Ipostaze actuale ale bioterorismului

Ioan Zanc*, Iustin Lupu

*Conf. dr. la catedra de Sociologie medical i Bioetic, Facultatea de Medicin, Universitatea
"Iuliu Haieganu" Cluj-Napoca
Definit ca "utilizare a violentei in scopuri sociale sau politice de catre indivizi, grupuri organizate
sau state", terorismul se deosebeste de alte forme de utilizare a violentei (de exemplu, ca reactie
pentru a respinge o agresiune, in legitima aparare etc.) prin cateva trasaturi:
- crearea unui climat de panica spaima sau teroare in populatie,
- utilizarea aparent fara discernamant, arbitrara, fara rezerve a violentei,
- folosirea ca tinta a persoanelor nevinovate sau nonconbatante (Zamfir C., L. Vlasceanu, 1993)

Toate acestea cu scopul generarii unei stari de tensiune profunda in societate, a obtinerii unei
publicitatii maxime, prin massmedia, pentru o cauza anumita, pentru destabilizarea institutionala
sau a ordinii sociale, pentru a limita marja de manevra a guvernelor ori pentru intarirea
obedientei fata de anumite grupuri de interese.

Bioterorismul reprezinta diseminarea de agenti biologici (patogeni) de catre indivizi, grupuri sau
organizatii guvernamentale ori nonguvernamentale cu scopul definit de a cauza victime din
motive politice, ideologice sau financiare. Agentii biologici folositi drept arme sunt organisme
vii de orice natura, in general microorganisme: bacterii, virusi, ciuperci, toxine de origine
biologica sau materiale infectate derivate din ele, care sunt utilizate in mod intentionat pentru a
genera boala sau moartea oamenilor, animalelor ori plantelor.

Desi ideea utilizarii agentilor biologici ca arme este veche, recentele progrese ale biotehnologiei
ofera posibilitatea crearii unor arme biologice cu un potential defensiv impresionant.

Unii autori considera chiar ca a inceput o noua era, era unei amenintari postnucleare in care
amenintarea biologica ia locul amenintarii nucleare. (Philippe Chambon et. al.,2000)
Dupa opinia acestora, daca secolul XX a trait ritmul descoperirilor fizicii nucleare cu corolarul
lorbomba nucleara care a facut sa se instaureze teroarea, secolul XXI se anunta ca un secol al
biologiei. El a inceput cu decriptarea genomului uman si a unei multitudini de microorganisme
patogene, cu manipularile genetice care pot conduce la crearea unor noi generatii de armei
biologice. Se cunosc de acum cai de sporire a virulentei unor microorganisme, de prelungire a
supravietuirii lor in aer liber (multe dintre ele se distrug rapid la lumina solara sau la uscare), de
impiedicare a detectarii lor, de sporire a rezistentei la antibiotice etc.

O trasatura specifica a armelor biologice este aceea ca ele "renunta" la imediatul spectacular: nici
orase spulberate, nici milioane de morti dintr-odata. Mai insidioase, ele folosesc viata contra
vietii, lovind lent, insesizabil, orbeste, imprevizibil. Nici nu are nevoie sa fie foarte distrugatoare
pentru a dezorganiza o tara. Este suficient efectul de panica pe care-l suscita si care face din ele o
redutabila arma psihologica. Cata vreme, de exemplu, antraxul n-a facut decat patru mortii in
SUA, in octombrie 2001, farmaciile au fost luate cu asalt, milioane de persoane au luat
antibiotice, Camera reprezentantilor a fost evacuata si trierea corespondentei a fost grav
perturbata. De fapt, parerea majoritatii specialistilor este ca teroristii, prin panica generata sunt
convinsi ca vor atrage atentia asupra cauzei pentru care ei lupta, intr-o masura mai mare decat
printr-un atac conventional. Armele biologice sunt considerate de majoritatea oamenilor ca fiind
misterioase, nediscriminante, necontrolabile si imprevizibile, toate, aceste caracteristici generand
frica, motiv suplimentar pentru folosirea lor de catre teroristi.

O alta trasatura se refera la costul relativ scazut al producerii armelor biologice comparativ cu
materialele nucleare, fapt ce le face accesibile si tarilor defavorizate si chiar organizatiilor
independente. Mai ieftine, mai simplu de produs, mai usor de procurat si de manipulat, armele
biologice sunt denumite si "bomba atomica a saracilor" sau "mijloace asimetrice de atac". Intr-
adevar, cea mai mare parte a microbilor redutabili se gasesc in natura, pe animale si persoane
contaminate sau in laboratoarele de bacteriologie veterinara sau umana care le studiaza.

Chiar si bacteriile foarte agresive, ca cele ale antraxului, botulismului, pestei sau holerei nu
prezinta dificultati majore in a fi cultivate intr-un mediu nutritiv adecvat. Bacteriile, in cea mai
mare parte a lor pot fi produse sub forma lichida si, scaldate in mediul lor nutritiv supravietuiesc
astfel transportului. In anumite conditii (dezhidratare, adaugarea de solventi etc.) ele produc
spori din care din care se face o pudra, susceptibila a fi difuzata printr-un sistem de aerisire, de
exemplu. Insa producerea sporilor si tratamentul pentru obtinerea unei bune volatilitati necesita
cunostinte de specialitate chimice si farmaceutice, fapt ce ingreuneaza productia lor.

