Curs 10

Art. 1090 - Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor in concurs cu un

descendent provenit din afara relatiei cu defunctul
Se considera ca, atunci cand sotul supravietuitor imparte afectiunea defunctului unui
copil sau unui alt descendent din afara casatoriei de la un sot precedent sau un amant, exista
un risc important ca vointa defunctului sa fie captata, defunctul fiind tentat sa il defavorizeze
pe descendentul din afara relatiei.
Impotriva acestei captatii legiuitorul a prevazut un dispozitiv de protectie prin care
liberalitatile facute sotului supravietuitor in concurs cu un asemenea descendent nu sunt
supuse doar cotitatii disponibile ordinare, ci si unei cotitati disponibile speciale, care este
calculata printre altele si in functie de partea descendentului din afara relatiei cu sotul
supravietuitor.
In consecinta, o liberalitate facuta unui sot supravietuitor intr-o asemenea situatie este
susceptibila a fi redusa pentru 2 motive: fie ca incalca cotitatea disponibila ordinara, adica
acea parte din mostenire de care defunctul putea dispune in favoarea oricarei persoane, fie ca
incalca cotitatea disponibila speciala, adica acea parte din mostenire care plafona posibilitatea
defunctului de a dispune in mod special in favoarea sotului supravietuitor.
Aceasta cotitate disponibila speciala are un camp de aplicare exceptional delimitat atat
sub aspectul persoanelor in legatura cu care se aplica si sub aspectul liberalitatilor la care se
aplica.
Sub aspectul persoanelor, se are in vedere ipoteza sotului supravietuitor care vine in
concurs cu alti descendenti decat cei comuni lor.
Notiunea de alti descendenti decat cei comuni include nu numai copiii defunctului, ci si
descendentii de orice fel. Ea priveste, de asemenea, descendenti fie ca provin din afara relatiei
cu sotul supravietuitor, fie ca este vorba de o casatorie anterioara, fie ca este vorba de o relatie
adulterina, fie ca este vorba de o casatorie anulabila pentru bigamie sau pentru alte motive,
alta decat cea cu sotul supravietuitor, fie ca este vorba despre o adoptie pe care sotul
supravietuitor nu a consimtit-o.
Sub aspectul liberalitatilor care intra sub incidenta cotitatii disponibile speciale, acestea
sunt in mod necesar liberalitati neraportabile. Daca liberalitatile sunt raportabile, atunci
echilibrul dintre drepturile sotului supravietuitor si drepturile descendentului din afara relatiei
cu el se stabileste pe calea raportului liberalitatii care asigura ca, la data deschiderii
mostenirii, liberalitatile se vor imparti intre ei potrivit cotelor de mostenire legala. In
consecinta, nu exista o ratiune de a aplica liberalitatilor raportabile regimul cotitatii
disponibile speciale.
In schimb, ea se aplica tuturor liberalitatilor neraportabile facute de sotul supravietuitor
in legatura cu calitatea sa de sot. Se includ in aceasta categorie de liberalitati, de regula,
legatele facute de sotul supravietuitor pentru ca acestea sunt, de regula, neraportabile,
donatiile facute cu scutire de raport in cursul casatoriei si donatiile facute anterior incheierii
casatoriei, daca se dovedeste ca motivul determinant al acestor donatii a vizat incheierea
casatoriei.
In fine, sunt supuse cotitatii disponibile speciale si liberalitatile indirecte facute sotului
supravietuitor prin exheredarea altor mostenitori cu care vine in concurs.
 Spre exemplu, daca sotul supravietuitor vine in concurs doar cu descendentul dintr-o
casatorie anterioara si defunctul l-a exheredat pe cel din urma, sotul supravietuitor nu va putea
profita de exheredare decat in limita cotitatii disponibile speciale, urmand ca restul mostenirii
sa se atribuie mostenitorilor din clasele subsecvente atunci cand, prin exhredare, defunctul a
dorit sa il inlature pe descendent si de la beneficiul alin (2) din art. 1090.
Dimpotriva, daca aceasta ultima dorinta este indoielnica, descendetul va primi diferenta
dintre cotitatea disponibila si cotitatea disponibila speciala.

