Poze medicale de la A-Z org CURS - VIRUSOLOGIE, BACTERIOLOGIE, PARAZITOLOGIE

INTRODUCERE N STUDIUL !ICROBIOLOGIE

Microbiologia este acea parte a biologiei care studiaz caracterele generale ale microbilor, forma, structura, activitatea fiziologic i biologia acestora, n cadrul acestei tiine microbiologici medical uman sau veterinar se ocup cu studiul microorganismelor patogene pentru om sau pentru animal i cu descifrarea mecanismelor de aprare pe care macroorganismul le opune acestor ageni agresori. Microbii sunt organisme foarte mici, dimensiunea lor fiind exprimat n microni (a mia parte dintr-un mm) sau milimicroni (a milioana parte dintr-un mm) astfel nctei nu pot fi vzui dect cu aparate care mresc de sute sau mii de ori. icrobii suntde dou feluri :patogeni si nepatogeni. !ermenii patogeni produc mbolnviri, pecnd cei nepatogeni, denumiti si saprofiti nu produc decat ocazional boala. "ste cunoscut ca unele microorganisme prezente n cavitile naturale ale omului nu numai c, nu sunt patogene dar ele au un rol biologic pozitiv. #lora microbiana normala din intestin sintetizeaza unele vitamine din grupul $ necesare organismului uman dar pe care acesta nu are capacitatea de a le fabrica, n alte situaii, unele microorganisme contribuie la meninerea strii de sntate prin activitatea antagonic pe care acestea o manifest fa de germenii patogeni. "xistenta unui numr impresionant de mare de specii microbiene a fcut necesara gruparea acestora dup unele caractere generale comune i desprinderea unor ramuri importante din cadrul general al microbiologiei% virusologia(inframicrobiologia) - se ocup cu studiul virusurilor (inframicrobilor), bateriologia - studiaz bacteriile, micologia -studiaz ciupercile microscopice parazite i parazitologia care studiaza parazitii. $olile provocate de virusuri poart denumirea general de viroze, cele provocate de bacterii, "ac#erioze,cele produse de ciupercile patogene, micoze, iar cele provocate de paraziti,$arazi#oze%
SCURT ISTORIC AL !ICROBIOLOGIEI

icrobiologia este o tiin relativ tnr. &up cum vom vedea, ea a aprut i s-a dezvoltat n strns legatura cu dezvoltarea tiinelor naturii, a fizicii si a c'imiei. (a rndul ei, microbiologia a contribuit la dezvoltarea biologiei in general, a bioc'imiei,a fiziologiei si mai ales a geneticii, creia i-a oferit i ii ofer n continuare modele experimentale fundamentale fara de care progresele extraordinarerealizate astzi n domeniul cunoaterii ereditii i variabilitii materiei vii nu ar fifost pasibile. &e asemenea trebuie remarcat contribuia excepional a microbiologiei la fundamentarea turirifica a diagnosticului de laborator in domeniul bolilor infectioase precum i la descoperirea mi)loacelor moderne ae prevenire i combatere a acestor boli. "ste suficient sa amintim doar de vaccinuri i antibiotice care au dus n cele din urm nu numai la diminuarea considerabil a unor epidemii (cium, 'oler, febr tifoid etc.) care au decimat milenii de-a rndul omenirea. *nceputurile microbiologici sunt legate de inventarea microscopului de ctre olandezul Antonie Van Leeuwenhock (+,-.-+/.-). 0u a)utorul acestui instrument
+

rudimentar care mrea de -11 de ori, Leeuwenhock a putut vedea numeroase organisme vii, invizibile cu oc'iul liber, pe care le-a denumit 2animacule3. 4cestea aveau forme sferice, de bastonae sau spiralate corespunznd principalelor varieti morfologice ale bacteriilor pe care le cunoatem astzi. 4ceste descoperiri au relansat cercetrile i discuiile asupra originii vieii i a teoriei generaiei spontane. 4devratul ntemeietor al microbiologiei trebuie considerat c'imistul francezul Louis Pasteur (+5+.-+567) care a nceput prin a demonstra rolul unor microorganisme in fermentaia alcoolic si lactica, a)ungand la descoperirea fenomenelor de aerobioz i anaerobioza. *n anul +5,8 a facut o experien ingenioas n care a utilizat un bulion steril introdus ntr-un flacon steril prevazut cu un tub de sticla de forma unui gat de lebada astfel nct n mediu s nu poat ptrunde din afar germenii vii. ediul de cultur a rmas steril , demonstrnd prin aceasta falsitatea teoriei generaiei spontane. 9asteur a fcut de asemenea numeroase alte descoperiri dintre care citm% principiul imunizrii prin vacinare si introducerea in practica a vaccinului antirabic i anticrbunos, descoperirea a numeroase bacterii patogene cu demonstrarea rolului lor n anumite boli, punerea la punct a te'nicii de sterilizare prin pasteurizare etc. Joseph Lister (1827-1 12! c'irurg englez a pus bazele asepsiei in interventiile c'irurgicale prin introducerea de vapori de formol n slile de operaie i acoperirea plgilor c'irurgicale cu pansamente mbibate n soluie de fenol. 4ceste msuri au condus la scderea spectaculoas a complicaiilor infecioase i a mortalitii postoperatorie. Robert Koch (+58--+6+1), medic german, a descoperit agenii etiologiei ai unor afeciuni bacteriene grave cum sunt tuberculoza, antraxul i 'olera. "l a realizat i utilizat pentru prima dat mediile de cultur bacteriologice solide care au permis izolarea i ulterior obinerea unor culturi bacteriene pure. 9rin stabilirea unor criterii tiinifice riguroase (9ostulatele lui :oc') a permis identificarea i diferenierea unei bacterii patogene de un germen saprofit neimplicat in etiologia unei boli. lia Micinikov (+587-+6+,), microbiolog rus, poate fi considerat parintele imunologiei. 9ornind de la experiene pe animale inferioare de origine marina, el a demonstrat existena la om i animale a anumitor celule, numite 2fagocite3, care nglobeaz i diger diverse particule, printre care i microbii ptruni n organism. 4cest fenomen reprezint unul din cele mai importante mi)loace de aprare ale organismelor mpotriva bacteriilor patogene(fagocitoza). !imitri vanovski (18"#-l 2$, botanist rus, a descoperit, n anul +56., pentru prima dat, un virus, microorganism de dimensiuni att de mici nct nu se poate vedea la microscopul optic i trece pin ultrafiltrele care rein bacteriile. &escoperirea acestui virus sau inframicrob a marcat nceputul unei noi tiine - virusologia sau inframicrobiologia. &escoperirea c'imioterapicelor ( "hrlich ), a sulfamidelor ( !omagk ) i a antibioticelor ( #leming$ a dus la cele mai spectaculoase reultate terapeutice din tara noastra. *n ara noastr, doi savani de renume mondial Victor %abes &i oan &antacuzino au contribuit n mod substanial la fondarea microbiologiei i a imunologiei modeme. Vic#or Ba"e' a lucrat n laboratorul lui 9asteur de la 9aris, iar mai trziu, n laboratorul lui :oc'. "ste creatorul *nstitutului 2;. $abes3 din $ucuresti. *mpreuna cu 4. ;. 0ornil, a scris primul tratat de microbiologie din lume. 4 adus contributii importante la studiul turbarii, a leprei, a tuberculozei, a 'olerei, a difteriei etc. 4 descoperit peste 71 de microbi, a pus in evidenta corpusculii $ibes-<egri n
.