In cazul virusilor, gradul de dificultate sporeste: trebuie recurs la celule gazda pentru a se replica
(productia de virusi implica o cultura de celule unde se multiplica si din care apoi se extrag); nu
supravietuiesc mult in afara celulelor gazda si pentru a-i conserva trebuie congelati; producerea
unei cantitati suficient de mari pentru o contaminare veritabila necesita conditii (specialisti si
instalatii) pe care doar laboratoarele farmaceutice sau cele prestatoare de servicii le pot reuni.
Aceste constrangeri fac ca armele biologice sa nu fie imediat disponibile si nici foarte usor de
obtinut. Cu toate acestea, dupa sfarsitul Razboiului rece si destramarea Uniunii Sovietice armele
biologice au devenit mai usor de achizitionat. Se presupune ca specialisti ai fostei URSS, in
prezent slab platiti, ofera arme biologice, expertiza si tehnologie unor tari, existand temerea ca-si
pot oferi serviciile si unor organizatii teroriste.

Agentii biologici pot fi diseminati in mediu prin doua metode: sub forma de lichide sau sub
forma de prafuri. Cata vreme diseminarea lor sub forma lichida este relativ usoara, diseminarea
lor sub forma de aerosoli infectiosi pe arii extinse este mai dificila, implicand personal pregatit si
echipament sofisticat. Mult mai probabile sunt incidentele la scara redusa cum ar fi contaminarea
alimentelor, otravirea recoltelor sau a rezervelor de apa, etc.

Intr-un cadru militar este mai probabil ca agentii biologici sa fie eliberati prin aerosoli. Acest
lucru se poate realiza prin generatori de aerosoli montati in locuri fixe sau in camioane, masini
ori nave, ca si prin rachete si avioane echipate cu rezervoare si orificii pentru pulverizare.
Numerosi factori climaterici afecteaza eficienta acestor metode (viteza si directia vantului,
umiditatea, gradul de protectie noroasa a iluminarii directe si ploaia). In circumstante optime,
raspandirea unui agent biologic de lupta printr-o racheta de croaziera ar putea sa acopere o arie
suficient de larga pentru a produce dezastre echivalente celor determinate de un dispozitiv
nuclear. Intr-un context bioterorist, aerosoli pot fi diseminati in acelasi fel, fie prin introducerea
lor directa in ventilatie sau in sistemele de aer conditionat, fie prin scrisori ori pachete. Atacurile
sinucigase ar fi extrem de eficiente pentru diseminarea bolilor de tipul variolei. Hrana si apa sunt
transportori potriviti pentru distribuirea locala a agentilor patogeni. Cultul Rajneesh, de exemplu,
a determinat mai mult de 750 de cazuri de salmoneloza, prin contaminarea salatelor, in Oregon,
in anul 1984.

Se poate afirma ca bioterorismul face ravagii pe plan simbolic si material deturnand cercetarea
biologica si sperantele terapeutice legate de ea spre scopuri distrugatoare. Tehnologiile
dezvoltate in scopuri pacifiste, cum ar fi terapia genetica, vaccinarea, protectia culturilor,
industria agro-alimentara, cercetarea genetica, etc., permit ?ameliorarea? acestor agenti de o
maniera spectaculoasa. Ingineria genetica aplicata agentilor biologici de lupta le poate altera
patogeneza, perioada de incubare sau chiar sindroamele clinice pe care le determina. Rezistenta
la medicamente antimicrobiene poate fi modificata si pot fi produse tulpini care scapa
raspunsului gazdei, indus de imunizarea conventionala. Asistam in prezent la aparitia unei noi
generatii de arme biologice reprezentate de organismele modificate genetic.

Organismele modificate genetic si noii vectori de toxicitate

Cercetatorii stiintifici si militari avertizeaza asupra pericolului reprezentat de aparitia acestor
germeni modificati genetic care, rezistenti la orice tratament, insensibili la orice vaccin, cu o
virulenta sporita si o capacitate de distrugere neasteptata ar putea fi "arma absoluta" a viitorului.

Cu organismele modificate genetic se trece din domeniul laboratoarelor mici sau clandestine in
cel al tehnologiilor de varf. Aceasta presupune identificarea genelor responsabile de rezistenta,
de virulenta sau nocivitatea specifica a anumitor toxine, apoi integrarea lor in genomul unui
agent biologic care sa le conserve capacitatea lor de a prolifera. Adaosul unei gene se face adesea
in detrimentul metabolismului gazdei, problema cu care de altfel se confrunta ingineria genetica
in tentativele ei de a produce proteine de interes terapeutic sau industrial prin bacterii modificate.