Stabilirea cotitatii disponibile speciale

Cotitatea disponibila speciala este minima dintre 2 valori: una fixa (un sfert din
mostenire) si o valoare care este variabila (partea descendentului care a luat cel mai putin).
Stabilirea masei de calcul in vederea determinarii cotitatii disponibile
Aceasta etapa este necesara doar daca exista liberalitati facute de defunct. Daca a facut
trebuie sa verificam daca liberalitatile incalca rezerva.
Masa de calcul se determina din scaderea activului brut a pasivului la care se adauga
donatiile facute.
Activul brut este totalul bunurilor aflate in mostenire la data deschiderii acesteia.
Pasivul este totalul datoriilor mostenirii la data deschiderii acesteia.
Din scaderea pasivului din activul brut rezulta activul net, adica acele bunuri ce raman
dupa ce se platesc datoriile mostenirii. La acesta se adauga doar pentru calcul donatiile.
Daca pasivul este mai mare decat activul brut, atunci rezultatul acestei operatiuni a
scaderii pasivului din activul brut nu est negativ, ci este 0. Este 0 pentru ca donatarii nu vor fi
obligati sa aduca bunuri de acasa pentru a plati datoriile defunctului, donatarii nu raspund
pentru pasiv.
In masa de calcul nu adaugam legatele, ci numai donatiile pentru ca legatele privesc
bunuri care in secunda deschiderii mostenirii n-au iesit din mostenire, pe cand donatiile au
trimis bunuri afara din patrimoniu.
La data deschiderii mostenirii bunurile care fac obiectul legatelor se afla in activul brut
si vor fi onorate doar daca ramane ceva dupa ce s-au platit datoriile mostenirii.
Daca AN este mai mare decat 0, din acela se vor executa legatele.
!!! Legatele nu se reflecta in masa de calcul!!
La masa de calcul astfel determinata se aplica cotele de rezerva in vederea determinarii
valorii rezervei totale, iar pentru determinarea valorii CD din MC se scade valoarea RT.
In cazul in care liberalitatile facute de defunct care se imputa asupra CD depasesc
valoarea acesteia, ele sunt excesive si pot fi supuse reductiunii la cererea mostenitorilor
rezervatari.
Dreptul la reductiune este un drept persoanl, divizibil. Fiecare rezervatar poate decide
pentru sine daca va invoca sau nu reductiunea. Reductiunea este o cauza de ineficacitate a
liberalitatilor. Pentru legate, ea opereeaza similar cu caducitatea, in sensul ca, prin efectul
reductiunii, legatul se considera eficace doar in limita CD si se considera ineficace pentru
partea redusa.
In cazul donatiilor, reductiunea opereaza ca o ineficacitate cu efect retroactiv limitat, si
anume donatia se mentine integral intre momentul incheierii contractului de donatie si
momentul deschiderii mostenirii, iar de la deschiderea mostenirii se considera limitata doar la
partea care nu incalca rezerva celui ce a obtinut reductiunea.
In principiu, ca efect al reductiunii liberalitatilor excesive, rezerva se culege in natura.
Fac exceptie bunurile donate care au fost instrainate catre terti de donatar. In cazul lor,
reductiunea se exercita prin echivalent.
De asemenea, fac exceptie bunurile donate unui mostenitor care nu este obligat la raport
si care poate pastra partea din donatie ce depaseste CD in limita rezervei sale.
Tot astfel, fac exceptie bunurile donate unui mostenitor rezervatar obligat la raport, daca
valoarea supusa reductiunii este mai mica de jumatate din valoarea bunului donat.
Fac exceptie si acele bunuri care erau consumptile sau care au fost deteriorate din fapta
donatarului in raport cu care el va datora reductiunea in echivalent.
Intrucat actiunea in reductiune este personala, ea se prescrie intr-un termen de 3 ani care
curge, in principiu, de la data deschiderii mostenirii, iar in cazul liberalitatilor excesive a caror
existenta nu a fost cunoscuta de mostenitorii rezervatari, de la data cand au cunoscut existenta
acestora si caracterul lor excesiv.
Exceptia de reductiune, in schimb, este imprescriptibila, ceea ce inseamna ca daca
rezervatarul se afla in detinerea bunurilor care au facut obiectul liberalitatilor excesive, el
poate refuza oricand executarea acestor liberalitati in ceea ce priveste partea pentru care sunt
excesive.
Cel mai important aspect este ordinea reductiunii liberalitatilor excesive.
Aceasta este prevazuta de art. 1096 si presupune aplicarea in mod necesar in ordine a
urmatoarelor reguli:
1. Legatele se reduc inaintea donatiilor. Spre exemplu, daca asupra unei CD de 100 se
imputa doua donatii care cumuleaza impreuna 80 si 2 legate care cumuleaza impreuna 40,
liberalitatile sunt excesive pentru ca insumeaza 120, fata de CD de 100. Trebuie procedat la
reductiune. Deoarece legatele se reduc inaintea donatiilor, donatiile se mentin integral, pe
cand legatele se vor reeduce de la 40 la 20, astfel incat sa se poata incadra in CD de 100.
Regula conform careia legatele se reduc inaintea donatiilor este imperativa. Daca intr-un
contract de donatie s-ar stipula contrariul, contractul ar fi nul intrucat clauza este contrara
principiului irevocabilitatii donatiei.
Daca intr-un legat s-ar prevedea contrariul, adica acel legat va fi redus ulterior unei
donatii anterioare, o asemenea clauza ar fi considerata nescrisa si n-ar putea produce efecte
fata de donatar.
2. Legatele se reduc toate deodata si proportional. Fiecare din legate trebuie sa scada in
aceeasi proportie. Daca din ambele se scade jumatate, atunci din fiecare se va scadea
jumatate.
Aceasta regula este supletiva de vointa. Defunctul poate prevedea o ordine a reductiunii
legatelor.
3. Donatiile se reduc succesiv, in ordinea inversa datei lor, incepand cu cea mai noua.
In schema 5, dupa ce se reduce legatul, donatile raman excesive si trebuie reduse si ele,
incepand cu cea mai noua. Donatia a treia de va reduce de la 90 la cat mai era din CD, adica la
10.
Prima donatie se mentine, a doua se mentine, iar a treia se reduce pentru ca a depasit
CD si se reduce cu atata cu cat a depasit.
 4. Donatiile concomitente se reduc toate deodata si proportional. Trebuie facute prin
acelasi act pentru a fi concomitente.
Pe cand regula a treia este imperativa, in sensul ca defunctul nu poate stabili o alta
ordine a reductiunii donatiilor decat aceea invers cronologica in virtutea principiului
irevocabilitatii donatiilor, a patra regula este supletiva de vointa in sensul ca, prin actul prin
care a facut donatiile concomitente, defunctul poate determina o ordine a reductiunii lor.