celulele nervoase ale indivizilor mori de turbare, corpusculii $abes-"rnest in bacilii difterici, iar n cercetrile sale asupra antagonismului bacterian ,a anticipat descoperirea antibioticelor. oan &antacuzino (+5,--+6-8), creatorul colii romneti de microbiologic si de medicina experimentala, a fondat, in anul +6.+, *nstitutul de microbiologie care ii poarta numele. 4 elaborat prima lege sanitara in tara noastra. VIRUSOLOGIE GENERAL( Vir)'ologia sau i*+ramicro"iologia este tiina care se ocup cu studiul ,ir)')rilor sau al i*+ramicro"ilor i cu afeciunile provocate de acetia. *n anul +56., *vanovs=i a descoperit primul virus,agentul cauzal al mozaicului tutunului. *n urmtoarele decenii au fost descoperite numeroase alte virusuri care provoac importante mbolnviri la om cum sunt% variola, rabia, poliomielita, 'epatita viral, gripa, >*&4 etc. ;irusurile constituie un grup aparte, ;*?4, microorganisme lipsite de organizare celular i care se deosebesc fundamental de organismele eucariote sau procariote.
CARACTERELE GENERALE ALE VIRUSURILOR-

;irusurile sau i*+ramicro"ii sunt germeni extrem de mici ,puin evoluai, situate pe primele trepte ale vieii. >unt entitati infectioase, acelulare,dependente de $arazi#area o"liga#orie a cel)lelor ,ii% ;irusurile au urmtoarele particulariti% - >unt particule de dimensiuni foarte mici( +1--11 milimicroni). 9entru acest motiv, n marea lor ma)oritate, nu pot fi puse in evidenta decat cu a)utorul electronic. - 9oseda un singur tip de acid nucleic( 4&< sau 4?<). - >unt filtrabile si ultrafiltrabile. 9e baza acestui caracter virusurile pot fi separate de bacterii. - >unt paraziti intracelulari obligatorii. ;irusurile nu pot fi cultivate pe mediile de cultura folosite in mod obisnuit in bacteriologie. - *nmultirea virusurilor se face prin re$licare@ - >un specifice@ fiecare virus provoaca o anumit boal. -9roduc incluzii in celulele parazitare. 9rezenta acestor incluzii nucleare, citoplasmatice, sau concomitent n nucleu i citoplasm, n anumite esuturi, uureaz diagnosticul de laborator al unor viroze deoarece sunt caracteristice. - #iecare virus prezint o structura antigenica specific. Amul i animalele infectate cu un anumit virus produc anticorpi specifici iar imunitatea dobndit este solid i de lung durat. Be'nicile de serologie utilizate n diagnosticul de laborator al virozelor detecteaz aceti anticorpi. - ;irusurile sunt, n general, insensibile la antibioticile uzuale i la unele substane c'imice care distrug bacteriile.
CLASI.ICAREA VIRUSURILOR /I A VIROZELOR

9entru diferenierea principalelor familii, genuri i specii de virusuri trebuie s se in seama de mai multe criterii% acidul nucleic din genomul viral (4&< sau 4?<), mrimea
-

particulei virale, prezena sau absena nveliului viral, numrul de capsomere, comportamentul fa de anumii ageni c'imici i n primul rnd fa de eter, afinitatea pentru o anumit gazd, organ sau aparat anatomic, aspectul clinic al bolii etc. *n interiorul fiecrui grup (gen) subclasificarea speciilor se bazeaz pe diferene antigenice care permit identificarea a numeroase tipuri, n funcie de gazda parazitat virusurile pot fi patogene pentru anumite animale vertebrate sau nevertebrate, virusuri patogene pentru plante i virusuri patogene pentru bacterii (bacteriofagii). ;irusurile patogene pentru om i eventual pentru unele animale sunt obiectul de studiu al ,ir)'ologiei medicale% &intre familiile de virusuri patogene pentru animale, grupate n funcie de compoziia genomului, menionm cteva care produc viroze umane% ,ir)')ri 4&<% 9apovavirus (negi), 4denovirus (adenoviroze), Cerpesvirus('erpesul i zona zoster), 9oxvirus (variola i vaccinia). ,ir)')ri 4?<% 9icornavirus (poliomielita, enteroviroze etc.), Bogavirus(arbovirozele), 4renavirus (c'oriomeningita limfocitar, febrele 'emoragice sudamericane etc.), 0oronavirus (infecii respiratorii), Art'omixovirus (gripa), ?etrovirus (>*&4) etc. (a acestea se mai adaug o nou categorie de ageni infecioi neconvenionali, Prio*ii, de dimensiuni subvirale care produc boli transmisibile degenerative, cu Devoluie lentD, encefalopatii spongiforme subacute (:uru, 0reutzfeld-Eacob, 4lz'eimer). 9rionii denumii anterior protovirine sau virusuri latente sunt o adevrat enigm a biologiei moderne deoarece sunt constituii exclusiv din proteine neavnd n compoziia lor acizi nucleici - suportul ereditar nelipsit pe ntreaga scar biologic. 9rionii sunt de fapt alctuii dintr-o 0$ro#ei*1 i*+ec2ioa'1D i sunt foarte rezisteni la mi)loacele clasice de sterilizare inclusiv la orice procedeu care degradeaz i inactiveaz acizii nucleici (nucleaze, cldur, radiaii ionizante etc.). &up aspectul clinic al bolii, virozele se pot ncadra n dou mari categorii% I*+ec2ii ,iro#ice ge*eraliza#e*n cursul acestor mbolnviri, virusul se rspndete pe cale sanguin n tot organismul i poate determina erupii caracteristice pe piele i mucoase, n acest grup sunt cuprinse% variola, ru)eola rubeola, varicela. I*+ec2ii c) localizare $rimar1 3* a*)mi#e orga*e pentru care virusul respectiv are afinitate. ?spndirea virusurilor se face pe cale sanguin, pe calea nervilor periferici sau pe amndou cile. &in acest grup fac parte% - infecii ale sistemului nervos central% poliomielita, turbarea@ - infecii ale aparatului respirator% gripa, guturaiul@ - infecii localizate pe piele i mucoase% 'erpesul, negii, zona zoster@ - infecii ale ficatului% 'epatita epidemic@ - infecii ale glandelor salivare% parotidita epidemic. !OR.OLOGIA, VIRUSURILOR STRUCTURA /I CO!POZI4IA C5I!IC( A