Actualmente abordarea toxicologica "clasica", care se intemeiaza pe otravuri straine introduse in
organism este pe cale sa fie inlocuita prin utilizarea hormonilor sau peptidelor umane care
regleaza cea mai mare parte a marilor functii biologice si ale caror gene au fost izolate. Terapie
genetica ?obiect de intense cercetari - constituie o sursa de vectori potentiali pentru molecule
toxice.
Numeroase echipe de cercetatori si clinicieni lucreaza in special asupra cancerului, cu ideea de a
introduce o gena letala (de exemplu, codand o toxina celulara cum ar fi ricina) in celule
tumorale, prin utilizarea vectorilor virali care recunosc specificul acestora. Un vector "slab" al
carui gena toxica se integreaza in oricare celula constituie un potential agent de razboi biologic.

Un punct forte al noilor arme biologice este detectarea lor dificila. Oricat de virulent ar fi el, un
agent biologic trebuie sa scape de detectie si contramasuri pentru a fi o arma eficienta.
Instrumentele diagnostice moderne utilizeaza anticorpi monoclonati orientati specific contra
proteinelor de la suprafata microorganismelor de detectie. Or, se poate pe viitor modifica
secventa genelor ce codeaza aceste proteine, cea ce face organismul purtator indetectabil.

O alta strategie de camuflaj consta in a grefa o gena letala intr-un virus natural responsabil de o
maladie epidermica curenta, sau mai simplu, intr-o bacterie la fel de raspandita, ca Escherichia
coli. Multe agentii guvernamentale studiaza metodele pentru detectia epidemiilor cauzate de
germenii modificati genetic. In prezent exista captatori ce detecteaza prezenta particulelor
biologice in atmosfera, dar aceste sisteme sunt dificil de utilizat in permanenta in metrou, pe
strada sau in spatii inchise. Un atac biologic nu va fi detectat decat cel mai probabil cand apar
primele simptome sau chiar primele victime. Acest efect intarziat confera de asemenea
bioterorismului o eficacitate neasemuita.
Pe de alta parte, biologii au descoperit si secventa numeroaselor gene ce determina rezistenta la
antibiotice a bacteriilor si ciupercilor. Ideea de a le insera intr-un agent patogen, pentru a le face
cvasiinvulnerabile, nu a intarziat sa fie aplicata. Rezistenta la antibiotice poate fi conditionata de
genomul bacterian sau, mai frecvent, de plasmide. Plasmidele se pot raspandi si replica autonom
ceea ce explica diseminarea rapida a rezistentei la antibiotice in populatia bacteriana. Antraxul,
de exemplu, este susceptibil la penicilina, insa acest antibiotic devine ineficient cand in genomul
B. anthracis se insereaza gena pentru beta-lactamaza.

Se stie ca in anul 1993 specialistii din fosta URSS au introdus gene de rezistenta la 16 antibiotice
occidentale in germenii pestei (Yersinia pestis). In anul 1995 cercetatorii de la Centrul de
Cercetari de Stat in Microbiologie Aplicata din Obolensk (Rusia) s-au remarcat punand la punct
o susa de bacil de carbon (Bacillus anthracis) rezistenta la sase antibiotice. Mai recent, aceeasi
echipa a creat simultan o susa hipervirulenta transferand in acest bacil gene provenind de la o
specie apropiata (Bacillus cereus) (provocand distrugerea globulelor rosii) si o susa vaccinala
dirijata contra acestor "superbacili".
Aceeasi tehnologie a fost utilizata pentru transferul unor gene care codeaza sinteza unor toxine.
De exemplu, gena toxinei botulinice a fost transferata de la anaerobul Clostridium botulinum la o
bacterie obisnuita, Escherichia coli.

Printre armele biologice noi care ar putea fi fabricate se numara si agentii binari, alcatuiti din
doua elemente care separate sunt aproape inofensive, insa combinate pot fi letale. Un exemplu
concludent ar putea fi un agent patogen putin periculos, insa care in combinatie cu antidotul sau
devine virulent. Ar putea fi raspandit, astfel, un virus care sa provoace simptomele gripei, dar
care ar deveni mortal in momentul administrarii de aspirina.
Conform unui nou concept strategic se pot crea "arme nonletale", utilizand un microorganism
sau o toxina responsabila de o afectiune putin periculoasa dar care genereaza incapacitate,
ingreunand astfel orice aparare eficienta a adversarului. Sau, se poate concepe un agent letal
pentru o perioada indelungata, inainte de a declansa imbolnavirea. Un atac cu un astfel de virus
ar putea afecta grav populatia de peste 40 de ani, declansand, de exemplu, o epidemie de artrita
de origine necunoscuta, care ar periclita sistemul de asigurari medicale. De fapt, si alti germeni
pot fi diseminati (de exemplu, bacilul antraxului) cu scopul de a impune guvernului cheltuirea
unor sume imense pentru a opri raspandire bolii.

In paleta armelor biologice "ameliorate" prin terapie genetica, o noua categorie, sintetica, isi
poate face aparitia: cea care utilizeaza agenti capabili de a ucide sau afecta doar membrii unei
etnii particulare (respectiv agenti capabili sa contamineze persoane ce prezinta o caracteristica
genetica particulara). Date fiind conflictele recente motivate rasial sau etnic (Ruanda, ex-
Yugoslavia, Kurzi), comunitatea internationala nu poate ignora aceasta amenintare.

