagma “cand gestiunea a urmarit sa-l apere pe
gerat de o paguba iminenta”. Este vorba, asadar, de o descriere a sensului necesitatii gestiunii.
In sfarsit, in raporturile cu geratul, gerantul are obligatie de a da socoteala gestiunii la incheierea acesteia. Aceasta
presupune o evidenta a cheltuielilor, a actelor juridice incheiate si sa ii dea geratului bunurile obtinute cu ocazia gestiunii.
Este vorba despre o gestiune de mai lunga durata in cadrul careia gerantul produce avantaje/beneficii pentru gerat. Acestea
vor trebui prestate geratului.
Ce se intampla insa cu datoriile pe care gerantul si le-a asumat prin incheierea actelor juridice cu tertii?
In aceasta privinta sunt prevazute 2 solutii in art. 1336 NCC:
a. In masura in care in aceste acte juridice, gerantul s-a obligat in nume propriu, el va ramane legat de terti prin
raportul contractual. Altfel spus, gerantul va trebuie sa-si indeplineasca obligatiile asumate prin actele cu tertii, chiar daca
acele acte au fost in beneficiul geratului.
b. In a doua ipoteza, daca gerantul a actionat in numele geratului, el nu va fi tinut sa raspunda fata de terti, decat daca
geratul nu va fi responsabil. Adica, daca geratul va invoca faptul ca gestiunea nu a fost utila pentru el, asta inseamna ca nu
va fi raspunzator fata de terti. Intr-o asemenea ipoteza, gerantul va fi raspunzator fata de terti, chiar daca a actionat de la
inceput in numele geratului.

Obligatiile geratului (art. 1337)

In masura in care primeste socotelile gestiunii, geratul trebuie sa plateasca gerantului toate cheltuielile facute in
legatura cu gestiunea in masura in care au fost necesare, sau cel putin utile. In ce priveste utilitatea, ea este apreciata in
functie de sporul de valoare pe care il creeaza gestiunea in patrimoniul geratului. In plus, geratul are obligatia sa-i plateasca
si dobanzile cheltuielilor incepand cu momentul in care cheltuielile au fost efectuate.
Daca gerantul a suferit un prejudiciu cu ocazia gestiunii, fara fie implicata in vreun fel culpa sa, geratul va trebui sa-
l despagubeasca pentru aceste prejudicii.

Ce se intampla insa cu obligatiile nascute din actele incheiate de gerant cu tertii? Este tinut geratul sa indeplineasca
aceste obligatii?
Art. 1338 prevede ca geratul trebuie sa execute aceste obligatii in masura in care actele de gestiune au fost necesare
sau cel putin utile. In aparenta, ne-am afla in prezenta unei exceptii de la principiul relativitatii contractului, cata vreme
geratul, desi este tert in raporturile cu contractele incheiate de gerant cu alte persoane, va trebui sa raspunda pentru ele.
Exceptia este aparenta, intrucat obligatia geratului nu se naste din contractul incheiat cu tertii, ci din faptul juridic
licit al gestiunii de afaceri. (Niciodata din lege nu pot naste drepturi si oblig pentru terti. Legea leaga de fapte anumite efecte
juridice).
Momentul la care se aprecieaza caracterul necesar sau util este momentul savarsirii acesteia (art. 1337 al. (3))
NCC aduce o noutate in materie prin art. 1337 al. (4) si anume o garantie de care se poate bucura gerantul, in forma
unei ipoteci legale pentru a asigura posiblitatea recuperarii chltuielilor de la gerat. Asadar, in principiu, este vorba de un bun
mobil sau imobil care se afla in patrimoniul geratului, si la care are acces gerantul in timpul gestiunii.

Geratul este strain de gestiune. Daca afla insa de gestiune si se impotriveste acesteia, gerantul nu mai este indreptatit
la restituirea cheltuielilor gestiunii, cu exceptia cheltuielilor necesare. Art. 1338 al. (1) NCC.
Al. (2) adauga in ipoteza in care exista impotrivirea geratului, gerantul va raspunde si pentru cea mai usoara forma
de culpa in cazul in care a produs prejudicii in patrimoniul geratului.
Facem corelatia intre 1338 al. (2) si art. 1334 care se refera la diligenta datorata de gerant si avem o imagine completa
asupra raspunderii gerantului fata de gerat. Daca e vorba de acte necesare, gerantul va raspunde numai pentru prejudiici
cauzate cu intentie sau din culpa grava. Daca este vorba de acte utile, gerantul va raspunde si pentru culpa simpla, dar nu
chiar si pentru cea mai usoara forma de culpa. In masura in care geratul s-a impotrivit la gestiune, gerantul va raspunde si
pentru prejudicile cauzate si cu cea mai usoara forma de culpa.
In masura in care gestiunea nu este necesara si nici utila, ea este calificata de legiuitor ca inoportuna. In acest caz,
gerantul nu mai are dreptul la restituirea cheltuielilor, cu exceptia cazului in care s-a creat un avantaj, adica o creste
patrimoniala in beneficiul geratului.
Sensul obligatiei pe care o are gerantul de a aduce gestiunea la cunostinta geratului este acela de ai permite geratului
sa-si exprima raificarea gestiunii, si daca ratifica gesitiunea, raporturile dintre ei nu vor mai fi carmite de regulile gestiunii,
ci de cele privind mandatul si nu numai pentru viitor, ci si pentru perioada anterioara ratififcarii (din momentul ratificarii,
raportul se supune mandatului cu efect retroactiv)

32
 Care e natura juridica a gestiunii de afaceri?
In raport cu reglmentarea din NCC, gestiunea de afaceri este o figura juridica autonoma, mai exact, un fapt juridic
licit, cu o configuratie proprie, ca izvor de obligatii.

Plata lucrului nedatorat reglementata in NCC de la art. 1341 pana la art. 1344

In masura in care se plateste ceea ce nu este datorat, cel ce face o asemenea plata are dreptul la restituire. Este motivul
pentru care in art. 1470 se precizeza ca orice plata presupune o datorie. Consecinta este ca in absenta datoriei plata trebuie
sa fie restituita.
Ce intelegem prin plata? In sensul specific acestui izvor de obligatii
Art. 1341 al. (1) prevede ca cel care plateste fara a datora are dreptul al restituire. Dar plata are un sens specific in
acest text.
Executarea oricarei datorii indiferent care e obiectul acesteia inseamna o plata. ex: daca transport pe cineva de la
Bucuresti la Iasi pentru ca asa m-am obligat, aceasta prestatie are sensul de plata. Asadar, notiunea de “plata” nu are
semnificatia curenta: predarea unei sume de bani.
Pe langa acest sens larg al notiunii pe taramul executarii obligatiilor, in cadrul platii nedatorate avem sens mai restrans
si anume plata care presupune predarea unui bun. Evident, este vorba de plata banesaca, dar nu numai de aceasta, ci este
vorba de plata care presupune predarea unui lucru. Motiv pentru care se numeste plata lucrului nedatorat.
In celelate cazuri care nu intra in sfera astfel circumscrisa, eventual se va pune problema principiilor imbogatirii fara
justa cauza.
Astfel inteleasa, plata nedatorata presupune 3 elemente:
1. mai intai sa existe o plata, in sensul precizat mai devreme.
2. plata trebuie sa fie nedatorata.
In legatura cu aceasta idee, cateva precizari sunt necesare.
a. daca se executa o obligatie naturala, nu este vorba de o plata nedatorata. Ex: executarea unei obligatii prescrise nu
da dreptul la restituire, nu e vorba deci de o plata nedatorata. Este ceea ce se spune expres in art. 1471 NCC: restituirea nu
este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost executare de bunavoie.
Ce se intampla insa atunci cand se executa o datorie pe baza unui contract care ulterior este desfiintat ca urmare a
nulitatii, fie ca urmare a rezolutiunii? Care este temeiul restituirii?
Initial, plata era datorata, dar ca urmare a desfiintarii nu mai exista temeiul platii. Unii spun ca se aplica regula de la
plata lucrului nedatorat.
Stoica: imbogatire fara justa cauza ca temei al restituirii.
3. acest izvor de obligatii presupune o eroare din partea celui care a efectuat plata.
Astfel inteleasa plata nedatorata, da si ea nastere unui raport juridic specific intre cel care a platit, solvens, si cel care
a primit, accipiens.
Principalul efect este nasterea obligatiei de restituire in sarcina lui accipiens. Cat priveste intinderea aceste obligatii
de restituire trebuie sa tinem seama de 2 precizeri: mai intai trebuie sa vedem daca accipiens a fost de buna sau rea credinta,
si dupa trebuie sa vedem daca bunul platit este unul de gen sau individual determinat.
Problema restituirii, in afara acestui caz, in general, este reglementata de reguli specifice din Codul civil de la art.
1635 – 1649.
Asadar, daca accipiens este de buna credinta, adica nu a stiut ca plata era nedatorata, sa fi crezut ca plata era datorata,
el va trebui sa restituie bunul, dar nu si fructele lui. Daca accipiens a vandut bunul inainte de restituire va trebui sa plateasca
lui solvens numai pretul primit, nu valoarea de circulatie a bunului.
Daca bunul a pierit fara culpa lui accipiens, acesta va fi liberat de restituire.
Daca accipiens este de rea credinta, va trebui sa restituie si bunul si fructele. Daca a vandut bunul trebuie sa restituie
valoarea de circulatie a bunului, indiferent de pretul primit. Si daca bunul a pierit fara culpa, va trebui sa restituie valoarea
de circulatie cu exceptia cazului in care ar proba ca lucrul ar fi pierit si daca se afla la sovens.
In masura in care este vorba de bunuri de gen, obligatia de restituire nu se stinge nicidoata, pentru ca bunurile de gen
nu pier.
Daca este vorba de un bun individual determinat, actiunea de restituire este o actiune in revendicare. Ca urmare,
solvens va putea sa urmareasca bunul nu numai in mana lui accipiens, ci in mana oricui s-ar gasi. Tertii ar putea sa opuna
uzucapiunea/ posesia de buna credinta bunurilor mobile.

33
 Spre deosebire de gestiunea de afaceri, unde chestiunea capacitatii este relevanta numai pentru gerant intrucat el face
acte juridice, iar nu si pentru gerat intrucat acestuia i se administreaza afacerile. In cazul platii nedatorate, capacitatea este
necesara pentru ambele parti, intrucat plata este o prestatie, dar presupune si acordul dintre creditor si debitor in momentul
platii (adica este un act juridic)
Si plata lucrului nedatorat este o figura juridica distincta, un izvor de obligatii distinct, un fapt juridic cu autonmie
proprie.
Daca accipiens este de rea credinta ramanem pe terenul faptului llcit, sau daca nu cumva primirea unei plati nedatorare
cu rea credinta nu ne plaseaza pe teren delictual?

Imbogatirea fara justa cauza

In NCC este reglementat distinct in art. 1345-1348

Este vorba de un eveniment sau de o fapta omneasca prin care se imbogateste patrimoniul unei persoane si saraceste
patrimoniul altei persoane, se diminueaza patrimoniul altei persoane => ca sunt 3 cerinte materiale necesare pentru
imbogatirea fara justa cauza: imbogatirea unui patrimoniu, saracirea altui patrimoniu, aceste doua efecte trebuie sa fie
introduse de o cauza unica. (imbogatire si saracire – efecte)
Conditii juridice:
1. sa nu avem o cauza legitima a imbogatirii. Ex: un contract de donatie. Se imbogateste cu justa cauza. Cat timp
existsa o justa cauza a imbogatirii este exclusa imobgatirea fara justa cauza.
2. nu trebuie sa existe un alt instrument procedural pentru repararea pierderii. Imbogatirea fara justa cauza are caracter
subsidiar.
Cat priveste restituirea la care este cel indatorat cel imbogatit, ea are o dubla limita, prevazuta ca atare in art. 1345
NCC. El nu va putea sa restituie nici mai mult decat valoarea imbogatirii proprii, nici mai mult decat valoarea saracirii
celeilalte parti, ci el va restiui valoarea cea mai mica dintre imbogatire si saracire.
Ca natura juridica si imbogatirea fara justa cauza este o figura juridica proprie, un fapt juridic licit, un izvor de obligatii

Delictul civil
(faptul juridic ilicit ca izvor de obligatii)

In Codul Civil de la 1864, raspunderea delictuala era reglementata numai in sase articole, dar pe temeiul acelor articole
in jurisprudenta si doctrina au fost dezvoltate numeroase reguli care nuantau textele legale. Conscinta a fost ca in materia
delictuala valoarea precedentului judiciar era foarte mare, desi precedentul judiciar nu este izvor de drept in dreptul
romanesc.
Cu ocazia redactarii Noului Cod Civil, multe dintre solutiile conturate in jurisprudenta si doctrina au fost transpuse
in normele care reglementeaza acum raspunderea delictuala. Consecinta este ca avem mai mult de 6 artticole raspunderea
delct fiind reglementata de la 1349-1395.
A se observa ca titlul capitolului IV este raspunderea civila, si nu raspunderea civila delictuala. Altfel spus legiuitorul
pare sa aiba in vedere in acest capitol si raspunderea contractuala, si intr-advear, in art. 1350, in primele 2 alineate, se
vorbeste de raspunderea contractuala. (al. (3) regleaza problema concursului dintre raspunderea delict si cea contractuala).

Ce este raspunderea?
Raspunderea este esentiala pentru organziarea sociala indiferent de categoria de norme.
Definim si libertatea si responsabilitatea in raport cu normele care reglementeaza activitatea sociala si avem
raspundere indiferent de tipul de norma incalcata, numai ca raspunderea va avea o configuratie specifica in raport cu fiecare
tip de norma.
Raspunderea juridica este acea forma care intervine atunci cand se incalca norma juridica. Raspunderea juridica este
chiar forta de constragere a statului cand se incalca norma juridica.
Raspunderea juridica:
a. de drept public
b. de drept privat

Raspunderea civila poate fi:

1. contractuala

34
 2. extracontractuala (este, in primul rand, raspunderea delictuala intrucat intr-un sens foarte larg am putea vorbi de
raspundere si cand nu se executa obligatii nascute din imbogatirea fara justa cauza, gestiunea de afaceri)

Terminologic, cand vorba de izvorul raspunderii delictuale, vorbim de delictul civil sau de faptul ilicit.
Cat priveste natura juridica, raspunderea delicutala este o sanctiune civila. Ea este diferita de pedeapsa civila sau de
pedeapsa penala. Intre ideea de sanctiune si ideea de pedeapsa exista o diferenta esentiala, pedeapsa are caracter intuitu
personae pentru ca este punitiva, ea se refera exclusiv la persoana care a incalcat norma juridica. Raspunderea delictuala, ca
sanctiune cu un continut patrimonial, reparatoriu, nu are caracter intuitu personae. Ca urmare, pentru repararea prejudiciului,
nu va raspunde doar autorul faptei ilicite, ci si mostenitorii acestuia.
Astfel inteleasa, raspunderea delictuala are mai intai o functie preventiva, constiinta ca se antreneaza raspunderea
daca prejudiciaza este de natura sa inhibie asemenea fapte pagubitoare.
In al doilea rand, intra in joc a doua functie si anume functia reparatorie in masura in care faptul ilicit s-a produs,
delictul s-a savarsit, paguba a fost realizata. Functia reparatorie este functia esentiala a raspunderii delictuale.
Raspunderea civila are 2 forme: contractuala si extracontractuala.
Care este raportul dintre ele?
Normele care reglementeaza raspunderea delictuala constituie dreptul comun al raspunderii civile. Ca urmare, ori de
cate ori nu exista reguli specifice care sa carmuisaca o forma oarecare de raspundere civila, se vor aplica regulile raspunderii
delictuale. Chiar si cand e vorba de raspundere contrctuala, daca nu sunt reguli specifice, se pot aplica in completare regulile
raspunderii delictuale.
Intre aceste forme exista o unitate de fundament, adica si intr-un caz si intr-altul, raspunderea este angajata ca urmare
a savarsirii unei fapte ilicite; fapta produce un prejudiciu; intre fapta si prejudiciu exista un raport de cauzalitate; de regula,
raspunderea este angajata pe baza vinovatiei faptuitorului.
Aceasta unitate de fundament nu inlatura diferentele dintre raspunderea delictuala si cea contractuala.
Principalele diferente intre cele 2 forme:
Sesi temeiul raspunderii este o fapta ilicita, in cazul raspunderii contractuale, fapta ilicita consta in incalcarea unei
obligatii nascute din contract, in timp ce in cazul raspunderii delictuale, fapta ilicita incalca obligatia de a nu pagubi pe
nimeni (neminem laedere)
Este posibil ca uneori aceasta obligatie generala negativa sa fie circumstantiata de prevederi legale fie in sensul
descrierii actiunilor care au caracter ilicit, fie in sensul instituirii unor actiuni obligatorii in situatii speciale astfel incat
inactiunea in acele situatii are caracter ilicit.
Important este ca si in absenta unor asemenea nuante normative, principiul general functioneaza, principiul rezumat
in sintagma neminem laedere.
Desi, la acest nivel diferenta pare simpla, exista anumite dificultati in legatura cu stabilirea continutului contractului.
Vom fi in prezenta unei raspunderi delictuale, ori de cate ori nu s-a incalcat o obligatie contractuala.
Este nevoie de un proces de interpretare a contractului pentru a vedea care sunt obligatiile care reies din contract. In
contract nu este doar ceea ce este scris, ci si ceea ce nu este scris. Va fi raspundere contractuala si in cazul obligatiilor
presupuse, dar neprevazute expres in contract.
Daca este vorba de perioada negocierii contractuale, cat timp nu s-a realizat o intelegere, raspunderea partilor va fi
delictuala, iar nu contractuala. Daca insa s-au realizat intelegeri partiale, incalcarea acelor intelegeri, chiar inainte de
incheierea contracutului final, va genera o raspundere contractuala, iar nu delictuala.
Daca partile unui contract, executandu-si obligatiile, produc prejudicii unor terte persoane, raspunderea partilor fata
de terti va fi delictuala, iar nu contractuala. Mai mult decat atat, daca o parte, cauzeaza un prejudiciu celeillalte parti a
contractului, dar fara legatura cu obligatiile contractuale, raspunderea va fi delictuala. Daca debitorul, cand creditorul vine
sa ceara plata, il bate pe creditor -> rasundere delictuala, poate chiar penala.
Exista diferente legate de mecanismul raspunderii.
Astfel sub aspectul capacitatii, cand este vorba de rapsundere contractuala trebuie sa tinem seama de regulile
capacitatii in materia actelor juridice. Are capacitate persoana care are 18 ani, sau are capacitate restransa de exercitiu
incepand cu varsta de 14 ani..
In materie delictuala, nu exista o limita de varsta pentru angajarea raspunderii delictuale, in masura in care exista
discernamant, se angajeaza raspunderea delictuala. Singura problema este cea legata de proba discernamantului. Pana la 14
ani, exista o prezumtie relativa de discernamant => victima poate proba, ca in fapt, desi persoana avea varsta sub 14 ani,
avea discernamant, ca urmare, raspundera poate fi angajata si sub varsta de 14 ani.
“Infans conceptus pro nato habetur qutioens de commodis eius agitur” nu se aplica intrucat nu se pot naste obligatii
pentru copil, ceea ce inseamna ca poate fi doar victima unei fapte ilicite.

35
 Cat priveste acelasi mecanism al raspunderii, este de observat ca in materie delcituala, nu este necesara punerea in
intarziere. In materie contractuala, este, de regula, necesara.
Tot in legatura cu raspunderea in materie delictuala, clauzele de neraspundere sunt nule, se admit doar in mod
exceptional. In materie contractuala, clauzele de neraspundere sunt valabile, in principiu.
Cat priveste intinderea raspunderii, in materie delictuala, functioneaza principiul repararii integrale a prejudiciului.
Altfel spus, autorul faptei raspunde si pentru paguba efectiva, si pentru benficiul nerealizat, si pentru prejudiciul actual si
cel viitor, si pentru daunele previzibile si pentru cele imprevizibile. In materie contractuala, de regula, se raspunde numai
pentru daunele previzibile.
Totusi, cand e vorba de dol, chiar si in materie contractuala se raspunde si pentru daune imprevizibile, numai ca dolul
trebuie sa fie dovedit de creditor.
O alta diferenta intre cele doua forme, in materie contractuala, sub aspectul laturii subiective, functioneaza o
prezumtie de culpa in sarcina debitorului. Creditorul nu trebuie sa dovedeasca vinovatia debitorului, se prezuma. Numai
daca vrea sa dovedeasca intentia, atunci sarcina probei apartine creditorului. In materie delictuala, sarcina probei vinovatiei
apartine intotdeuna victimei indiferent ca este vorba de intentie sau de culpa. In materie delictuala nu se prezuma nici culpa.
S-a facut discutia legata de mecanismul probatoriu diferit, cand e vorba de raspunderea in cazul obligatiilor de rezultat
si raspunderea in cazul obligatiilor de mijloace. Nu este vorba de dovada culpei, ci dovada faptei ilicite a neexecutarii in
cazul obligatiilor de rezultat.

In legatura cu aceste doua tipuri de raspundere se pune problema cumulului dintre rapsunderea contractuala si cea
delictuala.
Ce inseamna cumulul raspunderii contractuale cu cea delictuala?
Mai intai, nu este vorba de combinarea regulilor celor doua raspunderii intr-o singura actiune in repararea
prejudiciului. In al doilea rand, nu este vorba nici de folosirea succesiva a unei actiuni intemeiate pe raspunderea contratuala
si, dupa aceea, a unei actiuni intemeiata pe o raspundere delictuala pentru a acoperi o alta parte a prejudiciului.
Problema cumulului se refera la o problema de alegere. Termenul “cumul”, in realitate, se refera la posibilitatea
victimei de a alege intre temeiul delictual si cel contractual al raspunderii. O asemenea problema se poate pune numai atunci
cand este vorba de preexistenta unui contract intre autorul unui prejudiciu si victima. Aceasta problema se pune atunci cand
incalcarea contractului ar putea sa fie pentru victima un prilej de a invoca raspunderea delictuala daca aceasta ar fi mai
avatanjoasa.
Poate creditorul unei obligatii incalcate de debitor sa ceara repararea prejudiciului pe teren delictual, desi intre ei este
un contract? Art. 1350 al (1) prevede. asadar, regula noncumulului celor doua raspunderi sau mai bine zis raspunderea
contractuala exclude raspundera delictuala. Daca sunt intrunite cerintele pentru angajarea raspunderii contractuale, nu se
poate recurge la o actiune in raspundere delictuala.
O exceptie de la aceasta regula, exista atunci cand fapta de neexcutare a unei obligatii contractuale constituie, in
acelasi timp, infractiune. Intr-o asemenea ipoteza, in procesul penal, victima, poate sa porneasca actiunea civila, dar fiind
in procesul penal, temeiul nu va putea fi contractual, ci delictual. Daca victima face actiunea civila pe cale separata, i se
recunoaste posibilitatea de a alege intre temeiul delictual si cel contractual. Este o exceptie de la regula evocata anterior.
Mai exista o ipoteza in care, chiar in procesul penal, aceasta alegere este posibila, si anume cand este vorba de un
minor ca victima, caz in care actiunea civila se porneste din oficiu in procesul penal. Intr-o asemenea ipoteza, fiind vorba
de o prevedere in favoarea minorului, ea nu ar putea fi interpretata in defavoarea minorului. Astfel, dreptul de alegere se
pastreaza si in cazul minorului.

Curs 6 – 6.11.2013

Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie

Se răspunde delictual numai pentru fapta proprie, în mod excepţional putând fi antrenată răspunderea pentru fapta
altei persoane sau pentru prejudiciul cauzat de lucruri, de animale sau de ruina edificiului. Dar, pentru că răspunderea pentru
fapta proprie este regula, tot ceea ce cârmuieşte această răspundere este aplicabil mutatis mutandis şi în cazul formelor
speciale de răspundere delictuală.

Răspunderea delictuală pentru fapta proprie presupune respectarea a patru cerinţe:

 Să existe o faptă ilicită
 Să se constate un prejudiciu

36
  Să se identifice legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu
 Vinovăţia subiectului care săvârşeşte fapta ilicită

Uneori se adaugă o a 5-a condiţie: discernământul. În realitate, discernământul este o precondiţie a vinovatiei.

I. Fapta ilicită
Necesitatea existentei faptei ilicite este expres mentionata in art. 1357 NCC si este reluata in alte texte care
reglementeaza raspunderea delictuala. O importanţă deosebită trebuie să acordăm art. 1349 alin. (1) în care se precizează că
aspectul ilicit trebuie să fie analizat în corelaţie cu regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune. În
continuare se adaugă că această condiţie este impusă pentru a nu se aduce atingere printr-o acţiune/ inacţiune intereselor
legitime ori drepturilor unei alte persoane.
Există 2 elemente care caracterizează fapta ilicită:
 Raportarea comportamentului uman la normele legale şi la obiceiurile locului; Când este vorba
despre norme legale trebuie să ţinem seama nu numai de dreptul intern, ci şi de acele sisteme normative în
care dreptul intern este integrat: sistemul normativ european al drepturilor omului (Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului şi Jurisprudenţa CEDO), dreptul european, intrucat, in calitate de stat membru UE,
Romania primeste normele europene in dreptul intern.
 Cauzarea unui prejudiciu prin respectiva faptă ilicită, concretizat în vătămarea dreptului /
interesului legitim aparţinând unei alte persoane; Prejudiciul poate consta nu doar în vătămarea unor
drepturi subiective, ci şi în vătămarea unor interese legitime (Legiuitorul a consacrat o idee din doctrina si
jurisprudenta anterioare NCC, conform careia, în măsura în care un interes, chiar dacă nu este recunoscut
ca un drept subiectiv propriu-zis, este totuşi legitim, iar prin stabilitatea pe care o are, se aproprie de
conţinutul juridic al unui adevărat drept subiectiv, astfel încât vătămarea lui conferă faptei caracter ilicit)
Conform art. 1349 alin (1) fapta ilicită presupune o acţiune sau o inacţiune omenească.
 În ceea ce priveşte acţiunea, caracterul ilicit al acesteia rezultă din simpla încălcare a obligaţiei
generale negative (neminem laedere). Uneori, acţiunea poate să dobândească valenţă ilicită şi printr-o
analiză a unor norme legale care completează şi nuanţează obligaţia generală negativă.
 În ceea ce priveşte inacţiunea ca faptă ilicită, nu este suficientă raportarea la obligaţia negativă
generală, valenţa ilicită a inacţiunii rezultând numai dacă există o obligaţie legală de a acţiona, altfel spus,
o normă legală impune o anumită acţiune în sarcina unui subiect de drept într-o situaţie dată. Inactiunea,
incalcand obligatia legala de a actiona, dobandeste caracter ilicit. Logica este fireasca, pentru ca in absenta
unei obligatii legale de a actiona, tot ceea ce facem are caracter ilicit, ceea ce este absurd.

Astfel inteleasa, fapta ilicită reprezintă temeiul răspunderii delictuale. În anumite situaţii însă, caracterul ilicit al faptei
poate fi înlăturat, astfel încât nu va mai fi generată răspunderea delictuala.
Există 5 cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei:
1. Legitima apărare
2. Starea de necesitate
3. Activitatea impusă sau permisă de lege şi ordinul superiorului
4. Consimţământul victimei
5. Exercitarea unui drept subiectiv

Legitima apărare + Starea de necesitate

În ceea ce priveşte legitima apărare şi starea de necesitate, se vor aplica dispoziţiile prezente în materia penală,
adăugându-se o serie de nuanţe prezente la art. 1360-1362 NCC:
 Conform art 1360: alin (1) – nu datorează despăgubire cel care fiind în legitimă apărare, a cauzat
agresorului un prejudiciu;
 Alin (2) al art. 1360– cel care a săvârşit o infracţiune prin depăşirea limitelor legitimei apărări va
putea fi obligat la plata unei indemnizaţii adecvate şi echitabile (se justifică în această situaţie reducerea
cuantumului despăgubirilor la o indemnizaţie)
 Conform art 1361, reparaţia nu se va mai datora pe temeiul răspunderii delictuale (fapta nu mai are
caracter ilicit), însă în măsura în care cel aflat în stare de necesitate s-a îmbogăţit, prin sărăcirea altei persoane,
atunci va trebui să restituie valoarea îmbogăţirii (vezi prelegerea anterioară în acest sens)
37
  În ceea ce priveşte art 1362, textul trimite pe de-o parte la ideea înlăturării caracterului ilicit al
faptei, dar face şi o corelaţie între răspundere şi îmbogăţirea fără justă cauză: „dacă, în cazurile prevăzute la
Art. 1360 alin. (2) şi Art. 1361, fapta păgubitoare a fost săvârşită în interesul unei terţe persoane, cel prejudiciat
se va îndrepta împotriva acesteia în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.”
 Art. 1363 redă o formă particulară a stării de necesitate: „O persoană se poate exonera de răspundere
pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului comercial dovedind că divulgarea a fost impusă de
împrejurări grave ce priveau sănătatea sau siguranţa publică.” Este vorba de o ipoteza in care persoana este
legata de secretul comercial, dar, chiar daca il divulga, fapta nu are caracter ilicit in ipoteza in care divulgarea
a fost impusa de imprejurari grave ce priveau sanatatea sau siguranta public.

Activitatea impusă ori permisă de lege şi ordinul superiorului

Este reglementată în art. 1364; Activitatea impusă/ permisă de lege şi ordinul superiorului nu înlătură caracterul ilicit
al faptei în ipoteza în care făptuitorul putea să îşi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale săvârşite în asemenea
împrejurări. Aceste elemente (activ. Impusă/permisă de lege şi ordinul superiorului) înlătură caracterul ilicit al faptei în
măsura în care făptuitorul nu şi-a putut da seama că fapta îşi păstrează caracterul ilicit.
Cat priveste ordinul superiorului, dacă există o relaţie de subordonare ierarhică, cel ce primeşte un ordin din partea
superiorului, în mod normal trebuie să îl execute. Dacă ordinul este vădit ilegal, atunci cel subordonat este îndreptăţit să
refuze executarea. Dacă totuşi execută acel ordin, atunci fapta îşi păstrează caracterul ilicit. In functie de circumstante, de
particularitatile persoanelor implicate se apreciaza de la caz la caz in ce masura subordonatul putea sa aprecieze caracterul
ilicit si sa refuze executarea.
In ipoteza in care legea impune / permite o acţiune, destinatarul prescripţiei legale ar fi îndreptăţit să refuze respectarea
legii. Se poate vorbi de o faptă ilicită săvârşită în executarea unei prevederi legale ? Pentru a afla răspunsul, trebuie să ne
uităm la ierarhia normelor juridice, precum şi la faptul că sistemul de drept intern este integrat în sisteme de drept mai largi.
Dacă este vorba despre o normă juridică secundară (HG, ordin de ministru), atunci aceasta ar putea să încalce legea
(ca act juridic al Parlamentului + ordonanţele Guvernului): dacă persoana care execută o normă cuprinsă într-o Hotărâre de
Guvern îşi dă seama că aceasta este contrară legii, atunci poate refuza executarea ei, dacă însă execută, se poate naşte o
faptă cu caracter ilicit, apreciindu-se de la caz la caz.
In situatia in care o persoană săvârşeşte o faptă impusă de norma primară, dar care este în contradicţie cu norma
europeană (de drept european sau drepturile omului), fapta este licită în raport de dreptul intern, însă ilicită în raport cu
norma europeană. În acest caz, caracterul ilicit al faptei este înlăturat dacă ne vom raporta la o persoană alta decât Statul
român (într-o asemenea ipoteză, statul, prin Parlament ar fi trebuit să pună de acord norma internă cu cea europeană).
Victima, în măsura în care nu poate obţine despăgubiri de la autorul faptei, se poate îndrepta împotriva Statului, cel care a
cauzat fapta ilicită de a nu pune în acord dreptul intern cu cel european. Într-o asemenea situaţie, invocarea receptării normei
europene în dreptul intern nu ar trebui să fie luată în seamă, întrucât nu se poate pretinde persoanei fizice sau persoanei
juridice să facă o ierarhizare a normelor interne şi a celor internaţionale.
Constatarea este valabilă şi pentru ipoteza în care subiectele de drept în cauză ar fi ele însele organe ale statului. Cu
excepţia instantelor de judecată, care au competenţa de a aplica direct şi normele de drepturile omului şi cele europene,
celelalte organe nu au această competenţă.
Dacă există o decizie a Curţii Constituţionale sau a CEDO prin care s-a constatat că o normă internă este contrară
normelor europene din momentul publicării deciziei, nu se mai poate înlătura caracterul ilicit al faptei pe temeiul normei
declarate în contradictoriu cu norma europeană.

Exercitarea unui drept subiectiv

Este firesc ca o persoană care exercită un drept subiectiv să invoce această împrejurare pentru a nu răspunde delictual.
Altfel spus,exercitarea unui drept subiectiv inlatura caracterul ilicit al unei fapte. Art. 1353 adaugă în final faptul că, dacă
dreptul este abuziv exercitat atunci caracterul ilicit al faptei nu mai este înlăturat.
Un drept subiectiv civil conferă titularului său o serie de prerogative, adica anumite posibilitati de a actiona,
posibilitati legitime. Dar, exercitarea acestor atribute, în mod neţărmurit, până la limita extremă a posibilităţilor, riscă să
intre în conflict cu sfera de exercitare a drepturilor altor persoane.
Daca fiecare persoana si-ar exercita drepturile in mod netarmurit, s-ar crea un conflict permanent in societate. Fiecare
isi poate exercita drepturile pana acolo unde este intalnita sfera de exercitare a drepturilor altei persoane.

38
 După cum ştim, dreptul subiectiv civil are două tipuri de limite: o limită externă - pur teoretică, care are în vedere un
subiect de drept extras din societate (în lume ar exista un singur drept) şi o limită internă, determinată de confluenţa sferelor
de exercitare a drepturilor mai multor persoane.
Dreptul este normal exercitat în limita sa internă (neputându-se în acest context vorbi despre faptă ilicită), de la limita
internă şi până la cea externă vorbim despre abuzul de drept (abuzul de drept generează o formă specială de răspundere
delictuală), iar dincolo de limita exterioară a exercitării dreptului ne aflăm în situaţia lipsei dreptului, săvârşirii unei fapte
ilicite propriu-zise (care atrage răspundere delictuală de drept comun).