Virio*ii reprezint unitatea virulent, agentul cauzal al unei viroze, tot aa cum o bacterie reprezint agentul cauzal al unei boli bacteriene. #orma virusurilor este variat. "a a fost determinat cu a)utorul microscopului
8

electronic, n general, corpusculii elementari sau virionii se pot prezenta sub urmtoarele forme% - form sferic sau sferoidal% virusul poliomielitic, virusul gripal@ - form prismatic-patrulater% virusul vaccinai, variolic etc. - form de spermatozoid% bacterofagi@ - form filamentoas sau de bastona% virusurile plantelor (de exemplu, virusul mozaicului tutunului). S#r)c#)ra i*#er*1 a cor$)'c)l)l)i eleme*#ar ,iral (a o particul viral se distinge, n general, o poriune central mai dens, opac la fluxul electronic, care a fost denumit nucleoid' i o poriune extern mai puin dens, sub forma unei capsule denumit capsid( <ucleoidul este format dintr-un acid nucleic (acid ribonucleic au acid dezoxiribonucleic), iar capsid este de natur proteic, n structura capsidei moleculele de protein se grupeaz n capsomere( 4ceasta este sc'ema structurii virusurilor simple, cum sunt% virusul poliomielitic, virusul febrei aftoase etc. ;irusurile mai complexe au, n plus, o membran de natur lipoproteic sau glucidolipoproteic. 4tt acidul nucleic, ct i moleculele de protein din structura capsomerelor, se prezint ntr-un aran)ament strict specific fiecrui virus n parte. Bac#erio+agii Bac#erio+agii, dei pstreaz n linii generale structura virusurilor, au totui o form caracteristic, n general, un fag are un cap i o coad. 0apul de form sferic, alungit sau de prism 'exagonal prezint o poriune central mai dens, alctuit din acid dezoxiribonucleic i capsida format din capsomere. 0oada este format dintr-un cilindru axial rigid nvelit ntrun manon contractil i o plac terminal prin care bacteriofagii se fixeaz pe celula-gazd (bacteria). Com$ozi2ia c6imic1 a ,ir)')rilor *n compoziia c'imic a virusurilor se intalnesc, elemente de baz care sunt aproape nelipsite din oricare celul vie% proteine, acizi nucleici, lipide, ' i d r a t i d e carbon. ;irusurile cele mai simple sunt constituite numai din protein i un acid nucleic. 4stfel, virusul poliomielitic este constituit din proteina si acid ribonucleic, iar bacteriofagii, din protein si acid dezoxiribonucleic. ;irusurile mai complexe, cum este virusul gripal , au genomul viral prote)at de un nveli constituit dintr-o ptur intern proteica i o patura externa lipoproteica. 9roteinele virale fac parte din structura capsidei dar exist i proteine cu rol enzimatic.
CULTIVAREA /I !ODUL DE !ULTIPLICARE A VIRUSURILOR

9entru stabilirea diagnosticului unei viroze sunt necesare izolarea i ide*#i+icarea age*#)l)i $a#oge* n produsele patologice recoltate de la bolnav sau de la cadavru. 0ultivarea lor este posibil dac sunt inoculate ntr-o gazd receptiv reprezentat de%
7

- culturi de celule - oua embrionate - animale de laborator !)l#i$licarea ,ir)')rilor ;irusurile se multiplic ntr-un mod cu totul diferit fa de bacterii. 4ceste microorganisme se autoreproduc folosind mecanismele celulare din interiorul celulei vii, de unde iau 'rana, enzimele i energia necesar multiplicrii. Ad'or"2ia - este faza de adeziune i fixare a particulei virale la 4ceast etap este obligatorie pentru a se produce infecia n condiii naturale. Orice factor care mpiedic adsorbia mpiedic n realitate i infecia. P1#r)*derea - virusului n interiorul celulei-gazd. n celul poate ptrunde virusul n ntregime sau numai acidul nucleic cuplat cu o mic parte din capsul. .aza de ecli$'1 - este denumit astfel, deoarece virusul ptruns n celul se dezintegreaz n acid nucleic i protein i nu poate fi pus n eviden. .aza de m)l#i$licare ac#i,1 - este aceea n care acidul nucleic i, separat, capsida i alte componente ale virusului adult se multiplic pentru ca, n cele din urm, aceste elemente s se cupleze i s formeze particule virale complexe. .aza de eli"erare - ;irusul astfel format poate prsi celula treptat' pe msura formrii sale sau se acumuleaz i produce explozia celulei-gazd, eliberndu-se i infectnd alte celule. !e#ode de c)l#i,are a ,ir)')rilor -unor rezultate optime n diagnosticul de laborator al unei viroze depinde ntr-o mare msur de corectitudinea recoltrii produselor patologice incriminate. Be'nicile de recoltare sunt, n general, similare celor utilizate n diagnosticul bacteriozelor, dar metodele de cultivare ale virusurilor sunt complet diferite.
0F(B*;4?"4 ;*?F>F?*(A? 9" 4<* 4(" &" (4$A?4BA?