Pentru a pune la punct o astfel de arma "genetica", trebuie sa poti identifica populatia vizata
printr-un semn caracteristic, pe care agentul patogen sa fie in masura sa-l recunoasca. Or, se stie
de mult ca exista diferente notabile de rezistenta la anumite boli sau in privinta frecventei
anumitor alele ("versiuni" usor modificate ale aceleasi gene) intre diverse grupuri etnice. In
Africa de vest de exemplu, o parte importanta a populatiei poarta o alela ce determina anemia
falciforma (care are avantajul de a proteja de paludism) pe care nici o alta populatie nu o poarta.
In SUA, aceasta alela caracterizeaza 25% din populatia afroamericana, si numai pe ea. Recentele
dezvoltari ale geneticii moleculare au dus acest tip de cunostinte la un grad de precizie inca
nebanuit.

Lansat in anul 1988 sub auspiciile organizatiei internationale: HUGO (Human Genome
Organization), proiectul Genomului Uman isi propune secventionarea integrala a genomului
uman tip pornind de la ADN-ul unui numar restrans de indivizi de origine europeana. El nu ia in
calcul polimorfismul genetic al speciei. De aceea, Luca Cavalli-Sforza, care conduce laboratorul
de genetica a Universitatii Stanford de la Palo Alto (California) a propus in anul 1991 un
program international denumit Human Genome Diversity Project (HGDP) destinat sa tina seama
de variabilitatea genetica mondiala.
Pornind de la datele lingvistice, se estimeaza la aproximativ 7000 numarul grupurilor etnice
diferite de pe planeta. Neputand sa le ia pe toate in studiu, promotorii HGDO intentioneaza sa
studieze circa 500 de populatii, unele amenintate de disparitie, altele, dimpotriva, foarte
raspandite cum ar fi populatia Han (grup dominant in China) sau Yoruba din Africa occidentala.
Ingineria genetica permite ca pe viitor sa se modifice agentii de lupta biologica in asa fel incat sa
recunoasca precis versiunea unei anumite proteine sau cutare secventa de ADN specifica unei
etnii. E posibil, de asemenea, de a exploata sensibilitatea foarte marea a unui grup uman la o
boala, care este benigna pentru altele.
Pe de alta parte, eradicarea anumitor boli, ca variola, creeaza de asemenea un spatiu de actiune.
Cum vaccinarea, in cazul variolei a fost abandonata la scara mondiala, populatiile nu sunt
protejate. Or, este usor sa reconstruiesti microorganismul responsabil pornind de la bancile de
date unde este conservata structura genomului sau. Daca se scurge un timp suficient de lung dupa
intreruperea vaccinarilor, efectul unei astfel de arme este devastator.
Intrebarea care se pune in legatura cu aceste arme este: cat de apropiat e riscul utilizarii lor?
Raspunsul tine de masura in care se pot procura aceste arme din laboratoarele militare sau
specializate ori pot fi angajati specialisti in crearea lor.

Tari ca Rusia, China, Coreea de Nord, Irak, SUA sunt de multa vreme suspectate ca ar avea
numeroase arme biologice. Ce au devenit sau ce s-a intamplat cu ele? In cazul variolei, de
exemplu, dupa eradicarea in 1980 a bolii, s-a luat decizia (in 1999) ca toate stocurile de virusi sa
fie distruse inafara celor existente in doua laboratoare, unul situat in Atlanta (SUA), altul aproape
de Novosibirsk (Rusia). Insa nimeni nu poate garanta ca nu au ramas esantioane si in alta parte.
La 10 aprilie 1972 a fost semnata conventia cu privire la interdictia de a pune la punct, de a
fabrica si de a stoca arme biologice sau toxine si distrugerea lor. Intrata in vigoare la 26 martie
1975 si aprobata de 140 de state, ea nu a impiedicat deloc continuarea cursei armamentelor
biologice. Conventia din 1972 nu a impus nici o procedura de verificare, nici nu a impiedicat
proliferarea armelor biologice. Ar fi fost necesare masuri juridice care sa remedieze aceasta
situatie. Dar SUA s-a opus acestei tentative, pe motiv ca un control ar ameninta secretele
industriale ale infloritoarelor sale intreprinderi biotehnologice. Intreprinderi ale caror specialisti
pot servi perfect programele de armament biologic.

Industria farmaceutica mondiala investeste in fiecare an in jur de 30 miliarde de dolari si
foloseste in jur de 80000 de persoane, la care se adauga 40000 cercetatori universitari ce
utilizeaza biotehnologii. Cunostintele de baza sunt foarte raspandite si pot fi accesate relativ
usor, desi unele descoperiri raman secrete din motive comerciale.