Consimţământul victimei

Reprezintă aşa-numitele clauze de nerăspundere sau de limitare a răspunderii delictuale. Nu este vorba de convenţii
ce se încheie după ce fapta ilicită s-a produs, ci despre convenţii încheiate anterior (în sensul că partile convin în măsura în
care se produc fapte ilicite fie sa nu se antreneaze răspunderea, fie prin care se limitează).
În materie delictuală, asemenea convenţii sunt nule în măsura în care este vorba de fapte săvârşite cu intenţie sau
culpă gravă, conform art. 1355 alin (1). În măsura în care este vorba de fapte ilicite săvârşite din simplă imprudenţă, atunci
asemenea clauze sunt valabile (alin.2 al aceluiaşi art. 1355), însă în situaţia în care aceste clauze au ca obiect fapte ilicite
prin care se cauzează prejudicii integrităţii fizice ori psihice ori sănătăţii persoanei ele devin nule (alin. 3 art. 1355). Numai
legiuitorul este îndreptăţit într-o asemenea situaţie să înlăture sau să diminueze răspunderea.

II. Prejudiciul (art. 1357, 1349, 1391 NCC)

Cea de-a doua condiţie a răspunderii este expres prevăzută în art 1357.
Această condiţie are o dublă valenţă: prejudiciul reprezintă o condiţie a răspunderii delictuale + prejudiciul pune
problema reparării - ceea ce ţine de efectele răspunderii delictuale, de unde rezultă faptul că, prejudiciul are relevanţă pe
terenul angajării răspunderii, iar apoi are relevanţă în legătură cu obligaţia de reparare (principalul efect).
Prejudiciul = condiţie a răspunderii delictuale
Prejudiciul este rezultatul negativ al faptei ilicite constând în vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.
Exemplu, in materia obligaţiei de întreţinere, există creditori ai obligaţiei de întreţinere expres prevăzuţi de lege:
copilul este creditorul obligatiei de intretinere în raport cu părintele (debitor al acestei obligaţii). Dacă în urma unei fapte
ilicite, debitorul obligaţiei de întreţinere decedează, atunci creditorul obligaţiei de întreţinere a fost vătămat într-un drept
subiectiv. Dacă însă victima avea în întreţinere un copil faţă de care nu exista raport de filiaţie, atunci autorul faptei ilicite
va răspunde pentru încălcarea unui interes legitim faţă de acel copil. Copilul se bucura de o situatie de fapt asemenatoare cu
cea a copilului legat printr-un raport de filiatie. Interesul legitim se aseamănă în această situaţie cu dreptul subiectiv,
incalcarea acestui intere are semnificatia unui prejudiciu.
Conform art. 1390 alin. (2) are dreptul la despăgubire şi persoana căreia victima îi acorda întreţinere în mod curent
(=arată stabilitatea întreţinerii si determina asimilarea interesului legitim cu dreptul subiectiv)
Cea mai importantă problemă care se pune în legătură cu prejudiciul, este diferenţa dintre prejudiciul material şi
prejudiciul moral, diferenţă ce naşte întrebarea: este prejudiciul moral susceptibil de reparare materială ? Deşi răspunsurile
oferite în decursul timpului au fost oscilante.
Dupa intrarea in vigoare a VCC, s-a acceptat ca este suceptibil de reparatie patrimoniala prejudiciul nepatrimonial.
Cand a fost instaurat regimul comunist, fosta Instanta Suprema a emis o decizie in care a statuat ca prejudiciul moral nu este
susceptibil de reparatie patrimoniala. La un deceniu de la adoptarea acestei decizii, in practica judiciara s-a observat ca
informatia genereaza situatii de viata inechitabile. Ca urmare, in practica judiciara au fost adoptate solutii pentru a tempera
riguarea acestui principiu.
In ipoteze in care a fost vorba de vatamarea sanatatii, s-a spus ca dincolo de prejudiciul material, victima e
indreptatita la o compensare a deficitului de viata sociala determinata de pierderea suferita. Chiar daca persoana poate sa isi
reia activitatea, face un efort suplimentar fata de ceilalti. Acest supliment justifica o reparare materiala.
In NCC s-a statuat în mod clar că dreptul personal nepatrimonial justifică în împrejurări speciale o reparare materială
(vezi art. 253 alin. 4). Textul reglementeaza, de principiu, posiblitatea de acordare a unor despagubiri materiale pentru
prejudicii morale.
În materia răspunderii delictuale, există art 1391 care introduce nuanţări faţă de art. 253 (care rămâne valabil indiferent
de natura drepturilor încălcate). Conform alin (3) al art. 1391 nu pot fi cedate drepturile litigioase care au ca obiect daune
morale, o astfel de convenţie fiind nulă. Se poate ceda dreptul respectiv dacă a existat o convenţie în acest sens.

39
 Prejudiciul presupune problema reparării
Obligatia de reparare a prejudiciului se naste daca sunt indeplinite toate cele patru conditii pentru nasterea faptei
ilicite.
Există 2 condiţii pentru ca prejudiciul să fie reparat:
 Să fie cert sau cel puţin determinabil. Sub imperiul vechiului cod civil nu se admitea repararea
prejudiciului determinabil. Este cert în măsura în care există siguranţa producerii lui (fie s-a produs, fie e vorba
de un prejudiciu viitor care se va produce cu siguranţă). Spre exemplu, daca o persoana sufera o vatamare si se
pune problema sa i se acorde o indemnizatie pentru aceata paguba, nu este vorba doar de timpul scurs pana la
momentul judecatii, ci si de viitor, intrucat prejudiciul este sigur. NCC admite si ipoteza in care prejudiciul
eventual poate fi reparat. Art. 1385 alin (4) prevede o reparaţie proporţională în raport cu gradul de probabilitate
privind obţinerea avantajului ori evitarea pierderii („Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a
obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului
ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.”)
 Prejudiciul să nu fi fost reparat încă. Această condiţie are în vedere câteva situaţii speciale. De
regulă, prejudiciul se repară chiar de către autorul faptei ilicite. Sunt situaţii însă, când prejudiciul este reparat
de către alte persoane, astfel încât în acele situaţii îşi are aplicabilitate condiţia.
Cei care pot repara prejudiciul sunt:
1. Sistemele de asigurări sociale
2. Societăţile de asigurări private
3. Persoane fizice sau juridice, altele decât autorul

Sistemele de asigurări sociale

Regula este ca autorul faptei va putea fi tras la răspundere numai pentru diferenţa dintre valoarea reală a prejudiciului
şi plata/despagubirea făcută de sistemul asigurărilor sociale. (sistemul asigurărilor sociale are o acţiune în regres împotriva
autorului faptei pentru valoarea plătită victimei)

Societăţile de asigurări private

Trebuie sa tinem seama de doua distinctii: cine este asigurat (autorul sau victima), iar cand e asigurata victima, trebuie
sa vedem daca este o asigurare de persoane sau de bunuri.
Este posibil ca autorul faptei ilicite poate fi asigurat pentru răspundere delictuală (în materie auto această asigurare
este obligatorie). Într-o asemenea ipoteză, asiguratorul nu are o acţiune în regres faţă de autor, pentru că tocmai plata
asiguratorului este raţiunea/rostul asigurării.
În măsura în care victima este cea asigurată:
 Dacă este vorba de o asigurare de persoane, sistemul de asigurări private nu poate să ceară de la
autor printr-o acţiune în regres valoarea asigurării plătite, dar victima va putea să ceară de la autor diferenţa
dintre valoarea primită de la asigurator şi valoarea reală a prejudiciului.
 Dacă este vorba de o asigurare de bunuri (un bun al victimei), victima poate să ceară de la autor
diferenţa dintre valoare primită de la asigurator şi valoarea reală a prejudiciului, sistemul de asigurări private,
având în această ipoteză o acţiune în regres faţă de autor.

Persoane fizice sau juridice, altele decât autorul

Când un terţ plăteşte despăgubirea, fără a fi vorba despre un raport de asigurare, acesta ar putea să facă fie o
liberalitate, fie ar putea să îl împrumute pe autor. În acest caz victima prejudiciului ar putea cere de la autor numai diferenţa
dintre valoarea primită de la terţ şi valoarea reală a prejudiciului. Relaţia dintre autor şi terţ depinde de intenţia cu care s-a
făcut plata.

Principiile reparării prejudiciului

1. Principiul reparării integrale a prejudiciului, spune că autorul prejudiciului este obligat să acopere prejudiciul
efectiv (damnum emerges), beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans), precum şi daunele previzibile + daunele
imprevizibile. Astfel, se face diferenţă între răspunderea delictuală şi răspunderea contractuală, în cazul celei din urma
reparandu-se numai daunele previzibile. Daca e vorba de dol, si in materie contractuala se repara si pagubele imprevizibile.
Reparaţia nu este integrală în cazul prejudiciului eventual. Desi este susceptibil de reparatie, prejudiciul se repară
proporţional cu probabilitatea producerii prejudiciului.

40
 2. Principiul reparării în natură. Acest principiu presupune restabilirea situaţiei anterioare. De cele mai multe ori, o
perfectă restabilire nu este posibilă. Alteori, victima nu are interesul reparării în natură. În asemenea situaţii se recurge la o
reparare prin echivalent a prejudiciului. Aceste două modalităţi de reparare sunt prevăzute expres în art 1386.
În ceea ce priveşte repararea prin echivalent, aceasta presupune doua cai prin care poate fi stabilită: înţelegerea
părţilor (presupune îndeplinirea condiţiilor de validitate cerute pentru orice contract), sau pe cale judiciară. Judecătorul
trebuie să ţină seama de mai multe elemente: evaluarea se face printr-o sumă globală (ipoteza in care prejudiciul s-a produs
deja); când e vorba de un prejudiciu viitor evaluarea se face prin sume periodice; există şi situaţii în care deşi este vorba de
un prejudiciu viitor, se face o evaluare printr-o sumă globală; diferenţa dintre suma globală şi prestaţiile periodice e relevantă
sub prisma autorităţii de lucru judecat a hotărârii prin care s-au stabilit prejudiciile. Autoritatea de lucru judecat lucreaza
cand exista tripla identitate de parti, de cauza si de obiect in cazul unui litigiu. Daca s-au judecat doua persoane pe aceleasi
temei juridic si de fapt au cerut acelasi lucru, ulterior aceleasi persoane nu se mai pot judeca pentru aceleasi cauze, pe acelasi
obiect.
Când e vorba de acordarea prejudiciului printr-o suma globală, de regulă, funcţionează pe deplin autoritatea de lucru
judecat a hotărârii. S-ar putea pune problema unei noi acţiuni în despăgubire numai dacă ulterior pronuntarii hotararii
judecatoresti aceeaşi fapta ilicita ar fi produs un prejudiciu suplimentar.
Când e vorba de prestaţii periodice, autoritatea de lucru judecat are doar forţă provizorie. Hotărârea pronunţată se
bucura de o asemenea autoritate numai cât timp nu s-au schimbat împrejurările de fapt. Daca acestea se schimba, se poate
cere ulterior fie mărirea despăgubirii, fie diminuarea, fie sistarea lor.
Prejudiciul cauzat prin vătămarea integrităţii corporale a persoanei.
În NCC există numeroase reglementări în acest sens:
 Victima şi-a pierdut total/parţial capacitatea de muncă
 Victima, deşi nu şi-a pierdut capacitatea de muncă, ea trebuie să facă un efort suplimentar/special
pentru a obţine aceleaşi rezultate
 Victima este o persoană minoră
 Victima decedează şi se pune problema persoanelor aflate în întreţinerea victimei fie pentru că
aveau un drept în acest sens, fie pentru că aveau un interes legitim.

III. Raportul de cauzalitate

Cauzalitatea nu este o chestiune strict juridică, dar atunci când vorbim despre răspundere ea trebuie înţeleasă în acest
sens. În absenţa ei nu va putea fi angajată răspunderea delictuală.
Pentru a identifica raportul de cauzalitate se impun anumite precizări:
 În domeniul răspunderii delictuale ne interesează nu orice fel de cauză, ci doar fapta omenească
(acţiune/inacţiune)
 Fiind vorba de o faptă omenească, ea e insolubil legată de procesele de conştiinţă care însoţesc
acţiunea/inacţiunea. Sub aspect cauzal, ne interesează numai fapta omenească privită ca element obiectiv,
făcând abstracţie de elementele subiective care o însoţesc.
 În antecedenţa cauzală a prejudiciului există, de regulă, mai multe acţiuni/inacţiuni omeneşti, astfel
încât se impune extragerea acelora care se află într-un raport real de cauzalitate cu prejudiciul.
 Această selecţie se realizează cu ajutorul legiuitorului, care oferă în acest sens o serie de criterii. În
Codul Penal avem reglementări privind instigarea, complicitatea, tăinuirea şi favorizarea infractorului, de unde
rezultă implicit că atunci când este vorba de un prejudiciu nu va răspunde numai autorul faptei ilicite, ci şi
instigatorul, complicele, tăinuitorul ori favorizatorul (in acest ultim caz se pune problema impiedicarii repararii
prejudiciului). În completare, art 1369 NCC oferă criterii pentru identificarea persoanelor responsabile.
 Chiar atunci când legiuitorul nu oferă el criteriul pentru selecţia elementelor cauzale, această
selecţie trebuie să fie realizată pe baza unor criterii. S-a propus, în acest sens, diferenţierea între cauze directe/
indirecte, cauze imediate/mediate, cauze şi condiţii; tendinţa dominantă este aceea că o acţiune/inacţiune
omenească are valoare cauzală indiferent dacă este principală sau secundară, imediată sau mediată, directă sau
indirectă, precum şi dacă este cauză sau o simplă condiţie, vorbindu-se astfel de teoria complexului cauzal. Se
spune că trebuie să reţinem ca având valoare ilicită toate acele acţiuni/ inacţiuni omeneşti legate unele de altele
insolubil, astfel încât în absenţa uneia dintre ele nu s-ar fi produs prejudiciul, de unde rezultă faptul că va
răspunde persoana care, prin acţiune sau inacţiune s-a integrat în complexul cauzal si a determinat producerea
prejudiciului. În ultimă instanţă, aprecierea judecătorului va juca un rol important. Deşi cauzalitatea este un
element obiectiv, se pune o problemă de cunoaştere a cauzalităţii, ce ţine de subiectivitatea judecătorului. Ideal

41
 este ca stabilirea legaturii de cauzalitate sa includa cat mai multe elemente obiective si cat mai putine elemente
subiective.

IV. Vinovăţia

Vinovăţia reprezintă atitudinea subiectivă negativă a autorului faptei ilicite în legătură cu fapta sa şi cu urmările
acesteia, fiind o condiţie a antrenării răspunderii delictuale expres menţionată în art 1357 NCC. De asemenea, trebuie sa
avem in vedere art. 1547: faptuitorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat din culpa sau cu intentie.
În plus, trebuie să avem în vedere faptul că vinovatia este o condiţie a răspunderii civile, nu doar a răspunderii
delictuale.
În vechiul cod civil, din punct de vedere terminologic se folosea, în special, fie termenul de „greşeală”, fie cel de
„culpă” pentru a desemna vinovăţia. NCC a unificat terminologia juridică privind vinovăţia, pentru a exista concordanţă
între răspunderea civilă şi cea penală (se reţine astfel în cazul răspunderii delictuale: intenţia şi culpa - precum şi formele de
culpă: imprudenţa (culpa cu prevedere din materia penală) şi neglijenţa (culpa simplă), noţiuni definite în materie penală).
Spre deosebire de dreptul penal, formele de vinovăţie nu au relevanţă sub aspectul întinderii reparaţiei la care este
dator autorul faptei ilicite. In timp ce in dreptul penal, formele de vinovatia influenteaza intinderea reparatiei, in dreptul civil
se repara la fel indiferent de formele de vinovatie. Se repara prejudiciul pentru faptele savarsite si cu cea mai usoara forma
de culpa.
Vinovăţia presupune două elemente:
 Un element intelectiv (ce ţine de cunoaştere)
 Un element volitiv (ce ţine de voinţă)

Elementul intelectiv
Trebuie să avem în vedere nivelul de cunoaştere la care a ajuns la un moment dat societatea, precum şi nivelul de
cunoaştere concret al autorului faptei ilicite. Între aceste două niveluri de cunoaştere există o strânsă legătură (nu putem sa
pretindem autorului faptei sa stie mai mult decat omenirea la un moment dat, dar nu putem sa ii pretindem nici sa stie tot ce
stie omenirea). Sub aspectului gradului concret de cunoaştere, avem nevoie de criterii pentru a stabili vinovăţia (când este
vorba de culpă), punându-se problema să arătăm semnificaţia expresiei „trebuia şi putea să cunoască”, precum şi a expresiei
„a prevazut, dar a considerat în mod uşuratic că nu se produce”. În acest sens, trebuie să ţinem seama de modelul mediu, al
bunului gospodar sau al omului celui mai diligent. În acest sens, în NCC se adaugă faptul că acest model al bunului gospodar
trebuie corelat cu împrejurările de fapt prevăzute la art 1358 („Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările
în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost
cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.”). Cand este vorba de un profesionist, rigoarea aprecierii culpei
este una ridicata.
În legătură cu acest aspect intelectiv, se mai pune problema discernământului. Când este vorba despre persoane lipsite
de discernământ, dimensiunea intelectiva a vinovatiei este anulata (persoanele fara discernamant nu raspund). Absenţa
discernământului presupune o analiză diferită în raport cu anumite categorii de persoane: în funcţie de vârstă, până la 14 ani
se prezumă absenţa discernământului, iar după 14 ani se prezumă prezenţa discernământului. Consecinta este ca adaca
autorul vrea sa invoce existenta dicernamantului si are peste 14 ani, va trebuie sa faca el dovada; daca are sub 14 ani, victima
trebuie sa faca dovada discernamantului.
In cazul interzisului judecătoresc, conform art. 1366 alin. (1) acesta este asimilat minorului sub 14 ani,altfel spus se
prezuma ca nu are discernamant. Este sarcina victimei sa faca dovada ca interzisul a avut discernamant. Trebuie să ţinem
cont în această problemă şi de prevederile art. 1367 (prezenţă pasageră a discernământului): „Cel care a cauzat un prejudiciu
nu este răspunzător dacă în momentul în care a săvârşit fapta păgubitoare era într-o stare, chiar vremelnică, de tulburare a
minţii care l-a pus în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale. Cu toate acestea, cel care a cauzat prejudiciul este
răspunzător, dacă starea vremelnică de tulburare a minţii a fost provocată de el însuşi, prin beţia produsă de alcool, de
stupefiante sau de alte substanţe”. Aceasta este o situatie diferita de cea a persoanei in care in mod normal are discernamaant,
dar in mod pasager ii lipseste discernamantul. Victima poate face dovada faptului ca la momentul savarsirii faptei nu a avut
discernamant.
Deşi, în mod normal, absenţa discernământului îl exonerează de răspundere pe autor, totuşi, nu întotdeauna îl
exonerează de repararea prejudiciului. Deşi nu are discernământ, autorul are o stare materială foarte bună comparativ cu cea

42
a victimei, punându-se astfel în discuţie o problemă de echitate. Codul Civil, plecând de la o jurisprudenţă considerată a
avea un rol important, aplică aceste reguli de echitate prin art. 1368 care consacră două idei:
a) această indemnizaţie are caracter subsidiar (autorul incapabil va fi obligat la repararea
prejudicului numai dacă nu există o altă persoană responsabilă)
b) dacă va fi obligat la reparare, atunci nu va fi vorba de o reparare integrală, ci de o
indemnizatie intr-un cuantum echitabil, in raport cu starea patrimoniala a partilor (singurul caz in care se
tine cont de starea patrimoniala a partilor pe temeiul raspunderii delictuale).

Curs 7 13.11.2013

Elementul volitiv – daca este vorba despre o fapta omeneasca, vointa joaca un rol primordial pentru a transforma
perceptia intelectuala in actiune sau inactiune. Ca urmare, nu putem vorbi despre vinovatie in afara elementului volitiv. Este
motivul pentru care atunci cand vointa faptuitorului nu este libera, vinovatia este inlaturata. Altfel spus, libertatea este o
preconditie a vinovatiei. Din aceasta perspectiva, ori de cate ori nu exista discernamant, nu exista nici libertate. Daca
faptuitorul nu are reprezentarea corecta a realitatii pe baza discernamantului sau normal nu se mai poate vorbi nici de
libertatea vointei. Exista o legatura intre elementul intelectiv si cel volitiv.
Dincolo de aceasta dimensiune a libertatii vinovatiei conditionate de discernamant, exista anumite imprejurari cand,
desi faptuitorul are discernamant, vointa lui nu este libera. Este vorba despre imprejurari care inlatura vinovatia.
Nu trebuie sa confundam imprejurarile care inlatura vinovatia cu cele care inlatura caracterul ilicit al faptei. In schimb,
exista o interferenta, iar uneori chiar o suprapunere intre imprejurarile care inlatura vinovatia si cele care inlatura raportul
de cauzalitate.
De multe ori se foloseste notiunea de „cauze care inlatura raspunderea”, dar in sfera acestei notiuni intra 3 categorii
diferite de cauze:
 daca e inlaturat caracterul ilicit al faptei, raspunderea este inlaturata
 daca e inlaturat raportul de cauzalitate, raspunderea este inlaturata
 daca nu exista vinovatie, de regula, raspunderea este inlaturata

Cauzele care inlatura raspunderea:

1. cazul fortuit
2. forta majora
3. fapta victimei si fapta tertului daca au fie valoarea fortei majore, fie valoarea cazului fortuit

• In toate aceste cauze este vorba despre imprejurari exterioare faptuitorului, de concurenta altor factori cauzali.
• Daca este vorba despre fapta tertului sau de fapta victimei, acestia sunt factori cauzali umani care se alatura actiunii
sau inactiunii faptuitorului.
• Daca este vorba despre forta majora sau cazul fortuit, este vorba, de regula, de actiunea unor factori natural, sau de
declansarea unor energii care scapa de sub controlul omului.

Codul civil vorbeste despre forta majora si despre cazul fortuit in art. 1351:

 Alin. (1) nu precizeaza care element al raspunderii este inlaturat. Aceste imprejurari, de la caz la
caz, pot inlatura:
 raportul de cauzalitate
 vinovatia;
 diferenta dintre forta majora si cazul fortuit sta in calificarea diferita a unor caractere: imprevizibil,
invincibil si inevitabil:
 forta majora - eveniment absolut invincibil si inevitabil si in general imprevizibil; aceste
caractere se raporteaza la toata lumea, nu doar la persoana faptuitorului
 cazul fortuit - eveniment relativ invincibil, inevitabil si imprevizibil; caracterele se raporteaza la
persoana faptuitorului.
 Cand este vorba de definirea cazului fortuit, cele doua cerinte ale raspunderii (raportul de
cauzalitate si vinovatia) se intrepatrund. Conform art.1351 alin. (3) observam mai intai ca este vorba despre un
eveniment, ceea ce inseamna ca avem mai intai de-a face cu un factor cauzal. Dar apoi se adauga ca acest eveniment
nu poate fi prevazut de faptuitor ceea ce trimite la ideea de vinovatie, mai exact la ideea de culpa.
43
  Forta majora si cazul fortuit inlatura de fapt culpa. Atunci cand faptuitorul prevede rezultatul
faptului si il urmareste sau cel putin il accepta, nu se mai pune problema ca o imprejurare viitoare sa inlature
vinovatia. Cand e vorba de intentie, vinovatia este stabilita in mod clar si indubitabil. Numai cand intram in zona
de apreciere pe care o presupune culpa aceste doua imprejurari au relevanta, pentru ca ele impiedica faptuitorul sa
prevada rezultatul faptei sau il impiedica sa adopte o conduita prin care sa impiedice/inlature rezultatul faptei desi
prevazuse rezultatul.
 Din aceasta perspectiva, forta majora si cazul fortuit au semnificatia anularii culpei si prin asta
previn declansarea raspunderii.
 Aceasta analiza este necesara doar daca nu ajungem la concluzia ca cele doua evenimente inlatura
chiar raportul de cauzalitate. Daca in urma analizei situatiei de fapt se constata ca forta majora/cazul fortuit este
singura cauza care a produs prejudiciul, asta inseamna ca actiunea sau inactiunea faptuitorului nu are valoare
cauzala. Daca este inlaturat raportul de cauzalitate, stabilirea vinovatiei nu mai este necesara.
 De aceea, pentru a nuanta, adaugam ca forta majora si cazul fortuit:
 fie au doar valoarea de a perturba procesul psihic al faptuitorului fara a influenta producerea
prejudiciului;
 fie reprezinta o cauza concurenta impreuna cu fapta ilicita;
 fie este singura cauza a prejudiciului.
 In primele doua cazuri analiza vinovatiei este utila, in ultimul caz nu.
 Dar chiar si in primele doua cazuri, aceasta virtute este la randul ei inlaturata daca cele doua
evenimente, forta majora si cazul fortuit au fost declansate de o actiune anterioara a faptuitorului. Intr-o asemenea
situatie cele doua imprejururari nu mai au virtutea de a inlatura vinovatia pentru ca au fost declansate printr-o actiune
anterioara. Altfel spus, pentru a avea influenta asupra vinovatiei, cazul fortuit si forta majora trebuie sa fie autonome,
sa nu depinda de actiunea faptuitorului.

Art. 1352 - Fapta victimei sau a tertului

 Fapta tertului si fapta victimei sunt asimilate fortei majore si cazului fortuit. In functie de
imprejurari, ele au fie valoarea:
 fortei majore daca au fost absolut invincibile, inevitabile si imprevizibile,
 fie doar valoarea cazului fortuit daca au fost doare relativ invincibile, inevitabile si imprevizibile.

 Atunci cand este vorba despre cazul fortuit nu intotdeauna este inlaturata raspunderea, in timp ce
forta majora inlatura raspunderea fie pentru ca inlatura raportul de cauzalitate, fie pentru ca inlatura vinovatia; Cazul
fortuit inlatura raspunderea doar daca legea prevede acest lucru sau daca partile prevad in intelegerea lor aceasta.
 in materie contractuala cazul fortuit este exonerator de raspundere pentru ca inlatura vinovatia.
 in materie delictuala, cazul fortuit inlatura vinovatia si are relevanta cand este vorba despre
raspunderea pentru fata proprie sau pentru raspunderea pentru fapta altuia, doar cand aceasta din urma este
conditionata de vinovatia faptuitorului.

Prejudiciul este cauzat de mai multe persoane

 Este vorba despre acele ipoteze in care mai multe persoane savarsesc fapta ilicita (pluralitate de
faptuitori).
 Intr-o asemenea situatie trebuie sa tinem seama de dispozitiile art. 1382 in care se arata ca
raspunderea este solidara. Sensul textului este ca raspunderea este solidara ori de cate ori mai multe
persoane sunt responsabile pentru cauzarea prejudiciului. Textul acopera si situatia raspunderii pentru fapta
altuia.
 In contextul raspunderii pentru fapta proprie, daca sunt mai multi faptuitori, victima se
poate indrepta impotriva oricaruia dintre ei pentru repararea prejudiciului si poate cere intreaga despagubire
de la oricare dintre ei pe temeiul solidaritatii.
 Daca unul dintre faptuitori plateste tot, el are o actiune in regres impotriva celorlalti
faptuitori. Dar acest regres este limitat deoarece prejudiciul se rapartizeaza intre faptuitori dupa doua
criterii:
44
 a) criteriul cauzalitatii – in principiu, fiecare faptuitor raspunde pentru partea de prejudiciu pe care a cauzat-o, daca
se poate face o delimitare. In raport cu victima el raspunde pentru tot. Daca un faptuitor a platit tot are actiune in regres
impotriva celorlalti dar nu pentru toata suma ci doar pentru fiecare parte din despagubire imputabila fiecarui faptuitor in
parte. In masura in care cauzalitatea nu poate duce la departajarea raspunderii, se va aplica cel de-al doilea criteriu.
b) criteriul vinovatiei – in materie delictuala, repararea prejudiciului este integrala indiferent de gradul si forma de
vinovatie. Altfel spus, intre victima si autorii prejudiciului, forma si gradul de vinovatie nu conteaza.
In schimb, cand este vorba de repartitia prejudiciului intre faptuitori, daca nu e posibila departajarea pe temeiul
cauzalitatii, atunci forma si gradul de vinovatie sunt relevante pentru a stabilit fractionarea despagubirii intre faptuitori.
Daca insa nici vinovatia nu ne poate ajuta sa facem o asemenea departajare, atunci despagubirea se repartizeaza egal
intre faptuitori. Este ceea ce se spune in art. 1383 din C.civ. Atunci cand si victima contribuie la cauzarea prejudiciului, ea
nu va avea dreptul la intreaga despagubire, ci numai la o parte din aceasta, proportional cu prejudiciul cauzat de faptuitori.
Si in aceasta ipoteza daca departajarea nu se poate face pe temeiul cauzalitatii, forma si gradul de vinovatie ar putea sa
ingaduie o asemenea departajare. Desi nu avem un text care sa ne spuna concluzia, prin asemanare putem spune ca daca
nici departajarea, nici cauzalitatea nu functioneaza, se imparte in mod egal prejudiciul intre faptuitori si victima.

Raspunderea pentru fapta proprie a persoanei juridice

 Persoana juridica isi intemeiaza personalitatea pe persoanele fizice care o compun si care
lucreaza pentru ea. Cand vorbim despre fapta ilicita a persoanei juridice pe de-o parte avem in vedere o
abstractiune, pe de alta parte pentru a intra in domeniul concretului trebuie sa vedem care este persoana
fizica vinovata de savarsirea faptei ilicite. Nu orice persoana fizica din componenta persoanei juridce sau
care lucreaza pentru persoana juridica atrage raspunderea persoanei juridice.
 In cazul persoanei juridice trebuie sa vedem care sunt organele persoanei juridice.
Faptele ilicite savarsite de organele de conducere ale persoanei juridice sunt faptele ilicite ale persoanei
juridice insasi. In acest sens art. 219 din NCC reia o idee care anterior era continuta de art. 35 din Decretul
31/1954. Rezulta din acest text cateva idei:

1 – trebuie sa vedem daca fapta a fost savarsita de organul de conducere al persoanei juridice. Daca este vorba de o
persoana care doar reprezinta persoana juridica sau de un angajat al acesteia nu vom putea vorbi despre raspunderea pentru
fapta proprie a persoanei juridice ci eventual de raspunderea pentru fapta altei persoane, daca exista un raport de prepusenie.

2 – nu orice fapta ilicita a organului de conducere atrage raspunderea delictuala a persoanei juridice. Numai faptele
care sunt savarsite in legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate atrag raspunderea delictuala a persoanei
juridice. Organele de conducere au atributii pe care trebuie sa le exercite in interesul persoanei juridice. Daca fapta ilicita
nu are legatura nici cu atributiile nici cu scopul functiei atunci persoana juridica nu va raspunde.

3 – chiar daca raspunde persoana juridica, persoanele fizice care alcatuiesc organele de conducere ale persoanei
juridice sunt si ele responsabile fata de victima, pentru aceeasi fapta. Drept urmare, victima are o actiune in raspundere
delictuala nu numai impotriva persoanei juridice, ci si impotriva persoanelor fizice care compun organele de conducere.

4 – persoana fizica si persoana juridica raspund solidar fata de victima. Victima poate sa ceara integral despagubirea
de la oricare dintre ele.

5 – daca persoana juridica a platit despagubirea victimei va avea o actiune in regres integral impotriva persoanei fizice
care a avut calitatea de organ de conducere. Este echitabil ca in final sa raspunda persoana fizica intrucat ea a savarsit in
mod direct si concret fapta ilicita.

Proba raspunderii

 Este sarcina victimei sa probeze elementele raspunderii conform principiului „actori

incumbit probatio” (oricine face o afirmatie trebuie sa o dovedeasca). Elementele obiective pot fi dovedite
cu orice mijloc de proba.

45
  Daca este vorba de dovedirea elementului subiectiv, dificultatea probatorie creste, intrucat
elementele care alcatuiesc procesul volitiv si intelectiv al vinovatiei nu pot forma obiectul unei probe
directe.
 Elementele subiective ale vinovatiei isi pun amprenta pe elementele obiective ale
raspunderii. Cel care face dovada vinovatiei trebuie sa plece de la aceste urme pe care elementele subiective
le lasa in elementele obiective ale raspunderii.
 Proba vinovatiei presupune un sistem de rationamente sau altfel spus de prezumtii simple.
Plecand de la elementele obiective, de la urmele pe care ele le contin, prin intermediul prezumtiilor simple
se poate trage concluzia vinovatiei sau absentei acesteia. Insa fiind vorba de prezumtii simple, eroarea este
oricand posibila.

Raspunderea pentru fapta altei persoane (art.1372-1374)

 Este o raspundere de exceptie; poate functiona doar daca legea o prevede.

 Exista trei ipoteze de raspundere pentru fapta altei persoane:
1. raspunderea parintilor si tutorilor pntru faptele savarsite de copilul minor
2. raspunderea persoanelor care au obligatia stabilita de lege, de judecator sau de intelegerea
partilor de a supraveghea un minor sau un interzis judecatoresc pentru faptele ilicite savarsite
de cel supravegheat
3. raspunderea comitentilor pentru faptele ilicite savarsite de prepusi

Desi sunt reglementate intr-un singur articol, primele doua forme de raspundere pentru fapta altei persoane sunt totusi
distincte. Concluzia rezulta mai ales din alin. (3) al art. 1372 in care este pusa in evidenta diferenta de fundament juridic
intre raspunderea parintilor si tutorilor pentru fapta copilului minor pe de-o parte si raspunderea persoanelor care au obligatia
de supraveghere a unui minor sau a unui interzis judecatoresc pe de alta parte.

1. raspunderea parintilor si tutorilor pntru faptele savarsite de copilul minor (art.1372 + partial 1374)

 Domeniul de aplicatie al acestei raspunderi este conturat de notiunea de parinte si tutore.

NB! Cand este vorba de parinti, acestia raspund impreuna chiar daca ocrotirea parinteasca este inegal
exercitata de catre cei doi. Cat timp nu a fost decazut din drepturile parintesti parintele raspunde.
 Raspunderea exista indiferent de natura filiatiei; raspunderea functioneaza si atunci cand este vorba
despre parintii adoptivi.
 Spre deosebire de vechiul Cod civil, NCC spune ca si tutorii raspund daca ocrotirea parinteasca le-
a fost incredintata, acestia raspund ca si parintii.