4nimalele de laborator utilizate n mod curent n diagnosticul de laborator virusologie sunt% oarecele alb, obolanul, cobaiul, iepurele, 'amsterul, cocoul i maimua.
0F(B*;4?"4 ;*?F>F?*(A? 9" AFG " $?*A<4B"

Hesuturile i lic'idele embrionare constituie medii de cultivare excelente pentru microorganisme. "mbrionul de gin este utilizat cel mai frecvent n acest scop. >e folosesc ou fecundate, proaspete, cu coa)a alb. 9entru dezvoltarea embrionilor, oule sunt plasate n incubatoare speciale cu temperatur reglabil.
,

"xaminarea embrionilor se face la ntuneric, prin transiluminare cu a)utorul ovoscopului. Boate operaiile (crearea de orificii sau de ferestre n coc'ilie, inocularea, nc'iderea orificiilor, recoltarea produselor patologice etc.) sunt efectuate n condiii de perfect sterilitate. *nainte de inoculare oule sunt examinate ovoscopic pentru controlul% viabilitii i al poziiei embrionului, dup care se marc'eaz cu un creion limitele camerei de aer i punctele de inoculare. *nocularea se poate realiza in% - cavitatea alantoidiana - cavitatea amniotica - sacul vitelin I*oc)larea i* 'ac)l ,i#eli* se face pe ou cu embrioni tineri de 7-/ zile,deoarece rezervele nutritive sunt nc importante i, prin urmare, sacul vitelin este destul de mare. C1ile de i*oc)lare i*#ra,e*oa'1 &i i*#racere"ral1 sunt mai dificil de executat, dar i utilizate mai rar. Recol#area di+eri2ilor com$o*e*2i ai o)l)i em"rio*a#% &up un interval de timp de la inoculare, cnd germenii inoculai au a)uns la o dezvoltare optim, lic'idele, membranele i embrionul sunt recoltate separat, n mod steril. (ic'idul alantoidian i, respectiv, lic'idul amniotic sunt recoltate cu pipeta 9asteur i transferate n eprubete sterile. 9entru recoltarea sacului vitelin i a coninutului su, embrionul mpreun cu anexele sale este scos din coa) ntr-o plac 9etri. >acul vitelin este prins cu o pens la nivelul pediculului, dup care coninutul su se scurge ntr-un pa'ar conic. embrana corioalantoidian se recolteaz dup scoaterea embrionului din coa) i dup secionarea pediculului care o leag de acesta. 9rin examinarea leziunilor produse de microbul inoculat, membranele se prind cu o pens i se spal n ser fiziologic steril, dup care sunt depuse n cutii 9etri. "mbrionul este scos ntr-o cutie 9etri i examinat pentru depistarea unor eventuale modificri patologice ale organelor i ale esuturilor.
0F(B*;4?"4 ;*?F>F?*(A? 9" 0F(BF?* &" 0"(F("

4ceast metod se bazeaz% pe faptul c unele celule sau esuturi desprinse dintr-un organism pot supravieui i se pot multiplica dac sunt meninute n mediii de cultur convenabile. 0elulele cultivate n serie pot deveni tulpini celulare (linii celulare) cu caractere particulare bine precizate i care se pot pastra nealterate timp de ani de zile. *n general culturile de celule pot fi de origine uman sau animal provenind din esuturi normale (embrionare sau adulte) sau neoplazice. 9e o perioad de ctva zile sau sptmni pot fi obinute i utilizate culturi de organ care i menin structura original. Be'nica culturilor de esuturi necesit o dotare special a laboratorului de virusologie cu aparatur (balan analitic, agitatoare magnetice, aparat de tripsinizare, centrifugi etc.), reactivi (ap distilat i bidistilat, medii de cultur speciale, tripsin etc.) i sticlrie neutra (flacoane, tuburi, plci, lame, pipete, cilindri gradai etc.). &ticl%ria utilizat n prepararea i pstrarea culturilor celulare trebuie s fie neutr%, termorezistent%, perfect transparent%, cu grosimea uni'orm%, '%r% zg(rieturii etc. n mod
/