Agenti biologici, caracteristici si efecte

Criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca un agent patogen pentru a fi utilizat ca o arma
biologica sunt urmatoarele:
- Sa produca in mod constant un efect important-moarte sau boala
- Sa aiba un grad inalt de contagiozitate si infectiozitate in doze mici
- Sa aiba perioada de incubare scurta si predictibila
- Sa fie dificil de identificat in populatia tinta
- Sa fie potrivit pentru productia de masa, depozitare si folosire ca arma
- Sa fie stabil in timpul diseminarii
-Sa aiba persistenta scazuta dupa livrare

Agentii care pot fi folositi ca arme biologice se clasifica, de regula, dupa caracteristicile lor
clinice si dupa imactul asupra sanatatii publice. Efectele clinice variaza de la mortalitatea ridicata
(variola, ciuma, pneumonia) la incapacitate prelungita (ca de exemplu, encefalita equina
venezueleana). Simpla amenintare a folosirii lor, intr-un conflict militar, va scadea eficienta
trupelor - de exemplu, necesitatea ca aliatii sa utilizeze costume de protectie totala (nucleara,
biologica, chimica), la temperaturi crescute, cum a fost in timpul razboiului din Golf. Intr-un
cadru civil, dezintegrarea logistica, economica si efectele psihologice prelungite asupra
populatiei generale pot sa depaseasca cu mult efectele medicale directe ale diseminarii deliberate
, asa cum a fost cazul in SUA.

Multi agenti biologici de lupta determina imbolnaviri care pot fi confundate cu boli obisnuite,
cum este, de pilda, gripa. Intarzierea diagnosticarii va fi prelungita in timpul epidemiilor naturale
ciclice, cum sunt virozele respiratorii din timpul iernii. Daca perioada de incubare a bolii clinice
este lunga si, mai ales, daca transmisia secundara la contactanti se face de la cazuri primare, pot
sa apara epidemii uriase inainte de a recunoaste existenta diseminarii agentilor biologici.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a selectat sapte agenti biologici susceptibili a fi utilizati
ca arme de catre teroristi si care provoaca bolile numite "de clasa A": antrax, variola, botulism,
febra hemoragica Ebola, pesta, tularemia si bruceloza. Acesti agenti sunt usor de produs si de
diseminat, sunt letali si prezenta lor e capabila sa produca o panica generala. Alti doi agenti stau
la originea bolilor "de clasa B", mai putin letale: febra Q si holera.

Iata fisa tehnica a celor noua amenintari recunoscute international, facuta in functie de urmatorii
parametrii (cf. Pierre Rossion, 2000):
- Numele bolii - trimite la forma cea mai toxica a bolii
- Natura - desemneaza agentul originii bolii: virus, bacterie sau toxina bacteriana
- Tratamentul - indica faptul ca exista sau nu un tratament (antibiotic, etc.) pentru persoanele
deja infectate sau/si pentru apropiati
- Incubatia - reprezinta momentul cuprins intre contaminare si aparitia primelor simptome ce
semnalizeaza debutul bolii. Cifrele reprezinta o estimare medie.
- Mortalitate - reprezinta rata de mortalitate a persoanelor contaminate, in absenta oricarui
tratament.
- Contagiune - descrie rapiditatea de transmitere a unui germen de la un individ la altul. Ea
exprima virulenta virusului si modul de contaminare.
- Contaminarea - este calea de acces pe care o ia germenul pentru a contamina indivizii. Ea poate
fi unica sau multipla: prin aer, prin contact, alimente, etc.
- Vaccin - daca exista actualmente un vaccin sau nu pentru indivizi si care ar fi eficienta sa.

1. Antrax:
Ataca orice mamifer inclusiv omul. Contaminarea nu se face de la un individ la altul, ci prin
spori foarte rezistenti de Baccilus anthracis. Bacteria persista in pamant zeci de ani, afectand
vitele mai ales. Sporii pot astfel persista in apa sau aer daca sunt dispersati. Este o "arma" usor de
produs. Se obtine o pudra de spori care se conserva la temperatura ambianta si este usor
difuzabila prin aerosoli, climatizor, curier, etc. Respirat, el poate declansa leziuni interne mortale
daca nu se prescrie rapid tratamentul cu antibiotice eficiente (penicilina sa fie evitata).
Diagnosticul este dificil caci primele semne evoca o gripa sau aminteste de viroze respiratorii. O
scrisoare suspecta trebuie sa fie calcata cu fierul fierbinte cu vapori, pana la 30 minute sau
plasata in cuptorul cu microunde timp de 20 minute, ori expusa la razele X. Vaccinarea umana
nu si-a dovedit eficacitatea.
Bacillus anthracis
Natura Bacterie
Tratament Da
Incubatie (perioada) 2-5 zile
Mortalitate 100%
Contagiune Deloc (nula)
Contaminare Inhalatie
Vaccin Nu

2. Variola
Se transmite de la om la om sau prin intermediul obiectelor contaminate. Este foarte contagioasa,
contaminarea se face pe cale respiratorie si cutanata. Doua zile dupa aparitia unei febre
puternice, se dezvolta o eruptie pe fata, pe maini si pe brate. La sfarsitul celei de-a doua
saptamani boala nu este infectioasa. Mortalitatea variaza in functie de indivizi si susa infectanta.
Productia variolei cere un material sofisticat si manipularea sa trebuie sa respecte nivelul de
temperatura (-20?C). Proiectati deasupra unui stadion, virusii contamineaza toti spectatorii, care
transmit apoi boala la cei din apropiere. In Hexagon, vaccinarea a fost suprimata in 1984. Franta
s-a tinut totusi stocul sau de vaccinuri de 8 milioane de doze. Tratamentul consta in vaccinare in
4 zile dupa contaminare. Trebuie izolati bolnavii.