 Fundamentul acestei reglementari - Pentru inlaturarea multor controvese din vechiul

Cod civil, in NCC, in art. 1372 alin.(3) ultima teza se precizeaza ca este vorba de indeplinirea indatoririlor
decurgand din exercitiul indatoririlor parintesti. Asadar, raspunderea parintilor si tutorilor se intemeiaza
pe indatoririle ce decurg din exercitiul autoritatii parintesti. Este o intemeiere foarte larga a raspunderii.
Aici e diferenta estentiala dintre primul caz si cel de-al doilea (supravegherea minorului/interzisului).
Obligatia de supraveghere are o intindere mult mai mica decat sfera atributiilor care decurg din sfera
exercitarii autoritatii parintesti.
 Atributiile parintesti sunt reglementate in art. 487 NCC.
 Cu cat sunt mai intinse aceste indatoriri cu atat mai greu va fi sa se probeze ca au fost indeplinite.
Proba contrara este asadar aproape imposibil de realizat. In realitate, aceasta raspundere se intemeiaza direct
pe calitatea de parinte sau tutore.

 Conditiile raspunderii parintilor/tutorelui pentru fapta minorului

1. conditii generale - conditiile raspunderii pt fapta proprie analizate in persoana minorului (fapta ilicita, prejudiciu,
raport de cauzalitate). Suntem in prezenta raspunderii pentru fapta altei persoane. Parintii si tutorele raspund pentru fapta
minorului. Dar asta inseamna ca ar trebui sa fie indeplinite elementele raspunderii delictuale in persoana minorului. Insa,

46
nu mai este nevoie insa sa analizam vinovatia minorului intrucat parintii/tutorele vor raspunde indiferent daca minorul a
actionat sau nu cu discernamant. Idee expres prevazuta in art.1372 alin.(2) – este o modalitate de protectie a victimei.

2. conditie speciala – copilul trebuie sa fie minor

NB! Daca un minor a devenit major prin efectul casatoriei, el va raspunde delictual.

 Efecte - Daca sunt indeplinite conditiile generale si speciale, efectul acestei forme de raspundere
este nasterea obligatiei de reparare a prejudiciului in sarcina parintilor/tutorelui.

 Cum s-ar putea apara parintii? Pentru a nu raspunde, acestia trebuie sa demonstreze ca :
• exista imprejurari care inlatura legatura de cauzalitate
• exista o cauza care inlatura caracterul ilicit al faptei
• si-au indeplinit atributiile (ceea ce e foarte dificil, posibil mai degraba in teorie)
 Impotriva cui se indreapta victima?
• impotriva parintilor/ tutore; parintii raspund solidar fata de victima.
• in masura in care s-a dovedit ca minorul a avut discernamant victima se poate indrepta si impotriva minorului dar
nu pe temeiul art. 1372, ci pe temeiul raspunderii pt fapta proprie. Deci, se poate sa existe un concurs intre raspunderea
pentru fapta proprie si raspunderea pentru fata altuia. Victima alege oricare dintre actiuni.
 Parintii se pot indrepta cu actiune in regres impotriva minorului doar daca acesta a actionat cu
vinovatie, sub rezerva respectarii termenului de prescriptie.

Art. 1374 - Exista anumite corelatii intre raspunderea parintilor/tutorelui si celelalte doua forme de raspundere
pentru fapta altuia prevazute in acest articol
 Daca parintii fac dovada ca o alta persoana avea obligatia de a supraveghea minorul, fie ca e o
obligatie nascuta din lege, fie din contract sau din hotarare judecatoreasca, atunci parintii nu vor raspunde, insa doar
daca fapta a fost savarsita de minor in timpul in care se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea acelei persoane.
 Daca persoana care are obligatia de supraveghere face dovada ca si-a indeplinit toate obligatiile
supravegherii si totusi fapta ilicita s-a produs, atunci vor raspunde parintii, iar nu persoana care avea obligatia de
supraveghere.
 Raspunderea parintilor este o raspundere cu caracter general si subsidiar
 Raspunderea altei persoane este o raspundere speciala si principala.
 Daca functioneaza raspunderea speciala, raspunderea generala este inlaturata. Daca nu functioneaza
raspunderea speciala, renaste raspunderea parintilor intrucat este una generala (e un fond general al
raspunderii) si subsidiara (functioneaza ori de cate ori nu functioneaza cea speciala).

Raspunderea parintilor si raspunderea comitentilor

 Regula: Raspunderea comitentilor inlatura total si definitiv raspunderea parintilor. Daca
este vorba de un prepus minor si daca sunt indeplinite conditiile raspunderii comitentului, parintii minorului
nu vor raspunde.
 Exceptia: Comitentul este chiar parintele copilului. Intr-o asemenea ipoteza raspunderea
comitentului nu mai inlatura raspunderea parintilor, iar victima are un drept de a alege impotriva cui se
indreapta, fie impotriva comitentului, fie impotriva parintilor.

2. raspunderea persoanelor care au obligatia stabilita de lege, de judecator sau de intelegerea partilor de a
supraveghea un minor sau un interzis judecatoresc pentru faptele ilicite savarsite de cel supravegheat (art. 1372 +
partial 1374)

 In temeiul in legii, a unui contract sau a unei hotarari judecatoresti, o persoana poate avea
obligatia de a supraveghea un minor sau o persoana pusa sub interdictie.
 Excludem din sfera persoanelor care ar avea o astfel de obligatie pe parinti si pe tutorii care exercita
ocrotirea parinteasca in legatura cu un minor.
 Domeniul raspunderii este conturat prin:

47
 a) notiunea de persoane care exercita obligatia de supraveghere pe temeiul legii/contractului/
hotararii judecatoresti
b) persoana prejudiciata – raspunderea intemeiata pe art. 1372 nu poate fi invocata decat de
victima prejudiciului; nu poate fi invocata de minor sau de interzisul judecatoresc impotriva persoanelor tinute
de obligatia de supraveghere.
 In acele cazuri in care victima prejudiciului s-ar indrepta impotriva autorului faptei ilicite
(minorul/interzisul), aceasta persoana daca are vinovatie si deci discernamant, nu se va putea apara
indemnand pe cel prejudiciat sa se adreseze direct persoanei care are obligatia de supraveghere.
Fundamentul raspunderii este chiar obligatia de supraveghere expres precizata in alin.(1) art. 1372.
 Raspunderea va fi antrenata doar daca obligatia de supraveghere nu este indeplinita in mod
corespunzator. Neindeplinirea obligatiei de supraveghere este cauza care determina savarsirea faptei ilicite.
Este un raport de cauzalitate intre neindeplinirea obligatiei de supraveghere si fapta ilicita a minorului sau
a interzisului. Abia apoi se pune problema legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.
 Si in acest caz avem doua categorii de conditii:
1. conditii generale – se analizeaza in persoana minorului sau a celui pus sub interdictie
2. conditie speciala - faptuitorul sa fie minor ori o persoana pusa sub interdictie judecatoreasca

 Daca sunt indeplinite conditiile generale si conditia speciala este angajata raspunderea persoanei
care are obligatia de supraveghere.

Cum se poate apara persoana care are obligatia de supraveghere?

 daca probeaza ca si-a indeplinit in mod corespunzator obligatia de supraveghere si cu toate acestea
nu a putut fi evitata savarsirea faptei ilicite. Aceasta proba este posibila pentru ca intinderea obligatiei de
supravghere nu este atat de mare, iar cel tinut de o asemenea obligatie poate identifica in raport cu fiecare
element al obligatiei comportamentul de natura sa-l exonereze de raspundere (in art. 1372 alin.(2) este
expres prevazuta aceasta obligatie de exonerare).
 s-ar mai putea invoca in aparare o imprejurare care inlatura caracterul ilicit al faptei minorului sau
interzisului
 s-ar putea invoca imprejurari care inlatura raportul de cauzalitate.
! Chestiunea vinovatiei nu se pune pentru ca raspunderea nu este conditionata de vinovatie.

 Efectul principal al acestei raspunderii este nasterea obligatiei de reparare a prejudiciului in

sarcina persoanei care are obligatia de supraveghere.

Impotriva cui se poate indrepta victima?

 Daca minorul/interzisul a avut discernamant in momentul savarsirii faptei, victima se poate indrepta
si impotriva minorului/interzisului dar pe temeiul raspunderii pentru fapta proprie.
NB! Cand este vorba de un minor sub 14 ani sau de o persoana pusa sub interdictie se prezuma absenta
discernamantului si implicit lipseste vinovatia.
 Prezumtia fiind relativa, victima poate face dovada contrara, ceea ce inseamna ca in mod
pasager minorul/interzisul a avut discernamant.
 Intr-o asemenea situatie raspunderea este solidara, victima ii poate chema in judecata si pe
minor/interzis si pe persoana responsabila de supraveghere solicitand obligarea solidara la plata despagubirilor.
Daca persoana responsabila plateste despagubirea integral si minorul/interzisul a avut discernamant, este posibila o
actiune in regres impotriva minorului/interzisului.

3. Raspunderea comitentilor pentru faptele ilicite savarsite de prepusi (art. 1373 + partial 1374)

 Domeniul de aplicare este conturat de notiunea „raport de prepusenie”. In stransa legatura cu acest
raport exista notiunile de „comitent” si de „prepus”;
 Definitie: art. 1373 alin.(2)
Raportul de prepusenie este un raport de subordonare pe temeiul caruia o persoana numita comitent are dreptul
de a coordona,de a indruma sau de a directiona activitatea pe care o alta persoana numita prepus o desfasoara in interesul
comitentului sau al unei persoane stabilite de comitent.
48
  Continutul subordonarii este nuantat prin elemente precum: directie, supraveghere, control
 Un asemenea raport de subordonare se naste de regula din contract. De exemplu, in cazul
contractului de munca angajatorul este comitentul iar angajatul este prepusul; tine de natura contractului de munca
sa existe o subordonare a angajatului fata de angajator. Tot de natura contractului tine si ca activitatea depusa de
angajat sa fie in interesul unei terte persoane stabilite de angajator. Sunt situatii in care persoana angajata este
detasata din ordinul angajatorului si isi desfasoara activitatea pentru o alta persoana care are si ea calitatea de
angajator. Intr-un asemenea caz intrucat raportul de subordonare se stabileste fata de noul angajator, raspunderea
va fi in sarcina noului angajator care devine comitent.

In practica judiciara si in doctrina au fost analizate cateva ipoteze speciale de prepusenie:

A. Desi, de regula, contractul de mandat nu presupune subordonarea mandatarului fata de mandant, daca prin
contract partile au prevazut totusi o asemnea subordonare, atunci mandantul va avea si calitatea de comitent. Daca
mandatarul va cauza anumite prejudicii unor terti, mandantul va raspunde fata de terti dar nu pe temei contractual ci pe
temei delictual in calitate de comitent. Este necesar sa se stabileasca subordonarea mandatarului fata de mandant!
B. De regula, contractul de antrepriza nu naste un raport de prepusenie intre beneficiar si antreprenor. In masura
in care s-a sabilit ca antreprenorul actioneaza cu directia, supravegherea sau controlul beneficiarului se naste un raport de
prepusenie. Drept urmare beneficiarul va raspunde in calitate de comitent pentru prejudiciile cauzate de antreprenor tertilor
pe temi delictual.
C. Acelasi rationament a fost facut si in cazul contractului de locatiune. Este si mai evident ca de regula locatarul
nu este subordonatul locatorului. Daca insa se introduce in contract o prevedere care institutie o asemenea subordonare,
locatorul va avea calitatea de comitent.

 Observam ca in toate aceste ipoteze este vorba de un raport de subordonare nascut pe temei
contractual.
 In art. 1373 alin.(2) este prevazuta si ipoteza in care raportul de subordonare se naste pe temei
legal. Aceasta ipoteza era intalnita mai ales inainte de abolirea serviciului militar obligatoriu. Militarul in termen
era considerat prepus in raport cu unitatea militara, care era comitent, desi nu se incheia un contract intre unitatatea
militara si militarul in termen. Exista insa obligatia legala de prestare a serviciului militar. Dupa revizuirea
Constitutiei in 2003 serviciul militar nu mai este obligatoriu. Serviciul militar se bazeaza pe un contract si asadar
temeiul raportului de subordonare dintre militar si unitatea militara nu mai are temei legal si contractual. Sunt insa
situatii in care obligatia legala poate functiona mai ales in cazuri exceptionale de razboi cand s-ar pune problema
inrolarii obligatorii.

 Conditiile raspunderii comitentului pentru fapta proprie

`1. conditii generale – se analizeaza in persoana prepusului.
NB! Avem in vedere toate conditiile raspunderii pentru fapta proprie, inclusiv vinovatia.
In art. 1373 spre deosebire de art.1372 nu mai avem o prevedere care sa spuna ca raspunderea comitentului
functioneaza chiar daca prepusul nu ar avea discernamant. In absenta unei asemenea prevederi rezulta ca raspunderea
comitentului nu poate fi angajata decat daca se poate stabili ca exista toate elementele raspunderii pentru fapta proprie
analizate in persoana prepusului.

2. conditii speciale:
- existenta raportului de prepusenie
- fapta ilicita sa fie savarsita de prepus in exercitarea functiilor incredintate de comitent. Activitatea pe care o
desfasoara sintetizeaza functiile pe care comitentul i le-a incredintat.
 Ca si in cazul raspunderii persoanei juridice, si aici trebuie sa observam ca notiunea de
„functii incredintate” presupune pe de-o parte atributii si pe de alta parte un anumit scop.
 Art. 1373 alin.(3) in partea finala aceste doua elemente ale functiilor incredintate sunt
expres mentionate. Se vorbeste de atributiile sau scopul functiilor incredintate. Din aceasta rezulta ca
distingem mai multe ipoteze:

49
 1. fapta ilicita este savarsita in exercitarea functiilor incredintate si pentru realizarea
scopului acestora. Este evident ca va raspunde comitentul.

2. prepusul depaseste sfera functiilor incredintate prin activitatea sa dar lucreaza in

continuare cu respectarea scopului functiei incredintate, adica in interesul comitentului sau al persoanei
determinate de acesta. Si in acest caz va raspunde comitentul.

3. prepusul deturneaza scopul functiei incredintate in sensul ca lucreaza fie in interesul

sau fie in interesul unei persoane nedeterminate de comitent, dar fapta reprezinta o
exteriorizare a unei atributii a functiilor incredintate. Nu sunt depasite atributiile functiilor
incredintate. Si in acest caz va raspunde comitentul pentru ca in partea finala a art.1373 se
precizeaza de legatura cu scopul SAU atributiile. Nu este necesara o dubla legatura, este
suficient ca legatura sa fie cu una dintre acestea.

4. fapta ilicita nu are legatura nici cu atributiile nici cu scopul functiilor incredintate. Doar
in aceasta ipoteza comitentul nu va raspunde.

 Posibilitatile comitentului de a se exonera de raspundere:

1. comitentul poate sa invoce orice imprejurare care inlatura raspunderea in persoana prepusului
2. comitentul poate sa invoce ca fapta a fost savarsita fara nicio legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor
incredintate

 Efecte: Daca toate cerintele generale si speciale sunt indeplinite se naste oligatia de reparare in
sarcina comitentului. Prin ipoteza se poate angaja si raspunderea prepusului pentru fapta proprie, intrucat
vinovatia este ceruta intotdeauna.

Impotriva cui se poate indrepta victima?

 fie se indreapta impotriva comitentului dar pe temeiul raspunderii pentru fapta altuia
 fie se indrepta impotriva prepusului dar pe temeiul raspunderii pentru fapta proprie
 fie se indreapta impotriva ambilor invocand ambele forme de raspundere. Raspunderea comitentului si a
prepusului este solidara.
(+ art 1382 – textul nu spune ca cei care savarsesc impreuna o fapta raspund solidar ci precizeaza ca cei
care raspund pentru o fata prejudiciabila sunt tinuti solidar, indiferent de temeiul raspunderii).
Temeiul solidaritatii este raportul de cauzalitate.

 Istoric: In vechiul Cod civil temeiul solidaritatii era vinovatia. Pentru ca in unele situatii desi
exista vinovatia prepusului nu se putea vorbi de vinovatia comitentului, intemeierea raspunderii comitentului pentru
fapta prepusului a cunoscut o evolutie in jurisprudenta si in doctrina.
 Mai intai acest temei a fost considerat culpa in alegerea prepusului. Comitentul este el insusi
vinovat pentru ca a ales un prepus care a savarsit fapta ilicita.
 Apoi ca este vorba de o culpa a comitentului in supravegherea, coordonarea prepusului.
 Mai departe s-a spus ca, de fapt, comitentul este in pozitia unui garant. In momentul in care el
lucreaza prin intermediul unui prepus introduce in societate un risc de activitate, iar victimele trebuie sa fie
garantate impotriva acestui risc si ca urmare nu mai conteaza vinovatia comitentului. Aceasta idee a fost
acceptata ca temei al raspunderii comitentului.

In vechiul Cod civil daca comitentul nu era vinovat nu se mai recurgea la solidaritate. S-a recurs la o alta idee,
obligatia in solidum, cu o figura juridica neconsacrata de legislatie, dar care era invocata de doctrina si jurisprudenta ori de
cate ori doua persoane erau tinute sa repare integral un prejudiciul rezultat din raportul cu victima indiferent de legatura
dintre ele.
Noul Cod civil inlatura aceasta discutie pentru ca intemeiaza solidaritatea pe:
- ideea de responsabilitate in general
- pe elementul comun al raspunderii, cauzalitatea. Prepusul si comitentul raspund solidar fata de victima pe temeiul
cauzalitatii.
50
  Efectul raspunderii comitentului
1. comitent si victima
 raspunderea comitentului fata de victima este integrala. Comitentul nu se poate apara incercand sa
divizeze prejudiciul intre el si prepus in raporturile cu victima.
 daca sunt mai multi comitenti cu prepusi diferiti, acestia din urma cauzand impreuna prejudiciul suferit
de victima, comitentii nu vor raspunde solidar ci fiecare va raspunde pentru partea de prejudiciu cauzata de propriul
prepus, pentru ca temeiul raspunderii este ideea de garantie. Fiecare comitent este garantul activitatii prepusului
propriu, nu pentru prepusul altui comitent. In aceasta situatie are importanta raportul de cauzalitate pentru a
determina prejudiciul produs de prepusi. Daca nu e suficient raportul de cauzalitate vom apela la gradul si forma de
vinovatie a prepusilor. Daca nici asta nu functioneaza, atunci se imparte intre comitenti in mod egal prejudiciul
respectiv.
NB! Cand e vorba despre raportul dintre prepusi si victima, prepusii vor raspunde solidar fata de victima
chiar daca este vorba despre prepusii unor comitenti diferiti.
 daca un comitent are mai multi prepusi, care cauzeaza prejudiciul impreuna – in acest caz comitentul
raspunde integral fata de victima pentru ca obligatia sa de garantie functioneaza fata de toti prepusii sai.

 avem o abatere de la regula din art. 1382 – in mod normal si comitentii ar trebui sa raspunda solidar. Dar,
cf. art. 1384 alin.(3), se limiteaza solidaritatea.

2. comitent si prepus
 un singur comitent si un singur prepus - dupa ce comitentul plateste despagubirea catre victima el va avea
o actiune in regres integral impotriva prepusului. Nu va opera o divizare a prejudiciului intre el si prepus pt ca in
ultima instanta fapta este a prepusului. Comitentul in masura in care este doar garantul prepusului nu va trebui sa
suporte in ultima instanta prejudiciul sau o parte din el. Daca prepusul face dovada ca insusi comitentul a contribuit
direct la savarsirea faptei (prin fapta sa proprie), intr-o asemenea situatie s-a putea ajunge la o divizare a
prejudiciului.
 un comitent si mai multi prepusi – actiunea in regres a comitentului cf. 1384 alin.(3) va fi divizibila.
Comitentul va putea sa ceara de la fiecare prepus numai partea de prejudiciu pe care acesta a provocat-o. (se aplica
cauzalitatea apoi vinovatia, apoi egalitate)
 mai multi comitenti cu prepusi diferiti – daca un comitent plateste integral despagubirea el se va putea
indrepta impotriva celorlati comitenti, dar impotriva fiecaruia numai pentru partea de prejudiciu cauzata de prepusul
comitentului respectiv.

Curs 8

Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciul cauzat de lucruri în general

Există anumite situaţii speciale, în care interesul protejării victimei justifică o extindere a răspunderii delictuale
dincolo de înţelesul ei tradiţional (de regulă se răspunde pentru faptă proprie, ca excepţie se răspunde pentru fapta altei
persoane). Deşi elementul care cauzează prejudiciul nu e o acţiune umană, ci o „faptă a lucrului”, totuşi se angajează
răspunderea civilă în sarcina unei persoane.
Există 4 forme de răspundere:
1. Răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general (se va avea în vedere sensul general al
noţiunii de „lucru”)
2. Răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate de animale
3. Răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului
4. Răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate de lucrurile căzute sau aruncate dintr-un imobil.

1. Răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general

Sediul materiei: 1376, 1377, 1380 NCC

Domeniul de aplicare al acesteia este conturat cu ajutorul următoarelor noţiuni:
 Noţiunea de „lucru” - în general:

51
 - Prin noţiunea de „lucru” sunt avute în vedere acele lucruri care dobândesc o eficienţă cauzală proprie, astfel încât
nu mai sunt o simplă prelungire a unei acţiuni/ inacţiuni omeneşti. În sfera noţiunii intră : lucruri mobile/imobile, lucruri
cu/fără dinamism propriu, lucruri cu /fără potenţial periculos.
- Este vorba despre noţiunea de lucru în general, din care excludem câteva categorii speciale de lucruri, pentru că
legiuitorul a prevăzut pentru acestea din urmă o răspundere delictuală distinctă, fiind vorba despre animale, edificiul care se
ruinează şi obiectele căzute/ aruncate dintr-un imobil. Pe lângă aceste 3 forme de răspundere speciale, există în legi speciale
şi alte forme speciale de răspundere (pentru activităţi nucleare, pentru pagubele cauzate de aeronave, pentru accidente de
mediu ).
- Ori de câte ori nu vom avea o formă de răspundere specială pentru lucru, se va angaja răspunderea generală pentru
lucruri.
 Noţiunea de „pază juridică” (noţiunea de paznic juridic, pază materială şi paznic material)
- Este reglementată în art. 1377 unde deşi textul vorbeşte numai despre noţiunea de pază, în realitate este vorba despre
paza juridică, distinctă de paza materială. În vechiul Cod Civil existau diferite opinii privind identificarea criteriului
definitoriu pentru noţiunea de pază juridică. NCC a reţinut criteriul „direcţiei intelectuale”, în cadrul căruia sunt reunite
două elemente: control+supraveghere şi folosirea lucrului în interes propriu.
- Astfel, paza juridică este definită ca fiind raportul dintre o anumită persoană (paznic juridic) şi un anumit lucru,
raport întemeiat fie pe o dispoziţie legală, fie pe un contract şi în temeiul căreia paznicul juridic exercită în mod independent
controlul şi supravegherea lucrului şi se foloseşte de acesta în interes propriu.
- Este posibil ca uneori acest raport de pază juridică să se nască dintr-o simplă situaţie de fapt (să fie vorba de o simplă
posesie, nu de un drept asupra lucrului). Astfel, paza materială reprezintă raportul între o persoană şi un anumit lucru, însă
în cadrul acestui raport lucrul este folosit de către paznicul material nu în putere proprie şi nici în interes propriu (ci prin
puterea şi în interesul paznicului juridic). De multe ori, paza materială se suprapune asupra raportului de prepuşenie (atenţie,
nu în toate cazurile). (Tragerea la răspundere a celui care are paza materială, pentru prejudiciul cauzat de lucru, va fi şi ea
posibilă, pe temeiul răspunderii pentru fapta proprie.)

52
 De regulă, paznicul juridic este proprietarul lucrului, existând o prezumţie de pază juridică în sarcina proprietarului
(o prezumţie relativă, răsturnabilă atunci când proprietarul dovedeşte faptul că paza juridică a fost transmisă: fie prin
dezmembrarea dreptului de proprietate - situaţie în care titularul dezmembrământului devine paznic juridic, fie printr-un
contract sau a fost cedată ?). Sunt situaţii în care există neînţelegeri între titular şi cel care devine paznicul juridic al lucrului:
posesorul este paznic juridic deşi el nu are un drept, ci doar o putere de fapt pe care o exercită în nume propriu, astfel încât
hoţul fiind un uzurpator de putere, el devine paznic juridic.
- O problemă s-a pus în legătură cu divizarea pazei juridice în situaţia în care prejudiciul este cauzat fie de un viciu
ce ţine de structura lucrului, fie de o necorespunzătoare folosire a lucrului (scindare între paznicul juridic al structurii lucrului
şi cel al folosinţei lucrului): într-un imobil se produce un accident din cauza prăbuşirii ascensorului; asupra acestuia dreptul
de proprietate îl exercita producătorul, iar dreptul de folosinţă asociaţia de proprietari; s-a stabilit în această situaţie
răspunderea proprietarului lucrului fiind vorba despre un viciu de structură a bunului.
 Cauzare de către lucru a prejudiciului
- Din definiţia de „lucru în general” rezultă faptul că este vorba de un lucru care dobândeşte eficienţă cauzală proprie
(nu puteam vorbi de răspundere pentru lucruri dacă acţiunea lor este o simplă prelungire a acţiunii umane, în această situaţie
fiind angajată răspunderea pentru fapta proprie a celui care acţionează ). Numai dacă se face distincţie/partajare între
acţiunea lucrului şi acţiunea umană există răspundere pentru lucruri. Răspunderea pentru fapta lucrului nu înlătură
răspunderea pentru fapta proprie, uneori cele două venind în concurs.
 Persoanele îndreptăţite să invoce această formă de răspundere delictuală
- Numai victima poate invoca răspunderea. Ea funcţionează în raportul dintre paznicul juridic şi victimă. Paznicul
material nu s-ar putea de răspundere pentru fapta proprie invocând răspunderea paznicului juridic. Victima poate să aleagă
între cele 2 răspunderi. (paznic material/paznic juridic)
Astfel înţeleasă, această ipoteză are în vedere existenţa a 3 ipoteze particulare :
Ipoteza în care victima foloseşte lucrul care a cauzat prejudiciul pe baza unui contract încheiat cu
paznicul juridic. Răspunderea paznicului juridic va fi contractuală, iar nu delictuală. (în această ipoteză victima
foloseşte singură lucrul)
Ipoteza în care paznicul juridic şi victima folosesc împreună lucrul în momentul producerii
accidentului, iar această folosire se realizează prin bunăvoinţa paznicului juridic. În această situaţie se poate angaja
răspunderea pentru fapta lucrului.
Ipoteza în care victima îşi însuşeşte în mod fraudulos folosinţa lucrului alături de paznicul juridic
(situaţia călătorului clandestin, fără bilet). În această situaţie nu poate fi angajată răspunderea pentru fapta lucrului.

Fundamentul răspunderii (paznicului juridic)

Conform art. 1376 alin (1) obligaţia de reparare se naşte indiferent de culpă („independent de orice culpă”). Paznicul
juridic răspunde pentru că are obligaţia de garanţie faţă de victimă (având paza juridică a lucrului acesta trebuie să apere
posibilele victime ale unor posibile prejudicii cauzate de către lucru). Răspunderea paznicului este obiectivă. (exclude ideea
de culpă, de vinovăţie care nu trebuie dovedită de către victimă) . Consecinţa întemeierii răspunderii este faptul că paznicul
juridic nu poate invoca cazul fortuit.
Condiţiile răspunderii:
Condiţii Generale: 1- victima trebuie să facă dovada faptei lucrului
2 – victima trebuie să facă dovada prejudiciului
3 – trebuie să existe legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu
Condiţie specială: 1-existenţa pazei juridice. Dacă proprietarul este paznic juridic atunci victima
nu trebuie să facă dovada pazei juridice (proprietarul va trebui să dovedească că a transmis paza juridică).
Paznicul juridic nu se poate apăra decât invocând forţa majoră, fapta victimei sau fapta unui terţ în măsura în care
ele însele au valoarea unei forţe majore. (forţa majoră înlătură chiar raportul de cauzalitate nu doar vinovăţia, cazul fortuit
înlătură vinovăţia, dar nu are capacitatea de a înlătura raportul de cauzalitate dintre fapta lucrului şi prejudiciu). Forţa majoră
este exterioară lucrului, absolut invincibilă şi absolut imprevizibilă, în timp ce cazul fortuit este numai relativ invincibil şi
relativ imprevizibil.

Efectele răspunderii

Datorită antrenării răspunderii, se va naşte obligaţia de reparare a prejudiciului în sarcina paznicului juridic.

53
 Dacă există un paznic material, atunci victima va putea să îl oblige pe acesta la repararea prejudiciului, pe temeiul
răspunderii pentru fapta proprie. În această situaţie, paznicul material va avea o acţiune în regres împotriva paznicului
juridic, dacă îi va dovedi vinovăţia.
Victima îi va putea obliga pe amândoi, aceştia răspunzând solidar.

2. Răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate de animale

Sediul materiei: 1375, 1377 şi 1380 NCC
Diferenţa faţă de prima formă a răspunderii pentru lucruri constă în domeniul de aplicare; în sfera noţiunii de animal
intră numai lucrurile însufleţite (intră şi zburătoarele şi insectele). În ceea ce priveşte animalele sălbatice, se disting acele
animale închise în rezervaţii/circuri - care datorită faptului că fac obiectul unei supravegheri speciale vor intra în sfera
noţiunii de animal, în înţelesul art 1375. Răspunderea autorităţilor silvice (pentru celelalte animale sălbatice) poate fi
angajată numai pentru fapta proprie, nu şi pentru fapta lucrului. (bineînţeles, dacă se dovedeşte culpa lor)
În art 1377, în ceea ce priveşte noţiunea de pază este avută în vedere nu numai paza lucrului ci şi paza animalului.
Condiţiile răspunderii:
Condiţii Generale: 1- existenţa faptei animalului
2 – existenţa prejudiciului
3 – legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu
Condiţie specială: 1-existenţa pazei juridice.
Există şi în această situaţie o prezumţie de pază juridică în sarcina proprietarului.
Paznicul juridic nu se poate apăra decât invocând forţa majoră, fapta victimei sau fapta unui terţ în măsura în care ele
însele au valoarea unei forţe majore. (forţa majoră înlătură chiar raportul de cauzalitate nu doar vinovăţia, cazul fortuit
înlătură vinovăţia, dar nu are capacitatea de a înlătura raportul de cauzalitate dintre fapta lucrului şi prejudiciu), cazul fortuit
neputând a fi invocat în vederea înlăturării răspunderii.

Efectele răspunderii
Datorită antrenării răspunderii, se va naşte obligaţia de reparare a prejudiciului în sarcina paznicului juridic.

3. Răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului

Sediul materiei art. 1378 NCC
În vederea înţelegerii acestei forme de răspundere, trebuie să avem în vedere mai multe noţiuni: „edificiu”, „ruină”,
„lipsă de întreţinere”, „viciu de construcţie”.
Edificiul reprezintă un imobil care presupune o construcţie, nefiind vorba numai despre construcţii supraterane (pot
fi şi subterane), şi nepunându-se în discuţie natura construcţiei.(orice construcţie durabilă !)
Prejudiciul este cauzat ca urmare a ruinei , care reprezintă o prăbuşire sau o desprindere parţială a unor elemente, în
mod involuntar, independent de acţiunea omului. Dacă ar fi vorba de o acţiune umană care ar determina o prăbuşire /
desprindere a unor elemente atunci s-ar pune problema angajării unei răspunderi pentru faptă proprie.
Ruina este cauzată de lipsa de întreţinere sau de un viciu de construcţie. (Viciul de construcţie este imputabil
proiectantului ori constructorului, după caz fapt ce prezintă relevanţă însă numai în legătură cu acţiune în regres)

Această formă de răspundere, mai presupune şi identificarea persoanei responsabile. Regula în materie este că numai
proprietarul edificiului răspunde. În această situaţie, nu mai este vorba despre paza juridică, astfel că un simplu locator,
precum şi un titular al unui dezmembrământ nu va răspunde pe acest temei. Atenţie însă, în ipoteza superficiei: superficiarul
va răspunde, pentru că în realitate el este proprietar al edificiului / construcţiei. În ipoteza coproprietarilor, coproprietarii
răspund în mod solidar (după repararea prejudiciului se vor înţelege între ei în funcţie de cota parte pe care o are fiecare),
victima putând să ceară de la oricare dintre ei repararea prejudiciului.

Temeiul răspunderii:
Este un temei obiectiv, simpla calitate de proprietar fiind suficientă pentru a se putea angaja răspunderea. Nu se pune
problema dovedirii vinovăţiei proprietarului.
Condiţiile răspunderii:
Condiţii Generale: 1- victima trebuie să facă dovada ruinei edificiului
2. ruina să fie produsă de lipsa de întreţinere ori de un viciu de construcţie
3 – existenţa unui prejudiciu
3 – legătura de cauzalitate între ruina edificiului şi prejudiciu

54
 Condiţie specială: 1- dovedirea calităţii de proprietar. Proprietarul se poate apăra numai invocând
forţa majoră (fapta victimei sau fapta unui terţ în măsura în care ele însele au valoarea unei forţe majore)

Efectele răspunderii
Datorită antrenării răspunderii, se va naşte obligaţia de reparare a prejudiciului în sarcina proprietarului.
Proprietarul poate să se îndrepte cu o acţiune în regres fie împotriva locatarului (care nu a folosit corespunzător
construcţia), fie împotriva proiectantului / constructorului.

4. Răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate de lucrurile căzute sau aruncate dintr-un imobil.
Sediul materiei : art. 1379 (exemplu: cade un ghiveci de la etajul 3 şi cauzează un prejudiciu)
Într-o asemenea ipoteză nu va răspunde proprietarul, ci persoana care ocupă imobilul. Ocuparea poate fi întemeiată
pe un titlu sau poate să fie o ocupare de fapt.
Răspunderea este obiectivă, nu trebuie dovedită vinovăţia ocupantului. Ocupantul răspunde pe acest temei chiar dacă
lucrul este aruncat de către un musafir (musafirul urmând a răspunde pentru fapta proprie)

Condiţiile răspunderii:
Condiţii Generale: 1- existenţa faptei (aruncarea / căderea unui lucru dintr-un imobil)
2 – existenţa prejudiciului
3 – legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu
Condiţie specială: 1- dovedirea calităţii de ocupant. Ocupantul se poate apăra numai invocând
forţa majoră (fapta victimei sau fapta unui terţ în măsura în care ele însele au valoarea unei forţe majore)

Efectele răspunderii
Datorită antrenării răspunderii, se va naşte obligaţia de reparare a prejudiciului în sarcina ocupantului.
Conform art. 1379 alin (2), victima are un drept de opţiune între această formă de răspundere şi răspunderea pentru
lucruri în general, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile pentru ambele forme de răspundere. Este foarte greu de
dovedit cine este ocupantul (astfel încât va opera şi în aceste situaţii prezumţia de pază în sarcina proprietarului)

Cap II. EFECTELE OBLIGAŢIILOR

*Cap I. A tratat izvoarele obligaţiilor: de la contracte până la faptul juridic ilicit - răspunderea.