obinuit se folosete sticlria de tip 9Irex sau Eena. )ur%*irea, pregtirea i sterilizarea trebuie executate cu toat atenia. &e felul cum se fac aceste operaii depinde ntreaga activitatea din laborator. &intre soluiile utilizate n mod curent pentru culturile de celule menionm soluia Can=s i soluia salin tamponat (9.$.>.) iar dintre medii de cultur, mediul "nders de cretere i mediul "nders de ntreinere etc. Abinerea elementelor celulare necesare cultivrii virusurilor se face prin dispersarea celulelor cu mi)loace mecanice sau c'imice. 9rocedeele mecanice nu desfac bine celulele i nu duc la obinerea unor straturi monocelulare uniforme. &intre procedeele c'imice menionm tripsinizarea, metoda cea mai frecvent folosit. Tri$'i*izarea const n supunerea unor esuturi sau organe la aciunea tripsinei >ub aciunea tripsinei i a agitrii mecanice, celulele se desfac i trec n suspensie >uspensia de celule este centrifugat i splat n soluie Can=s pentru a se ndeprta orice urm de tripsin. 0elulele astfel dispersate sunt numrate i repartizate in recipiente, tuburi, plci sau flacoane, pentru cultivare. "le ader de perete, se multiplic i formeaz un strat monocelular, n acest moment pot fi inoculate diverse produse infecte. 0u a)utorul te'nicii culturilor de celule se poate obine izolarea virusurilor din produsele patologice i identificarea acestora cu a)utorul serurilor de referin, determinarea anticorpilor serici din sngele bolnavilor sau a purttorilor, prepararea unor antigene virale necesare preparrii unor vaccinuri, a antigenelor de diagnostic etc. Be'nica inoculrii culturilor celulare 9entru a putea fi inoculat, orice produs patologic va fi mai nti debarasat de bacterii i, pe ct este posibil, de substanele toxice existente n aceste produse, n acest scop materiile fecale ca de altfel i alte produse patologice (puroi, organe titrurate, urin, spltur nazo-faringian etc.) vor fi tratate astfel% se mo)areaz o cantitate de materii fecale ct un bob de mazre n soluie Can=s. >e centrifug'eaz o or la -111 - 7111 rotJmin. >e recolteaz supernatantul i se neutralizeaz cu o soluie de bicarbonat de sodiu. >e adaug penicilin i streptomicin la fiecare mililitru de supernatant. >e repartizeaz n tuburi i se pune peste noapte la congelator de -.1K0. &up dezg'eare lic'idul se stratific. >e recolteaz cu o pipet stratul superior, limpede, care va fi folosit pentru inoculare. *nocularea se practic astfel % se ndeprteaz mediul nutritiv din tuburile cu culturi de celule. >e introduce apoi n fiecare tub 1,. ml din produsul de cercetat i, dup o or, mediu de ntreinere. &up ce se nsmneaz .-- tuburi din fiecare prob, tuburile sunt introduse n termostat la -/K0. 0oncomitent se incubeaz i .-- tuburi neinoculate, constituind martorul pentru cultura de celule. ultiplicarea virusurilor n culturile de celule este apreciat prin apariia ntre .+ i / zile, a unor fenomene care pot fi uor observate% Apari)ia e*ectului citopatic( 0elulele infectate ncep s degenereze, se rotun)esc, devin mai refringente, nucleul dispare, se desprind de pe pereii tubului i cad n mediul nutritiv. 9rin colorare se pun n eviden i alte detalii morfologice ale celulelor infectate cum sunt incluziile. "fectul citopatic este uor de constatat prin examinarea direct la microscop a culturii de celule. +emadsorb)ia este absorbia 'ematiilor pe celulele infectate cu virusuri
5

'emadsorbante cum sunt virusurile gripale i paragripale. 4cest fenomen este mai precoce dect efectul citopatic i uneori este singurul indicator al multiplicrii virusurilor n celul. Apari)ia hemaglutininelor 'a) a antigenului *i,ator de complement n lic'idul nutritiv n cazul virusurilor gripale, adenovirusuri etc. nhibi)ia metabolismului celular este pus n eviden prin diminuarea sau absena acidifierii mediului de cultur ca n cazul virusului poliomielitic sau prin intensificarea formrii de acid cum se ntmpl n infectarea cu adenovirusuri etc 4ceste modificri de pC sunt uor constatate datorit indicatorului din mediul de cultivare. 4pariia efectelor de mai sus indic prezena unui virus n culturile inoculate. "ste necesar s se precizeze-natura acestui virus. *dentificarea virusurilor pe culturi de celule se face cu a)utorul serurilor de referin. 4ceste seruri specifice se prepar n mod curent pe iepuri i cobai. Bipizarea virusurilor pe culturi de celule este posibil dac se pune n contact, un anumit timp, virusul izolat din produsul patologic cu diferite seruri de referin care conin anticorpi cunoscui. 4cest amestec este apoi inoculat pe o cultur de celule. 0oncomitent, alte tuburi cu culturi celulare sunt inoculate numai cu virus constituind martorul. Flterior toate tuburile sunt examinate zilnic la microscop. 4bsena efectului citopatic la tuburile inoculate cu virus L ser de referin, con)ugat cu prezena acestui efect la martor, arat c exist un fenomen de neutralizare specific de tip antigen-anticorp, identitatea virusului fiind dat de serul de referin care l-a neutralizat. 9unerea n eviden a anticorpilor antivirali dintr-un ser este relativ uoar i se realizeaz prin punerea n contact a serului de cercetat cu diverse tulpini de virus de referin. *nocularea ulterioar a amestecului de culturi celulare i examinarea zilnic a acestor culturi indic, n cazul neutralizrii, prezena n ser a anticorpilor neutraliznd corespunztor virusului de referin.
AC4IUNEA UNOR AGEN4I .IZICI /I C5I!ICI ASUPRA VIRUSURILOR

*n general, n afara organismului, n condiiile obinuite ale mediului ambiant ma)oritatea virusurilor sunt inactive n cteva ore. Varia2iile de #em$era#)r1% 0ldura are o aciune nefavorabil asupra virusurilor. area lor ma)oritate sunt inactivate la ,1K0 n decurs de -1 min. "xist ns i virusuri mai rezistente, cum sunt cele 'epatitice, fapt ce impune o sterilizare corect a seringilor i instrumentarului utilizate n clinica uman pentru a evita transmiterea bolii de la omul bolnav sau purttor la ali indivizi.. Bemperatura sczut are o aciune de conservare asupra virusurilor% congelarea laM -.1K i mai ales la -/1K conserv aceste microorganisme luni i c'iar ani de zile. ;irusurile nu posed forme de rezisten similare sporilor de la bacterii. -scarea rapid poate conserva virulena virusurilor. 0nd uscarea se face lent sel produce de obicei o atenuare a patogenitii acestora. Radia)iile ultraviolete au o aciune nociv asupra virusurilor. 9rin acest procedeu se practic sterilizarea boxelor n care se lucreaz cu inframiocrobi. 0nd expunerea virusurilor la radiaiile ultraviolete este de scurt durat, se poate produce o atenuare a virulenei acestora, putndu-se obine vaccinuri cu o bun imunogenitate. ?adiaiile infraroii nu par s aib vreo aciune asupra virusurilor. -ltrasunetele inactiveaz unele virusuri cum sunt% virusul vaccinai al turbrii
6

