Curs 7

3. Dreptul special de abitatie

Potrivit art. 973 din Cciv, sotul supravietuitor care nu este titular al niciunui drept real
de a folosi o alta locuinta corespunzatoare nevoilor sale beneficiaza de un drept de abitatie
asupra casei in care a locuit pana la data deschiderii mostenirii, daca aceasta casa face parte
din bunurile mostenirii.
Din acest text rezulta conditiile de aplicare ale dreptului de abitatie al sotului
supravietuitor ca drept special de mostenire.
In primul rand, spre deosebire de dreptul special asupra mobilierului si obiectelor de uz
casnic, dreptul de abitatie se aplica in concurs cu orice alte categorii de mostenitori, inclusiv
in concurs cu descendentii.
In al doilea rand, ca si dreptul special asupra mobilierului si obiectelor de uz casnic,
dreptul de abitatie nu intra in continutul rezervei sotului supravietuitor. Prin urmare, defunctul
poate dispune prin testament suprimarea acestui drept, inclusiv in mod indirect, prin atribuirea
in deplina proprietate a locuintei care ar face obiectul dreptului catre o alta persoana.
In al treilea rand, pentru a beneficia de dreptul de abitatie, sotul supravietuitor trebuie sa
nu aiba un drept real asupra unei alte locuinte corespunzatoare.
De aici rezulta ca sotul supravietuitor care poate beneficia de un contract de inchiriere,
de un comodat sau de o simpla toleranta asupra unei alte locuinte pastreaza dreptul de abitatie.
In schimb, sotul supravietuitor care are asupra altei locuinte corespunzatoare un drept de
proprietat, de uzufruct, de uz sau de abitatie nu poate exercita dreptul de abitatie asupra
locuintei din mostenire.
Prin locuinta corespunzatoare se intelege o locuinta relativ similara celei in care a locuit
sotul supravietuitor pana la deschiderea mostenirii sub aspectul acelor trasaturi care sunt
relevante pentru conditiile de locuire specifice acesteia, tinand cont de nivelul social, de
suprafata imobila ocupata, de utilitati, de nivelul de inaltime la care se afla locuinta, de starea
de sanatate si de varsta sotului supravietuitor.
In al patrulea rand, obiectul dreptului de abitatie este locuinta in care sotul
supravietuitor a locuit pana la data deschiderii mostenirii. Aceasta inseamna ca, in cazul unei
casatorii putative, nula pentru bigamie, in care sotul din casatoria putativa a fost de buna
credinta este posibil sa existe doua drepturi de abitatie ale sotului supravietuitor, atat al sotului
din casatoria valabila, cat si al sotului din casatoria putativa, putand exercita cate un drept de
abitatie, fiecare asupra locuintei pe care a ocupat-o pana la deschiderea mostenirii.
In al cincilea rand, locuinta asupra careia poarta dreptul de abitatie trebuie sa faca parte
din mostenire, adica sa fi apartinut defunctului fie in proprietate exclusiva, fie in
coproprietate.
Odata ce sunt indeplinite aceste conditii se naste un drept real de abitatie al sotului
supravietuitor cu privire la locuinta mentionata, drept ce are urmatoarele caractere juridice:
- dreptul de abitatie este temporar - el dureaza cel putin un an de la deschiderea
mostenirii daca sotul supravietuitor nu se recasatoreste mai devreme. Exceptand ipoteza
recasatoririi, dreptul de abitatie se poate prelungi pana la partaj, insa in toate cazurile, cu
conditia ca acesta sa aiba loc dupa implinirea unui an de la data deschiderii mostenirii.
 - dreptul de abitatie este strict personal. De aici rezulta ca intinderea dreptului de
abitatie se determina in functie de nevoile de locuire ale sotului supravietuitor in aceeasi
masura in care ele erau satisfacute si inainte de data deschiderii mostenirii si aceasta pentru ca
ratiunea dreptului de abitatie este de a evita ca deschiderea mostenirii sa il scoata pe sotul
supravietuitor din conditiile obisnuite de trai.
Consecinta acestui caracter este ca mostenitorii pot cere restrangerea dreptului de
abitatie daca locuinta nu este necesara in intregime sotului supravietuitor pentru mentinerea
conditiilor de locuire anterioare. Mai mult, ceilalti mostenitori pot cere chiar schimbarea
obiectului abitatiei daca pun la dispozitia sotului supravietuitor o alta locuinta
corespunzatoare pe toata durata pe care dreptul ar trebui sa fie exercitat.
Cererea avand un astfel de obiect se poate face la instanta competenta sa solutioneze
partajul si se solutioneaza de urgenta.
Desi textul nu precizeaza expres natura punerii la dispozitie a locuintei corespunzatoare,
se apreciaza ca mostenitorii care solicita schimbarea obiectului abitatiei trebuie sa dispuna de
locuinta pusa la dispozitie cel putin in masura necesara pentru a constitui asupra ei un drept de
abitatie: sa fie proprietari sau uzufructuari.
- din cauza caracterului strict personaal, dreptul de abitatie este inalienabil si insesizabil
- dreptul de abitatie este gratuit, in sensul ca sotul supravietuitor nu datoreaza celorlalti
mostenitori nicio remuneeratie in schimbul exercitarii dreptului cu privire la locuinta ce face
parte din mostenire.
Valoarea dreptului de abitatie nu va fi inclusa in cota din mostenire la care are dreptul
sotul supravietuitor, ci ii va profita acestuia pe langa aceasta cota. Si daca locuinta ce face
obiectul dreptului de abitatie face parte si din indiviziunea succesorala fiind detinuta in
cote-parti de toti mostenitorii, inclusiv de sotul supravietuitor, el va putea exercita dreptul de
abitatie folosind locuinta si dincolo de limitele folosirii permise de calitatea sa de
coproprietar.