Efectele obligaţiilor reprezintă tocmai executarea obligaţiilor; raportul obligaţional presupune îndeplinirea
obligaţiilor de către debitor, în vederea satisfacerii creanţelor creditorului.
Această executare se produce fie benevol - plată , fie în mod silit - executare silită . A nu se confunda noţiunea de
„executare silită” din materia obligaţiilor cu noţiunea de executare silită despre care se vorbeşte în materia procedurii civile.
În materia obligaţiilor, este vorba de sensul material / substanţial al noţiunii, de recurgerea la forţa statului, în vederea
obţinerii unui titlu executoriu. În măsura în care există un titlu executoriu, atunci urmează o a doua etapă a constrângerii,
bineînţeles asta dacă debitorul nu îşi va executa obligaţia în momentul în care hotărârea pronunţată împotriva lui a rămas
definitivă. (Debitorul nu vrea să execute deşi ştie că este dator sau crede că nu este dator – obţinerea titlului executoriu faţă
de el, iar mai apoi urmează executarea silită în materie procesuală.)
Executarea silită în sens substanţial se poate realiza în natură / direct sau prin echivalent/ în mod indirect.

PLATA

Reprezintă executarea benevolă a oricărei datorii care intră în conţinutul juridic al raportului obligaţional.
Executarea obligaţie de a da, executarea obligaţiei de a face şi executarea obligaţiei de a nu face au semnificaţia unei
plăţi. (aceasta este regula în materia executării obligaţiilor)
Conform art. 1469 alin (2) NCC: nu doar plata unei sume de bani are semnificaţia de plată, ci şi executarea oricărei
prestaţii care formează obiectul unei obligaţii. (astfel se atribuie noţiunii de plată cel mai larg sens)
În mod normal, plata duce la stingerea obligaţiei (art. 1469 alin (1) NCC), fiind considerat modul firesc de stingere a
obligaţiei. Plata nu este doar executarea unei prestaţii, ea este o operaţie complexă care include un fapt material (executarea
prestaţiei care formează obiectul obligaţiei) şi un acord de voinţă între părţi (între cel care face plata şi cel care o primeşte).

55
 Astfel, numai dacă înţelegem acest caracter complex al plăţii, prin asocierea unui fapt material cu acordul de voinţă,
putem înţelege de ce analizăm uneori plata ca un fapt material, iar alteori ca un act juridic.
Reglementarea plăţii în NCC este extrem de detaliată:

 Cine plăteşte ?
Plata poate fi făcută de către orice persoană, indiferent dacă are sau nu are un interes, conform art 1472.
Datorită faptului că plata este şi un act juridic, rezultă că aceasta va trebui să îndeplinească toate condiţiile necesare
încheierii unui act juridic civil. Din art. 1473 rezultă că şi debitorul incapabil poate face plata, în această situaţie
incapacitatea nu ar fi o cauză care să ducă la nulitatea plăţii. Atenţie, trebuie însă îndeplinite toate celelalte condiţii ale
încheierii unui act juridic.
Mai întâi plata poate fi făcută chiar de către debitor, de un reprezentant al acestuia (legal sau convenţional) ori de
către o persoană care răspunde alături/ în numele debitorului (codebitorul solidar care plăteşte pentru toţi codebitorii,
fideiusorul care plăteşte pentru debitor). Cel care face plata în aceste situaţii, are un interes să facă plata. Plata poate fi făcută
însă şi de o persoană care nu are interes, un terţ, având de exemplu semnificaţia unei liberalităţi pentru debitor.
Art. 1474 indică câteva nuanţe pentru ipoteza în care plata este făcută de către un terţ, astfel: conform alin (1): se
confirmă că plata poate fi făcută de către terţ, dar se arată că în măsura în care debitorul nu este de acord, atunci creditorul
nu va putea primi plata (instituindu-se şi o excepţie: situaţia în care prin refuz creditorul ar fi prejudiciat) - „Creditorul este
dator să refuze plata oferită de terţ dacă debitorul l-a încunoştinţat în prealabil că se opune la aceasta, cu excepţia cazului
în care un asemenea refuz l-ar prejudicia pe creditor.”
Alin (2): creditorul va mai putea să refuze plata în cazul obligaţiilor intuituu-personae sau în cazul în care s-a stipulat
în contract că plata se va face numai de către debitor – „În celelalte cazuri, creditorul nu poate refuza plata făcută de un
terţ decât dacă natura obligaţiei sau convenţia părţilor impune ca obligaţia să fie executată numai de debitor”
Alin (3): prevede stingerea obligaţiei ca şi cum plata s-ar face de către debitor. Nu este vorba de o subrogaţie personală
decât în situaţia în care legea permite o asemenea subrogaţie – „Plata făcută de un terţ stinge obligaţia dacă este făcută pe
seama debitorului. În acest caz, terţul nu se subrogă în drepturile creditorului plătit decât în cazurile şi condiţiile
prevăzute de lege”
Alin (4): prevede aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni ca şi cum plata ar fi realizată de către debitor – „Dispoziţiile
prezentului capitol privind condiţiile plăţii se aplică în mod corespunzător atunci când plata este făcută de un terţ”

 Cui i se face plata ?

Creditorul este îndreptăţit să primească plata. Acesta poate avea un reprezentant sau poate să indice o persoană care
să primească plata (uneori instanţa indică o astfel de persoană)
Conform art. 1476 dacă creditorul este incapabil,atunci plata este liberatorie numai în măsura în care creditorul nu a
fost prejudiciat. (remarcăm astfel un tratament diferenţiat între cel care face plata şi cel care primeşte plata în materia
capacităţii)

Art 1447 prevede plata făcută unui terţ:

„ (1) Plata făcută unei alte persoane decât cele menţionate la Art. 1475 este totuşi valabilă dacă:
a) este ratificată de creditor;
b) cel care a primit plata devine ulterior titularul creanţei;
c) a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanţe liberatorii semnate de creditor.
(2) Plata făcută în alte condiţii decât cele menţionate la alin. (1) stinge obligaţia numai în măsura în care profită
creditorului.”
În ceea ce priveşte primirea plăţii aceasta se face fie de către creditor ori reprezentantul său, fie persoanele menţionate
în art 1475 ori de către un terţ, în măsura în care profită creditorului conform art 1477.
Conform art. 1478: plata făcută creditorului aparent rămâne valabilă. Creditorul aparent va restitui conform restituirii
prestaţiilor.
Conform art. 1479: se justifică obligarea debitorului la o a doua plată (nu şi-a luat măsurile necesare), prima plată
fiind supusă restituirii. „Plata făcută cu nesocotirea unui sechestru, a unei popriri ori a unei opoziţii formulate, în
condiţiile legii, pentru a opri efectuarea plăţii de către debitor nu îi împiedică pe creditorii care au obţinut luarea unei
asemenea măsuri să ceară din nou plata. În acest caz, debitorul păstrează dreptul de regres împotriva creditorului care
a primit plata nevalabil făcută”

56
  Ce se plăteşte ?
Obiectul plăţii: există un principiu, potrivit căruia, debitorul atunci când îşi execută prestaţia trebuie să dea dovada
diligenţei unui bun proprietar (medie), în măsura în care contractul ar prevedea o diligenţă sporită/crescută, atunci se va ţine
cont de ea. În materie profesională, diligenţa se apreciază în raport de rigorile profesiei.
În cazul obligaţiilor de rezultat, dacă nu se atinge rezultatul, atunci datoria nu este îndeplinită. În cazul obligaţiilor de
mijloace, dacă debitorul face dovada diligenţei cerute, chiar dacă rezultatul nu a fost atins, obligaţia este îndeplinită.
Art. 1481 alin (3) oferă criterii pentru distincţia dintre obligaţiile de rezultat şi obligaţiile de mijloace :
„ Pentru a stabili dacă o obligaţie este de mijloace sau de rezultat se va ţine seama îndeosebi de:
a) modul în care obligaţia este stipulată în contract;
b) existenţa şi natura contraprestaţiei şi celelalte elemente ale contractului;
c) gradul de risc pe care îl presupune atingerea rezultatului;
d) influenţa pe care cealaltă parte o are asupra executării obligaţiei.”
Conform art. 1482 , în măsura în care se prevede obligaţia de a preda un bun individual determinat, atunci obligaţia
s-a executat dacă s-a predat exact bunul respectiv, în starea în care se afla la momentul naşterii obligaţiei. În conformitate
cu alin (2) al aceluiaşi articol, corelând textul cu art 1230 (la care face trimitere) rezultă faptul că, atunci când este vorba de
bunuri se poate plăti şi cu bunul altuia, în măsura în care debitorul le-a procurat în momentul executării.
În ceea ce priveşte obligaţiile accesorii/ prestaţiile accesorii, conform art. 1483 obligaţia de a strămuta proprietatea
implică şi obligaţiile de a preda lucrul şi de a-l conserva până la predare, iar în ceea ce priveşte imobilele înscrise în
cartea funciară, obligaţia de a strămuta proprietatea o cuprinde şi pe aceea de a preda înscrisurile necesare pentru
efectuarea înscrierii.
Dacă bunul, obiect al obligaţiei, a pierit, debitorul trebuie să cedeze toate accesoriile bunului (dreptul de garanţie sau
acţiunile în despăgubire cu privire la bun). De asemenea, în cazul bunurilor individual determinate, art 1485 prevede şi
obligaţia conservării acestora până în momentul predării.
Întrucât bunurile de gen nu pier, debitorul va fi eliberat dacă predă bunuri de calitate medie şi în aceeaşi cantitate.
(art.1486)
Când este vorba despre obligaţia de a constitui o garanţie, fără a se identifica modalitatea şi forma garanţiei, debitorul
poate să aleagă constituirea unei garanţii reale, unei garanţii personale sau o altă garanţie suficientă. (art. 1487)

Conform art 1488: „(1) Debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale
datorate.
(2) Plata se poate face prin orice mijloc folosit în mod obişnuit în locul unde aceasta trebuie efectuată.
(3) Cu toate acestea, creditorul care acceptă în condiţiile alin. (2) un cec ori un alt instrument de plată este
prezumat că o face numai cu condiţia ca acesta să fie onorat.”

 Cât se plăteşte ?
Art. 1490 consacră principiul indivizibilităţii plăţii. De regulă, debitorul nu e liberat decât dacă face plata integral,
creditorul poate să refuze o plată parţială, iar chiar dacă o acceptă, creditorul este îndreptăţit să primească cheltuielile pe
care le suportă datorită eşalonării plăţii.
Există excepţii de la acest principiu:
În cazul moştenitorilor plata se divide între moştenitori (cu excepţia unor prevederi legale contrare);
Prin convenţia părţilor este acceptată divizarea plăţii:
În cazul compensaţiei se ajunge la o divizare a plăţii (stingerea a două datorii reciproce până la
concurenţa celei mai mici);
Între fideiusori, dacă aceştia invocă beneficiul de diviziune;
Judecătorul poate diviza plata, acordând un termen de graţie pentru o parte din plată

 Când se plăteşte ?
Conform art. 1495, regula în materie: în măsura în care părţile nu au prevăzut un termen de executare, plata trebuie
făcută imediat după naşterea obligaţiei de executare. Dacă s-a stabilit un termen: - în interesul ambelor părţi: debitorul poate
să plătească mai devreme (?)
- în interesul debitorului: acesta nu este obligat să plătească mai devreme, dar are această posibilitate
- în interesul creditorului: plata se poate realiza anticipat numai cu acordul creditorului

57
 În cazul plăţii anticipate, debitorul va datora cheltuieli creditorului, în măsura în care acesta din urmă a suferit o
pagubă datorită plăţii anticipate.
Conform art. 1497 dacă plata se realizează prin virament bancar, atunci data la care se realizează nu este cea a
ordinului de plată, ci este data la care este alimentat contul creditorului.

 Unde se plăteşte ?
Regula: plata este cherabilă, iar nu portabilă de unde rezultă faptul că aceasta se efectuează la domiciliul / sediul
debitorului. (creditorul cere plata de la debitor). Totuşi, când este vorba despre obligaţii băneşti, ele se execută la sediul/
domiciliul creditorului. Atunci când este vorba de predarea unui bun individual determinat, obligaţia se execută la locul
unde se află bunul în momentul încheierii contractului. Conform acestor dispoziţii, trebuie să avem în vedere sediul /
domiciliul debitorului de la data încheierii contractului : „partea care, după încheierea contractului, îşi schimbă domiciliul
sau, după caz, sediul determinat, potrivit prevederilor alin. (1), ca loc al plăţii, suportă cheltuielile suplimentare pe care
această schimbare le cauzează”.

 Cine suportă cheltuielile plăţii ?

Conform art 1498: „Cheltuielile plăţii sunt în sarcina debitorului, în lipsă de stipulaţie contrară”

 Cum se face dovada plăţii ?

In ceea ce priveşte dovada plăţii, tocmai pentru că plata este considerată un fapt material, conform art 1499 dovada
se poate face cu orice mijloc de probă. Dar, fiind considerată şi un act juridic, în art. 1500-1505 sunt reglementate mai multe
prezumţii privind dovada plăţii:
Art. 1500:
(1) Cel care plăteşte are dreptul la o chitanţă liberatorie, precum şi, dacă este cazul, la remiterea înscrisului original
al creanţei.
(2) Cheltuielile întocmirii chitanţei sunt în sarcina debitorului, în lipsă de stipulaţie contrară.
(3) În cazul în care creditorul refuză, în mod nejustificat, să elibereze chitanţa, debitorul are dreptul să suspende plata.

Art. 1501: Prezumţia executării prestaţiei accesorii

Chitanţa în care se consemnează primirea prestaţiei principale face să se prezume, până la proba contrară,
executarea prestaţiilor accesorii.

Art. 1502 : Prezumţia executării prestaţiilor periodice

Chitanţa dată pentru primirea uneia dintre prestaţiile periodice care fac obiectul obligaţiei face să se prezume,
până la proba contrară, executarea prestaţiilor devenite scadente anterior.

Art. 1503: Remiterea înscrisului original al creanţei

(1) Remiterea voluntară a înscrisului original constatator al creanţei, făcută de creditor către debitor, unul din
codebitori sau fideiusor, naşte prezumţia stingerii obligaţiei prin plată. Proba contrară revine celui interesat să
dovedească stingerea obligaţiei pe altă cale.
(2) Dacă înscrisul original remis voluntar este întocmit în formă autentică, creditorul are dreptul să probeze că
remiterea s-a făcut pentru un alt motiv decât stingerea obligaţiei.
(3) Se prezumă, până la proba contrară, că intrarea persoanelor menţionate la alin. (1) în posesia înscrisului
original al creanţei s-a făcut printr-o remitere voluntară din partea creditorului.

Art. 1504: Plata prin virament bancar

(1) Dacă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia de credit
plătitoare prezumă efectuarea plăţii, până la proba contrară.
(2) Debitorul are oricând dreptul să solicite instituţiei de credit a creditorului o confirmare, în scris, a efectuării
plăţii prin virament. Această confirmare face dovada plăţii.

Art. 1505: Liberarea garanţiilor

Dacă părţile nu au convenit că garanţiile vor asigura executarea unei alte obligaţii, creditorul care a primit plata
trebuie să consimtă la liberarea bunurilor afectate de garanţiile reale constituite pentru satisfacerea creanţei sale,
precum şi să restituie bunurile deţinute în garanţie, dacă este cazul.

58
 În ipoteza în care acelaşi debitor are mai multe datorii către creditor (bunuri fungibile), se pune problema imputaţiei
plăţii: Care plată se stinge mai întâi în caz de plată parţială ?
Acest fapt se va stabili:
Fie prin acordul părţilor
Dacă nu există un acord, imputaţia plăţii se va face de către debitor, el va preciza care este datoria
care se stinge (plata se impută mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor, apoi asupra capitalului; de
regulă, nu se poate stinge o datorie care nu este exigibilă, în măsura în care la acel moment există o altă datorie
exigibilă – există şi o excepţie, dacă părţile au convenit astfel sau dacă creditorul consimte !!! ). Dacă plata este
făcută prin virament bancar, debitorul precizează ce datorie se stinge.
Dacă debitorul nu face imputaţia plăţii, atunci aceasta se va face de către creditor, el precizând în
chitanţa liberatorie predată debitorului.
Dacă nu va face nici creditorul, nici debitorul imputaţia plăţii, atunci plata va opera conform
criteriilor legale prevăzute în art. 1509 :
„Dacă niciuna dintre părţi nu face imputaţia plăţii, vor fi aplicate, în ordine, următoarele reguli:
a) plata se impută cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadenţă;
b) se vor considera stinse, în primul rând, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are cele mai puţine
garanţii;
c) imputaţia se va face mai întâi asupra datoriilor mai oneroase pentru debitor;
d) dacă toate datoriile sunt deopotrivă scadente, precum şi, în egală măsură, garantate şi oneroase, se vor stinge
datoriile mai vechi;
e) în lipsa tuturor criteriilor menţionate la lit. a)-d), imputaţia se va face proporţional cu valoarea datoriilor.
(2) În toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecată şi executare, apoi asupra ratelor,
dobânzilor şi penalităţilor, în ordinea cronologică a scadenţei acestora, şi, în final, asupra capitalului, dacă părţile nu
convin altfel.”

 Dacă creditorul refuză plata, ce se întâmplă ?

Punerea în întârziere a creditorului în NCC:
- are în vedere două ipoteze:
1. creditorul refuză plata
2. creditorul nu ia măsuri pregătitoare pentru efectuarea plăţii (fără de care debitorul nu îşi poate executa obligaţia)
Atunci când creditorul refută plata, debitorul îl notifică pe creditor pentru a primi plata. Din momentul punerii în
întârziere, creditorul preia riscul imposibilităţii fortuite de plată a datoriei. Tot din acel moment, debitorul nu va fi ţinut să
restituie fructele, fiind de asemenea îndreptăţit să primească restituirea cheltuielilor realizate pentru conservarea bunului
(dacă se fac astfel de cheltuieli).
După punerea în întârziere a creditorului, debitorul poate să recurgă la procedura consemnaţiunii obiectului obligaţiei
pe riscul şi pe cheltuiala creditorului. În legătură cu această procedură există două prevederi în art 1514, respectiv 1515
NCC:
Art. 1514: Vânzarea publică
(1) Dacă natura bunului face imposibilă consemnarea, dacă bunul este perisabil sau dacă depozitarea lui necesită
costuri de întreţinere ori cheltuieli considerabile, debitorul poate porni vânzarea publică a bunului şi poate consemna
preţul, notificând în prealabil creditorului şi primind încuviinţarea instanţei judecătoreşti.
(2) Dacă bunul este cotat la bursă sau pe o altă piaţă reglementată, dacă are un preţ curent sau are o valoare prea
mică faţă de cheltuielile unei vânzări publice, instanţa poate încuviinţa vânzarea bunului fără notificarea creditorului.
Art. 1515: Retragerea bunului consemnat
Debitorul are dreptul să retragă bunul consemnat cât timp creditorul nu a declarat că acceptă consemnarea sau
aceasta nu a fost validată de instanţă. Creanţa renaşte cu toate garanţiile şi toate celelalte accesorii ale sale din momentul
retragerii bunului.

Curs 9 – 27.11.2013

Executarea silita a obligatiilor

59
 In mod normal, obligatiile se executa de bunavoie. Plata este atat modul firesc de executare a obligatiilor, cat si modul
firesc de stingere a acestora. Nu intotdeauna, debitorii executa de bunavoie.
Distinctia intre neexecutarea justificata si neexecutare fara justificare. (atrage raspunderea debitorului)
Cand debitorul nu executa se pune problema executarii silite.
Executarea silita poate fi atat directa (in natura), cat si indirecta (prin echivalent).

Executarea silita directa (in natura)

In general, executarea obligatiilor este carmuita de principiul executarii in natura. Numai in masura in care executarea
in natura nu mai este posibila sau daca ea nu mai prezinta interes pentru creditor, ca urmare, a neexecutarii la scadenta, se
pune problema executarii prin echivalent.
In art. 1527 NCC avem principiul potrivit caruia daca debitorul nu executa, el poate fi constrans sa execute obligatia
in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila. Trebuie adaugat, insa, ca daca executarea in
natura nu mai prezinta interes pentru creditor, atunci creditorul poate opta pentru executarea prin echivalent.

Dreptul de optiune al creditorului in ipoteza in care debitorul nu executa.

In masura in care este vorba de o neexecutare fara justificare, creditorul are, potrivit 1516 al. (2), un drept de a alege
intre mai multe posibilitati:
 Mai intai el poate cere executarea silita in natura (regula),
 In al doilea rand, poate cere executarea silita prin echivalent,
 In al treilea rand, daca obligatia este nascuta dintr-un contract (de regula, sinalagmatic)
poate sa ceara, dupa caz, rezolutiunea sau rezilierea contractului.
 In al patrulea rand, creditorul poate sa ceara reducerea propriei obligatii corelative, fiind
vorba de ipoteza in care cealalta parte executa partial, pentru ca numai intr-o asemenea ipoteza se pune
problema reducerii corelative a obligatiei debitorului.
 In sfarsit, textul adauga ca creditorul poate sa recurga la orice mijloc legal pentru realizarea
dreptului sau, respectiv, pentru executarea datoriei debitorului.
Prima optiune este aceea a executarii in natura. In legatura cu aceasta executare in natura, caracterul silit trebuie sa
tina seama de un principiu care carmuieste dreptul modern: Nemo potest precisae cogi ad factum (nimeni nu poate fi silit la
savarsirea unui fapt personal). Spunem ca este un principiu modern, pentru ca in dreptul modern, si mai ales, de la adoptarea
codului civil napoleon, ideea de libertate este incompatibila cu orice obligare la savarsirea unui fapt personal.
De regula, se spune ca aceasta problema se pune mai ales cand este vorba de obligatii intuitu personae sau de obligatii
care presupun, in executare, savarsirea unui fapt personal. In realitate, toate obligatiile de a face implica un fapt personal.
Diferenta dintre obligatiile intuitu personae si celelalte obligatii de a face consta in aceea ca atunci cand obligatia de a face
nu are un caracter intuitu personae, ea poate fi executata nu numai de debitor, ci si de o alta persoana in locul debitorului.
Din aceasta perspectiva, adagiul “Nemo potest precisae cogi ad factum” are in vedere, in primul rand, obligatiile intuitu
personae, dar dintr-o perspectiva mai larga, acest adagiu are in vedere toate obligatiile de a face, cu precizarea ca atunci
cand acestea nu au caracter personal, chiar daca debitorul nu poate fi silit la propria fapta de executare in natura, creditorul
poate recurge la executarea datoriei prin intermediul altei persoane.
Asadar, daca vorbim de executarea silita in natura, trebuie sa avem in vedere, in primul rand, obligatiile care nu au
caracter intuitu personae.
Distingem intre obligatiile care au ca obiect o prestatie de da, care au ca obiect o prestatie de face, si cele care au ca
obiect o prestatie de a nu face.
Cand este vorba de obligatii de a da, de regula, executarea in natura a acestora este posibila in masura in care efectul
translativ sau constitutiv de drepturi este chiar efectul incheierii contractului. Regula consensualismului, atat cat mai poate
opera in sistemul actualului cod civil, ne spune ca prin simpla incheiere a contratului obligatia de a da se si executa.
In ipoteza in care obligatia de a da nu se executa chiar prin incheierea contractului, indeplinirea ei este de drept
realizata cand ajunge obligatia la termen sau daca este vorba de bunuri de gen, cand se individualizeaza bunurile in legatura
cu care se transmite proprietatea.
Daca este vorba de obligatii de a face sau de a nu face, executarea silita in natura este posibila cu anumite
circumstantieri:
1. Mai intai, daca este vorba de obligatii de a face, daca debitorul nu executa, creditorul poate (art. 1258 al. (1)) sa
execute el insusi pe cheltuiala debitorului sau sa faca sa fie executata obligatia. (creditorul obtine prestatia in natura fie in
60
sensul ca o realizeaza el insusi, fie ca recurge la un tert, dar pretul prestatiei va fi ulterior obtinut de la debitor). Observam
ca este un mecanism complex prin care pe de o parte, obligatia este executata in natura, dar debitorul in final, va plati un
echivalent. Este numai in aparenta o asemanare cu executarea prin echivalent a obligatiilor pentru ca prestatia este obtinuta
in natura de creditor, chiar daca nu se executa prin intermediul debitorului, care va suporta in final costul executarii in natura
a prestatiei.
Spre deosebire de Codul civil de la 1864, care presupunea ca o asemenea executare a prestatiei prin intermediul altei
persoane sau chiar prin intermediul creditorului necesita autorizarea de catre instanta de judecata, in Noul Cod Civil
creditorul are facultatea de a recurge la aceasta posibilitate in mod direct, fara a mai cere autorizarea instantei de judecata.
Totusi, in al. (2) al art. 1528, se precizeaza ca numai daca debitorul este de drept in intarziere, creditorul poate recurge direct
la aceasta posibilitate, altfel, cand debitorul nu este de drept in intarziere, creditorul trebuie in prealabil, sa-l incunostiinteze
pe debitor ca va recurge la aceasta posibilitate fie chiar prin cererea de punere in intarziere, fie ulterior punerii in intarziere.
2. Cand este vorba de o obligatie de a nu face, in masura in care debitorul a incalcat-o, vorbim de o restabilire a
situatiei anterioare care are semnificatia unei executari in natura. In realitate, numai in mod aproximativ se poate vorbi de o
executare in natura cat timp debitorul si-a incalcat deja obligatia initiala. Intr-o asemenea ipoteza, creditorul poate cu
autorizare instantei de judecata, in masura in care debitorul refuza sa inlature ceea ce a facut, sa restabileasca el insusi
situatia anterioara pe cheltuiala debitorului. Observam, ca in acest caz, autorizarea instantei de judecata este obligatorie. Sub
acest aspect, exista o continuitate de solutie intre Codul civil de la 1864 si Noul Cod Civil.
Sub imperiul vechii reglementari, s-a creat o practica judiciara potrivit careia executarea silita in natura a obligatiilor
de a face si de a nu face, inclusiv a celor cu caracter intuitu personae, putea fi asigurata printr-un mijloc indirect de
constrangere. Era vorba de asa-numitele daune cominatorii. Ele aveau natura unor pedepse civile, adica a unor amenzi care
erau platite de debitor pe fiecare zi de intarziere in executarea obligatiei in beneficiul creditorului. Discutiile ample si
controversele nu mai au actualitate sub imperiul Noului Cod Civil, intrucat ele se coreleaza cu Noul Cod de Procedura Civila
care, pe de o parte interzice, daunele cominatorii, iar pe de alta parte, prevede un sistem specific de amenzi in sarcina
debitorului cand acesta nu executa in natura, dar numai in masura in care exista un titlu executoriu in favoarea creditorului.
Altfel spus, Noul Cod de Procedura Civila conditioneaza plata acestor amenzi de caracterul cert al obligatiei stabilit printr-
un titlu executoriu.
Trebuie sa tinem seama de art. 1527 al. (2) NCC – daca executarea este necorespunzatoare, se poate remedia pentru
a deveni corespunzatoare.

Executarea prin echivalent

Prestatia initiala care forma obiectul obligatiei este inlocuita, de regula, cu o suma de bani. De asemenea, este posibil
si un alt echivalent, o alta prestatie. Atunci cand e vorba de o alta perstatie, trebuie sa vedem in ce masura este vorba de
transmiterea unui bun sau de o prestatie de a face. De regula, cand este vorba de un bun, vorbim de o dare in plata. Este
motivul pentru care, de regula, executarea prin echivalent presupune transformarea prestatiei initiale intr-o suma de bani.
Se spune, ca se schimba creanta initiala cu o alta creanta, si in mod corelativ, se schimba datoria initiala cu o alta datorie.
NB, nu este o vorba de o novatie, aceasta schimbare nu este un nou acord de vointa intre creditor si debitor. Aceasta
schimbare este remediul pe care legiuitorul il prevede in ipoteza in care debitorul nu mai poate executa in natura sau
creditorul nu mai este interesat de executarea in natura ca urmare a trecerii timpului.
Astfel inteleasa, executarea silita prin echivalent are aplicatie mai ales in legatura cu obligatiile contractuale. In cazul
lor, se pune, de regula, problema schimbarii prestatiei initiale in cazul in care aceasta nu mai poate fi executata sau nu mai
prezinta interes pentru creditor cu o suma de bani.
Este motivul pentru care chestiunea executarii silite indirecte este strans legata de problema raspunderii contractuale.
Daca avem in vedere o obligatie nascuta dintr-un delict civil, raportul de raspundere se naste chiar din savarsirea
delictului civil. Este adevarat ca si in acest caz, vorbim de o executare in natura si de o executare prin echivalent. Numai ca
o executare in natura propriu-zisa in ipoteza raspunderii delictuale nu este posibila. In mod strict, o executare in natura ar
insemna respectarea obligatiei de a nu produce prejudicii. Odata produs prejudiciul putem vorbi de o executare in natura
numai intr-un sens larg, adica in sensul restabilirii situatiei anterioare. Cand e vorba de o obligatie contractuala, executarea
in natura in sens propriu-zis este intotdeauna calea fireasca, adica plata.
Cand vorbim de alte izvoare de obligatii, altele decat contractul, nu trebuie sa uitam ca regulile aplicabile raspunderii
delictuale constituie dreptul comun. Daca e vorba de o obligatie nascuta dintr-un fapt juridic licit, in masura in care nu avem
reglementarii proprii, in completare vom aplica regulile raspunderii delictuale. Dar, ori de cate ori este vorba de obligatii
extracontractuale, o executarea propriu-zisa in natura nu este posibila prin ipoteza. Dimpotriva, cand e vorba de obligatii

61
contractuale, prin ipoteza, executarea in natura constituie regula. Este motivul pentru care executarea silita indirecta se
suprapune de cele mai multe ori cu raspunderea civila contractuala.
Ca urmare, trebuie sa vedem daca echivalentul prestatiei contractuale inseamna, de regula, o suma de bani. Este vorba
de asa-numitele daune-interese.

Daunele-interese sunt de doua categorii:

a. moratorii
b. compensatorii
Daunele-interese moratorii sunt echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a intarzierii executarii
obligatiilor. Daunele compensatorii reprezinta chiar echivalentul prestatiei nexecutate si a celorlalte prejudicii cauzate ca
urmare a neexecutarii prestatiilor.
Granita dintre acestea este labila. De obicei, aceasta granita este mai clara atunci cand debitorul, desi cu intarziere,
executa obligatia. In acest caz, este limpede ca debitorul va datora numai daune-interese moratorii. Daca el, insa, in final,
nu doar ca intarzie, dar nici nu executa obligatia, debitorul va fi obligat sa plateasca daune-interese globale care cuprind si
echivalentul prestatiei initiale si prejudiciul cauzat prin intarziere si orice altfel de prejudiciu. Mai rezulta ca daunele-interese
moratorii pot fi cumulate cu executarea in natura. Teoretic, ele pot fi cumulate si cu daunele compensatorii. Practic, in
aceasta ipoteza cand nu se executa in natura, se ajunge la o contopire a daunelor moratorii si compensatorii in daunele-
interese globale.
In orice caz, daunele compensatorii nu pot fi cumulate cu executarea in natura.
Trebuie sa retinem ca problema daunelor moratorii genereaza, in practica, uneori, confuzii foarte periculoase. Este
vorba despre faptul ca daunele moratorii pot fi datorate pana in momentul in care fie a devenit vadit ca obligatia nu mai
poate fi executata in natura, fie ca ea in mod vadit nu mai prezinta interes pentru creditor. Din acel moment se pune prolema
obligarii debitorului la daune compensatorii care se pot cumula cu daunele moratorii. Pericolul consta in aceea ca debitorul
este obligat la daune moratorii sine die. O asemenea solutie este un mijloc ilicit de imbogatire a creditorului.
In legatura cu executarea prin echivalent, in masura in care ea se suprapune peste raspunderea contractuala, trebuie
sa reamintim care sunt conditiile raspunderii civile in general (fapta ilicita, prejudicul, raportul de cauzalitate si vinovatia).
Este adevarat ca in materia raspunderii contractuale aceste conditii imbraca forme particulare.

Ce inseamna fapta ilicita in cazul raspunderii contractuale?

Este vorba de neexecutarea obligatiei contractuale, executarea cu intarziere a obligatiei contractuale sau executarea
necorespunzatoare a obligatiei contractuale. Ultima notiune are in vedere lipsurile cantitative sau calitative ale prestatiei de
catre debitor. Debitorul executa prestatia, dar fie nu o executa integral sub aspect cantitativ, fie prestatia are lipsuri calitative.
Este vorba de o executare necorespunzatoare.
In oricare dintre aceste forme ne aflam in prezenta unei fapte ilicite care genereaza raspunderea contractuala.

Cum se dovedeste fapta ilicita?

Dovada neexecutarii depinde de natura obligatiei. Daca este vorba de o obligatie de rezultat, simpla neatingere a
rezultatului naste prezumtia de neexecutare. Altfel spus, in aceasta situatie, creditorul trebuie sa faca doar dovada creantei,
fiind apoi sarcina debitorului sa dovedeasca realizarea rezultatului.
Cand e vorba de o obligatie de mijloace, neatingerea rezultatului nu naste o prezumtie de neexecutare in sarcina
debitorului. Simpla dovada a creantei nu mai este suficienta pentru a dovedi neexecutarea obligatiei, este nevoie, in acelasi
timp, de dovada lipsurilor calitative si cantitative. Rezultatul nu mai este de esenta prestatiei, nu mai face parte din obiectul
prestatiei. Creditorul trebuie sa faca dovada ca debitorul nu a respectat regulile de diligenta necesare pentru executarea
obligatiei.

Prejudiciul poate avea mai multe elemente:

Dintr-o perspectiva el poate sa contina pierderea suferita de creditor ca urmare a neexecutarii prestatiei, altfel spus
echivalentul prestatiei, dar poate sa includa si paguba suferita ca urmare a intarzierii in executare sau orice alte pagube
determinate de neexecutare.
Important este ca in toate cazurile, cand e vorba de o evaluare judiciara, creditorul trebuie sa faca dovada prejudiciului
suferit. In cazul evaluarii legale si celei conventionale, sarcina probei nu mai apasa pe umerii creditorului.
Desigur, intre fapta ilicita si prejudiciu trebuie sa existe un raport de cauzalitate.