poliomielitei etc. Varia)iile p+( pC-ul optim pentru conservarea virusurilor este /,.. *n general virusurile rezist la pC-ul situat ntre 7 i 6. 4ciditatea sau alcalinitatea crei depete aceste limite inactiveaz i altereaz corpusculii virali. .licerina are o aciune de distrugere a bacteriilor i a unor-virusuri (psitacoz,ornitoz). Botui ma)oritatea virusurilor (poliomielitic, rabic, vaccinaletc.) pot fi pstrate n soluie de glicerina 71N timp de mai muli ani. *n cursul conservrii, patogenitatea virusurilor diminueaz, dar capacitatea antigenic se pstreaz. "terul inactiveaz i distruge virusurile care au n constituia lor lipide (gripal, 'erpetic etc.) pe care le dizolv. 4lte virusuri (poliomielitic, etc.) sunt ns rezistente. &loro*ormul' dezo,icolatul de sodiu inactiveaz virusul gripal dar nu are aciune asupra enterovirusurilor. %ila /i saponina inactiveaz unele virusuri ('erpetic, vaccinal, gripal) dar nu acioneaz asupra altora (virusul poliomielitic). 0punul obi/nuit /i detergen)ii au n general o aciune puternic de inactivare i distrugere a virusurilor. *onii metalelor grele (de exemplu 4gLL) inactiveaz virusul rabic, poliomielitic etc. fr a le altera capacitatea imunogen. >-a ncercat astfel s se obin vaccinul antirabic cu o nalt putere imunogen. 0oloranii vitali (albastru de toluidin, rou neutru etc.) inactiveaz virusurile prin combinare cu acidul nucleic. 4ntisepticele. >ubstane oxidante (apa oxigenat, permanganatul de potasiu, 'ipocloriii) au o puternic aciune virulicid. #ormolul i fenolul, n comparaie cu activitatea bactericid a substanelor oxidante, acioneaz i ele asupra virusurilor, )ar mai lent i ntr-o msur mai redus. #ormolul este folosit la prepararea vaccinurilor inactivate. >ulfamidele i antibioticele nu acioneaz asupra virusurilor. #ac excepie unele virusuri mari (ornitoz) care sunt sensibile la tetraciclin. *<B"?#"?"<HG. *<B"?#"?A<* "xistena fenomenului de interferen a fost demonstrat att experimental ct i n natur. 9rin interferen se nelege fenomenul prin care un virus de suprainfecie este mpiedicat s ptrund sau s se multiplice ntr-o celula care este de)a infectata cu alt virus ;irusul impiedicatpoart numele de virus exclus in timp ce virusul infectat existent se numeste virus interferent. *n fenomenul de interferen virusul iniial modific receptorii celulei gazd saucile metabolice care devin astfel inaccesibile virusului urmtor. &e asemenea primul virus stimuleaza celula infectata sa sintetizeze interferoni care impiedica replicarea celui de-al doilea virus. *nterferonii constituie o clasa speciala de proteine antivirale, netoxice, acidostabile (p' .,1) sensibile la tripsina, termorezistente (71-/1 grade) i care nu sedimenteaz la numrul de turaii al ultracentrifugarii la care se depun particulele virale. "xist dou tipuri de interferoni, diferii din punct de vedere fzico-c'imic, i imunologic% interferonul standard de tip *, cito=ina, sintetiate de celule altele decat leucocitele si interferon leucocitar, de tip **, limfo=ina, sintetizat de limfocitele B imune. Hinnd cont de particularitile fizico-c'imice i biologice ale virusurilor, n
+1

diagnosticul de laborator al virozelor se folosesc metode proprii specifice, adesea complet diferit de cele utilizate n diagnosticul bacteriozelor. VIRUSOLOGIE SPECIAL(
VIRUSURILE GRIPALE

Gri$a este o boal infectioas acuta caracterizat clinic prin manifestri severe aleaparatului respirator si aleorganismului in general si epidemiologic printr-o contagiozitate mare cu producerea de valuri epidemice care periodic, la intervale de .1-81 ani, se extind pe ntreg globul sub form de pandemii. +ripa este produs de virusul gripal( Ixovirus influenzae) cu genomul constituit din 4?<, facand parte di* ge*)l I*+l)e*za-,ir)', +amilia 1rthom2,oviridae( ;irionul gri$al are o form sferic, uneori filamentoas, cu diametrul de aprox. +11 milimicroniJnm. (a suprafata se gsesc mici proeminene flamentoase alctuite din glicoproteine care constituiesc hemaglutinina i respectiv neuraminidaza' ambeleavand rol in activitatea biologica a virusului. 4cestea sunt implantate ntr-un nveli lipidic al particulei virale care la rndul su este plasat pe o matrice proteic. *n interiorul acesteia se afl nucleocapsida constituit din nucleoprotein conectat la 5 fragmente de ,-.. 4ntigenul nucleocapsidic confer virusului gripal specificitate de tip (4, $, 0). 5emagl)#i*i*a asigur absorbia virusului pe 'ematii i pe celulele ciliate a aparatului respirator. 4glutinarea se produce prin interaciunea dintre 'emaglutinina i receptorii specifici de pe 'ematii. #enomenul este mpiedicat de anticorpii specifici. Ne)rami*idaza este o enzim care permite eliberarea particulelor virale din celule, )ucnd astfel un rol important n gradul de infeciozitate al tulpinii respective. Cemaglutinina i neuraminidaza sunt glicoproteine cu specificitate antigenica ,ele conferind virusurilor gripale specificitate de subtip i de variant. 4stzi sunt cunoscute - tipuri de virul gripal - 4, $ i 0 - care difer ntre ele prin structura nucleoproteinei interne i a antigenelor proteice de sprafa. n tipul de ,ir)' gri$ai 4 se pot ntlni - subtipuri de 'emaglutinina (Ci, C ., C-) i dou subtipuri de neuraminidaza (<+, <.), n diverse combinaii. 4ceast complexitate a structuri antigenice poate explica apariia unor variaii antigenice ma)ore la virusul gripal de tip 4 (recombinri genetice, mutaii etc.), care, surprinznd populaia fr o imunitate corespunztoare, a provocat marile pandemii cunoscute. Vir)')l gri$al de #i$ B are o structur mai unitar. (a aceasta nu apar dect variaii antigenice minore flr implicaii epidemiologice importante. Vir)')l gri$al #i$ C nu prezint variaii antigenice. #iecare tulpin de virus gripal este co/i'icat% ast'el: - tipul antigenic de ribonucleoprotein (4, $,0), - ara sau localitatea n care a fost izolat@ - numrul de ordine al tulpinii, anul n care a fost izolat pentru prima dat i, n paranteza, simbolurile structurii antigenice ale subtipului de 'emaglutinin i ale subtipului de neuraminidaz. &e exemplu, marea pandemie de grip asiatic din +67/-+675 care a afectat +J- din populaia globului a fost provocat de tulpina de virus gripal 4lJ>ingaporeJlJ7/(C.<.).
++