LIBERALITATILE

Invata testamentul din R Popescu Raportat la ce se preda la donatie!

DONATIA
Este o specie de liberalitati.
Liberalitatea este actul juridic prin care o persoana dispune cu titlu gratuit de
bunurile sale in tot sau in parte in favoarea unei alte persoane.
Alin (2) - nu se pot face liberalitati decat prin donatie sau prin legat cuprins in
testament. Din definitia liberalitatii rezulta ca acesta este cel mai grav act de dispozitie pe care
il poate face o persoana, intrucat ea dispune de un bun din patrimoniul sau fara sa primeasca
niciun echivalent. In consecinta, prin intermediul liberalitatilor, in mod esential, patrimoniul
dispunatorului se diminueaza.
Din acest motiv legiuitorul este mai sever in privinta cerintelor de forma si a conditiilor
de capacitate ale liberalitatilor decat in cazul celorlalte acte juridice. Aceasta severitate se
manifesta inclusiv prin art. 984 alin (2) care este imperativ in a limita tipurile de acte prin care
se pot face liberalitati.
 Pe cand actele cu titlu oneros sau actele dezinteresate sunt nelimitate in virtutea
principiului libertatii contractuale, putand imbraca tot felul de forme nenumite pe langa cele
numite, tipurile de liberalitati sunt limitate imperativ: doar donatii, daca liberalitatea este intre
vii sau legate, daca liberalitatea este pentru cauza de moarte.
Donatiile sunt contracte supuse, in principiu, unor forme solemne si guvernate de o
conditie de validitate speciala care este principiul irevocabilitatii donatiilor.
Legatele se fac prin act unilateral in forma testamentara. Testamentul este un act
esentialmente revocabil, in sensul ca testatorul poate reveni asupra lui oricand pe parcursul
vietii sale.
Aceasta inseamna ca, in cazul donatiilor, efectul specific liberalitatilor de diminuare a
patrimoniului se produce in mod actual si irevocabil la data contractului de donatie.
Dimpotriva, in cazul legatelor, efectul specific liberalutatii se produce la data deschiderii
mostenirii celui ce a lasat legatul si, prin ipoteza, numai daca el nu s-a razgandit in legatura cu
legatul respectiv.
Donatia este definita de art. 985 : este contractul prin care, cu intentia de a gratifica,
o parte numita donator dispune in mod irevocabil de un bun in favoarea celeilalte parti
numita donatar.
Exista trei trasaturi definitorii:
1. Prin donatie se dispune de un bun. Este motivul pentru care contractul de intretinere
cu titlu gratuit nu este o donatie directa. Contractul de intretinere cu titlu gratuit este un act
dezinteresat. Debitorul este obligat sa dea anumite bunuri, de regula consumptibile, prin
consumarea carora sa se asigure nevoile de intretinere ale creditorului.
Obligatia de a da a creditorului este accesorie obligatiei de a face a debitorului.
In legatura cu aceste bunuri se poate sustine ca un contract de intretinere este o donatie
indirecta pentru ca, in mod accesoriu efectului dezinteresat al asumarii cu titlu gratuit a unei