62
 Foarte importanta este chestiunea vinovatiei in materia raspunderii contractuale. Art. 1547 NCC prevede ca debitorul
este tinut sa repare prejudicul cauzat cu intentie sau din culpa. In art. 1548 se adauga: culpa debitorului se prezuma prin
simplul fapt al neexecutarii.

In primul text se vorbeste de vinovatie, iar in al doilea text, de culpa. Nu este intamplatoare diferenta.
Si in materie contractuala latura subiectiva a raspunderii este desemnata prin notiunea de vinovatie. NCC realizeaza
o unificare terminologica in domeniul raspunderii desemnand latura subiectiva prin notiunea de vinovatie. Pe de alta parte,
NCC preia din dreptul penal formele vinovatiei si gradele vinovatiei. Raspunderea civila este, de regula, intemeiata pe ideea
de vinovatie, dar cand vorbim de dovada vinovatiei, prezumtia care opereaza in favoarea creditorului are ca obiect numai o
forma a vinovatiei, respectiv culpa. Daca creditorul ar avea interes sa invoce chiar intentia debitorului in neexecutarea
contractului, va trebui sa faca dovada intentiei. Evident, prezumtia de culpa este relativa.
Daca e vorba de obligatii de rezultat, este o dubla prezumtie asezata in scara. Neatingerea rezultatului naste prezumtia
de neexecutare, din care se naste prezumtia de culpa.
Daca e vorba de obligatii de mijloace, dovada neexecutarii trebuie facuta de creditor, daca e facuta se naste prezumtia
de culpa in sarcina debitorului.
Diferenta de ordin probatoriu dispare in momentul in care se face dovada neexecutarii calitative si cantitative.
Aceste precizari sunt importante in legatura cu notiunea evocata mai devreme de neexecutare justificata si notiunea
de neexecutare fara justificare.
Neexecutarea fara justificare in materie contractuala are, de regula, semnificatia neexecutarii culpabile. Justificarea
neexecutarii inseamna rasturnarea prezumtiei de culpa. Totusi, aceasta ideea trebuie sa fie nuantata in raportul cu dispozitiile
art. 1530 NCC. (2 notiuni diferite – din text rezulta ca neexecutarea fara justificare ar fi diferita de cea culpabila).
Uneori, regula nu se aplica. Sunt situatii in care cele 2 notiuni nu se suprapun:
Sunt ipoteze in cazul cazul fortuit nu mai are virtutea de a inlatura virtutea prezumtiei de nevinovatie. Sunt situatii in
care se raspunde fara vinovatie (cazuri de raspundere obiectiva). In acele situatii, neexecutarea ramane fara justificare chiar
daca este fara vinovatiei. Cand e vorba de raspundere obiectiva, justificarea nu se mai poate face prin dovada cazului fortuit.
In aceste situatii, nu se mai suprapun cele 2 notiuni. In situatii de exceptie, neexecutarea fara justificare acopera si situatii
de neexecutare fara vinovatie, pentru ca nu mai are importanta vinovatia, pentru ca raspunderea e angajata fara vinovatie
(mai ales in materie delictuala).
Dar chiar si in materie contractuala este posibila si o asemenea raspundere obiectiva. In acest text, avem in vedere si
ipoteza in care raspunderea este obiectiva, de aceea, legiuitorul nu mai suprapune cele 2 notiuni. Ideea este ca se va raspunde
si se vor datora daune-interese in masura in care legiuitorul a prevazut o raspundere fara vinovatie.
Consecinta este ca, ori de cate ori, culpa este element al raspunderii contractuale, ca regula, avem o prezumtie de
culpa si rasturnarea ei presupune dovada cauzei straine (cazul fortuit, forta majora, fapta creditorului, fapta unui tert, fapta
victimei daca sunt asimilate cazului fortuit si fortei majore).

Prejudicul ca element al raspunderii contractuale poate fi evaluate in mai multe feluri:

A. pe cale judiciara;
B. pe cale legala;
C. pe cale conventionala.

Evaluarea judiciara a prejudiciului trebuie sa tina seama de mai multe principii. Cel mai important este principiul
repararii integrale a prejudiciului, dar pentru ca acest principiu sa aiba aplicare sunt necesare mai multe criterii:
- prejudiciul include atat paguba efectiv suferita (damnum emergens), cat si beneficiul nerealizat (lucrum cesans). In
al. (2) al art. 1531 se mai adauga, in fraza a doua, ca prejudiciul trebuie sa includa si cheltuielile pe care creditorul le-a facut
intr-o limita rezonabila pentru evitarea prejudiciului.
- prejudiciul include atat pagubele previzibile, cat si cele imprevizibile. Doar ca in materie contractuala, spre deosebire
de cea delictuala, pagubele imprevizibile se datoreaza numai daca este vorba de o culpa grava a debitorului. In orice caz,
ele se datoreaza cand sunt rezultatul unei neexecutari intentionate. In aceasta privinta forma si gradul de vinovatie au
importanta. Asadar, pagubele previzibile din art. 1533 NCC presupun atat culpa, cat si intentia.
- prejudiciul include atat paguba actuala, cat si paguba viitoare. Important este ca sa existe certitudinea ca in viitor
paguba se va produce. Si in materie contractuala, NCC introduce o inovatie in sensul ca si paguba eventuala poate fi reparata
dar nu integral. Avem in vedere o dubla exceptie:
a. exceptie de la caracterul cert al prejudiciului. De regula, se repara doar prejudiciul cert, prezent/viitor. Sub imperiul
VCC, se aprecia ca pagubele eventuale nu se repara intrucat nu au caracter cert. NCC in art. 1532 al. (2) se precizeaza ca

63
pierderea sansei de a obtine un avantaj reprezinta un prejudiciu ce poate fi reparat proportional cu probabilitatea obtinerii
avantajului. Asadar, nu mai e vorba de un prejudiciu cert, ci de unul probant.
b. exceptie de la regula repararii integrale. Acest prejudiciu eventual se repara proportional cu aceasta probabilitate
de a obtine un avantaj.
Art. 1532 al. (2) reia teza din art. 1385 al. (4).
De asemenea, o inovatie a NCC este aceea ca se repara nu doar prejudiciul material, ci si cel moral. Sub imperiul
vechii reglementari, repararea prejudiciului moral se discuta mai ales in materie delictuala. In NCC in art. 1531 al. (3) se
precizeaza ca creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial (moral).
In masura in care la cauzarea prejudiciului a contribuit nu doar debitorul, ci si creditorul, se va justifica o repartizare
a prejudiciului in mod proportional intre creditor si debitor.
Cat priveste repartizarea se va tine seama fie de eficienta cauzala a fiecarei fapte a debitorului, respectiv, a
creditorului, fie daca nu este posibila aceasta diferentiere, de gradul si de forma vinovatiei. Important este ca intotdeauna
creditorul va fi tinut sa suporte o parte din prejudiciu numai daca actiunea sau omisiunea sa este culpabila. Repartizarea
acesata se aplica si in ipoteza in care la cauzarea prejudiciului a contribuit fapta unui tert sau un caz fortuit sau o imprejurare
de forta majora.
Art. 1534 cuprinde o dispozitie in al. (2) conform careia debitorul nu va fi tinut la repararea prejudiciului daca
creditorul ar fi putut sa-l evite cu o minima diligenta.

Evaluarea legala a prejudiciului

De regula, evaluarea legala priveste obligatiile care au ca obiect plata unei sume de bani. Prin ipoteza, obligatiile care
au ca obiect o suma de bani pot fi oricand executate in natura. Intr-adevar, creditorul poate scoate la vanzare bunurile
debitorului si poate obtine suma de bani care este obiectul obligatiei.
Daca este vorba de prejudiciul cauzat prin intarzierea platii sumei de bani, evaluarea acestui prejudiciu este facut de
legiuitor in absenta intelegerii partilor in forma dobanzilor, care sunt daune-interese moratorii.
In legatura cu notiunea de dobanda, ea are o dubla acceptie:
- dobanda este fie un fruct civil
- fie echivalentul prejudiciului cauzata prin intarzierea platii unei obligatii banesti.
Asadar, avem o dubla valenta a notiunii de dobanda. In functie de context, trebuie sa distingem daca dobanda este un
fruct civil, sau o dauna moratorie. In acest sens, Ordonanta 13/2011 reglementeaza in primul capitol dobanda legala
remuneratorie si penalizatoare pentru obligatiile banesti. Dobanda legala remuneratorie este tocmai fructul civil. Atunci
cand este vorba de folosirea unei sume de bani proprietarul are dreptul la fructele civile pentru folosirea sumei de bani.
Dobanzile sunt o specie de fructe civile. Dobanda penalizatoare este tocmai echivalentul prejudiciului cauzata prin
intarzierea platii obligatiei banesti.
Atunci cand avem o obligatie baneasca, pana la scadenta se pot datora dobanzi remuneratorii, iar dupa scadenta se
datoreaza dobanzi penalizatoare. In acest sens, codul civil mai introduce o inovatie, dobanzile ca daune moratorii se
datoreaza de la scadenta. In VCC erau datorate de la punerea in intarziere a debitorului.
Ne intereseaza dobanda penalizatoare, adica daunele-interese moratorii. Partile pot ele insele sa stabileasca volumul
dobanzii penalizatoare. In acest caz nu mai este vorba de o evaluare legala, ci de una conventionala. Practic, este vorba de
o clauza penala in cazul evaluarii conventionale. Evaluarea legala intervine, ori de cate ori, partile nu s-au inteles. In acest
sens in art. 3 al. 2 din ordonanta se prevede ca rata dobanzii legale penalizatoare se stabileste la nivelul dobanzii de referinta
a BNR plus 4 puncte procentuale.
Daca este vorba de raporturi juridice cu element de extraneitate dobanda legala este de 6% pe an.
In art. 1535 al. (2) se precizeza ca daca inainte de scadenta debitorul datora dobanzi cu un nivel mai mare decat
dobanda legala daunele moratorii se vor calcula la nivelul dobanzii anterioare scadentei. Al. (3) se precizeaza ca daca
dobanzile moratorii sunt calculate numai la valoarea dobanzii legale, creditorul poate sa faca dovada ca prejudicul suferit a
fost mai mare decat dobanda legala si va avea dreptul la diferenta. Important este insa, ca in ce priveste volumul dobanzii
legale, creditorul nu trebuie sa faca nicio dovada.
In felul acesta, desi de regula, creditorul trebuie sa faca dovada prejudiciului, in situatii speciale, el este scutit de
aceasta dovada (situatia dobanzii legale).
NCC stabileste ca sunt posibile daune moratorii nu numai in cazul obligatiilor care au ca obiect o suma de bani. In
art. 1536 se precizeaza ca si daca este vorba de obligatii care nu au ca obiect o suma de bani, daca debitorul intarzie
executarea, creditorul va avea dreptul la dobanda legala calculata in raport cu echivalentul banesc al obligatiei. Aceata regula

64
nu opereaza in masura in care partile au convenit o clauza penala prin care au stabilit al mod de evaluare a prejudiciului sau
in ipoteza in care prejudiciul real suferit este mai mare decat dobanda legala.

Evaluarea conventionala

Aceasta evaluare conventionala imbraca forma asa-numitei clauze penale. Clauza penala poate sa fie o prevedere
impusa chiar in contractul din care se naste obligatia sau poate sa fie o conventie separata. Rezulta ca putem avea o clauza
penala nu numai cand este vorba de obligatii contratuale, ci si cand este vorba de obligatii extracontractuale. Important este
ca intotdeauna clauza penala este anterioara producerii prejudiciului.
Daca deja s-a produs prejudiciul partile se pot intelege in legatura cu valoarea prejudiciului dar o asemenea intelegere
nu mai are valoarea unei clauze penale. Intotdeauna, clauza penala este o conventie prin care partile evalueaza cu anticipatie
valoarea prejudiciului care se va produce in viitor. O asemenea clauza poate sa aiba ca obiect orice tip de neexecutare, fie
cea integrala, fie cea cu intarziere, fie cea necorespunzatoare.
Din aceasta perspectiva clauza penala are si o importanta functie de garantie, fara a se confunda cu o garantie propriu-
zisa. De regula, clauza penala prevede o valoare anticipata a prejudiciului care este mai mare decat cea reala. Debitorul va
fi obligat sa plateasca in natura decat sa plateasca valoarea clauzei penale.
Rezulta ca o clauza penala este o conventie port-fort. Consecinta este ca validitatea se analizeaza dintr-o dubla
perspectiva; autonom, si in raport cu obligatia principala. Daca obligatia principala nu este valabila rezulta ca nu e valabila
nici clauza penala. Este posibil sa fie valabila obligatia principala, dar sa fie nula clauza penala.
In al doilea rand, o asemenea clauza penala are importanta pentru ca creditorul nu mai trebuie sa faca dovada
prejudiciului in masura in care el se multumeste cu valoarea clauzei penale. Este o importanta facilitate probatorie pusa la
indemana creditorului. Nu inseamna ca debitorul are alegerea intre a executa in natura sau a executa clauza penala. Nu avem
de-a face cu o obligatie alternativa. Debitorul este tinut sa execute in natura. Numai creditorul are optiunea de a alege intre
executarea in natura si executarea clauzei penale. Fiind vorba de un mod de evaluarea a prejudicului, ca element al
raspunderii contractuale, mai rezulta ca suma de bani stabilita cu titlu de clauza penala numai daca sunt intrunite toate
elementele raspunderii contractuale. Facilitatea este doar de ordin probatoriu in ce priveste cuantumul prejudiciului.
In masura in care executa partial debitorul si creditorul accepta plata, clauza penala va fi redusa proportional.

Ce se intampla daca debitorul nu executa deloc, dar pretinde ca valoarea clauzei penale este mult mai mare decat
prejudiciul suferit de creditor?
Sub imperiul vechii reglementari, solutia era ridiga in sensul ca nu putea fi micsorata clauza penala. NCC in art. 1541
reglmenteaza conditiile in care poate fi redusa clauza penala:
a. obligatia principala a fost executata in parte si aceasta executare a profitat creditorului
b. penalitatea este vadit excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea contractului
Al. (2) penalitatea redusa trebuie sa ramana superioara obligatiei principale.
Asadar, observam ca este posibila reducerea clauzei penale fie daca avem o executare partiala doar daca creditorul a
acceptat aceasta plata, si in al doilea rand, cand este excesiva clauza penala, dar aceasta reducere este posibila doar de catre
instanta.
Fiind vorba de o conventie, ea trebuie sa indeplineasca cerintele de validitate ale actului juridic. In cazul constatarii
nulitatii clauzei penale devine fara relevanta chestiunea reducerii cuantumului clauzei penale.
Acesata clauza penala presupune ca sunt indeplinite cerintele raspunderii contractuale. Daca exista o imprejurare care
inlatura raspunderea, atunci clauza penala nu mai este datorata. (art. 1540 al. (2)).
Avem doua texte in NCC care reglementeaza situatia clauzei penala cand avem o obligatie divizibila si o obligatie
indivizibila (art. 1542 + 1543).
Nu trebuie sa confundam clauza penala si clauza de arvuna. Exista 2 texte care se refera la arvuna confirmatorie si
cea penalizatoare. (studiat acasa)
Executarea prin echivalent presupune indeplinirea conditiilor raspunderii contractuale, in plus, ea presupune doua
conditii suplimentare:
a. punerea in intarziere a debitorului
Sub ascest aspect, facem distinctie intre ipotezele in care debitorul este de drept in intarziere si ipotezele in care este
necesara manifestarea de vointa a creditorului pentru punerea in intarziere a debitorului. Atunci cand este necesara punerea
in intarzierea a debitorului, este nevoie de o manifestare de vointa din partea creditorului intr-o forma speciala. Fie
notificarea, fie cererea de chemare in judecata. Notificarea se face, de regula, prin intermediul unui executor judecatoresc,
dar se poate face si prin orice alt mijloc care asigura dovada comunicarii: corespondenta cu confirmarea de primire. Aceasta

65
manifestare de vointa este o somatie prin care creditorul ii cere debitorului sa execute datoria. In somatie creditorul trebuie
sa precizeze termenul pe care il acorda debitorului pentru a executa. Este asa-numitul termen suplimentar de executare care
este consierat un remediu in ipoteza neexecutarii contractului. Asadar, desi obligatia este scadenta, creditorul mai acorda un
termen suplimentar de executare. In masura in care nu s-a prevazut in somatie acest termen, se considera ca el este implicit,
fiind vorba de termenul rezonabil pentru ca debitorul sa poata executa obligatia.
Pana la expirarea termenului suplimentar de executare creditorul poate suspenda executarea propriei datorii. Practic,
este o forma de manifestare a exceptiei de neexecutare. Important este ca intrucat datoria este deja scadenta, daca creditorul
sufera anumite prejudicii ca urmare a intarzierii executarii, el va dreptul la daune-interese pentru intarziere. Este inca o
diferenta fata de vechea reglementare. In Codul civil de la 1864, daunele moratorii se datorau de la punerea in intarziere. In
NCC daunele moratorii se datoreaza de la scadenta.
Sunt ipoteze in care debitorul este de drept in intaziere in materie delictuala, cand partile au convenit ca nu este
necesara punerea in intarziere si de asemenea art. 1523 al. (2) cateva ipoteze:
Al. (3) prevede situatia in care este nevoie de un administrator.
Punerea in intarziere a creditorului este corelata cu acest articol. Adica daca debitorul l-a pus in intarziere pe creditor,
debitorul nu mai poate fi obligat la daune-interese. Art. 1534 prevede ca si daca nu s-a recurs la procedura de intarziere a
creditorului, totusi daca debitorul ofera plata nu va mai putea fi obligat la daune de intarziere.
O situatie speciala cand este vorba de obligatii solidare. Daca un debitor solidar a fost pus in intarziere => toti au fost
pusi. Invers daca un creditor solidar l-a pus in intarziere pe debitor, aceasta punere in intarziere profita tuturor creditorilor
solidari.

b. inexistenta unei clauze de neraspundere.

Clauzele de neraspundere in materie delictuala. (acasa)

Curs 10 – 4.12.2013

Mijloacele juridice pentru protectia drepturilor creditorului

Functia prin care se asigura garantia comuna a creditorilor este importanta pentru a intelege mijloacele juridice pentru
protectia drepturilor creditorilor.
Art. 2324 – patrimoniul debitorului este garantia comuna a tuturor creditorilor. Dar pentru ca aceasta garantie sa
functioneze, creditorul are la indemana mai multe instrumente juridice:
Intre aceste instrumente juridice se afla asa-numitele masuri conservatorii in care se includ: asigurarea dovezilor,
efectuarea formalitatilor de publicitate sau de informare a tertilor pe contul debitorului, exercitarea actiunii oblice si luarea
unor masuri asiguratorii cum sunt: sechestrul si poprirea asiguratorului. In plus, tot pe temeiul dreptului de gaj general, se
poate exercita actiunea pauliana.
Tot in legatura cu garantia comuna a creditorilor trebuie sa tinem seama de dreptul de a cere executarea silita. NB, nu
este vorba de executarea silita in sens substantial, ci e vorba de executarea silita pe baza unui titlu executoriu reglementata
de Codul de Procedura Civila.

Actiunea oblica si actiunea pauliana

Actiunea oblica este reglementata in art. 1560-1561 din NCC. Aceasta actiune este un instrument juridic prin care
creditorii pot exercita drepturile si actiunile debitorului lor atunci cand prin pasivitatea acestuia exista riscul pierderii acestor
drepturi si actiuni. Rezulta ca ipoteza avuta in vedere se refera la pasivitatea debitorului care are anumite drepturi de
valorificat fie in mod direct, fie prin intermediul unor actiuni in justitie. Cu toate acestea, debitorul ramane in pasivitate, ca
urmare creditorul sau, cand porneste executarea, pentru satisfacerea dreptului propriu, s-ar putea sa nu gaseasca in
patrimoniul debitorului valorile care sa-i satisfaca creanta. Intr-o asemenea ipoteza, legea acorda creditorului dreptul sa
exercite el, dar nu in nume propriu, ci in numele debitorului drepturile si actiunile pe care acesta le are impotriva tertilor.
Altfel spus, debitorul este el insusi creditor al altor persoane. Prin actiunea oblica, creditorul exercita drepturile si actiunile
debitorului impotriva debitorilor debitorului, cand este cazul, iar alteori, exercita in mod direct drepturile debitorului.

66
 Astfel inteleasa, actiunea oblica are un domeniu de aplicatie propriu. In principiu, pe calea actiunii oblice, pot fi
exercitate drepturile si actiunile patrimoniale ale debitorului. Asadar, drepturile personal nepatrimoniale nu pot fi exercitate
pe calea actiunii oblice, dar si cand e vorba de drepturi patrimoniale, exista anumite limitari, astfel, drepturile care presupun
o apreciere personala din partea debitorului nu pot fi exercitate pe calea actiunii oblice. Asa se intampla in cazul revocarii
donatiei pentru ingratitudine. Daca debitorul e donator, iar beneficiarul donatiei este ingrat fata de debitor, numai debitorul
poate aprecia daca este sau nu cauza sa porneasca o actiune pentru revocarea donatiei pentru revocarea ingratitudinii.
Tot astfel, daca este vorba de bunuri neurmaribile, creditorul nu ar avea de regula interes sa readuca in patrimoniul
debitorului acele bunuri pe calea actiunii oblice. Din moment ce nu le poate urmari, interesul pare sa nu existe. Exista o
opinie in doctrina potrivit careia chiar daca este vorba de bunuri neurmaribile, creditorul ar avea interes sa le aduca in
patrimoniul debitorului intrucat astfel s-ar evita alte cheltieli pe care debitorul le-ar face tocmai din cauza faptului ca acele
bunuri nu i-au fost aduse in patrimoniu (ex: pensia de intretinere. Daca debitorul este creditor al unei pensii de intretinere,
cand valoarea pensiei intra in patrimoniul debitorului, aceasta nu e urmaribila de creditor. Legea spune ca pensia de
intretinere nu este urmaribila. Totusi, in absenta valorii pensiei, debitorul ar face alte cheltuieli in patrimoniu pentru
intretinerea ei).
De aceea, creditorul are interes sa foloseasca actiunea oblica in cazul bunurilor neurmaribile. Totusi, nu ar avea interes
daca bunurile ar fi neurmaribile si inalienabile.

Conditiile utilizarii actiunii oblice:

1. trebuie sa existe un interes al creditorului, un interes legitim si serios. De regula, acest interes consta in faptul ca
prin pasivitatea debitorului exista riscul insolvabiltiatii acestuia. Ca urmare, creditorul nu si-ar putea satisface creanta.
2. pasivitatea debitorului. De exemplu, debitorul are de recuperat o creanta de la propriul debitor si din cauza
pasivitatii se implineste termenul de prescriptie (exista acest risc)
3. creanta creditorului trebuie sa fie certa si exigibila. Ea este certa in masura in care are o existenta sigura, de regula,
siguranta rezulta din probele care dovedesc creanta. Cat priveste, exigibilitatea, este nevoie ca sa fie ajunsa creanta la
scadenta.
In masura in care aceste cerinte sunt indeplinite, nu este necesara introducerea in proces a debitorului. Creditorul
poate chema in judecata pe debitorii debitorului, dar in numele debitorului, nu in nume propriu. Chiar daca nu este o conditie
pentru introducerea actiunii oblice, totusi, debitorul ar trebui sa intervina in cauza, in proces, intrucat are interes, mai ales
sub aspect probatoriu (sa poata face dovada drepturilor sale). In orice caz, pe calea actiunii oblice creditorul nu poate sa
administreze patrimoniul debitorului. Deciziile privind administrarea propriului patirmoniu sunt apreciate in mod liber de
catre debitor.
Dupa cum rezulta din definita actiunii oblice, principalul sau efect este readucerea in patrimoniul debitorului a
bunurilor care risca sa se piarda prin pasivitatea acestuia. Asadar, valorile nu intra direct in patrimoniul creditorului, mai
mult decat atat, creditorul va suporta concurenta celorlalti creditori. Simplul fapt ca a intentat actiunea oblica nu ii acorda o
preferinta.
Iata de ce ar fi mai mult avantajos pentru creditor sa aiba o actiune directa impotriva debitorului pe temeiul careia sa
obtina in folosul sau propriu bunurile care formeaza obiectul actiunii.
Exista doua situatii de actiuni directe – 2 ipoteze in care desi o persoana nu este parte in contract poate intenta aceasta
actiune (ipoteza in care se nasc drepturi in favoarea tertului din contract). (vezi mai sus)

Actiunea pauliana (art. 1562-1565)

In NCC se intalneste sub notiunea de “actiune revocatorie”. Aceasta denumire nu este corecta intrucat in realitate nu
se revoca nimic.

Care este ipoteza actiunii pauliene?

Pentru a-l frauda pe creditorul sau si pentru a-l impiedica sa-si realizeze creanta, debitorul incheie acte juridice cu
tertele persoane prin care isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate. De exemplu, o persoana isi doneaza bunurile
altei persoane astfel incat la scadenta creditorul nu mai gaseste bunuri in patrimoniul debitorului. Intr-o asemenea ipoteza,
creditorul are la indemana actiunea pauliana prin care cere instantei sa declare inopozabile actele juridice fraudulos
incheiate.
Astfel inteleasa, si actiunea pauliana are un domeniu de aplicatie care in linii mari coincide cu cel al actiunii oblice.

67
 O nuantare este necesara. In acest caz, mai toti autorii sunt de acord ca si daca este vorba de acte juridice care au ca
obiect bunurile neurmaribile, acestea pot fi declarate inopozabile pe calea actiunii pauliene in masura in care se face dovada
ca au fost incheiate fraudulos. In cazul pensiei de intretinere, este posibil ca debitorul sa stabileasca el ca alta persoana ii
datoreaza pensie de intretinere intr-un cuantum mult mai mare decat cel real.

Conditiile actiunii pauline:

1. trebuie sa existe un prejudiciu suferit de creditor. Dovada trebuie sa fie facuta de catre creditor. Prejudiciul consta
in pericolul nerealizarii creantei ca urmare a faptului ca debitorul si-a creat/si-a marit o stare de insolvabilitate prin actul
fraudulos incheiat cu tertul. Acest inteles al prejudiciului rezulta din art. 1562 al. (1) NCC.
2. trebuie sa existe o frauda din partea debitorului. Termenul de “frauda” are uneori intelesul obiectiv, adica se refera
chiar la fapta savarsita de debitor. Nu acesta este sensul avut in vedere cand vorba de actiunea pauliana, ci cel subiectiv,
adica atitudinea psihica a debitorului in momentul cand a incheiat actul cu tertul. Uneori, frauda poate imbraca forma intentie
directe, in sensul ca debitorul a fost constient si a urmarit prejudicierea, alteori, insa, este suficient ca debitorul sa fi cunoscut
doar ca isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate, chiar daca nu a urmarit prejudicierea creditorului prin aceasta.
3. creanta pe care o are creditorul si care ii justifica utilizarea actiunii pauliene trebuie sa fie certa la data introducerii
actiunii pauliene. Acesta ideea se regaseste in art. 1563 din NCC. In acest fel se face o departare de modul in care vechea
reglementare impunea tripla cerinta in legatura cu creanta creditorului. Sub imperiul Codului Civil de la 1864 se cerea ca
aceastea creanta sa fie nu doar certa, ci si lichida si exigibila.
La actiunea oblica se cere potrivit NCC ca actiunea sa fie certa si exigibila. La actiunea oblica, cerinta e limita la
caracterul cert al creantei creditorului. Solutia legiuitorului se justifica, intrucat, chiar daca nu este exigibila creanta, exista
riscul ca pana in momentul in care ea ajunge la scadenta creditorul sa nu poata sa o execute din cauza faptului ca intre timp
debitorul si-a creat sau si-a marit o stare de insolvabilitate.
Nu se mai cere, cum se cerea in vechea reglementare, ca aceasta creanta a creditorului sa fie anterioara actului atacat.
S-a observat in doctrina si in practica judiciara, ca exista posiblitatea ca printr-un act fraudulos debitorul sa urmareasca
prejudicierea unui creditor viitor. Ca urmare, nu se impune cerinta anterioritatii creantei creditorului in raport cu actul atacat.
Creanta poate fi ulterioara actului atacat.
Daca aceste cerinte sunt indeplinite, in ipoteza unui act cu titlu gratuit el poate introduce actiunea pauliana.
4. Daca este vorba de un act cu titlu oneros, mai e nevoie de o ultima cerinta si anume complicitatea tertului la frauda.
Si in acest caz, este vorba de intelesul subiectiv al notiunii de frauda, adica este vorba de atitudinea psihica a tertului care
contracteaza cu debitorul, in sensul ca acesta a cunoscut, chiar daca nu a urmarit ca se creeaza o stare de solvabilitate sau ca
se mareste o asemenea stare a debitorului.
Aeasta diferenta intre situatia actului cu titlu gratuit si a celui cu titlu oneros este explicabila prin faptul ca atunci cand
este vorba de un act cu titlu gratuit, tertul chiar daca va pierde bunul, fiind vorba de o donatie sau de o alta liberalitate, in
realitate nu va suferi o paguba. In realitate, el se lupta ca sa pastreze un castig. Dimpotriva, in cazul actului cu titlul oneros,
tertul se lupta sa evite o paguba. Altfel spus, este vorba de ipoteza de certa de damnum vitando. In prima ipoteza este vorba
de certa de lucrum captando.

Efectele actiunii pauliene

Ca si in cazul opozabilitatii actului juridic inteles ca realitate juridica fata de terti, exista anumite exceptii de la aceasta
opozabilitate: actiunea in simulatie, actiunea pauliana.
Actiunea pauliana este o a doua ipoteza de inopozabilitate a actului juridic in aceast acceptie. Asadar, efectul admiterii
actiunii pauliene este declararea actului atacat ca inopozabil fata de creditor in masura prejudicierii acestuia. Este motivul
pentru care ca sintagma actiune revocatorie nu este potrivita. Actul atacat nu este nici desfiintat, nici revocat. El ramane
valabil.
In cazul nulitatii se produce desfiintarea fata de toate actele (efect absolut). In cazul actiunii pauliene opozabilitatea
este relativa (doar fata de tert si parti). Nulitatea duce la desfiintarea totala a actului, inopozabilitatea este partiala.
Ca efect, creditorul poate urmari bunul chiar si in mainile tertului. Acesta nu se poate prevala pentru a pastra bunul
de actul incheiat cu debitorul intrucat acel act este inopozabil fata de creditor. Desigur ca, daca valoarea bunului este mai
mare decat valoarea creantei, creditorul se va indestula numai partial din valoarea bunului, restul ramanand la indemana
tertului.
Exista o alternativa pe care o are tertul in situatia in care creditorul a pornit actiunea pauliana. Art. 1565 al. (2)
Tertul dobanditor poate plati creditorului suma de bani echivalenta cu valoarea prejudiciului. Prima consecinta
pastreaza bunul si in al doilea rand se va intoarce impotriva debitorului pentru prejudiciul suferit. Asadar, textul

68
reglementeaza un caz legal de inalienabilitate a unui bun. Chiar daca nu este vorba de o clauza conventionala, este vorba de
o clauza legala. Intre momentul admiterii actiunii pauliene si momentul la care creditorul isi valorifica creanta prin
executare, bunul nu poate fi instrainat de catre terti, este indisponibilizat/inalienabil. Este motivul pentru care legiuitorul
trimite la efectele clauzei de inalienabilitate si la conditiile de publicitate.
Termenul special de prescriptie reglementata in art. 1564. Asadar, termenul de prescriptie este de un an, in masura in
are legea nu prevede un alt termen.
Este posibil ca in anumite situatii creditorul sa utilizeze in scara ambele actiuni. El poate mai intai exercita actiunea
pauliana pentru ca un act fraudulos sa fie declarat inopozabil, iar apoi pe calea actiunii oblice sa exercite un drept al
debitorului care formeaza substanta actului atacat declarat inopozabil. (exemplu: dreptul de optiune in cazul uzucapiunii)
Actiunea pauliana presupune exercitarea drepturilor si actiunilor debitorului. Uneori este vorba de o actiune in justitie
pentru apararea unui drept a debitorului. Alteori, este posibil ca in mod direct creditorul sa exercite un drept al debitorului.
Fara a face mai intai o actiune in justitie pentru a ataca un act fraudulos. Este cazul acceptarii succesiunii. Intr-o asemenea
ipoteza, daca debitorul ezita sa accepte succesiunea si risca sa se indeplineasca termenul de prescriptie, creditorul sau poate
sa accepte succesiunea in numele debitorului fara a fi nevoie de o actiune de justitie in acest sens.

Modurile de transmisiune si de transformare a obligatiilor

Dinamica raporturilor juridice obligationale prevede ca ele se nasc intr-un anumit fel, dar pana la stingerea lor pot
circula sau se pot transforma. Aceasta dinamica a obligatiilor este reglementata printr-un set de norme juridice in care logica
are un rol foarte important, pentru ca, de fapt, legiuitorul creeaza instrumente. Dar cand analizam instrumentele ca atare,
scopurile nu au importanta, importanta are eficienta acestor instrumente. Altfel spus, cand analizam aceste intrumente
juridice este necesara o judecata de eficienta.
Transmisiunea obligatiilor este utilizata cand, dupa nasterea unei obligatii, se transmite fie latura ei activa, fie latura
ei pasiva, fie drepturile si datoriile unei parti a raportului juridic. Asadar, avem trei posibilitati: transmiterea creantei,
transmiterea datoriei si in ipoteza in care o parte are si datorii si drepturi, este posibil ca ea, in masura in care raportul s-a
nascut dintr-un contract, sa transmita impreuna si propriile datorii si propriile drepturi. Cat priveste transmisiunea creantei,
exista mai multe intrumente juridice:
a. cesiunea de creanta
b. subrogatia personala
c. poprirea executorie

Cand este vorba de datorie, instrumentul se numeste “preluarea datoriei”. In NCC este reglementata cesiunea
contractului care se refera la ipoteza in care o parte dintr-un contract isi transmire si drepturile si obligatiile pe care le are.
Transformarea obligatiilor se refera la situatiile in care dupa nasterea unui raport obligational, acestuia i se modifica
unul dintre cele trei elemente constitutive:
- se schimba fie un subiect al raportului obligational;
- fie continutul si obiectul obligatiei.
Se pot modifica anumite elemente care nu sunt esentiale, dar pot face parte din structura acesteia: o conditie, un
termen.
In actualul cod civil exista un singur instrument de transformare: novatia intrucat s-a renuntat la institutia delegatiei,
intrucat in vechea reglementare era reglementata in cadrul novatiei si se confunda cu aceasta.