;irusul gripal poate fi conservat timp de cteva sptmni la 1-L8K0. 9uterea sa infecioas este distrus prin nclzire timp de cteva minute la 7,K0, prin radiaii cu F.;. sau tratament cu eter, formol, fenol. Cemaglutinina i antigenele fixatoare de complement sunt mai rezistente la agenii fizici i c'imici dect particula viral. Pa#oge*ie% ;irusul gripal ptrunde n organism prin intermediul aerosolilor i afecteaz mucoasa cilor respiratorii. <euraminidaza scade vscozitatea stratului mucos expunnd astfel receptorii de la suprafata celulelor la patrunderea virusului gripal care produce leziuni distructive urmate de descuamarea celulelor ciliate i edem submucos. 0and procesul afecteaz i parenc'imul pulmonar, apar leziuni de tip interstiial. >tarea toxic general (febr, astenie, dureri musculare) insoteste de regula sindromul viral, dar viremia apare in cazul cand organismul este complet lipsit de aprare. &ecesele i cazurile grave se intlnesc in special la copii mici si la batranii cu afeciuni pulmonare sau cardiovasculare cronice. Fnele animale de laborator (di'or, oarece) sunt sensibile la infecia gripal dar, in practic, cultivarea virusului se face pe oul de gin embrionat prin inoculare n cavitatea amniotic. ;irusul nu produce decat efecte citopatice specifice i nespecifice i de aceea detectarea sa se face prin testele de 'amaglutinare, 'emadsorbie sau imunofluorescen. *dentificarea specific a virusului gripal poate fi determinat cu antiseruri specifice prin testul de 'amaglutinoin'ibare. &iagnosticul rapi/ al infeciei gripale se poate face prin detectarea virusurilor cu a)utorul testului de imunofluorescen n celulele epiteliale ale tractului respirator sau pri detectarea acestora in secretii prin testul "(*>4 sau prin determinarea fluorometric a neuraminidazei in aceste secretii. E$idemiologia gri$ei% Bransmiterea gripei de la un om la altul se realizeaz lirect prin picturi din secreia nazofaringian i, mai rar, indirect prin intermediul obiectelor proaspt contaminate cu secreii infectante. 0ontagiozitatea este mare, transmiterea agentului patogen facndu-se rapid, mai ales n colectiviti, n numai citeva sptmni gripa se poate propaga n numeroase ri i continente. ?eceptivitatea fa de grip este general putnd afecta toate grupele de vrst. Im)*i#a#ea n grip este specific pentru tipul de virus gripal care a produs-o. n convalescen apar n snge anticorpi specifici fa de antigenul nucleocapsidic i a de antigenele de nveli ale virusului, anti-'emaglutin i anti-neuraminidaz. ?ezistena fa de boal este dat, n principal de anticorpii fa de 'emaglutinin care au capacitatea de a neutraliza virusul gripal. Pro+ila7ia '$eci+ic1 se poate realiza prin vaccinarea antigripal cu vaccinuri integrale inactivate (mono sau polivalente) sau preparate numai din subuniti ale particulei virale ('emaglutinin, neuraminidaz), sau cu vaccinuri cu virus viu atenuat. 0a msuri generale n caz de epidemie menionm% izolarea bolnavilor la domiciliu sau n spital pe durata bolii acute@ limitarea circulaiei persoanelor expuse@ educaie sanitar etc. &e asemenea orice apariie epidemic a bolii se anun i pe plan internaional la A > iar tulpinile izolate se trimit la 0entrele naionale i internaionale@ se instituie supraveg'erea mersului epidemiei prin examene serologice de mas i se prepar vaccinuri antigripale corespunztoare.
+.

ENTEROVIRUSURILE
0e este poliomielitaO 9oliomielita este o boala infecto-contagioasa sistemica ce afecteaza primordial sistemul nervos central si determina uneori paralizii. #recventa manifestarilor severe este de + caz de paralizie la .11 de infectii subclinice " cauzata de trei tipuri de poliovirusuri. 9oliovirusul este un virus cunoscut mai ales prin faptul ca distruge sistemul nervos, cauzind paralizie. 0u toate acestea, ma)oritatea persoanelor infectate cu acest virus nu au simptome, iar la ceilalti acestea sunt foarte slabe. $oala apare datorita infectiei cu virusul poliomielitei. 0um se transmite infectia cu virusul poliomieliteiO Bransmiterea poliovirusului survine cel mai adesea prin traseul oral-anal, datorita negli)arii spalarii miinilor sau consumului de apa si mincare contaminata.9ersoanele infectate pot sa continua excretii cu virusi timp de citeva saptamini. 9erioada de incubatie este de / -+8 zile. 0are sunt simptomele poliomielitei O a)oritatea persoanelor (61-67N) nu au deloc simptome. 9oliomielita prezinta o evolutie usoara si scurta a bolii si are urmatoarele simptome% - febra (peste -6,710) - o stare generala proasta - lipsa poftei de mincare - constipatie - voma - dureri abdominale - dureri in git P forme de poliomelita 0oliomielita nonparalitica.>imptomele ei sint aceleasi ca ale poliomielitei abortive, dar durerile ep, voma poate fi mai accentuata. &e asemenea, individul se poate simti rau citeva zile, dupa care starea lui pare ca se imbunatateste, pentru ca apoi sa se simta rau iarasi si sa aiba urmatoarele simptome% Q dureri ale musc'ilor gitului, coloanei, bratelor si ale picioarelor Q intepeneala la ceafa si de-a lungul coloanei vertebrale. 0oliomielita paralitica. >imptomele sale sunt aceleasi cu cele ale poliomielitei nonparalitice si abortive, cu diferenta ca mai pot interveni urmatoarele% Q constipatie severa Q tuse slaba Q epuizarea musc'ilor Q piele inrosita sau patata Q respiratie ingreunata Q voce ragusita Q dificultati la ing'itire Q paralizia vezicii urinare Q paralizia musc'ilor Q slabirea tuturor musc'ilor. 0are este tratamentul poliomielitei O 9oliomielita se poate preveni, dar nu exista vindecare pentru persoanele infectate. 9rin tratament simptomele pot fi ameliorate, iar starea imbunatatita. >e recomanda% - odi'na la pat pana cand scade febra - dieta adecvata - exercitiu fizic minim - aplicarea de surse de caldura pentru durerile musculare. 0e trebuie facut pentru a preveni imbolnavirea O - igiena (spalarea mainilor) - imunizare impotriva virusului, prin vaccinare "xista . versiuni ale vaccinului poliomielitic care poate fi administrat. 0oliovaccinul 1nactivat (*9;) se administreaza prin in)ectii.4dministrarea acestuia nu cauzeaza poliomielita si poate fi folosit de indivizii care au sistemul imun slabit. 0oliovaccinul 2ral (A9;) se administreaza pe gura.