obligatii de a face, debitorul este obligat si sa dea acele bunuri care asigura prin consumul lor
intretinerea creditorului. Aceasta obligatie de a da acceesorie este asumata tot cu titlu gratuit,
ceea ce e specific liberalitatilor.
2. Intentia de a gratifica
Intentia de a gratifica este cauza imediata, tipica a oricarui contract de donatie si
presupune vointa juridica a dispunatorului de a isi diminua patrimoniul in favoarea
beneficiarului, a donatarului.
In functie de existenta sau inexistenta acestei cauze imediate se recunoaste un contract
de donatie. Daca printr-un contract se diminueaza un patrimoniu in favoarea cocontractantului
fara ca acela care suporta diminuarea sa aiba intentia de a gratifica, atunci contractul este
anulabil pentru lipsa cauzei.
A existat o practica extrem de ampla cu privire la aceasta regula referitoare la bunurile
donate statului in perioada comunista. Jurisprudenta care exista este pentru nulitatea absoluta
a acestor donatii.
3. Caracterul irevocabil care se manifesta intr-o conditie de validitate specifica
donatiei, si anume principiul irevocabilitatii donatiei.
Interpretarea contractului de donatie
Nu exista reguli speciale de interpretare a contractului de donatie si, prin urmare, el va fi
supus acelorasi reguli ca orice contract, inclusiv acelei reguli potrivit careia, daca pe calea
unor alte reguli de interpretare nu se poate determina continutul unei obligatii, atunci clauza
din contract va fi interpretata in sensul in care debitorul care este donator se obliga la cat mai
putin.
Totusi, din cauza caracterului sau de act de dispozitie de maxima gravitate, donatie este
considerata un act juridic exceptional. Prin urmare, daca exista indoiala in functie de
caracterul gratuit sau oneros al unui act, se va considera ca actul are natura juridica oneroasa,
caracterul gratuit trebuind sa rezulte in mod neindoielnic.

Conditiile de validitate ale contractului de donatie

1. Capacitatea
Donatia, ca atare, nu este supusa unor incapacitati speciale, dar, impreuna cu legatul, ea
suporta incapacitatile speciale prevazute pentru liberalitati.
A. Incapacitatea de a face liberalitati
B. Incapacitatea de a primi liberalitati

A. Incapacitatea speciala de a face liberalitati vizeaza persoanele lipsite de capacitate de

exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.
In lumina art. 988 Cciv, interzisii judecatoresti si minorii nu pot face liberalitati.
Chiar dupa dobandirea sau redobandirea capacitatii de exercitiu, aceste persoane nu pot
face liberalitati catre cei care le-au reprezentat interesele pe perioada incapacitatii sau a
capacitatii restranse pana la primirea de catre aceste persoane a descarcarii de gestiune din
partea instantei de tutela.
De la aceasta regula face exceptie numai reprezentantul ori ocrotitorul legal care este
ascendentul dispunatorului si care, deci, poate primi donatii dupa incetarea incapacitatii de
exercitiu sau restrangerii acestei incapacitati a dispunatorului.