Cesiunea de creanta

Este reglementata in NCC de la art. 1566-1592.

Cesiunea de creanta este o conventie prin care creditorul, denumit cedent, transmite creanta sa pe care o are impotriva
debitorului, denumit debitor cedat, catre o terta persoana, denumita cesionar. Asadar, avem, de regula, trei persoane
implicate in cesiunea de creanta dar numai 2 sunt parti in conventie (cedentul si cesionarul). Ca urmare, valabilitatea cesiunii
de creanta se analizeaza in raport cu consimtamintele exprimate de cedent si cesionar. Debitorul cedat nu este parte in
conventia de cesiune de creanta. Vom vedea ca in legatura cu el se pune doar problema opozabilitatii cesiunii astfel incat
efectele nascute din cesiune sa fie suportate de debitorul cedat.
In Codul civil de la 1864, cesiunea de creanta era reglementata in materia contractului de vanzare-cumparare. In NCC,
cesiunea este reglementata in mod autonom. Intr-adevar cesiunea se poate face nu numai cu titlu oneros, ci si cu titlu gratuit.
Atunci cand cesiunea se face cu titlu oneros, i se aplica, pe langa dispozitile din acest captiol referitor la cesiune, in

69
completare, si dispozitiile fie din materia contractului de vanzare-cumparare, daca este vorba de o vanzare de creanta, fie
din materia altui contract special cu titlu oneros in masura in care cesiunea de creanta se realizeaza prin intermediul unui
asemenea contract. Rezulta ca de cele mai multe ori cesiunea de creanta se realizeaza prin intermediul unui contract numit,
fie de vanzare, fie de schimb, fie de intretinere. Se suprapun, in cesiunea de creanta, doua figuri juridice:
1. figura juridica a unui mod de transmitere a creantei
2. figura juridica a unui contract special numit sau nenumit prin care se transfera creanta respectiva.
Aceasta suprapunere de figuri juridice este importanta, pentru ca atunci cand vorbim de conditiile de validitate ale
cesiunii de creanta trebuie sa avem in vedere:
1. mai intai conditiile generale de validitate a actului juridic
2. conditiile speciale de validitate al cesiunii de creanta
3. conditiile de validitate specifice contractului special prin intermediul caruia se realizeaza cesiunea de creanta.

Cat priveste domeniul de aplicare, trebuie sa retinem ca asa cum rezulta din art. 1566 al. (2) avem reglementari
speciale pentru transferul creantelor din cadrul unei transmisiuni universale sau cu titlu universal si pentru transferul lor de
valoare si altor instrumente financiar. Asadar, in aceste ipoteze trebuie sa tinem seama de reglementarile speciale.
In al doilea rand, art. 1569 prevede ca nu pot fi transmise creantele declarate incesibile de lege si nici creantele care
nu au ca obiect o suma de bani, in masura in care cesiunea ar face ca obligatia sa fie in mod substantial mai oneroasa. NB,
pot fi cesionate si creantele care nu au ca obiect o suma de bani, de regula. Numai daca in mod special, situatia debitorului
ar deveni mult mai grea decat era inainte, o asemenea cesiune este interzisa.
Cesiunea poate fi totala sau partiala. Cand e vorba de o suma de bani, cesiunea poate fi partiala, de regula. Daca e
vorba de o alta prestatie care nu are ca obiect o suma de bani, cesiunea partiala este posbilia daca prestatia este divizbila.
De asemenea, cesiunea nu trebuie sa faca situatia debitorului mai oneroasa decat era inainte.
Este posibila cedarea unor creante viitoare, iar transferul in aceasta situatie se considera a fi facut din momentul
incheierii contractului de cesiune.

Forma cesiunii
Cat priveste forma cesiunii aceasta trebuie sa aiba forma contractului din care s-a nascut creanta cedata, daca este
vorba de o creanta nascuta din contract.
Dovada cesiunii se face prin remiterea titlului constatator al creantei initiale de catre cedent catre cesionar.in ipoteza
in care cesiunea este doar partiala, creditorul cedent nu va remite cesionarului inscrisul constatator, dar ii va trimite
cesionarului o copie legalizata de pe inscris si va mentiona cesiunea sub semnatura ambelor parti pe inscrisul original. In
momentul in care cesionarul va dobandi toata creanta, cesionarul va trebui sa-i inmaneze inscrisul original al creantei.

Efectele cesiunii
Mai intai efectele cesiunii se produc intre cedent si cesionar, apoi ele se produc fata de debitorul cedat.
In cazul raportului dintre cedent si cesionar, principalul efect este transferul de la cedent la cesionar cu toate
accesoriile si garantiile. Daca este vorba de o garantie de gaj cu deposedare, cedentul nu poate sa predea cesionarului bunul
luat in caz fara acordul constituitorului.
Creanta se transmite la valoarea nominala indiferent de pretul cesiunii. Astfel spus, daca e vorba de o creanta de 100
lei, si cesionarul a luat-o cu 120, el va avea o creanta de 100 lei. Nu conteaza care este pretul cesiunii.
In raporturile dintre partile cesiunii si tertul care este debitorul cedat, efectele tin de indeplinirea formalitatilor de
publicitate. Pentru ca sa-i fie opozabila cesiunea de creanta, aceasta trebuie sa indeplineasca formalitatile de publicitate. Ca
urmare, fie este vorba de o comunicare facuta catre debitorul cedat in scris, pe suport de hartie sau in format electronic.
A doua modalitate este acceptarea cesiunii de catre debitorul cedat. Cand i se comunica cesiunea, debitorul are dreptul
sa ceara si inscrisul constator al cesiunii. Pana la indeplinirea formalitatilor de publicitate, debitorul poate sa execute in mod
valabil catre cedent, altfel spus nu ii este opozabila cesiunea. Dupa momentul indeplinirii formalitatilor de publicitate,
debitorul trebuie sa execute catre cesionar.
Pe langa debitorul cedat, mai sunt terti in materia cesiunii, cesionarii ulteriori si succesivi ai aceleasi creante si
creditorii chirografari ai cedentului. Indeplinirea formalitatilor de publicitate are relevanta si in legatura cu acesti terti. Ca
urmare, daca sunt mai mult cesionari succesivi ai aceleasi creante, va avea castig de cauza cesionarul care a indeplnit mai
intai aceste formalitati. Debitorul se va libera platindu-i acestui cesionar. Dar pe langa cele doua modalitati de publicitate
evocate, mai trebuie sa tinem seama ca in cazul creantelor, cesiunea poate sa fie si inscrisa in arhiva electronica de garantii
mobiliare (art. 2413 NCC).

70
 Aceasta inscriere care, de obicei, este ceruta pentru ipoteze in care se garanteaza o creanta cu alte creante este
importanta si in situatia in care apare un conflict intre cesionarii ulteriori si succesivi ai aceleasi creante. Intr-adevar, daca
unul dintre cesionari si-a inscris cesiunea in arhiva, atunci el va avea prioritate in raport cu toti ceilalti cesionari ulteriori sau
anteriori lui indiferent de data la care cesiunile respective au fost comunicate catre debitor sau acceptate de acesta. Asadar,
siguranta absoluta a cesiunii creantei depinde de inscrierea in arhiva electronica de garantii mobiliare.
Si in raport cu creditorii cedentului, in indeplinirea formalitatilor de publicitate, are acelasi efect. Pana in momentul
indepliniri formalitatilor, creditorii pot urmari creanta in patrimoniul debitorului. Ea nu este opozabila pana la publicitate.
Care sunt efectele cesiunii in raport cu garantia pe care trebuie sa o ofere cedentul fata de cesionar?
Cand cesiunea este incheiata cu titlu oneros, cedentul are obligatia de garantie catre cesionar. Cedentul garanteaza
existenta creantei in momentul cesiunii, dar nu si solvabilitatea debitorului cedat. O asemenea garantie pentru solvabilitatea
debitorului cedat exista daca cedentul si-a asumat expres aceasta obligatie. Cand cedentul cunostea la data cesiunii
insolvabilitatea debitorului cedat, raspunderea lui va fi agravata aplicandu-se regulile din materia vanzarii cu rea-credinta
in sensul ascunderii viciilor bunului vandut.
In ipoteza cesiunii cu titlu gratuit nu exista obligatia de garantie a cedentului cu exceptia cazului in care, prin
conventie, cedentul si-a asumat o asemenea obligatie. Observam ca avem mai intai o reglementare legala a garantiei
cedentului, iar apoi prin intelegerea partilor, aceasta garantie poate agravata sau poate fi limitata/diminuata.
Cand chiar cedentul provoaca evictiunea fie singur, fie impreuna cu alta persoana, va raspunde pentru evictiune in
conditiile raspunderii vanzatorului de rea-credinta pentru ascunderea viciilor bunului vandut.

Subrogatia personala – inlocuirea unei persoane cu o alta in cadrul unui raport juridic obligational

Astfel inteleasa, este un mod de transmitere a creantei. Fie ca este legala, fie ca este conventionala, subrogatia
persoanala presupune transmiterea creantei de la creditorul initial catre o alta persoana in momentul platii. NB, aceasta este
diferenta esentiala fata de cesiunea de creanta, care nu presupune o plata in momentul incheierii cesiunii. In cazul nostru,
transmiterea opereaza in momentul in care se face plata catre creditor de catre o alta persoana decat debitorul. O asemenea
transmitere este posibila numai daca legea prevede ca avem un caz de subrogatie personala. Altfel, cel care a platit va putea
sa aiba o actiune in restituire impotriva accepiensului sau o actiune intemeiata pe imbogatire fara justa cauza impotriva
debitorului. Important este ca in absenta unei precizari a legii, nu poate opera subrogatia personala.
Din aceasta perspectiva, diferenta dintre subrogatia legala si cea conventionala este oarecum inselatoare in sensul ca
in ambele situatii subrogatia este prevazuta de lege. Diferenta este ca in cazul subrogatiei legale, transferul creantei opereaza
pentru ca legiuitorul leaga acest efect de plata. In cel de-al doilea caz, legiutorul prevede conventia care trebuie sa fie
incheiata pentru ca sa opereze subrogatia.
In art. 1593 NCC exista 4 cazuri de subrogatie legala:
a) în folosul creditorului, chiar chirografar, care plăteşte unui creditor care are un drept de preferinţă, potrivit legii;
b) în folosul dobânditorului unui bun care îl plăteşte pe titularul creanţei însoţite de o garanţie asupra bunului
respectiv;
c) în folosul celui care, fiind obligat împreună cu alţii sau pentru alţii, are interes să stingă datoria;
d) în folosul moştenitorului care plăteşte din bunurile sale datoriile succesiunii;

Pe langa aceste cazuri mai exista si alte cazuri de subrogatie legala prevazute de lege: in materia asigurarilor cand
asiguratorul plateste indemnizatia pentru bunul sau pentru raspundere civila, el se poate subroga in drepturile asiguratorului
impotriva celui care a cauzat dauna.
Subrogatia convetionala este de 2 feluri: consimtita de creditor si consimtita de debitor.
In art. 1594 se prevede daca in momentul platii facute de un tert creditorul ii elibereaza un inscris prin care ii transmite
toate drepturile pe care le are impotriva debitorului, atunci tertul se subroga in drepturile creditorului impotriva debitorului.
Nu este nevoie de consimtamantul debitorului pentru aceasta subrogatie.
In art. 1596 este reglementata subrogatia personala consimtita de debitor. Debitorul face un imprumut de la o terta
persoana pentru a plati datoria catre creditor. In actul de imprumut constatat printr-un inscris se precizeaza expres ca
imprumutul sa facut pentru plata datoriei pentru creditor. In momentul in care se face plata, creditorul elibereaza o chitanta,
in care mentioneaza ca plata s-a facut cu banii de imprumut. Intr-o asemenea situatie, cel care a dat imprumutul se subroga
in drepturile creditorului platit.
In toate cazurile subrogatiei, efectele sunt comune: creanta se transmite catre noul creditor, insotita de toate garantiile
si accesoriile sale.

71
 Debitorul va avea impotriva noului creditor mijloacele de aparare pe care le avea impotriva creditorului initial. In
cazul in care subrogatia este partiala, legea prevede o preferinta intre cei doi creditori, adica creditorul initial care a pastrat
o parte din creanta, si noul creditor care are cealalta parte. Va fi preferat, creditorul initial, adica el va fi satisfacut mai intai
sub aspectul platii creantei.
In ipoteza in care creditorul initial si-a asumat obligatia de garantie fata de noul creditor => noul creditor va fi preferat
fata de vechiul creditor.

Modul de transmitere al datoriilor

Instrument special care nu era reglementat in vechea reglementare, dar care este prezent de la art. 1599-1608.
Preluarea de datorie este o conventie prin care datoria debitorului se transmite catre un nou debitor. Aceasta conventie
se poate realiza fie prin contract incheiat intre debitorul initial si noul debitor, dar cu acordul creditorului, fie prin contract
incheiat intre creditor si noul debitor, caz in care nu mai este necesar acordul vechiului creditor. Aceasta diferenta privind
structura manifestarilor de vointa este explicabila ca in cazul in care chiar creditorul participa la incheierea conventiei, el
are reprezentarea ca noul debitor prezinta garantiile de seriozitate pentru executarea datoriilor. Cand insa cesiunea se face
prin conventie incheiata intre vechiul debitor si noul debitor, creditorul, daca nu si-ar da acordul, s-ar afla in situatia in care
ar avea un nou debitor care nu ii inspira incredere.
Asadar, avem o structura bipartita cand conventia se incheie intre creditor si noul debitor si o structura tripartita, cand
conventia se incheie intre vechiul debitor si noul debitor si este necesara si manifestarea de vointa a creditorului.
In acest sens, in art, 1605 se spune ca preluarea datoriei convenita cu debitorul isi va produce efectele numai daca
creditorul isi da acordul.
Daca citim acest articol impreuna cu articolul 1608, vom observa o aparenta contradictie. E numai aparenta. Intr-
adevar pana cand creditorul isi da acordul, conventia incheiata intre vechiul si noul debitor produce efecte dar nu fata de
creditor, ci numai intre debitori. Fiind o convetie, ea are forta obligatorie. Noul debitor, chiar daca creditorul nu si-a dat
acordul, va trebuie sa execute datoria catre creditor. Aceasta obligatie functioneaza insa in raportul cu vechiul debitor. Nu
se naste dreptul creditorului de a cere executarea de la noul debitor. Nu avem un raport juridic între creditor şi noul debitor,
în schimb avem un raport juridic între vechiul debitor şi noul debitor.
Daca noul debitor nu executa, vechiul debitor ii poate cere daune, in masura in care a suferit asemenea daune prin
neexecutare. Asadar, intr-o asemenea situatie, vechiul debitor nu este liberat fata de creditor. Creditorul, pana isi da acordul,
se va putea indrepta impotriva vechiului debitor. Numai dupa ce creditorul isi da acordul, vechiul debitor este liberat si se
naste raportul juridic intre creditor si noul debitor.
Este posibil insa ca acordul creditorului sa fie insotit de prevederea ca nu il elibereaza pe vechiul debitor. In acest caz
creditorul se va putea indrepta impotriva noului debitor, iar daca acesta insolvabil, el se va putea indrepta impotriva vechiului
deb. Este o urmarire in scara, pentru a beneficia de ea, creditorul trebuie insa sa-i comunice vechiului debitor imprejurarea
ca noul debitor este insolvabil, in termen de 15 zile de la constatarea starii de insolvabilitate.
Cat priveste comunicarea preluarii de datorie de catre debitor, ea poate fi facuta de oricare dintre cei doi debitori. In
comunicare trebuie sa fie prevazut un termen rezonabil pentru ca creditorul sa-si dea acordul la preluarea de datorie. Pana
in momentul in care creditorul isi da acordul, vechiul si noul debitor pot modifica contractul lor sau chiar il pot denunta. In
masura in care creditorul nu raspunde in termenul fixat in comunicare, se considera ca a refuzat sa-si dea acordul la preluarea
de datorie.
Indiferent de modalitatea in care se realizeaza preluarea de datorie produce efecte comune.
In masura in care ea a fost indeplinita cu toate formalitatile necesare, noul debitor il inlocuieste pe cel vechi in raportul
obligational.
In masura in care noul debitor este insolvabil, debitorul initial nu va liberat decat daca se face dovada ca creditorul a
cunoscut starea de insolvabilitate a noului debitor in momentul incheierii preluarii. (Debitorul iniţial nu este liberat prin
preluarea datoriei, dacă se dovedeşte că noul debitor era insolvabil la data când a preluat datoria, iar creditorul
a consimţit la preluare, fără a cunoaşte această împrejurare)
Creditorul va putea invoca impotriva noului debitor toate drepturile privitoare la creanta preluata. De asemenea, se
vor pastra si garantiile oferite de catre debitor in masura in care acestea pot fi despartite de persoana debitorului.
Cand este vorba de o cautiune, fie personala, fie reala, ea se va pastra numai daca persoana care a dat cautiunea isi
da acordul la preluarea de datorie (Noţiunea de cauţiune are în vedere garanţia dată de către o altă persoană decât
debitorul. Garanţia poate fi dată de debitor, şi în această situaţie este vorba de o garanţie reală-bunurile sale, dar garanţia
poate fi dată şi de o persoană terţă - şi o garanţie reală şi o garanţie personală. Ipoteza avută în vedere de art. 1602 alin (3)
se referă la cauţiunea reală adică la garanţia dată de către un terţ).
72
 Odata cu preluarea datoriei, noul debitor preia mijloacele de aparare ale debitorului initial cu exceptia apararilor strict
personale si cu exceptia compensatiei. Daca vechiul debitor avea impotriva creditorului, noul debitor nu va putea invoca
aceasta compensatie.
In masura in care preluarea de datorie se justifica pentru ca intre vechiul si noul debitor preexista un raport juridic,
creditorul nu va putea sa preia mijloacele de aparare care tin de acel raport juridic preexistent, el este strain de acel raport.
In masura in care fie prin nulitate/rezolutiune/imposibilitatea fortuita de executare se desfiinteaza contractul de
preluare de datorie, renaste raport juridic initial. Daca insa au fost terti de buna-credinta care au dobandit anumite drepturi,
acestea vor fi prezervate. In masura in care, creditorul a suferit, ca urmare a desfiintarii preluarii de datorie, el poate cere
daune interese de la noul debitor cu exceptia situatiei in care el poate dovedi ca nu este responsabil de desfiintarea
contractului.

Cesiunea contractului (art. 1315-1320)

Cesiunea contratului este o conventie tripartita care se incheie intre partile contractului si o terta persoana care preia
drepturile si obligatiile izvorate din contract.
NB, tertul nu preia doar creanta sau doar datoria, preia si drepturile si obligatiile nascute in contract. Cat priveste
momentul in care contractantul cedat isi da acordul in aceasta structura tripartita, exista doua variante:
 fie acest acord este concomitent cu acordul dintre celalalt cocontractant si cert, sau ulterior
acestui acord;
 fie in adoua ipoteza, cocontractantul cedat isi da acordul cu anticipatie la cesiune
contratului.
Inainte de a fi incheiat cesiunea de contractul, fie chiar in momentul in care se inchie contractul initial, fie ulterior, o
parte isi manifesta vointa precizand ca este de acord ca partea celalata sa cedeze contractul. Este un consimtamant exprimat
cu anticipatie. Doar ca cesiunea de contract presupune ca ulterior sa se incheie un acord de vointa intre cealalta parte
contractanta si tert si efectul se produce in momentul in care se notifica aceasta cesiune contractantului cedat sau cand
accepta.
In aceasta ipoteza, nu mai este vorba de o manifestare a consimtamantului la cesiune, pentu ca acesta a fost exprima
anterior cu anticipatie, ci este vorba doar de confirmarea faptului ca acest contractant cedat a luat consecinta de cesiune.
Cat priveste efectele cesiunii de contract, ele se produc fie atunci cand in mod simultan s-a implinit acordul tututor
celor 3 parti la cesiune, fie in momentul in care, daca a fost vorba de un consimtamant anticipat al contractantului cedat in
momentul in care acesta ia cunostinta de cesiune.
Cedentul este liberat fata de obligatiile pe care le are in momentul in care cesiunea de contract si-a produs efectele,
aceasta este regula. Este insa posibil ca partea celalalta, contractantul cedat, sa nu-l libereze pe cedent cu totul din contract.
In acest caz, contractantul cedat poate mai intai sa-l urmareasca pe noul contractant, pe tertul care a venit in contract, iar
daca acesta este insolvabil, poate sa-l urmareasca pe cedent, daca in termen de 15 zile i se comunica ca tertul este insolvabil.
In noul raport contractual, contractantul cedat poate sa invoce mijloacele de aparare care erau specifice contractului
in forma initiala. Nu vor putea fi insa invocate aparari care tin strict de raporturile dintre cedent si cotractantul cedat. Intr-
adevar noul contractant nu poate fi tinut de aceste aparari care erau legate de persoana sau de raportul dintre cedent si
contractantul cedat. (vezi art. 1320)
Daca se obliga cedentul sa fie garant al executarii ... adica sa fie fideiusor, in acest caz i se vor aplica regulile de la
fideiusiune.

Novatia - Este un mod de transformare a obligatiei.

Este un contract prin care se schimba vechea obligatie cu o obligatie noua. In ce consta elementul de noutate.? Se
schimba fie un subiect al raportului obligational, caz in care vorbim de novatie subiectiva (cand se schimba debitorul – prin
schimbare de debitor; cand se schimba creditorul – prin schimb de creditor), iar apoi avem o novatie obiectiva cand se
schima un element obiectiv al raportului juridic, fie obiectul, fie cauza, sau un element complementar obiectului in contract:
ex: o modalitate cu alta, o obligatie simpla -> obligatie conditionala si invers.
Pentru ca sa fie valabila, novatia trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
1. obligatia veche trebuie sa fie una valida. Daca este nula absolut, nu se pune problema inlocuirii ei cu o alta obligatie.
Daca obligatia veche este relativ nula, novatia confirma/acopera nulitatea.

73
 2. noua obligatie trebuie sa fie valida. Daca ea e lovita de nulitate absoluta => ramane valabila vechea obligatie; daca
e doar nulitate relativa a noii obligatii, in termen de 3 ani ea poate fi confirmata, sau daca a trecut termenul de prescriptie
=> ramane valabila obligatia veche
3. obligatia noua trebuie sa aiba un element de noutate in raport cu cea veche: un subiect sau un element obiectiv.
4. trebuie sa existe vointa expresa de a nova (animus novandi). Chiar daca este expresa aceasta vointa nu trebuie
exprimata intr-o forma sacramentala
Efectul principal al novatiei este inlocuirea vechii obligatii cu o obligatie noua. Spre deosebire de transmiterea
obligatiilor, novatia nu pastreaza obligatia veche => se sting accesoriile si garantiile obligatiei vechi. Ele pot supravietui
numai daca exista conventii speciale in acest sens.

Curs 11
Stingerea obligatiilor. Obligatiile complexe
Modul firesc de stingere a obligatiilor este plata (=executarea benevola a acestora). Dar mai exista si alte moduri de
stingere a obligatiilor care fie presupun vointa creditorului si a debitorului, fie sunt independente de aceste vointe.
O prima clasificare a modurilor de stingere a obligatiilor:
a. moduri de stingere dependente de vointa creditorului + debitorului.
 Darea in plata
 Remiterea de datorie
 Compensatia conventionala
b. moduri de stinfere independente de vointa acestora
 Compensatia legala
 Confuziunea
 Imposibilitatea fortuita de executare
Dintr-o alta perspectiva, aceste moduri de stingere a obligatiilor pot fi impartite in moduri de stingere:
a. care duc la satisfacerea creantei creditorului
 Compensatia
 Darea in plata
b. moduri de stingere care nu satisfac creanta creditorului.
 Iertarea de datorie
 Imposibilitatea fortuita de executare
 Confuziunea

Compensatia (art. 1616-1623)

Compensatia reprezinta stingerea a doua obligatii reciproce pana la concurenta celei mai mici dintre ele. (art. 1616
NCC). Astfel inteleasa compensatia poate fi legala, conventionala sau judecatoreasca.

1. Compensatia legala
Cerinte:
- trebuie sa existe doua obligatii reciproce, adica sa avem aceleasi subiecte de drept, numai ca ele au calitati inverse
in doua obligatii diferite: intr-un raport obligational, o parte este reditor si cealalta debitor, in celalalt raport obligational se
schimba calitatile.
- obligatiile reciproce trebuie sa aiba ca obiect bunuri fungibile. Este vorba despre obligatii banesti, fie de oblgatii
care au ca obiect alte bunuri fungibile, adica se pot schimba intre ele avand aceeasi natura.
- trebuie sa fie vorba de datorii certe lichide si exigibile.
Obligatia este certa daca are o existenta sigura, uneori se spune, necontestata. Nu este riguroasa aceasta formulare
intrucat, de principiu, orice se poate contesta. De regula, ceea ce conteaza este daca obligatia este constatata printr-un titlu,
astfel incat creeaza reprezentarea rezonabila ca intr-adevar creditorul are creanta respectiva.
Obligatiile sunt lichide daca ele sunt determinate sau determinabile sub aspectul valorii economice.
Obligatiile sunt exigibile daca nu au termen sau au ajuns la termen (la scadenta). In legatura cu aceasta ultima cerinta,
compensatia nu este impiedicata daca pentru una dintre obligatii s-a acordat termen de gratie (nu se confunda cu termenul

74
ca modalitate a obligatiei (?); este vorba de o simpla pasuire de plata pentru debitor, dar asta nu inseamna ca creanta
creditorului nu este exigibila).
Daca aceste cerinte sunt indeplinite, cele doua datorii se sting pana la concurenta celei mai mici dintre ele. Totusi,
sunt precizate cateva ipoteze cand nu poate opera compensatia (art. 1618).
Compensatia nu are loc atunci cand:
a. creanta este nascuta dintr-un act facut cu intentia de a pagubi; ar trebui să ne gândim la răspunderea civilă
delictuală de exemplu; dacă debitorul obligaţiei de plată a despăgubirii este la rândului lui creditor faţă de victimă el nu
poate cere compensaţia creanţei sale cu creanţa păgubitului. Este o formulare a textului puţin înşelătoare: de fapt nu
creanţa rezultă dintr-un act făcut cu intenţia de a păgubi, ci datoria rezultă dintr-un act făcut cu intenţia de a păgubi. Este
de fapt creanţa celeilalte părţi împotriva debitorului care a săvârşit fapta ilicită.
b. datoria are ca obiect restituirea bunului dat in depozit sau cu titlu de comodat;
c. are ca obiect un bun insesizabil.

Este posibil ca dupa ce a operat compensatia sa se puna eventual problema desfiintarii ei. Asta in situatia in care
debitorul care ar putea invoca compensatia, in loc sa o invoce, plateste. Intr-o asemenea ipoteza renaste creanta debitorului
impotriva celeilalte parti. Este practic o forma de renuntare tacita la compensatie.
Compensatia poate sa opereze fie in raportul dintre creditor si debitor, fie in raporturile dintre fideiusor si creditor.
Fideiusorul poate sa opuna compensatia care a operat intre creditor si debitor, astfel incat, el sa nu mai fie obligat la plata.
In schimb, debitorul nu va putea sa opuna compensatia intre fideiusor si creditor pentru a impedica urmarirea sa de catre
creditor (art. 1621 NCC).

Daca sunt mai multe obligatii susceptibile de compensatii (trei sau mai multe) se va pune problema identificarii
obligatiilor intre care a operat compensatia. Aceasta identificare se realizeaza prin intermediul principiilor de la imputatia
platii.

Desi teoretic se poate renunta la compensatie, in art. 1622 se regasesc anumite restrictii care intervin atunci cand o
asemenea renuntare ar prejudicia drepturile deobandite de terti (art. 1622 (2), (3)).
(2) Astfel, debitorul care, fiind terţ poprit, dobândeşte o creanţă asupra creditorului popritor nu poate
opune compensaţia împotriva acestuia din urmă. Poprirea (executorie) presupune trei subiecte de drept:
- creditorul
- debitorul creditorului
- debitorul debitorului creditorului (tert poprit)
Întrucât s-ar putea ca debitorul să aibă dificultăţi de plată, creditorul va fi interesat să încaseze creanţa pe care o are
împotriva debitorului de la debitorul debitorului care este solvabil. Astfel, se face mai intai o poprire asiguratorie prin care
tertul poprit nu va plati creditorului sau si va plati ulterior creditorului creditorului sau (adica debitorul creditorului initial).
Daca a operat poprirea, atunci o eventuala compensatie a debitorului, care este dobandita impotriva creditorului popritor nu
mai poate forma obiectul compensatiei, intrucat intervine dupa ce s-a validat poprirea.

(3) Debitorul care putea să opună compensaţia şi care a plătit datoria nu se mai poate prevala, în
detrimentul terţilor, de privilegiile sau de ipotecile creanţei sale. Asadar, intr-o asemenea ipoteza (al. (3)) este vorba
de o renuntare tacita la compensatie. Debitorul, desi putea sa invoce compensatia, plateste, astfel incat va renaste creanta sa
impotriva celeilalte parti, dar nu va mai fi insotita de privilegii si ipoteci, care vor fi definitiv stinse.

Art. 1623: Cesiunea sau ipoteca asupra unei creanţe

(1) Debitorul care acceptă pur şi simplu cesiunea sau ipoteca asupra creanţei consimţită de creditorul
său unui terţ nu mai poate opune acelui terţ compensaţia pe care ar fi putut să o invoce împotriva creditorului
iniţial înainte de acceptare.

(2) Cesiunea sau ipoteca pe care debitorul nu a acceptat-o, dar care i-a devenit opozabilă, nu împiedică
decât compensaţia datoriilor creditorului iniţial care sunt ulterioare momentului în care cesiunea sau ipoteca
i-a devenit opozabilă.: (îi devine opozabilă prin notificare sau prin înscrierea în arhiva electronică)

75
 Acest articol prevede cazul in care debitorul cedat accepta cesiunea. Daca a acceptat cesiunea, nu mai poate fi opusa
compensatia pe care ar fi putut sa o invoce anterior acceptarii cesiunii. Intr-o asemenea ipoteza debitorul ar fi putut sa invoce
in absenta acceptarii cesiunii o compensatie catre cesionar, insa el nu mai poate invoca compensatia daca a acceptat.
Asadar, in al. (2) se regaseste o varianta de opozabilitate prin notificare sau prin inscriere in arhiva electronica.
Compensaţia nu mai poate fi invocată pentru datorii care sunt ulterioare momentului în care cesiunea a devenit
opozabilă- nu e voinţa debitorului implicată aici în realizarea opozabilităţii cesiunii, ci este vorba de o formă obiectivă de
realizare a acestei opozabilităţi. El nu mai poate invoca compensatia ulterioara realizarii cesiunii.

2. Compensatia judiciara se refera la ipoteza in care creanta nu este lichida, astfel incat, cei interesati se vor adresa
instantei pentru a stabili valoarea creantei (art. 1616 al.(2))
3. Compensatia conventionala este necesara daca nu sunt indeplinite conditiile compensatiei, oricare dintre ele, dar
partile se pot intelege ca compensatia sa opereze intr-o asemenea ipoteza.

Confuziunea (art. 1624-1628)

Confuziunea trebuie distinsa de notiunea de “consolidare” (ex: Cand uzufructuarul cumpara nuda proprietate, el
devine proprietar. Consolidarea presupune aceasta dubla calitate in cadrul aceleiasi persoane).
Confuziunea presupune reunirea in aceeasi persoana calitatea de debitor si cea de creditor. A este creditor împotriva
lui B. B decedează, A îl moşteneşte pe B şi preia datoriile + drepturile acestuia, implicit şi datoria pe care B o avea faţă de
el. A este şi creditor şi debitor în această situaţie, reportul obligaţional de stinge prin confuziune.
Se stinge prin confuziune raportul obligational, dar nu intotdeauna se intampla astfel.
Art 1624 (2) Confuziunea nu operează dacă datoria şi creanţa se găsesc în acelaşi patrimoniu, dar în
mase de bunuri diferite – vorbim despre un patrimoniu divizat in mai multe mase patrimoniale. Datoria si creanta trebuie
sa se regasesasca in aceeasi masa patrimoniala pentru a opera confuziunea.
In ipoteza mostenirii regasim un exemplu de confuziune, dar in realitate nu e de la bun inceput un exemplu de
confuziune intrucat nu mai exista distinctia intre acceptare sub beneficiu de invetar (confuzia era oprita pana cand se plateau
datoriile din succesiune) si acceptare pur si simpla (se realiza confuziunea direct) (imperiul vechii legi). Noul Cod Civil nu
mai face aceasta distinctie si instituie regula ca orice acceptare este sub benficiu de inventar, adica niciodata succesorul nu
mai poate raspunde in afara activului patrimonial. Deci datoriile defunctului nu intra in patrimoniul succesorului, adica nu
mai opereaza confuziunea directa, patrimoniile ramanand separate pana se se lichideaza datoriile defunctului, pentru ca apoi
sa se realizeze confuziunea in masura in care mai exista activ patrimonial. De ce ele mai multe opri, problema confuziunii
se regaseste in ipoteze de reorganizare a persoanei juridice.
Cand opereaza, confuziunea are ca efect stingerea obligatiei, dar nu este o stingere efectiva. Daca apare o cauza care
infirma faptul generator al confuziunii atunci raportul obligational renaste (art. 1628: Dispariţia cauzei care a
determinat confuziunea face să renască obligaţia cu efect retroactiv.)

Art: 1625: Confuziunea şi ipoteca

(1) Ipoteca se stinge prin confuziunea calităţilor de creditor ipotecar şi de proprietar al bunului ipotecat. – textul
are în vedere o ipoteză specială de confuziune.( Raportul obligaţional iniţial nu se stinge, se stinge doar raportul
obligaţional care are în vedere naşterea dreptului de ipotecă pentru creditorul ipotecar)
(2) Ea renaşte dacă creditorul este evins din orice cauză independentă de el. –o aplicaţie a art 1628 pentru că este
vorba de un eveniment (evingerea creditorului) care face să dispară cauza confuziunii, renaşte raportul iniţial de ipotecă

Art. 1626: Fideiusiunea

Confuziunea ce operează prin reunirea calităţilor de creditor şi debitor profită fideiusorilor. – dacă s-a stins
raportul obligaţional, garantul nu mai are ce să garanteze, el nu mai poate fi urmărit. Cea care operează prin reunirea
calităţilor de fideiusor şi creditor ori de fideiusor şi debitor principal nu stinge obligaţia principală. - Se stinge obligaţia
de garanţie, dar raportul iniţial rămâne.