Orthopoxvirus
Natura Virus
Tratament Partial
Incubatie 12 la 14 zile
Mortalitate 15 la 45%
Contagiune Puternica
Contaminare Inhalatie
Vaccin Da

3. Botulismul
Este o toxiinfectie, cel mai adesea de origine alimentara (ingestie de conserve rau sterilizate),
datorita unei neurotoxine produsa de bacteria Clostridium botulinum. Simptomele se manifesta
prin tulburari vizuale cu paralizie de adaptare si dilatarea pupilelor. Deglutitia este dureroasa,
insotita de constipatie si de o slabire generala. Survin apoi crampe abdominale, greturi si diaree.
Moartea este provocata de o paralizie generala. Toxina poate fi deversata in apa sau pulverizata
prin aerosoli. Diseminata peste un oras, ea va decima toata populatia. Alimentele contaminate
trebuie sa fie distruse. Injectia de antitoxina, putin activa, are multe efecte secundare. Vaccinul
nu este pus la punct si nu exista nici un tratament eficace, lasand la o parte terapia intensiva (vre-
o cinsprezece zile in medie).

Colostridium botulinum
Natura Toxina
Tratament Nu
Incubatie 12 la 32 ore
Mortalitate 100%
Contagiune Nula
Contaminare Ingestie
Vaccin Nu

4. Febra hemoragica Ebola
Agentul infectios al acestei boli este un virus extrem de virulent apropiat de virusul Marburg, de
Lassa, de Hanta-virus, fiind de asemenea inrudit cu virusul febrei hemoragice de Crimeea si de
Congo, si cu cei ai febrei galbene. El s-a manifestat la gazde naturale, ca cimpanzeii.
Mecanismele de contaminare nu sunt totalmente elucidate. Au fost puse in evidenta ingestia de
carne de cimpanzeu purtator de virus, dar si contactul cu secretii: sange, organe infectate precum
si obiecte murdare. Simptomele : acces puternic de febra, dureri generalizate si intense,
hemoragii interne si externe... Ultima epidemie a facut, in Zair 245 de morti in anul 1995.
Utilizarea virusului Ebola ca arma biologica pare dificila atata timp cat manipularea acestui virus
este periculoasa. Efectele unei diseminari prin aerosoli la scara mare sunt dificil de determinat.
Nu exista nici vaccin, nici tratament. Doar izolarea bolnavilor este eficienta.

Filovirus
Natura Virus
Tratament Nu
Incubatia 3-21 zile
Mortalitate 90%
Contagiune Puternica
Contaminare Contact
Vaccin Nu

5. Pesta pulmonara
Rezervorul principal de Yersinia pestis este sobolanul si vectorul sau, puricele. Pesta este
transmisa la om prin intepaturi de purice de la rozatoare infectate (pesta bubonica). Dar modul de
contaminare mai frecvent se face prin intermediul expectoratiilor unui subiect bolnav (pesta
pulmonara). Exista inca numeroase centre de pesta in Africa, in America, in Europa centrala si in
Asia.Bacteria este usor de produs si de stocat. Este usor diseminabila prin aerosoli, intr-un circuit
de ventilatie, de exemplu. Incubatia se manifesta prin hemoptizie. Evolutia este fatala in absenta
tratamentului precoce cu antibiotice adaptate. Institutul Pasteur a pus la punct bandelete de
diagnostic rapid, permitand tratarea in rastimp mai bun a persoanele suspecte.

Yersinia pestis
Natura Bacterie
Tratament Da
Incubatie 2-5 zile
Mortalitate 100%
Contagiune Puternica
Contaminare Inhalatie
Vaccin Nu

6. Tularemia
Tularemia este o boala a rozatoarelor transmisibila la om. Contaminarea se face prin simplul
contact cu animalul. Dar se poate face, de asemenea, prin inhalare sau ingestie de agenti
patogeni. Bacteria se multiplica in macrofagi (globule albe) in sanul ganglionilor limfatici, in
splina, in ficat, in rinichi si plamani. Bolnavul sufera de febra, de pneumonie, de umflarea
ganglionilor limfatici. Francisella tularensis nu este greu de cultivat si exista suse foarte virulente
la care SUA si fosta URSS le-au studiat modificarile genetice pentru a face o arma biologica
rezistenta la principalele antibiotice cunoscute. Aceste bacterii pot fi dispersate prin aerosoli.
Tularemia ordinara raspunde la asociatii de antibiotice ce combina tetraciclina si streptomicina.
Un vaccin este in curs de evaluare.