B. Incapacitatea speciala de a primi liberalitati

Art. 990 cciv prevede ca sunt anulabile liberalitatile facute medicilor, farmacistilor sau
altor persoane in perioada in care, in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de specialitate
dispunatorului pentru boala care este cauza decesului.
Aceasta incapacitate protejeaza consimtamantul dispunatorului in raport cu captatia
intrinseca sau cu constrangerea pe care acest consimtamant le-ar suporta in raport cu
persoanele care ii acorda ingrijire pe durata bolii fatale.
Potrivit alin (3) incapacitatea nu vizeaza numai ingrijirile de specialitate acordate dpdv
fiziologic, ci si ingrijirile de natura spirituala pentru ca incapacitatea este aplicabila si
preotilor sau altor persoane care acordau asistenta religioasa in timpul bolii care este cauza
decesului.
Psihologii intra la medici, farmacisti si alte persoane de specilitate.
Imanii sau martorii intra pe alin (3).
Liberalitatea trebuie sa se fi facut pe perioada acestei asistente, iar nu anterior.
Pentru a fi incidenta cauza de anulare este necesar sa se verifice daca dispunatorul a
decedat din cauza bolii pentru care i s-a acordat asistenta in timpul careia a facut donatia celui
ce i-a acordat-o.
 Este pe deplin aplicabil alin (4): daca dispunatorul a decedat din cauza bolii, dreptul de
prescriptie la actiunea in anulare curge de la data la care mostenitorii au luat cunostinta de
existenta liberalitatii.
Alin (5) nu are niciun sens. Mortul nu se poate restabili :))).
De la aceasta incapacitate a medicilor, farmacistilor si preotilor sunt exceptate cateva
persoane in legatura cu care legiuitorul inlatura prezumtia de captatie sau contrangere a
consimtamantului datorita calitatii lor fata de defunct.
Sunt exceptate de la anularea pentru incapacitate urmatoarele liberalitati:
- cele facute sotului, rudelor in linie dreapta sau colateralilor privilegiati,chiar daca sunt
medici, preoti, etc.;
- cele facute altor rude pana la gradul IV inclusiv.
In aplicarea regulii conform careia persoanele neconcepute nu au capacitate de
folosinta, in principiu, asemenea persoane nu pot primi nici liberalitati, deci nici donatii. Acest
principiu nu cunoaste exceptie in privinta donatiilor directe.
Cu toate acestea, persoane neconcepute pot fi beneficiari ai unor donatii indirecte atunci
cand ele se realizeaza prin intermediul unei stipulatii in favoarea unui tert beneficiar care nu
exista inca la data incheierii contractului, dar care va fi cel putin conceput la data la care
urmeaza sa se execute stipulatia.
Spre exemplu, A ii transmite lui B o casa cu sarcina pentru B sa ii plateasca un milion
de lei primului nepot ce i se va naste lui A. Daca nu are nepot, contractul este valabil, va
produce efectul transmiterii casei de la A la B si, in momentul in care se va naste nepotul, se
naste si obligatia lui B de a plati nepotului. Acest contract este o donatie indirecta intre A si C.