Confuziunea nu aduce atingere drepturilor dobândite anterior de terţi în legătură cu creanţa stinsă pe această cale
(exemplu: în ipoteza confuziunii care apare ca urmare a moştenirii: un terţ are un drept de ipotecă asupra unui bun al
defunctului, odată cu acceptarea moştenirii nu se va stinge acel drept de ipotecă al terţului).
76
 Darea in plata (art. 1492)
(1) Debitorul nu se poate libera executând o altă prestaţie decât cea datorată, chiar dacă valoarea
prestaţiei oferite ar fi egală sau mai mare, decât dacă creditorul consimte la aceasta. În acest din urmă caz,
obligaţia se stinge atunci când noua prestaţie este efectuată.
(2) Dacă prestaţia oferită în schimb constă în transferul proprietăţii sau al unui alt drept, debitorul este
ţinut de garanţia contra evicţiunii şi de garanţia contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile în materia
vânzării, cu excepţia cazului în care creditorul preferă să ceară prestaţia iniţială şi repararea prejudiciului. În
aceste cazuri, garanţiile oferite de terţi nu renasc.

Darea in plata este o conventie incheiata intre creditor si debitor prin care, in momentul platii, obligatia se stinge nu
prin executarea prestatiei initiale, ci prin oferirea unei alte prestatii de catre debitor. Nu are importanta daca cele doua
prestatii sunt egale valoric.
Cat timp partile s-au inteles in acest fel, obligatia se stinge indiferent daca prestatia oferita este mai mare sau mai
mica decat prestatia care trebuie executata. La prima vedere, am fi in prezenta unei novatii prin schimare de obiect. In
realitate exista o diferenta intrucat conventia de novatie este anterioara platii. In cazul nostru, schimbarea prestatiei initiale
cu cea ulterioara se face chiar in momentul platii. Dar ca si plata, acest mod de stingere a obligatiilor are un caracter complex.
El reuneste si conventia partilor, dar si faptul material al executarii prestatiilor. Iata de ce dintr-o perspectiva darea in plata
este o conventie, iar dintr-o alta perspectiva este un fapt material.
Intrucat reprezinta o conventie, pentru a fi valabila, darea in plata trebuie sa indeplineasca cerintele de validitate ale
conventiilor de fond si de forma.
Cand darea in plata consta in transferul proprietatii sau in transferul altui drept, debitorul va fi tinut atat de obligatia
de garantie impotriva evictiunii, cat si obligatia de garantie pentru viciile lucrurlui transferat, in conditiile in care aceste
obligatii de garantie sunt reglementate in materia vanzarilor. Daca dupa darea in plata devin efective aceste obligatii de
garantie creditorul are doua variante:
a. sa-i ceara angajarea raspunderii debitorului pentru evictiune sau pentru vicii.
b. sa cerea de la debitor prestatia initiala si repararea prejudiciului (practic este vorba de o rezolutiune
unilaterala/reziliere => se rezilieaza darea in plata si se naste obligatia initiala.
Cum opereaza aceasta rezolutiune?
Aceastarezolutiune opereaza nu prin cerere in fata instantei, ci prin a cere de la debitor direct. Debitorul face practic
o declaratie de rezolutiune unilaterala. Daca, totusi, crediotrul opereaza pentru rezolutiune, garantiile creantei nu renasc.
Aceasta ipoteza reprezinta o exceptie de la efectul retroactiv al rezolutiunii => garantiile raman stinse.

Remiterea de datorie (art. 1629-1633)

Remiterea de datorie in Noul Cod Civil este diferita, dintr-un punct de vedere, de figura juridica a remiterii de datorie
din vechea reglementare. Sub imperiul vechii legi, remiterea de datorie era intotdeauna o liberalitate, fie ca se manifesta in
forma unei conventii, fie ca se manifesta in forma unui legat, era un act cu titlu gratuit. Este motivul pentru care in Codul
civil de la 1864 se folosea si formula iertarea de datorie. In Codul civil se pastreaza distinctia din vechea reglementare intre
remiterea de datorie facuta prin conventie si cea facuta prin legat, dar cand e vorba de remiterea de datorie facuta prin
conventie, aceasta poate fi cu titlu gratuit (regula), sau cu titlu oneros (exceptia).
Cand e vorba de o remitere de datorie pe cale conventionala trebuie sa avem un acord intre creditor si debitor. Prin
acest contract, creditorul fie il iarta pe debitor de datorie pur si simplu, fie ii cere un pret al stingerii datoriilor. Intr-un fel
aceasta figura jurdica se aseamana cu executarea prin echivalent (executare fortata), in timp ce aici este vorba de un acord.
Dar de regula, remiterea de datorie este act cu titlu gratuit, creditorul il iarta pe debitor si din acel moment el nu mai datoreaza
nimic.
Este posibil ca remiterea sa fie facuta prin legat, adica creditorul lasa un testament in care se precieaza ca il iarta de
datorie pe debitorul sau. Rezulta insa ca pentru a fi valabila remiterea trebuie sa indeplineasca fie conditiile conventie, fie
conditiile legatului.
In primul caz, daca este o conventie cu titlu gratuit, ne aflam in fata a ceea ce se cheama o donatie indirecta. Fiind
vorba de o donatie indirecta, sub aspectul formei nu este necesara conditia de la donatie, adica forma autentica, in schimb,

77
sub aspectul fondului se aplica regulile de la donatie in ce priveste raportul donatiilor, reductiunea liberalitalor si revocarea
donatiei.
Daca remiterea de datorie este o conventie cu titlu oneros se vor aplica regulile de la contractul prin care poate fi
asimilata aceasta iertare de datorie cu titlu oneros.
Remiterea poate fi totala sau partiala. Exista o prezumtie ca este totala daca nu exista o clauza derogatorie.
Poate fi expresa sau tacita. In principiu, dovada remiterii de datorie se poate face cu orice mijloc de proba cum se
intampla in cazul platii conform art. 1499 NCC.

Conform art. 1632 renunţarea expresă la un privilegiu sau la o ipotecă făcută de creditor nu prezumă remiterea
de datorie în privinţa creanţei garantate. Dacă remiterea priveşte doar garanţia, raportul principal rămâne în vigoare.
Conform Art. 1633 alin (1) remiterea de datorie făcută debitorului principal liberează pe fideiusor, ca şi pe
oricare alte persoane ţinute pentru el. Dacă se stinge raportul principal, ceea ce este accesoriu se stinge de asemenea. (2)
Remiterea de datorie consimţită în favoarea fideiusorului nu liberează pe debitorul principal. – Dacă se stinge
accesoriul, nu înseamnă că se stinge principalul. (3) Dacă remiterea de datorie este convenită cu unul dintre fideiusori,
ceilalţi rămân obligaţi să garanteze pentru tot, cu includerea părţii garantate de acesta, numai dacă au consimţit
expres la exonerarea lui. - Aşadar, avem ipoteza în care aceeaşi obligaţie este garantată de mai mulţi fideiusori şi
remiterea nu priveşte toţi fideiusorii, ci doar pe unul din ei. Astfel ceilalţi fideiusori rămân obligaţi pentru întreaga
garanţie, numai dacă au consimţit la liberarea fideiusorului în favoarea căruia a operat remiterea de datorie. (4) Prestaţia
pe care a primit-o creditorul de la un fideiusor pentru a-l exonera de obligaţia de garanţie se impută asupra datoriei,
profitând, în proporţia valorii acelei prestaţii, atât debitorului principal, cât şi celorlalţi fideiusori. – Dacă creditorul
primeşte o prestaţie de la un fideiusor, această prestaţie se scade din datoria totală. Această prestaţie profită atât
debitorului, cât şi celorlalţi fideiusori (ei vor fi ţinuţi numai pentru restul din datorie). In aceasta situatie, fideiusorul se
poate indrepta impotriva debitorului pentru ceea ce a platit.

Imposbilitatea fortuita de executare (art. 1634)

Mai intai, imposibiltatea fortuita de executare este o cauza de exonerare de raspundere fie pentru ca se inlatura
vinovatia, fie pentru ca se inlatura raportul de cauzalitate;
Evenimentul fortuit, ceea ce determina aceasta imposibilitate, pune problema riscului contractului in contractele
sinalagmatice. Daca este vorba de contracte unilaterale, imposiblitatea fortuita de executare determina stingerea obligatiei.
Mulţi analizează această chestiune tot sub aspectul riscului contractului (profesorului Stoica i se pare forţat) şi ei
spun aşa, că dacă debitorul nu poate să execute obligaţia, riscul este suportat de creditor. Dintr-un punct de vedere este
adevărat, dar chestiunea e fără semnificaţie, ceea ce este important este că într-o asemenea situaţie se stinge obligaţia
debitorului dacă el nu este în nici un fel obligat de executare.
Evenimentul fortuit înseamnă: forţa majoră+caz fortuit+fapta creditorului/a terţului asimilată fie forţei majore, fie
cazului fortuit. Daca neexecutarea este determinata de o asemena cauza trebuie sa vedem daca imposibiltatea este definitiva
sau temporara. Daca imposibilitatea este temporara, efectul nu este stingerea obligatiei, ci suspendarea executarii obligatiei
pe perioada de timp cand actioneaza evenimentul fortuit. Cand inceteaza actiunea acestuia atunci se poate relua exeutarea
obligatiei.
Mai putem distinge între imposibilitatea totală de executare, caz în care se stinge toată obligaţia, imposibilitate
parţială de executare când s-ar pune problema ce se stinge. La prima vedere s-ar spune că se stinge pro-parte obligaţia, cu
o singură condiţie se întâmplă aşa : ca partea rămasă de executat să prezinte interes pentru creditor.
Debitorul va beneficia de acest mod de stingere in masura in care nu a fost pus in intarziere. Daca a fost pus in
intarziere inainte de eveniment, el va raspunde pentru neexecutare prin echivalent. Totusi, chiar daca a fost pus in intarziere,
debitorul nu va raspunde daca va face proba ca si daca era la creditor obiectul prestatiei, obiectul oricum ar fi pierit. Este
ceea ce se spune in art. 1634 al. (2) NCC. Dar exista o exceptie, daca totusi debitorul si-a asumat riscul producerii acestor
evenimente, indiferent unde s-ar fi aflat obiectul prestatiei, atunci debitorul va ramane responsabil.
Eista si niste cerinte procedurale pentru ca debitorul sa beneficieze de stingerea obligatiilor (art. 1634 al. (5) -
debitorul trebuie să notifice creditorului existenţa evenimentului care provoacă imposibilitatea de executare a
obligaţiilor. Dacă notificarea nu ajunge la creditor într-un termen rezonabil din momentul în care debitorul a
cunoscut sau trebuia să cunoască imposibilitatea de executare, debitorul răspunde pentru prejudiciul cauzat,
prin aceasta, creditorului.). Asadar, in momentul in care apare evenimentul fortuit, debitorul trebuie sa-l notifice pe

78
creditor. Deci fara inplinirea acestei cerinte, debitorul nu va benficia de stingerea obligatiei el va ramane dator sa repare prin
echivalent.
Conform art 1634 alin (6) dacă obligaţia are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invoca
imposibilitatea fortuită de executare. Bunurile de gen nu pier !

Obligatiile complexe
Sub imperiul vechii reglementari se considera ca obligatiile complexe e impart in doua categorii:
a. obligatii afectate de modalitati
b. obligatii plurare
- obligatii cu pluralitate de subiecte
- obligatii cu pluralitate de obiecte.
In Noul Cod Civil, obligatiile complexe si-au redus sfera la obligatiile plurale. Obligatiile afectate de modalitati sunt
tratate separat. Asadar, obligatiile afectate de modalitati sunt reglementate de la art. 1396 – art. 1420 si este vorba de
obligatiile afectate de conditie sau de termen. In realitate, modalitatile actului juridic nu sunt decat o alta perspectiva asupra
modalitatilor obligatiilor. In primul caz, avem in vedere sursa obligatiilor, in al doilea caz avem in vedere ce rezulta din acel
izvor in momentul in care obligatia este deja nascuta.
O mentiune trebuie facuta in cazul obligatiilor afectate de conditii. De regula, aceste obligatii se nasc dintr-un act
juridic afectat de o conditie. Totusi, putem avea obligatii conditionale care nu se nasc dintr-un act. De regula, imprejurarea
cu valoare de conditie este stabilita de parti prin vointa lor. In mod exceptional, legiutorul poate stabili ca o imprejurare are
aceasta valoare. (exemplu: proprietatea rezolubilă poate exista fără a avea ca izvor un contract sub condiţie, în ipoteze în
care legiuitorul stabileşte el însuşi împrejurări cu valoare de condiţie care influenţează existenţa dreptului de proprietate –
accesiunea imobiliară artificială).

Obligatiile plurale (art. 1421 – 1468).

Obligaţiile plurale se împart în:

 Obligaţii cu pluralitate de subiecte: - obligaţii divizibile
- obligaţii indivizibile
- obligaţii solidare

 Obligaţii cu pluralitate de obiecte : - obligaţii alternative

- obligaţii facultative

Obligatiile divizibile si obligatiile indivizibile

De regula, cand vorbim despre obligatii, ne gandim la o forma standard pe care o regasim chiar in definitia obligatiei.
Avem in vedere acel raport juridic obligational incheiat intre un creditor, un debitor si care are ca obiect o singura prestatie.
Acest raport obligational standard este din motive didactice tiparul de analiza cand vorbim despre toate problemele teoriei
obligatiilor. In realitate, raporturile nu se prezinta doar sub forma standard, fie sunt afectate de modalitati, fie presupun mai
multi debitori, creditori, sau prezenta unor prestatii multiple.
Cand avem mai multi creditori sau debitori in acelasi raport obligational, regula este divizibilitatea. Adica, chiar daca
avem o singura prestatie, daca sunt mai multi debitori obligati la aceeasi prestatie, sau mai multi creditori indreptatiti la
aceeasi prestatie, obligatia este divizibila. Intr-o asemenea ipoteza, avem mai multe raporturi obligationale. Daca putem
vorbi de o oarecare unitate a obligatiei si de o singura obligatie, acest lucru este posibil numai din perspectiva unicitatii
prestatiei. Numai ca, in masura in care prestatia este divizibila, in final, vom avea fractiuni de prestatii, fie in sensul ca
fiecare se executa de catre un debitor, fie in sensul ca fiecare profita unui creditor.
Aceasta este regula, fie ca este vorba de divizibilitate intre debitori, fie intre creditori. In acest sens, in art. 1423
(Prezumţia de egalitate: dacă prin lege ori prin contract nu se dispune altfel, debitorii unei obligaţii divizibile sunt ţinuţi
faţă de creditor în părţi egale. Această regulă se aplică, în mod similar, şi în privinţa creditorilor) se spune ca in absenta
unei prevederi legale sau unei clauze contractuale, obligatia este divizibila. Prezumtia ne mai spune ca ea se divide in parti
egale intre debitori sau creditori, dar nu exista o alta prevedere contractuala. Cele doua texte, 1423 si 1424 (Prezumţia de
divizibilitate. Excepţii : Obligaţia este divizibilă de plin drept, cu excepţia cazului în care indivizibilitatea a fost stipulată

79
în mod expres ori obiectul obligaţiei nu este, prin natura sa, susceptibil de divizare materială sau intelectuală)
reglementeaza, deci, prezumtia de divizibilitate si cea de egalitate.

Ce efecte rezulta din divizbilitatea obligatiilor?

Primul efect rezulta chiar din definitia obligatiei divizibile, astfel daca sunt mai multi debitori fiecare va putea fi
obligat numai la partea lui de datorie, iar in cazul in care sunt mai multi creditori fiecare va fi indreptatit numai la partea lui
din creanta.
Ce se intampla insa cand fie prin natura prestatiei, fie prin vointa partilor, prestatia nu se poate diviza? Asadar, putem
vorbi de indivizibilitate naturala, pe de o parte, iar pe de alta parte, de indivizibilitate conventionala.
De regula, obligatiile de a da sunt divizibile (dreptul ca obiect al obligatiei este divizibil = realitate intelectuala). In
cazul unor prestatii de a face sau de a nu face, in mod natural aceste obligatii sunt indivizibile, de multe ori. Rezultatul este
ca si daca avem mai multi debitori si creditori, prestatia trebuie sa fie executata integral. Altfel spus, daca sunt mai multi
creditori fiecare are dreptul sa ceara executarea intregii prestatii de la debitor (indivizibilitate activa) si dacă sunt mai mulţi
debitori, creditorul poate să ceară executarea integrală a prestaţiei de la oricare debitor (indivizibilitate pasivă).
Chiar daca prestatia nu este indivizbila prin natura ei, totusi partile se pot intelege ca o prestatie sa poata fi considerata
indivizibila prin natura ei. In orice caz, indivizibilitatea trebuie sa fie expresa, dar de cele mai multe ori, ea rezulta din natura
obiectului prestaitiei.

Efectele indivizibilităţii:

A. Indivizibilitatea activă
Efectele dintre creditorii indivizibili şi debitor
 Oricare creditor poate să ceară prestaţia integrală de la debitor.
Efectele dintre creditorii indivizibili între ei
 În măsura în care nu a primit întreaga prestaţie desocotirea se va face în funcţie de înţelegerea iniţială a
creditorilor. Altfel spus, trebuie să vedem pentru ce s-au angajat să fie în situaţia de indivizibilitate. (Dacă vor să
exploateze în comun un bun evident că nu-l vor diviza, dar vor împărţi beneficiile exploatării)

B. Indivizibilitatea pasivă
 Fiecare din debitori poate fi obligat să execute integral prestaţia. Dacă unul din ei va plăti întreaga
prestaţie, atunci va avea un drept de regres împotriva celorlalţi pentru părţile lor din obligaţie, sub aspect
valoric.

Indivizibilitatea obligaţiei se transmite şi la moştenitori – art. 1425 alin (1) obligaţia indivizibilă nu se divide între
debitori, între creditori şi nici între moştenitorii acestora. Solidaritatea nu se transmite la moştenitori.
Dacă obligaţia indivizibilă devine imposibil de executat în natură, echivalentul obligaţiei indivizibile devine
divizibil (echivalentul bănesc este divizibil) art. 1430 alin (1) obligaţia de a executa prin echivalent o obligaţie
indivizibilă este divizibilă.
Când se pune problema restituirii prestaţiei indivizibile, se face distincţia între indivizibilitatea naturală şi
indivizibilitatea convenţională. Dacă rezultă chiar din natura prestaţiei indivizibilitatea (indivizibilitate naturală) şi
restituirea prestaţiei este tot indivizibilă, per a contrario, când este vorba despre o indivizibilitate convenţională
restituirea nu mai este afectată de invdivizibilitate.
În cazul obligaţiei indivizibile, când sunt mai mulţi creditori, se presupune că fiecare dintre ei are împuternicire din
partea celorlalţi creditori pentru conservarea creanţei, de unde rezultă faptul că oricare creditor poate să facă acte pentru
conservarea creanţei (punerea în întârziere făcută de un creditor profită şi celorlalţi creditori, întreruperea prescripţiei
făcută de un creditor profită şi celorlalţi creditori, suspendarea cursului prescripţiei profită de regulă tuturor creditorilor
în măsura în care cauza de suspendare nu este personală pentru unul din creditori), dar nu are împuternicire şi pentru a
dispune de creanţă în întregime. Din a doua idee rezultă că, dacă un creditor face o novaţie, ea va privi numai partea lui
din creanţă (la fel şi compensaţia şi confuziunea).
În mod simetric, când sunt mai mulţi debitori, novaţia, remiterea de datorie, compensaţia sau confuziunea se
realizează în funcţie de fiecare debitor în parte, dar creditorul va putea să ceară în continuare de la oricare dinte ei
executarea întregii obligaţii. Când se va pune însă problema desocotirii, debitorii care au beneficiat de novaţie/remitere de
datorie/compensaţie/confuziune nu vor mai trebui să suporte echivalentul părţi lor din obligaţie.

80
 Solidaritatea

Este reglementată de la art. 1434- 1460.

Distingem între solidaritatea activă şi solidaritatea pasivă.
Obligaţia este solidară atunci când mai mulţi creditori sunt îndreptăţiţi fiecare dintre ei la întreaga prestaţie din
partea debitorului (solidaritate activă) sau atunci când creditorul poate să ceară executarea integrală a datoriei de la
oricare din debitori (solidaritate pasivă)

Solidaritatea activă (mai mulţi creditori, un debitor)

Efectele care se produc între creditorii solidari şi debitor
 Oricare creditor poate să ceară plata integrala a datoriei de la debitor
 Prin plata integrală făcută unui creditor, debitorul este liberat faţă de toţi creditorii

Efectele care se produc între creditorii solidari (între ei)

 Reprezentarea reciprocă a creditorilor: operează o prezumţie că fiecare creditor este împuternicitul
celorlalţi creditori cât timp este vorba de conservarea creanţei. Dacă este vorba de acte de dispoziţie cu referire
la creanţă, fiecare debitor le poate face numai cu privire la partea sa de creanţă.

Conform art 1442 obligaţia în favoarea unui creditor solidar se împarte de drept între moştenitorii săi.

Solidaritatea pasivă (mai mulţi debitori, fiecare este ţinut la plata datoriei către creditor)

Este şi o formă de garanţie, are o funcţie de garanţie. Fiecare debitor solidar răspunde nu numai pentru partea sa
de datorie, ci şi pentru părţile de datorie ale celorlalţi. Dintr-un punct de vedre, această formă de garanţie este mai
puternică decât fideiusiunea. Cum vom vedea, un fideiusor poate invoca beneficiul de discuţiune, în sensul că, dacă este
urmărit de creditor, poate să ceară acestuia să-l urmărească mai întâi pe debitor. Debitorul solidar urmărit de creditor
nu poate invoca un asemenea beneficiu. Creditorul alege pe cine urmăreşte. Creditorul urmărit poate doar să-i cheme în
garanţie în proces pe ceilalţi codebitori solidari, pentru că dacă el va fi obligat să plătească creditorului, ceilalţi
codebitori să fie obligaţi faţă de el pentru partea lor din datorie. O altă diferenţă faţă de fideiusiune: fideiusorul poate
invoca beneficiul de diviziune/divizibilitate (dacă sunt mai mulţi fideiusori şi creditorul porneşte urmărirea faţă de unul
dintre ei pentru toată datoria, fideiusorul urmărit va spune; se divizează datoria şi eu răspund numai pentru partea mea,
pentru celelalte răspund ceilalţi fideiusori ; datoria se divizează), pe când în cazul nostru, debitorul solidar nu va putea
să invoce divizibilitatea obligaţiei, tocmai pentru că el este „solidar” va trebui să plătească totul.

Astfel înţeleasă, solidaritatea produce şi ea o serie de efecte:

Efecte care se produc între creditor şi debitorii solidari
Efectele principale
 Îndreptăţirea creditorului de a cere executarea integrală a obligaţiei de la oricare din debitori. Debitorul
urmărit va putea doar să ceară introducerea în cauză a celorlalţi debitori solidari pentru a se întoarce cu o
acţiune în regres împotriva lor.
 Creditorul are alegerea să se îndrepte împotriva oricărui debitor, dar acesta se va putea apăra invocând
fie excepţii comune (de expl: debitorul poate să invoce nulitatea contractului din care s-a născut obligaţia sa de
plată), fie excepţii care îi sunt personale( Există astfel de excepţii care profită şi celorlalţi debitori solidari: de
expl. dacă un debitor solidar invocă compensaţia care operează între el şi creditor pentru partea sa din datorie,
această compensaţie va profita şi celorlalţi debitori, în sensul că vor putea fi urmăriţi numai faţă de ceea ce a
rămas din datorie; la fel se întâmplă şi la remiterea de datorie/confuziune/renunţare la solidaritate –vezi art.
1450-1453 şi excepţii personale care profită numai debitorului care le invocă: de expl dacă s-a prevăzut un
termen pentru unul din debitori numai el va putea să invoce acest termen, pentru ceilalţi debitori obligaţia este
exigibilă.)
 Şi aici funcţionează o reprezentare în bloc a debitorilor. Fiecare debitor îi reprezintă pe ceilalţi, în
măsura în care nu le creează o situaţie mai grea. În acest sens, suspendarea şi întreruperea prescripţiei faţă de
un debitor, produce efecte şi faţă de ceilalţi debitori.

81
 Ca şi în cazul solidarităţii active, solidaritatea pasivă nu se transmite la moştenitori. Aşadar, dacă se întrerupe
prescripţia faţă de un moştenitor al debitorului, efectele se produc numai faţă de el, nu şi faţă de ceilalţi codebitori.
Aceştia vor profita de întreruperea prescripţiei numai în raport cu partea care revine moştenitorului, chiar şi dacă ar fi
vorba de o creanţă ipotecară.
Efectele secundare art. 1454-1455
 Dacă obligaţia devine imposibil de executat în natură ca urmare a faptei unui debitor solidar,
ceilalţi debitori solidari vor rămâne obligaţi să plătească echivalentul prestaţiei, dar nu şi daune interese,
acestea vor trebui a fi plătite de către debitorul care a cauzat imposibilitatea executării în natură a obligaţiei.
 Dacă se pronunţă o hotărâre judecătorească împotriva unui debitor solidar aceasta nu va avea
autoritate de lucru judecat faţă de ceilalţi debitori, adică aceştia vor putea invoca apărăi pe care nu le-au
putut invoca dacă nu au fost în procesul iniţial. Este motivul pentru care debitorul chemat în judecată ar
trebui să fie precaut şi la rândul său, în acelaşi proces, să îi cheme în garanţie pe ceilalţi debitori solidari. În
felul acesta hotărârea judecătorească va rezolva toate raporturile (şi pe cele dintre creditor şi debitorii
solidari şi pe cele dintre debitori între ei).
 Dacă însă hotărârea judecătorească s-a pronunţat în favoarea unui debitor solidar, nu împotriva
lui, atunci aceasta va profita şi celorlalţi debitori solidari, în măsura în care debitorul din proces nu a
invocat o apărare care îi era strict personală şi care îi profita numai lui.

Efecte care se produc între debitorii solidari între ei

 Debitorul care a plătit nu se mai bucură de solidaritate în acţiunea în regres împotriva celorlalţi debitori
solidari (de regulă), datoria se va diviza între ceilalţi codebitori. Ca urmare, cel care a plătit va putea să ceară
de la ceilalţi numai partea fiecăruia de datorie.
 În măsura în care un codebitor solidar este insolvabil, riscul insolvabilităţii este suportat proporţional de
către ceilalţi codebitori solidari. Acesta este beneficiul solidarităţii în raport cu creditorul, în acest fel
solidaritatea pasivă apare ca o formă de garanţie în beneficiul creditorului. Creditorul va fi mereu satisfăcut
chiar dacă un debitor e insolvabil, dar acest risc va fi suportat de către ceilalţi codebitori solidari.
 Când e vorba de acţiunea în regres a debitorului faţă de ceilalţi debitori solidari, debitorii pârâţi pot
invoca toate mijloacele de apărare comună pe care debitorul plătitor a omis să le invoce împotriva creditorului.
(de expl dacă obligaţia era nulă, şi codebitorii debitorului plătitor demonstrează aceasta, atunci plata va rămâne
a fi suportată de către debitorul plătitor. Debitorul care a făcut această plată va putea eventual să aibă o acţiune
în restituire împotriva creditorului iniţial întrucât obligaţia era nulă, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză –
spune Stoica, pentru că plata lucrului nedatorat presupune eroarea plătitorului iar existând obligaţia nu se poate
vorbi despre eroare, deşi sunt autori care susţin această idee.)
 Dacă obligaţia solidară a fost contractată în interesul exclusiv al unui codebitor solidar. În acest caz,
dacă cel care plăteşte este altul decât codebitorul interesat, atunci plătitorul va avea drept de regres integral
împotriva codebitorului interesat. În realitate în această situaţie, cel care plăteşte este exact în situaţia unui
fideiusor, el nu plăteşte pentru el în nicio măsură, ci plăteşte pentru altul, deci este normal să aibă recurs
integral.
 Solidaritatea pasivă se stinge fie prin moartea unui debitor sau a debitorilor (după cum am văzut nu se
transmite la moştenitori solidaritatea), dar se poate stinge şi prin renunţarea la solidaritate, care poate să fie
expresă sau tacită. Regula este că renunţarea trebuie să fie expresă.

Însă art. 1453 alin (3) există două ipoteze în care renunţarea poate să fie şi tacită:
a) fără a-şi rezerva beneficiul solidarităţii în raport cu debitorul solidar care a făcut plata, menţionează în
chitanţă că plata reprezintă partea acestuia din urmă din obligaţia solidară. Dacă plata are ca obiect numai o parte din
dobânzi, renunţarea la solidaritate nu se întinde şi asupra dobânzilor neplătite ori asupra capitalului decât dacă plata
separată a dobânzilor, astfel menţionată în chitanţă, se face timp de 3 ani;
b) îl cheamă în judecată pe unul dintre codebitorii solidari pentru partea acestuia, iar cererea având acest obiect
este admisă.

Curs 12
Restituirea prestatiilor

82
 Exista situatii in care fie pentru ca s-a facut o plata nedatorata, fie pentru ca s-a desfiintat un contract in temeiul caruia
partile si-au executat total sau partial obligatiile se pune problema restituirii prestatiilor executate. In Noul Cod Civil s-a
optat insa pentru o reglementare de drept comun care sa fie aplicabila indiferent de cauza restituirii prestatiei. Ca urmare,
ori de cate ori, indiferent de cauza, subiectul unui raport juridic obligational trebuie sa restituie prestatia primita, vor fi
aplicate prevederile cuprinse in Codul Civil de la art. 1635-1649. Rezulta din cele precizate anterior ca exista mai multe
cauze care determina restituirea prestatiilor:
1. plata lucrului nedatorat
2. a doua ipoteza se refera la prestatiile executate in temeiul unui contract care este ulterior desfiintat (ca urmare a
nulitatii, rezolutiunii => este vorba de acea desfiintare a contractului cu efect retroactiv – contractele cu executare dintr-
odata; succesiva sau continua -> nulitatea si rezolutiunea produc efecte pentru viitor, asadar nu se mai pune problema
desfiintarii contractului, ci cea a incetarii contractului, dar pana in momentul incetarii contractului partile trebuie sa execute
prestatiile contractate)
3. in cazul unei obligatii imposibile de executat ca urmare a unui eveniment fortuit (forta majora, cazul fortuit, orice
eveniment asimilat acestora). A se observa ca daca este vorba de imposiblitatea fortuita de executare a unui contract
sinalagmatic, totala si definitiva, consecinta este tot desfiintarea contractului cu efect retroactiv. Ca urmare, in realitate, e
vorba de o redactare inabila a textului pentru ca aceasta ultima ipoteza se incadreaza in ipoteza anterioara, aceea a desfiintarii
unui contract cu efect retroactiv.
O situatie distincta este reglementata in al. (2) din art. 1635 si anume situatia in care se face o prestatie in temeiul
unei cauze viitoare care insa nu s-a mai infaptuit. De exemplu, partile urmeaza sa incheie in viitor un contract, si una dintre
ele cu anticipatie, inainte de executarea contractului, executa prestatia. Ulterior, contractul nu se mai incheie, astfel incat
prestatia executata trebuie sa fie restituita. Nu este caz de restituire in aceasta situatie in masura in care cel care a efectuat
prestatia stia ca infaptuirea cauzei viitoare este imposibila sau a impiedicat el insusi infaptuirea acelei cauze.
Ceea ce este foarte important este ca atunci cand se pune problema restituirii prestatiilor, obligatia de restituire va fi
insostia de garantiile care insoteau obligatia initiala. Asadar, creditorul restituirii in masura in care debitorul resituirii nu
executa, va putea pune in lucru garantiile obligatiei initiale.

Cine este creditorul restituirii?

In mod normal, cel care a efectuat prestatia are calitatea de creditor si acestei persoane trebuie sa i se faca restituirea.
Desigur, creditorul restituirii poate desemna un mandatar, sau ar putea sa existe in temeiul legii o alta persoana indreptatita
la restituire.
Spre deosebire de solutiile care fusesera consacrate in practica judiciara in vechea reglementare, atunci cand un
contract era desfiintat pentru cauza ilicita sau imorala, solutii care presupuneau aplicarea adagiului nemo auditur propriam
turpitudinem allegans astfel incat nu mai era loc de restiuire, Noul cod civil precizeaza in art. 1638 ca si prestatia executata
in temeiul unei cauze ilicite sau imorale ramane supusa restiuirii. S-a apreciat ca, daca prestatia ramane la cel care a primit-
o, ar fi o imbogatire fara justa cauza, altfel spus, caracterul ilicit sau imoral al contractului incheiat si desfiintat din acest
motiv nu ar fi o cauza suficienta pentru pastrarea prestatiei, cum se aprecia in jurisprudenta Codului Civil de la 1864.
Resituirea unei prestatii poate fi insotita de plata daunelor-interese in masura in care creditorul restiuirii a sufeit un
prejudiciu suplimentar fata de valoarea prestatiei executate. El este indreptatit la restituire, formele sau modalitatile de
restituire fiind: restituirea in natura care constituie regula, restituirea prin echivalent.
Restituirea in natura are in vedere situatiile in care s-a predat un bun, altfel spus prestatia executata consta in predarea
unui bun. Prin ipoteza, restituirea in natura este posibila in sensul ca se restituie bunul predat fara cauza. Daca insa prestatia
executata este o alta obligatie de a face, decat aceea de a preda, restituirea se face prin echivalent, adica se evalueaza valoarea
prestatiei executare si debitorul restituirii va plati creditorului restituirii aceasta valoare.
Momentul evaluarii este momentul in care debitorul a primit prestatia, dar chiar si atunci cand prestatia consta in
predarea unui bun, restituirea in natura poate sa fie imposibila ca urmare a pierii sau instrainarii bunului. In aceasta privinta
trebuie sa facem distinctie intre pierea sau instrainarea bunului care sunt imputabile debitorului restituirii si pieirea fortuita,
care este independenta de culpa debitorului restiuirii.
In primul caz, daca bunul a pierit din culpa debitorului sau daca acesta l-a instrainat, ceea ce constituie o activitate
culpabila prin ea insasi, creditorul are dreptul sa primeasca valoarea bunului, evaluata fie in momentul primirii prestatiei,
fie in momentul pierii sau instrainarii bunului. Debitorul va fi tinut sa plateasca valoarea cea mai mica dintre aceste 2 valori.
Se aplica solutia de la imbogatirea fara justa cauza, in acest caz. In masura in care forma vinovatiei debitorului este calificata,
adica este vorba de reaua intentie a debitorului, creditorul va avea dreptul la cea mai mare dintre aceste 2 valori.