Francisella tularensis
Natura Bacterie
Tratament Da
Incubare 1-10 zile
Mortalitate 10%
Contagiune Medie
Contaminare Ingestie, Inhalatie, Contact
Vaccin Nu

7. Bruceloza
Aceasta boala, numita si febra de Malta, este indusa de bacterii din genul Brucella, al carei
rezervor este vaca. Contaminarea se face prin contact direct cu un animal infectat sau, mai rar, pe
cale digestiva (produse lactate). Boala se manifesta prin febra puternica, transpiratii si dureri
difuze urmate de complicatii viscerale si neuromeningite. Evolutia bolii si convalescenta pot
dura mai multe luni. Usor de produs, germenele poate fi difuzat prin aerosol. Chiar daca este mai
mult incapacitanta decat letala, aceasta boala a fost retinuta ca o arma biologica datorita faptului
ca poate antrena o reactie de panica si o dezorganizare sociala mare. Bolnavii trebuie sa fie
izolati si trebuie dezinfectata lenjeria si localul. Tratamentul este pe baza de sulfamide si de
antibiotice. Exista un vaccin putin eficient.

Brucella melitensis
Natura Bacterie
Tratament Da
Incubatie 5-21 zile
Mortalitate 5%
Contagiune Slaba
Contaminare Ingestie, Contact, Inhalare
Vaccin Da

8. Holera
Agentii responsabili de holera sunt bacterii din specia Vibrio cholerae. Contaminarea se face prin
contact tactil cu un subiect bolnav. Diseminarea bacteriilor este asigurata prin ape contaminate.
Primele simptome sunt dureri abdominale, varsaturi, scaderea temperaturii si diaree intensa si
repetata. Apar dupa aceea o cadere de tensiune, o accelerare a pulsului si o sete arzatoare.
Metoda de diseminare cea mai simpla consista in contaminarea rezervelor de apa. Boala poate fi
diagnosticata in mai putin de 24 ore, dar acest ragaz va fi scurtat gratie bandeletelor de
diagnostic rapid. Tratamentul se bazeaza pe rehidratare rapida si masiva, pe cale orala sau, mai
bine prin perfuzie. Zonele contaminate trebuie spalate cu solutie de hipoclorit.

Vibrio cholerae
Natura Bacterie
Tratament Da
Incubatie 1-3 zile
Mortalitate 30%
Contagiune Puternica
Contaminare Ingestie, contact
Vaccin Da

9. Febra Q
Aceasta boala, care infecteaza in mod natural caprele, oile si bovinele, se datoreaza unei
rickettsii (bacterie care se dezvolta in interiorul celulelor) numita Coxiella burnetii. Ea este
transmisa la om prin capuse sau prin inhalare de materii infectate. Contaminarea antreneaza o
febra care dureaza de la doua zile la doua saptamani. O escara apare adesea in punctul de
inoculare, daca boala a fost transmisa prin capusa. Accesul febril este insotit de cefalee, de
epuizare, de dureri articulare, de pneumonie si, uneori, de endocardita (inflamatie a endocardului
- membrana ce captuseste cavitatile inimii). Bacteria poate fi difuzata prin aerosol. In lista neagra
a armelor biologice, febra Q se afla pe un loc apreciat caci ea poate fi sursa de panica
generalizata si poate antrena o dezorganizare sociala importanta. Tetraciclina administrata face
sa scada febra si rifampicina ajuta la ingrijirea endocarditei.

Coxiella burnetii
Natura Bacterie
Tratament Da
Incubatie 10-20 zile
Mortalitate 15%
Contagiune Inhalatie, Contact
Vaccin Da

Selectie a evenimentelor semnificative din istoria armelor biologice

Secolul 6 i.e.n. Asirienii otravesc puturile dusmanilor lor cu corn ? de - secara (claviceps
purpurea), o ciuperca a carei toxina produce violente halucinatii.

Anul 184 i.e.n. Cartaginezul Hannibal catapulteaza strachine umplute cu serpi asupra puntii
navelor regatului Pergamului. Aceasta tactica, care a obligat dusmanii sa se bata in acelasi timp
cu oamenii si cu serpii, i-a asigurat victoria.( Hanibal ar putea fi considerat deci, pionier al
armelor biologice).

Anul 1346. In timpul asediului cetatii Caffa (Crimea), tatarii au aruncat cadavre contaminate cu
ciuma peste zidurile orasului, obligand pe genovezi sa se retraga, cu pretul, poate, extinderii bolii
de-a lungul Europei.

Secolul XV. Conchistadorul spaniol Pizarro a raspandit variola printre indienii din America de
Sud oferindu-le haine contaminate cu variola.

Anul 1710. Trupele rusesti utilizeaza procedeul Pizarro contra suedezilor asediati in orasul
Reval.

Anul 1767. Englezii au contaminat mai multe triburi de indieni din Ohio si din Pensylvannia
oferindu-le paturi infestate cu variola.