Raportul donatiilor
Obligatia de a raporta donatiile la deschiderea mostenirii este intemeiata pe prezumtia
relativa legala conform careia daca o persoana face o donatie unui tert care ar veni la
mostenirea sa in calitate de sot supravietuitor sau descendent, atunci, prin donatia respectiva,
donatorul nu a dorit sa modifice raporturile de mostenire legala dintre donatar si ceilalti
succesibili ai donatorului.
In consecinta, donatia astfel realizata se prezuma pana la proba contrara ca reprezinta un
simplu avans din mostenire.
Prin urmare, la deschiderea mostenirii, donatarul va trebui sa raporteze aceasta donatie
pentru ca ea sa fie dedusa din cota sa de mostenitor legal.
Mostenitorii obligati la raport sunt sotul supravietuitor si descendentii. Raportul se
aplica, in principiu, daca cel putin 2 dintre acesti mostenitori vin efectiv la mostenire si
urmareste restabilirea cotelor legale dintre aceste categorii de mostenitori.
In consecinta, raportul urmareste mentinerea egalitatii intre descendenti, respectiv
tulpinile de descendenti, precum si mentinerea raporturilor de mostenire legala de 1/4 dintre
sot si descendenti.
Obligatia de raport este supletiva de vointa. Defunctul poate rasturna prezumtia legala
prevazand in mod expres scutirea de raport.
Donatia va fi scutita de raport daca intentia de scutire rezulta in mod neindoielnic. Spre
exemplu, atunci cand donatia este deghizata prezumtia legala este inversa prezumtiei de
raport, in sensul ca se considera ca deghizarea a urmarit tocmai evitarea obligatiei de raport
daca nu se dovedeste ca a urmarit un alt scop.
In principiu, la raportul donatiilor sunt obligati numai succesibilii care vin efectiv la
mostenire si numai in legatura cu donatiile pe care le-au primit personal.
Daca descendetul sau sotul supravietuitor renunta la mostenire el nu este, de regula,
obligat sa raporteze donatiile pe care le-a primit de la defunct.
Prin exceptie, defunctul il poate obliga, prin stipulatie expresa in contractul de donatie,
ca si in cazul renuntarii la mostenire sa raporteze la aceasta partea din donatie care ar fi
depasit cota legala la care ar fi avut dreptul daca accepta mostenirea.
Intr-un asemnea caz, succesibilul renuntator va fi luat in consideratie si pentru calculul
rezervei si a cotitatii disponibile chiar daca este renuntator.
In cazul in care un succesibil vine la mostenire in nume propriu el nu poate fi obligat sa
raporteze donatia primita de o alta persoana de la defunct, chiar daca a mostenit-o pe aceea. In
schimb, in cazul in care o persoana vine la mostenire prin retransmiterea dreptului
donatarului, ea preia si obligatia de raport ce ii incumba acestuia.
Tot astfel, daca o persoana vine la mostenire prin reprezentare, ea va trebui sa raporteze
donatiile facute celui pe care il reprezinta.
 In principiu, numai donatiile sunt supuse raportului, legatele nu sunt supuse raportului
decat daca defunctul a prevazut in mod expres aceasta.
Raportul se executa prin echivalent, de regula, ceea ce inseamna fie ca mostenitorii
donatarului preiau mai multe bunuri din mostenire, fie ca donatarul preia mai putin, fie ca
plateste din bani celorlalti comostenitori echivalentul partii din donatie pe care trebuie sa o
raporteze.
R Dinca: din regimul juridic al raportului donatiilor rezulta ca este obiectul unei
obligatii personale, corelativa unei creante a celorlalti mostenitori si, in consecinta, actiunea
prin care se deduce judecatii aceasta creanta este o actiune prescriptibila extinctiv in termen
de 3 ani de la data deschiderii mostenirii dau, dupa caz, de la data acceptarii ei de donatarul
obligat la raport ori de la data la care creditorul obligatiei de raport a aflat despre existenta
donatiei.
R. Popescu considera ca actiunea e imprescriptibila extinctiv la fel ca partajul.