83
 Daca bunul a pierit in mod fortuit, fara culpa debitorului, obligatia se stinge. Atunci cand este vorba de obligatii
unilaterale, imposiblitatea fortuita de executare este o cauza de stingere a obligatiilor.
Va opera in acest caz, o subrogatie reala cu titlu particular, prevazuta in art. 1482 NCC prima fraza. In masura in care
pentru bunul care piere se datoreaza o idemnizatie de asigurare sau o despagubire civila, debitorul va trebui sa predea
creditorului aceasta valoare, iar in masura in care nu a incasat indemnizatia sau despagubirea, debitorul trebuie sa asigure
creditorului dreptul de a incasa el aceasta valoare.
In masura in care pieirea fortuita a lucrului ar fi determinata insa chiar de catre debitor, el nu va mai fi liberat de
obligatia de restituire cu exceptia cazului in care va face dovada ca bunul ar fi pierit si daca se afla la creditor.

Ce se intampla in cazul in care bunul suspus restiuirii este doar deteriorat?

Solutia este prevazuta in 1643 NCC, debitorul va trebui sa-l despagubeasca pe creditor cu echivalentul prejudicului
constand in vatamarea bunului. In masura in care, insa, deteriorarea este rezultatul folosintei normale a lucrului, debitorul
nu va datora aceasta despagubire.
In al. (2) din art. 1643 se introduce o distinctie legata de cauza care determina restituirea. Se face distinctie intre acele
cauze de restituire care sunt imputabile creditorului si cauzele in care creditorul nu are o culpa in legatura cu cauza restituirii.
De exemplu, rezolutiunea poate fi pronuntata ca urmare a atitudinii culpabile a uneia dintre parti. O parte si-a executat numai
unele dintre obligatii, a indeplinit o parte din prestatii si le-a refuzat pe celelalte. Ca urmare a rezolutiunii, desi desfiintarea
s-a produs din culpa celui care a executat partial, acesta va avea dreptul sa ceara restituirea a ceea ce a executat, dar intr-o
asemenea ipoteza va primi bunul predat in temeiul contractului desfiintat in starea in care se gasea bunul la momentul
introducerii actiunii in restituire fara a mai putea cere despagubiri de la creditor. Numai in masura in care creditorul restituirii
va face dovada ca deteriorarile sunt determinate de activitatea culpabila a debitorului, atunci acesta va datora despagubiri.
O solutie discutabila este cprinsa in art 1644 care se refera la restituirea cheltuielilor facute de debitorul restituirii cu
bunul respectiv. Textul prevede ca in acest caz, problema cheltuielilor se solutioneaza prin aplicarea regulilor de la
accesiunea imobiliara artificiala.
Solutia este corecta numai daca aceste cheltuieli s-ar fi incorporat intr-o lucrare noua, dar daca aceste cheltuieli nu s-
au incorporat intr-o lucrare noua, in mod normal, textul ar trebui sa faca trimitere la dispozitiile cuprinse in art. 566 al. (3)
pana la (8) NCC. Aceste dispozitii se refera la efectele actiunii in revendicare. Acest art. 566 in al. (9) face precizarea ca
numai daca cheltuielile facute cu bunurile debitorului restituirii se incorporeaza intr-o lucrare noua, se aplica regulile de la
accesiune.
In concluzie, art. 1644 NCC trebuie citit in sensul ca el trimite pe de o parte la accesiunea imobiliara artificiala cand
e vorba de cheltuieli incorporate intr-o lucrare noua, sau la dispozitiile art. 566 cand cheltuielile nu se incorporeaza intro
lucrare noua.
Cat priveste fructele bunului supus restiuirii se face distinctia intre buna sau reaua-credinta a celui care trebuie sa
restituie bunul. Daca el a fost de buna-credinta in momentul in care a primit bunul, va avea dreptul sa pastreze fructele. Daca
a fost de rea-credinta, va trebui sa restituie fructele, avand dreptul sa retina cheltuielile facute cu producerea lor. Daca
debitorul restiuirii a folosit bunul supus restituirii. Nu va fi supus la plata contravalorii folosintei daca a fost de buna-credinta,
in schimba, daca a fost de rea-credinta, va plati contravaloarea folosintei lui.
Daca este vorba chiar de cheltuielile restiuirii, acelea ocazionate, cu ocazia restiuirii bunului, acestea se vor suporta
proportional in ipoteza in care fiecare parte trebuie sa restituie ceva celeilalte. Evident, ca daca numai o parte este obligata
la restituire sau daca este imputabila cauza restituirii unei singure parti, atunci aceasta va fi obligata integral la plata
cheltuielilor de restituire.
Daca debitorul restituirii este incapabil, el va fi obligat la restituire numai in limita folosului realizat, aplicandu-se
solutia de la imbogatirea fara justa cauza, dovada trebuind sa fie facuta de catre cel care cere rest. Totusi, desi este vorba de
un incapabil, in masura in care, creditorul restituirii, va face dovada ca in mod pasager debitorul a avut discernamant atunci
cand a impiedicat restituirea, debitorul chiar incapabil, va fi tinut sa plateasca integral despagubirea.

Care sunt efectele restituirii fata de terti?

Este vorba de ipoteza in care inainte de a restitui bunul, debitorul il instraineaza.
Creditorul restituirii are la indemana nu numai actiunea pentru plata echivalentului bunului, ci si actiunea in
revendicare impotriva tertului dobanditor (alternativ, el trebuie sa aleaga intre ele) dar chiar daca alege actiunea in
revendicare, in masura in care posesorul va putea sa opuna fie uzucapiunea sau posesia de buna-credinta a unui bun mobil
impiedicand astfel revendicarea, creditorul se va putea intoarce impotriva debitorului restituirii cu o actiune in despagubire.
Mutatis mutandis, solutia se aplica si atunci cand debitorul restituirii nu a instrainat dreptul de proprietate asupra bunului,

84
dar a constituit dezmembraminte sua alte drepturi reale asupra bunului (drepturi de garantie). Acestea nu vor fi opozabile
creditorului restituirii care va putea sa revendice bunul de la tertul detinator.
Daca debitorul incheie alte acte de dispozitie decat cele prin care instraineaza bunul sau constituie drepturi reale
asupra acestuia, in masura in care tertul e de buna-credinta, actele juridice vor fi opozabile creditorului respectiv. Daca insa
aceste acte juridice sunt contracte cu executare succesiva, si vor continua sa produca efecte numai un an de la data desfiintarii
titlului constituitorului. Toate aceste dispozitii care guverneaza restituriea prestatiilor constituie dreptul comun in materie.
Este posibil ca fie in completare, fie prin derogare de la aceste dispozitii, in anumite materii sa se prevada solutii
complementare sau contrare. In absenta unei asemenea prevederi, se vor aplica numai dispozitiile de drept comun.

Garantiile obligatiilor
Acestea au legatura cu siguranta executarii obligatiilor, a creditorului. In mod normal, obligatiile se executa fie de
bunavoie, fie in mod silit dar intr-un fel sau altul, ele se executa.
Daca debitorul nu executa in natura, iar executarea prin echivalent este impiedicata total sau partial de insolvabilitatea
debitorului, in mod normal, daca e vorba de bani, obligatia poate fi executata prin vanzarea bunurilor debitorului.
Dar daca aceste bunuri nu ajung pentru satisfacerea creantelor creditorilor? Fie partial, fie chiar total, unii creditori
vor ramane nesatisfacuti. Creantele lor nu vor fi executate in intregime sau vor fi executate doar partial. Pentru a preveni
riscul insolvabilitatii debitorului, creditorul poate sa ceara constituirea unor garantii.
Garantiile sunt instrumente juridice prin care creditorul se asigura ca la scadenta creanta va putea fi realizata, chiar
daca debitorul nu o va putea executa nici macar silit.

In ce constau aceste garantii?

Exista 2 metode de a garanta executarea obligatiilor:
1. Prima metoda consta in multiplicarea garantiei comune a creditorilor. (Garantia comuna a creditorilor este functie
a patrimoniului) – art. 2324 al. (1) (Legiuitorul a optat pentu aceasta denumire pentru ca patrimoniul debitorului nu este o
garantie comuna nu doar pentru creditorii chirografari, ci pentru acei creditori care au garantii reale, care daca nu se
indestuleaza se pot indrepta asupra restului de patrimoniu. In realitate, patrimoniul este o garantie comuna pentru toti
creditorii).
Multiplicarea garantiei comune a creditorului inseamna ca pe langa patrimoniul debitorului, creditorul va mai putea
sa porneasca executarea impotriva patrimoniului unei alte persoane alta decat debitorul in masura in care nu executa sau nu
are bunuri suficiente in patrimoniu pentru executarea prin echivalent. Este vorba de asa-numitele garantii personale:
a. fideiusiunea
b. scrisoarea de garantie (drept comercial)
c. scrisoarea de confort (drept comercial)
In cazul acestor garantii personale, creditorul are posiblitatea sa-l urmareasca fie pe debitor (patrimoniul debitorului
ca o garantie comuna), fie poate sa urmareasca patrimoniul garantului. Intr-o asemenea ipoteza creditorul are la dispozitie
doua patrimonii (cel al debitorului si cel al garantului). Daca este vorba de mai multi garanti -> mai multe patrimonii.
Vorbim astfel de multiplicarea patrimoniiilor din care creditorul isi poate indestula creanta.
Aceasta metoda de garantare nu este intotdeauna sigura, intrucat si garantii personali pot fi insolvabili.
2. Astfel, a doua metoda de garantare este aceea prin care un anumit bun, sau anumite bunuri din patrimoniul
debitorului sau altor persoane sunt afectate executarii creantei creditorului. Intr-un asemenea caz, avantajul creditorului este
ca va putea obtine satisfacerea creantei sale prin urmarirea unui bun specific din patrimoniul debitorului sau unei alte
persoane. Acestia au avantajul de a executa direct bunul respectiv, inlaturandu-i pe acei creditori care nu au garantie asupra
acelui bun. In masura in care exista mai multe garantii asupra aceluiasi bun, se va pune problema rangului garantiei. Altfel
spus, creditorul care si-a constitui primul garantia si a indeplinit formalitatile de opozabilitate, isi va putea indestula primul
creanta avand prioritate.
In legatura cu prima modalitate, intotdeauna garant este o alta persoana decat debitorul. E vorba de garantii personale
in sensul in care o alta persoana decat debitorul raspunde alaturi de acesta sau pentru acesta. In celelalt caz e vorba de
garantii reale (cand se constituie asupra unor bunuri) si acestea pot fi constituie fie pe bunuri ale debitorlui sau bunuri ale
altor persoane in masura in care consimt. In acest caz garantul poate fi debitorul insasi sau o alta persoana.
Termenul de “cautiune” se refera la garantia oferita de catre o alta persona in favoarea debitorului care poate fi de 2
feluri:
a. personala, atunci cand cel care da cautiunea ofera intregul patrimoniu;
b. reala, cand ofera numai anumite bunuri din patrimoniul sau.
85
 Rezulta ca garantiile reale pot fi oferite fie de debitor, fie imbraca forma cautiunii reale cand este intocmita de alta
persoana decat debitorul.
Daca acesta este sensul notiunii de garantie, rezulta ca orice alt instrument juridic care nu indeplineste una sau alta
din aceste cerinte nu intra in sfera notiunii de garantie chiar daca, in mod indirect, daca poate avea si functia de garantie. De
exemplu, clauza penala are si o functie de garantie indirecta (debitorul va executa de bunavoie sub presiunea psihologica a
posibilitatii de a plati clauza penala care uneori poate sa fie mai mare decat valoarea datoriei), fara a fi o garantie propriu-
zisa. De asemenea, si arvuna. Dar nici arvuna, nici clauza penala nu inseamna nici multiplicarea garantiei comune a
creditorului, nici o garantie reala. Numai in mod general se poate spune ca aceste instrumente juridice intra in sfera de
garantie.
Mai speciala este situatia solidaritatii si indivizibilitatii, pentru ca in acest caz, cel putin la solidaritate, exista o
consecinta asemanatoare multiplicarii garantiei comune a creditorilor. Astfel, creditorul se poate indrepta oricarui debitor
solidar, si il poate urmari pentru intreaga datorie. Debitorii solidari raspund fata de creditor cu toate patrimoniile lor. Este
un fel de multiplicare a garantiei comune a creditorilor. Totusi, sunt 2 diferente importante:
a. debitorii solidari, de regula, raspund nu doar pentru ceilalti, ci si pentru ei, in timp ce garantii personali nu raspund
pentru ei, ci numai pentru altii.
b. tocmai pentru ca debitorul solidar raspunde si pentru el, nu se realizeaza o deplina multiplicare a garantiei comune
a creditorilor.

Clasificarea garantiilor
1. garantii personale
a. fideiusiunea
b. scrisoarea de garantie
c. scrisoare de confort

2. garantii reale
a. ipoteca
b. gajul
c. dreptul de retentie

In masura in care prin garantii avem in vedere si instrumentele juridice care creeaza o ordine de preferinta intre
creditori fara a fi vorba de bunuri specifice afectate exercitarii creantei, intra in categoria garantiilor reale si privilegiile (de
regula, nu presupun afectarea unui bun pentru executarea creantei, ci presupun o inlaturare a principiului egalitatii
creditorilor – art. 2326. Regula este aceea a egalitatii creditorilor => consecinta care decurge priveste ideea ca creditorii isi
vor indestula creanta proportional daca nu se pot indestula integral, daca insa avem cauze de preferinta, un creditor va putea
sa execute inaintea celorlalti creditori. In acest sens, unii vor putea sa-si execute total creanta, iar altii partial sau deloc). O
interferenta intre notiunea de garantie reala si preferinta. In sens propriu-zis, garantia reala nu presupune numai o cauza de
preferinta, ci si afectarea unui bun special ca obiect al garantiei. Cauza de preferinta se manifesta in acest caz in legatura cu
executarea unui anumit bun. Cand vorbim de privilegii ele sunt cauze de preferinta cu privire la intreg patrimoniul
debitorului, fie la segmente din acesta, dar nu la un anumit bun. Numai intr-un sens larg putem include privilegiile in sfera
garantiilor reale. In sens propriu-zis ele sunt distincte de garantiile reale.

Dreptul de retentie nu este enumerat in art. 2327 pentru ca dreptul de retentie nu creeaza o cauza de preferinta.

Fideiusiunea – cea mai importanta garantie personala

Este reglementata in Codul Civil de la art. 2280 pana la art. 2320.

Art. 2280 se refera la notiunea de fideiusiune. In mod paradoxal, desi vorbim de un drept de garantie, textul prefera
sa se refere la contractul de fideiusiune, si nu la dreptul de fideiusiune. In acest articol fiind definit contractul de fidiusiune.
In acest contract, avem o parte, fideiusorul (garantul personal) care se obliga fata de cealalta parte care este creditor intr-un
alt raport obligational sa execute obligatia debitorului din acel raport obligational, daca acesta nu o executa. Fideiusorul isi
asuma aceasta obligatie fie cu titlu gratuit, fie cu titlu oneros. Este o diferenta fata de vechea reglementare care avea in
vedere numai fideiusiunea constituita cu titlu gratuit.

86
 Observam, asadar, ca in contractul de fideiusiune nu este parte debitorul din celelalt raport obligational. Avem deci,
doua raporturi obligationale care se suprapun. Raport obligational principal incheiat intre creditor si debitor, si raportul
juridic de fideiusiune incheiat de creditor si fideiusor.
Paradox. De ce textul nu defineste dreptul de fideiusiune?
Pentru ca si in doctrina si in jurisprudenta dreptul de fideiusiune ca atare nu a fost analizat. Nu s-a precizat, ce este
dreptul de fideiusiune, in ce consta dreptul creditorului impotriva fideiusorului. Se confunda acest drept cu dreptul de creanta
din raportul obligational principal? Are alta natura juridica?
Nu se poate spune ca se confunda dreptul de garantie cu dreptul de creanta, cel dintai fiind doar un accesoriu al
dreptului de creanta. Cu toate acestea, daca debitorul nu executa, creanta va fi executata impotriva fideiusorului. De aici
provine dificultatea calificarii acestui drept de garantie.

Dreptul creditorului (de fideiusiune) are natura unui drept potestativ sau nu?
Daca avem in vedere faptul ca fideiusorul se poate indrepta direct impotriva debitorului, am fi tentati sa raspundem
afirmativ. Daca tinem seama ca debitorul poate invoca beneficiul de discutiune, am fi tentati sa raspundem negativ. Astfel,
natura juridica a acestui drept de garantie este insuficient de clara.

Legiuitorul distinge intre fideiusiunea:

a. legala
b. conventionala
c. judecatoreasca.
NB, in toate aceste cazuri este vorba de un contract de fideiusiune. Diferenta consta in aceea ca in cazul fideiusiunii
conventionala, initiativa incheierii contracutlui apartine partilor, in al doilea caz, cea legala, incheierea contractului este
impusa de legiuitor, iar in al treilea caz, incheierea contractului este impusa de judecator. Este motivul pentru care,
fideiusiunea legala si judecatoreasca sunt cuprinse in notiunea mai generala de fideiusiune obligatorie.
Debitorul din raportul obligational principal nu este parte in raportul obligational de fideiusiune. Mai mult decat atat,
contractul de fideiusiune poate fi incheiat si impotriva vointei debitorului si fara instiintarea lui. Este posibila incheierea
unei fideiusiuni pentru a garanta pe un fideiusor. Asadar, vom avea mai multe fideiusiuni in scara, fideiusorul principal il
garanteaza pe debitor, fideiusorul secundar pe cel principal, s.a.m.d.

Caracterele contractului de fideiusiune:

a. este un contract accesoriu in raport cu obligatia principala. Consecintele acestui fapt sunt:
- acest contract urmeaza soarta obligatiei principale. Daca obligatia principala nu este valabila, nici fideiusiunea nu
este valabila. In schimb, daca fideiusiunea nu este valabila, nu inseamna ca obligatia principala nu este valabila. Fideiusiunea
poate sa aiba in vedere insa si o obligatie naturala, precum si obligatia in care debitorul ar putea invoca incapacitatea sa in
masura in care fideiusorul cunostea aceasta imprejurare.
Fideiusiunea poate fi incheiata si cu privire la o obligatie viitoare, sau la o obligatie conditionala.
Din acest caracter al fideiusiunii mai rezulta ca fideiusorul nu poate garanta decat in limitele obligatiei principale.
Chiar daca prin contractul de fideiusiune s-ar prevedea o garantie mai extinsa, ea va fi redusa la limita obligatiei principale.
Dar, fideiusorul nu va garanta doar pentru capitalul obligatiei principale, ci si pentru dobanzile obligatiei principale, de
asemenea, si pentru cheltuielile facute de creditor ulterior notificarii fideiusorului si pentru cheltuielile de judecata. Ele vor
fi suportate de fideiusor numai daca creditorul l-a instiintat din timp despre procedurile indreptate impotriva debitorului
obligatiei principale.
Fidesiunea poate fi si partiala, caz in care acest caracter accesoriu va avea in vedere numai partea din obligatie care
este garantata.
b. este un contract fie cu titlu gratuit, fie cu titlu oneros. Din definitie rezulta ca fideiusorul se poate obliga fata de
creditor in schimbul unui pret. Sub vechea reglementare fideiusiunea era consensuala, iar forma scrisa era necesara numai
din ratiuni de proba. Sub imperiul Noului Cod Civil, fideiusiunea devine un contract solemn. (Aceasta idee rezulta din art.
2282) Asadar, partea finala a textului prevede ca forma scrisa este o cerinta de solemnitate. Nu este vorba doar de un forma
autentica, solemntitatea putand fi realizata in ambele forme.

Conditiile incheierii contractului

a. Conditiile generale pentru incheierea oricarui contract

b. Cerinte specifice fideiusiunii.:

87
 - in ce priveste forma art. 2282 impune forma solemna.
- fideiusorul trebuie sa aiba capacitatea de a se obliga, sa aiba in Romania bunuri suficiente pentru a satisface creanta
si sa domicilieze in Romania. Ultima cerinta este necesara pentru a evita complicatiile urmaririi fideiusorului in alta
jurisdictie. Exigentele privind bunurile si domiciliul fideiusorului nu mai sunt cerute in masura in care insusi creditorul
indica persoana fideiusorului, asta inseamna ca el isi asuma riscul ca acesta sa nu aiba suficiente bunuri si sa fie mai greu
de urmarit in alte jurisdictii. Cand este vorba de o fideiusiune obligatorie, legala sau judiciara, debitorul se poate libera de
obligatia legala sau judecatoreasca oferind creditorului o alta garantie in masura in care este suficienta: exemplu, o garantie
reala si atunci daca creditorul este multumit cu garantia respectiva nu mai este nevoie sa aduca un fideiusor.

Efectele fideiusiunii

Se urmaresc in planul dintre fideiusor si creditor; intre debitor si fideiusor si cand sunt mai mult fideiusori, in planul
dintre acestia.
a. fideiusor si creditor
Efectul principal este acela ca in masura in care debitorul nu executa, fideiusorul trebuie sa indeplineasca prestatia
acestuia. Creditorul nu este insa tinut de o ordine de urmarire. El poate sa porneasca urmarirea direct impotriva fideiusorului.
Cu toate acestea, fideiusorul are la dispozitie asa-numitul beneficiu de discutiune. Altfel spus, atunci cand creditorul porneste
direct urmarirea impotriva fideiusorului, acesta poate cere creditorului sa mearga mai intai sa-l urmareasca pe debitor.
Beneficiul de discutiune nu exista in cazul fideiusiunii judiciare, altfel spus, daca creditorul a pornit urmarirea direct
impotriva fideiusorului, acesta trebuie sa execute.
Dar invocarea acestui beneficiu presupune anumite cerinte pe care fideiusorul trebuie sa le satifaca:
- mai intai el trebuie sa invoce beneficiului inainte de judecarea fondului procesului pornit impotriva sa de creditor;
- el trebuie sa indice creditorului care sunt bunurile din patrimoniul debitorului care ar putea fi urmarite;
- trebuie sa avanseze sumele necesare creditorului pentru aceasta urmarire.
Observam ca beneficiul de discutiune nu poate fi invocat arbitrar. Fideiusorul trebuie sa ofere creditorului informatiile
necesare impreuna cu sumele de bani aferente pentru ca urmarirea impotriva debitorului sa nu fie pur formala, sa fie
eficienta. In masura in care, desi aceste cerinte au fost indeplinite, creditorul intarzie urmarirea debitorului, creditorul va
suporta riscul insolvabilitatii totale sau partiale a debitorului.
Pe langa beneficiul de discutiune fideiusorul se mai poate apara impotriva creditorului urmaritor cu toate mijloacele
de aparare pe care le putea opune debitorul principal (exemplu: exceptia prescriptiei, compensatia). Nu vor putea fi invocate
exceptiile strict personale care apartin debitorului sau care au fost excluse prin angajamentul initial asumat de fideiusor.
In ipoteza in care sunt mai multi fideiusori, fideiusorul urmarit poate invoca beneficiul de diviziune. Este adevarat
insa ca creditorul poate sa porneasca urmarirea impotriva oricarui fideiusor. Ca si beneficiul de discutiune, este o facultate.
Daca fideiusorul nu o invoca, urmarirea continua impotriva sa.
In masura in care invoca acest beneficiu de diviziune, fideiusorul va putea reduce urmarirea impotriva sa, in raport
cu partea de datorie pe care o garanteaza. Daca insa un fideiusor este insolvabil, chiar si fideiusorul care a invocat diviziunea
va suporta acest risc in mod proportional cu partea sa de datorie. Aceasta repartizare a riscului insolvabilitatii unui fideiusor
se produce numai daca insolvabilitatea acelui fideiusor este anterioara invocarii beneficiului de diviziune. Daca ea este
ulterioara, fideiusorul care a invocat beneficiul de diviziune nuu trebuie sa mai suporte riscul insolvabiltiatii celuilalt
fideiusor, fiind suportat de catre creditor.
Este posibil ca atunci cand sunt mai multi fidesiurori, chiar creditorul sa divida de la bun inceput urmarirea, in acest
caz, el nu va putea sa urmreasca pe ceilalti fideiusori decat pentru partea lor. In cazul solidaritatii pasive, cea mai bun
formula pentru creditor este aceea de a combina fideisunea si solidaritatea, si este posibil ca fideiusorul pe langa garantia pe
care o ofera sa se oblige si in solidar cu debitorul. Intr-o asemenea ipoteza fideiusorul nu poate invoca niciun beneficiu, nici
de discutiune sau diviziune.
Intrucat este in pozitia unui garant care nu raspunde pentru el, ci pentru altul, fideiusorul va trebui, in final, sa
recupereze ceea ce a platit pentru debitor.

b. fideiusor si debitor
Art. 2305 contine un caz de subrogatie personala legala. Pentru partea de datorie pe care a platit-o fideiusorul se
subroga in toate drepturile pe care le avea impotriva debitorului. Intrucat intinderea obligatiei de fideisiune priveste nu
numai capitalul, dobanzile si cheltuielile urmaririi, fideiusorul in masura in care a facut aceste plati va avea dreptul sa le
recupereze integral de la debitor. Mai mult, fideisorul poate sa ceara dobanzi de la debitor chiar daca obligatia initiala nu
era producatoare de dobanzi.

88
 Cand sunt mai mult debitori principali care s-au obligat solidar, fideiusorul pastreaza beneficiul solidaritatii in
actiunea in regres. Este solutia expres prevazuta in art. 2308 NCC. Fideiusorul pierde dreptul de regres in masura in care nu
il instiinteaza pe debitor despre plata facuta creditorului, iar debitorul plateste a doua oara. De asemenea, chiar daca debitorul
nu plateste a doua oara, dreptul de regres se stinge daca debitorul va face dovada, ca in masura in care ar fi fost instiintat de
fideiusor despre plata, el avea mijloacele necesare pentru stingerea datoriei (exemplu, putea invoca o compensatie). Daca
aceste mijloace duceau doar la reducerea datoriei, si nu la stingerea ei, dreptul de regres al fideiusorului va fi si el limitat
partial. Dar in asemenea ipoteze in care fie partial, fie total, regresul fideiusorului este limitat, el poate sa ceara de la creditor
restituirea a ceea ce a platit.
Pe de alta parte si debitorul are obligatia sa-l instiinteze pe fideiusor daca il plateste pe creditor astfel incat acesta sa
nu plateasca a doua oara. Daca debitorul nu l-a instiintat pe fideiusor si acesta a platit, fideiusorul va avea actiunea in
restituire si impotriva debitorului. Altfel spus, fideiusorul va alege intre actiunea in restituire impotriva creditorului, care a
primit a doua oara plata, sau daca se teme de riscul insolvabilitatii creditorului, fideiusorul poate sa porneasca actiunea
impotriva debitorului (ne aflam in prezenta unei obligatii in solidum). Fideiusorul se poate indestula obtinand restituirea
integrala fie de la creditor, fie de la debitor.
c. planul dintre fideiusori
Fideiusorul care a platit are actiunea in regres impotriva fideiusorilor neplatitori pentru partea de datorie a fiecaruia
dintre ei. Riscul insolvabilitatii unui fideiusor este suportat propotional de ceilalti fideiusori.

Cat priveste incetarea fideiusiunii distingem intre cauzele care duc la incetarea obligatiei principale si cauzele care
duc la incetarea raportului de fideiusiune propriu-zis.
Intrucat fideiusiunea este accesorie in raport cu obligatia principala, orice cauza de stingere a obligatiei principale
duce si la stingerea fideiusiunii.
Daca opereaza compensatia intre creditor si debitor, sau este vorba de o dare in plata sau de o confuziune, se stinge
si fideiusiunea, daca se constata nulitatea o principale, se stinge si fideiusiunea. Exista si cauze autonome,
compensatia/confuziunea intre fideiusiune si creditor sau se poate constata nulitatea conventiei de fideiusiune.

Garantiile reale
Dreptul de retentie

Dreptul de retentie este reglementat in codul civil de la art. 2495 – art. 2499.
Asadar, spre deosebire de vechea reglementare, in actualul cod civil avem o reglementare autonoma a dreptului de
retentie. Sub imperiul Codului civil de la 1864 nu exista o reglementare la nivel de principiu a reptului de retentie. Erau
doar texte care faceau aplicatia ideii de drept de retentie. Din acele texte speciale, doctrina si jurisprudenta au conturat figura
juridica generala a dreptului de retentie.
Dreptul de retentie este o garantie reala imperfecta, care consta in aceea ca persoana care are obligatia de a remite sau
de a restitui un bun are dreptul sa retina acel bun pana cand creditorul remiterii sau al restituirii ii va plati cheltuielile
necesare si utile facute pentru conservarea bunului, precum si, valoarea prejudiciilor suferite din cauza bunului.
De ce este vorba de o garantie imperfecta, reala?
Este reala pentru ca poarta asupra unui bun, insa este imperfecta intrucat ea nu confera prerogativele specifice
drepturilor reale de garantie si anume, prerogativa urmaririi si cea a preferintei.
De exemplu, depozitarul unui bun, facand anumite cheltuieli pentru conservarea bunului, va avea dreptul sa retina
bunul, pana cand deponentul ii va plati cheltuielile facute, dar depozitarul nu se va putea indestula din valoarea bunului cu
preferinta fata de alti creditori si nici nu va putea sa urmareasca bunul in mainile oricui s-ar gasi. Totusi, in legatura cu
aceasta ultima precizare, e nevoie sa tinem seama ca in Noul Cod Civil, in art. 2499 al. (2) se precizeaza ca daca retentorul
a fost deposedat involuntar de bun, adica impotriva vointei sale, nu se stinge dreptul de retentie, iar retentorul poate sa ceara
restituirea bunului. Solutia este fireasca, dar ea nu este echivalenta dreptului de urmarire, retentorul va avea o actiune
personala si nu o actiune reala impotriva uzurpatorului.
Daca a operat insa prescriptia actiunii principale si daca uzurpatorul invoca aceasta exceptie, atunci actiunea in
restituire va fi respinsa. Prescriptia nu poate fi invocata din oficiu, ci de cel impotriva caruia opereaza. Cand deposedarea,
chiar involuntara a permis apoi transmiterea bunului catre un alt posesor care este de buna-credinta, acesta va putea invoca
impotriva actiunii in restituire posesia bunului imobil care rezulta din posesia de buna-credinta. Intotdeauna are ca obiect
un bun mobil. Nu beneficiaza de dreptul de retentie cel care detine bunul pe temeiul unei fapte ilicite. De exemplu, hotul nu
ar putea invoca dreptul de retentie, pana cand proprietarul i-ar plati cheltuielile pentru conservarea bunului (?)

89
 Cat priveste drepturile retentorului pe durata retentiei, el beneficiaza de statutul administratorului bunului altuia. Ca
urmare, vor fi aplicate dispozitiile legale care reglementeaza administrarea bunurilor altuia.
Desi este imperfect, totusi dreptul de retentie este un drept real, ca urmare el este opozabil tertilor, nefiind nevoie de
vreo formalitate de publicitate.
Intrucat nu are drept de preferinta fata de alti creditori, retentorul nu poate impiedica urmarirea bunului de catre
creditorii celui care este indreptatit la restituire. El poate insa participa la distribuirea pretului in conditiile legii.

Cat priveste stingerea dreptului de retentie, daca cel indreptatit la restituire plateste fie valoarea cheltuielilor fie ofera
o garantie suficienta, atunci dreptul de retentie inceteaza.

Dreptul de gaj

Spre deosbire de vechea reglementare in care ipoteca prin definitie avea ca obiect un bun imobil, in Noul Cod Civil
sfera ipotecii a fost largita astfel incat ea poate avea ca obiect si un bun mobil. In Codul Civil de la 1864 in legatura cu
bunurile mobile se putea constitui garantia in forma gajului. In prezent, in legatura cu bunurile mobile avem doua garantii
concurente: gajul si ipoteca mobiliara. De cele mai multe ori, in practica, mai ales cea intreprinzatorilor, se face recurs la
ipoteca mobila (dreptul comercial).
Cat priveste gajul asa cum este reglementat in NCC (art. 2480-2494) el se poate constitui printr-un contract incheiat
intre creditor, creditor gajist, si proprietarul unui bun mobil care consimte sa afecteze bunul garantarii creantei creditorului.
Bunul poate sa fie chiar al debitorului sau poate sa fie chiar al unui tert. De regula, gajul este cu deposedare. Este posibil
insa, daca creditorul consimte ca debitorul sa pastrez bunul. Avem in vedere bunurile mobile corporale ca obiect al gajului,
fiind principala diferenta fata de ipoteca mobilara, care se refera de cele mai multe ori ca bunuri incorporale ca obiect. Este
adevarat, ca si titlurile negociabile pot forma obiect al gajului, doar pentur ca ele au o forma materializata, ceea ce insemana
ca valoarea lor se incorporeaza in inscrisul care le constata.
Ca si in cazul ipotecii, contractul de gaj poate fi incheiat din initiativa partilor, poate fi impus de lege, sau poate fi
impus de judecator.
Cat priveste formalitatile de publicitate, pentru a realiza opozabiltiatea dreptului de gaj este nevoie fie de deposedarea
debitorului, fie de inscrierea gajului in arhiva electronica de garanatii mobilare. Cand este vorba de sume de bani, singura
forma de publicitate, este detinerea acestora. Cand este vorba de titluri negociabile, publicitatea presupune remiterea sau
indosarirea titlurilor (art. 2482 al. (3) rezulta insa ca este vorba mai mult decat o forma de publicitate, textul prevede, ca
insasi incheierea contractului de gaj se perfecteaza prin remiterea sau dupa caz prin andosarea titlurilor). Cand e vorba de
remitere ne aflam in prezenta unui contract real, adica un contract care nu presupune doar acordul de vointa, ci si remiterea
materiala a bunului.
Drepturile creditorului gajist si obligatiile sale se impart in doua categorii:
a. cele din perioada anterioara scadentei
Pana la scandenta, creditorul are obligatia sa conserve bunul, daca e vorba de gaj cu deposedare. Cat priveste fructele,
intrucat nu este un posesor, creditorul trebuie sa le conserve si sa le pastreze pentru a le inapoi debitorului. Poate sa pastreze
cheltuielile pentru producerea fructelor.
Daca bunul a pierit fortuit, creditorul nu este responsabil.
b. cele ulterioare scadentei
In masura in care debitorul nu plateste, creditorul poate fie sa ceara instantei incuviintarea de a vinde bunul pentru a
se despagubi, fie poate sa ceara instantei sa preia bunul in contul creantei.

90