2. Consimtamantul
Promisiunea de donatie art. 1014 cciv. Acest text prevede ca promisiunea de donatie
este supusa formei autentice ad validitatem, ceea ce inseamna ca, spre deosebire de
promisiunea de vanzare care este un act consensual, promisiunea de donatie este un act
solemn si, in consecinta, un contract de donatie care nu respecta cerintele de forma ad
validitatem nu poate fi convertit intr-o promisiune de donatie pentru ca nu este respectata nici
forma autentica ceruta pentru aceasta din urma.
Pentru ca acest mecanism legislativ sa nu fie eludat se impune sa extindem cerinta
formei autentice la orice promisiune care ar avea ca obiect incheierea unui contract de
promisiune de donatie.
Promisiunea de donatie nu se poate executa silit prin pronuntarea unei hotarari care sa
substituie consimtamantul promitentului deoarece o asemenea hotarare ar fi prin natura ei
inapta sa substituie intentia de a gratifica a promitentului.
Singurul mod de executare silita a promisiunii de donatie este executarea silita prin
echivalent.
Cu privire la daunele interese pe care beneficiarul promisiunii le poate pretinde din
partea promitentului in caz de neexecutare voluntara a promisiunii de catre acesta, art. 1014
alin (2) prevede o derogare de la dreptul comun: in aceasta materie nu se aplica principiul
repararii integrale a prejudiciului, ci doar principiul repararii pagubei suferite, nu si a
prejudiciului nerealizat.
 Textul prevede ca beneficiarul poate pretinde numai daune-interese echivalente cu
cheltuielile pe care le-a facut si avantajele pe care le-a acorda tertilor in considerarea
promisiunii.
Spre exemplu, A ii promisese lui B ca ii va dona 3 porci. B a tocmit un carutas care sa
mearga la A sa ridice porcii. Carutasul a ajuns la A care i-a spus ca s-a razgandit. Carutasul
trebuie platit de B care l-a tocmit. B il plateste, dar este o cheltuiala avansata in considerarea
promisiunii si va putea recupera banii de la A, dar B nu ii poate cere si pretul porcilor lui A.
Intentia de a gratifica este esentiala pentru contractul de donatie.
In cazul in care contractul de donatie este incheiat sub imperiul violentei, aceasta atrage
in mod necesar inlaturarea intentiei de a gratifica. Violenta nu e doar un viciu de
consimtamant pentru contractul de donatie, ci si o inlaturare a cauzei imediate a acestuia.

3. Irevocabilitatea donatiei
Art. 1015 - donatia nu este valabila atunci cand cuprinde clauze ce permit donatorului sa
o revoce prin vointa sa.
Atunci cand, pe temeiul unei clauze a contractului de donatie, donatorul ar avea dreptul
ca, ulterior incheierii contractului, sa retraga avantajul conferit donatarului, contractul de
donatie in ansamblul sau este lovit de nulitate absoluta.
Irevocabilitatea din dreptul comun se numeste irevocabilitate de gradul I - expresie a
prrincipiului fortei obligatorii a contractului.
Irevocabilitatea in cazul donatiei este de gradul II - ea vizeaza validitatea contractului si
aceasta se verifica prin raportare la continutul contractului de donatie, asa cum a fost el
incheiat.
Daca, prin acel continut, donatorul poate reveni asupra a ceea ce a oferit donatarului,
atunci contractul este nul, nefiind nul doar dreptul donatorului de a reveni asupra acelei
clauze.
In aplicarea acestui principiu, art. 1015 alin (2) prevede clauze care atrag nulitatea
contractului. Enumerarea nu este limitativa.
Lit a) - donatia afectata de o conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa
donatorului - textul are in vedere conditia pur potestativa din partea donatorului. Este valabila
donatia afectata de o conditie pur potestativa din partea donatarului. De asemenea, este
valabila donatia afectata de conditii cazuale, mixte sau potestative simple.
Lit b) - este valabil contractul prin care donatarul se obliga sa plateasca datoriile actuale
ale donatorului pentru acestea sunt determinate sau determinabile depinzand de un eveniment
anterior.
Lit c) - dreptul de a revoca unilateral despre care este vorba este al donatorului. Lit c)
devine o aplicatie a literei a). Este valabila donatia care include un drept de denuntare
unilaterala din partea donatarului.
Lit d)

,,Foaie verde, de dai, n-ai!" - Lucian Mihai despre principiul irevocabilitatii

Art. 1016 - o asemenea clauza este o conditie rezolutorie cazuala pentru ca nu depinde
de vointa vreuneia dintre parti.