Regulile de imputare a donatiei

Problema imputarii liberalitatilor este urmatoarea: atunci cand o liberalitate este facuta
unui mostenitor rezervatar se considera ca a fost facuta in contul rezervei sau se considera ca
a fost facuta in contul CD?
Art. 1091
Problema nu exista atunci cand liberalitatea s-a facut unei persoane straine de mostenire
sau unui mostenitor nerezervatar. In acest caz, liberalitatea se imputa, adica se considera ca
este facuta din CD si se imputa asupra acesteia.
Atunci cand liberalitatea s-a facut in favoarea unui mostenitor rezervatar care nu este
obligat la raport inseamna, prin ipoteza, ca defunctul a dorit sa il favorizeze pe acel mostenitor
rezervatar fata de ceilalti, ca nu i-a facut un simplu avans din mostenire, ci un avantaj
suplimentar.
De aceea, in acest caz, liberalitatea se imputa cu prioritate asupra CD si, numai daca o
epuizeaza, se imputa si asupra cotei de rezerva a beneficiarului liberalitatii.
Liberalitatea este facuta unui mostenitor rezervatar care este obligat la raport
Prezumtia in acest caz este ca nu s-a urmarit favorizarea lui fata de ceilalti mostenitori
rezervatari, ci doar sa i se dea un avans din cota de mostenire la care are oricum dreptul.
In acest caz liberalitatea se imputa cu prioritate asupra cotei de rezerva a beneficiarului
liberalitatii.
Daca liberalitatea este mai mare decat aceasta cota de rezerva, restul se imputa in
principiu asuprra CD, dar, prin exceptie, pentu ca liberalitatea este raportabila, defunctul poate
stipula ca partea care excede rezervei beneficiarului liberalitatii sa se impute asupra rezervei
celorlalti mostenitori obligati la raport si, abia dupa, ceea ce excede rezervei totale sa se
impute asupra CD.
Cand sunt facute mai multe liberalitati aceste reguli de imputare trebuie sa se combine
cu cele privind reductiunea liberalitatilor excesive.
Imputarea se face in oglinda cu regulile de la reductiune.