Anii 1914-1918. Germania este acuzata de a fi expediat in SUA vite contaminate cu antrax si
morva (rapciuga), de asemenea, ca au incercat sa provoace holera in Italia si pesta in Rusia.
Banuielile, niciodata dovedite dar suficient de nelinistitoare pentru ca la Conventia de la Geneva,
semnata la 17 iunie 1925, sa se interzica utilizarea armelor biologice ( si chimice).

Anul 1936. Japonia lanseaza un vast program de cercetare asupra armelor biologice. In faimosul
"Unite 731", in Manciuria, medicul militar Shiro Ishii a testat asupra prizonierilor efectele
infectiei cu holera, pesta, antrax etc.

Anul 1940. Japonezii imprastie suspensii de pesta asupra oraselor chineze prin bombe cu
fragmentatie. Sunt utilizati de asemenea purici infestati.

Anul 1941. Britanicii experimenteaza antraxului in insula Grunard, in largul Scotiei. Accesul la
insula, contaminata inca, este si azi interzis.

Anul 1943. SUA lanseaza un program de cercetare la Camp Detrick, in Maryland. Scopul
cercetarii asupra armelor biologice, e declarat a fi unul defensiv.

Anul 1952. Un grup de experti internationali acuza SUA ca au utilizat arme biologice in Coreea
de Nord.

Anul 1955. Arsenalul american de la Pine Bluff, din Arkansas, incepe productia de masa a
germenilor tularemiei. Zece ani mai tarziu zona devine un loc de stocare a tuturor tipurilor de
germeni "militarizati" (oficial distrusi in anul 1972).

Anul 1956. Maresalul sovietic Zhukov anunta ca URSS are intentia sa dezvolte, la randul ei un
program de arme chimice si biologice

Anul 1960. SUA sunt banuite ca utilizeaza arme biologice in Vietnam. La randul sau Vietcongul
utilizeaza diferite metode pentru a contamina trupele americane.

Anul 1972. Conventia asupra interzicerii, dezvoltarii, productiei si stocarii de arme biologice si
chimice si asupra distrugerii lor este ratificata de 103 state. SUA nu a semnat-o decat in anul
1975.

Anii 1975-1983. Prin utilizarea de mycotoxines tricohecnes, vietnamezii au facut sa cada "ploaia
galbena" in Laos si in Cambogia.
-Anul 1979. O explozie in complexul militar Sverdlovsk (Rusia) a provocat moartea mai multor
zeci de persoane si cateva sute au fost contaminate cu antrax. Boris Eltan, presedintele Rusiei a
declarat in anul 1992 ca accidentul s-a produs intr-un centru de studiu a armelor biologice.

Anul 1984. In Oregon, membrii sectei Shree Rajneesh au contaminat restaurantele cu salmonella.
Patruzeci de persoane au fost spitalizate.

Anul 1989. Conform directorului CIA, cel putin zece tari fabrica arme biologice.

Anul 1991. Irakul anunta ca face cercetari asupra armelor biologice.

Anul 1992. Secta japoneza AUM incearca sa faca rost de virusul Ebola din Zair. In anul urmator,
membrii sectei ajung sa disemineze antraxul in interiorul unui imobil.

Anul 1995. Anul mai multor pericole: Irakul se presupune ca dispune de proiectile teleghidate cu
incarcatura biologica; 17 tari sunt susceptibile de a dispune de astfel de arme; in Japonia secta
AUM procedeaza la mai multe tentative de contaminare; un extremist american a livrat in mod
legal fiole cu bacili ai pestei.

Anul 1999. Ossama Ben Laden este suspectat ca detine arme biologice; a facut caz de mai multe
amenintarii cu atentate de SIDA in lume; cecenii trecuti in Daghestan au avut asupra lor planuri
de atac biologic.

Anul 2001. Scrisorile cu antrax au semanat panica in SUA si au cauzat primii mortii ai
terorismului biologic



Bibliografie

1. Bartfai, Tamas, Bo Rybeck,1998, Armes biologiques: du nouveau, helas, Biofutur, nr.178 mai,
14-17.
2. Canto-Sperber, Monique (sous la direction de), 1996, Dictionnaire d?ethique et de philosophie
morale, Paris, Presses Universitaires de France
3. Chambon Philippe (coord.), Matthieu Crocq, Marie-Laure Moinet, Pierre Rossion, 2000, Le
bioterrorisme en questions, in Science & Vie, nr. 1011-decembre, 104-114.
4. Lightfoot, Nigel, et all. 2001, Appropriate responses to bioterrorist threats, British Medical
Journal, 323: 877-878.
5. Rossion Pierre, 2000, Quels virus, quelles bacteries?, Science & Vie, nr. 1011-decembre, 111-
113.
6. Servier, Jean 2002, Terorismul, Iasi, Institutul European.
7. Wessely, Simon, et all, 2001, Psychological implications of chemical and biological weapons,
British Medical Journal, 323: 87-879.
8. Whitby Simon M.: 1998, Guerre aux cultures! Biofutur, nr.178 mai,18-20.
9. Zamfir C., L. Vlasceanu ? coord., 1993, Dictionar de sociologie, Bucuresti, Editura Babel