VIRUSURILE POLIO!IELITEI

9oliomielita este o boal infecioas acut i transmisibil provocat de virusul poliomielitic. <umai un procenta) foarte redus, sub +N din indivizii infectai cu virusul
+-

poliomielitic fac boala clinic manifestat prin paralizii provocate de distrugerea unor neuroni motori centrali. Vir)')l $oliomieli#ic face parte din familia 0icornarivi/ae, genul 3nterovirus. "ste un virus 4?<, de dimensiuni foarte mici (.5 milimicroni), cu o capsid format din ,1 capsomere. &eoarece nu re lipide in capsida sa, virusul poliomielitic ca i alte enterovirusuri, este rezistent le eter,etanol si alti detergeni. "ste sensibil la F.;., formol i cloramina. ;irusul poliomielitic are trei tipuri% l, ., -. 4cestea sunt antigenic distincte. ;irusul poliomielitic este patogen pentru om i maimue. Bipul . este patogen i pentru oarecele nou-nascut.Boate cele - tipuri de virus poliomielitic pot fi cultivate pe culturi celulare (rinic'i de maimuta,Ce(aetc.) producand efecte citopatice caracteristice ce pot fi neutraliate cu seruri immune specifice de tip. Pa#oge*i#a#e% ;irusul ptrunde n organism pe cale oral prin mucoasa orofaringian i a tractului respirator superior. 4ici, probabil n celulele sistemului reticuloendotelial,se produce prima multiplicare dup care prin intermediul secreiilor orale ptrunde n tubul digestiv. &in stomac trece nealterat, nefiind afectat de aciditatea gastrica,in intestinul subtire unde urmeaza o noua faza de multiplicare. a)oritatea cazurilor se opresc n aceast faz clinic inaparent. 0nd nsa bariera intestinal este depit se produce stadiul de viremie. *n acest stadiu virusul poliomelitic poate fi neutralizat de anticorpii specifici circulani i evoluia bolii este blocata sau dimpotriv virusul poate invada sistemul nervos central si apare boala clinica. *n sistemul nervos cerrtral, virusul se multiplica in celulele nervoase in special n neuronii motori pe care i distruge. *n funcie de numrul neuronilor afectai i de localizarea acestora se produc pareze sau paralizii ce pot fi uneori urmate i de contracturi spastice. ;irusul poliomielitic produce efecte citopatice caracteristice. 9entru ca virusul poliomielitic s fie identificat i tipizat se practic neutralizarea specific a acestor efecte citopatice cu seruri antipoliomielitice monospecifice de tip l, . i -. 0a teste serologice se folosesc ?.#.0. i testul de neutralizare. 9entru aceste este se recolteaz seruri-perec'i, la nceputul bolii i dup .-- sptmni. &iagnosticul se consider pozitiv cnd titrul anticorpilor neutralizai sau fixatori de complement cresc de cel puin 8 ori de la o prob la alta. E$idemiologie% 9oliomelita este rspndit pe ntreg globul. ?ezervorul de virus este omul bolnav sau purttorii sntoi de virus. 4gentul patogen se transmite pe cale focal-orala sau pe cale aerogena prin contact direct interuman sau indirect prin intermediul alimentelor,apei si obiectelor contaminate, a mutelor etc. *munitatea dobndit este solid i de lung durata. Pro+ila7ia "olii se face prin mi)loace nespecifice ce se impun n cazul bolilor cu poart de intrare digestiv sau aeriana, precum i prin mi)loace specifice-vaccinul poliomelitic trivalent inactivat prin formol administrat parenteral sau vaccin cu virus viu atenuat administrabil pe cale oral.
VIRUSURILE 5EPATITICE

Cepatitele virale acute sunt boli specific umane ce se manifest prin fenomene general infecioase digestive i 'epatice, nsoite sau nu de icter. "le sunt provocate din cte se cunoate pn n prezent de cel puin cinci virusuri 'epatotrope, patogene pentru
+8

om% ;C4, ;C$, ;C0, ;C& i ;C". Vir)')l 6e$a#i#ic 4 (;C4) este un virus 4?< de dimensiuni mici (./ milimicroni), sferic i face parte din familia 0icornaviri/ae, genul 3nterovirus. 9rincipalul su antigen este 4g C4 iar anticorpii corespunztori sunt anti-C4, *g! i *g . Cepatita viral 4 este n general o boal uoar, fr manifestri extra'epatice i adeseori anticteric i asimptomatic. ?ezervorul de virus 4 este constituit din bolnavi cu icter sau asimptomatici. 4gentul patogen este excretat prin fecale iar transmiterea se face aproape exclusiv pe fecal-oral, prin contact direct sau indirect prin intermediul alimentelor sau a apei contaminate. ?eceptivitate la boal este general, iar imunitate specific este solid i durabil. 9rofilaxia bolii se face prin izolarea bolnavilor i controlul contraciilor, educaie sanitar, protecia apei i alimentelor, controlul igienico-sanitar al colectivitilor i localitilor. 9rofilaxia specific se poate face, pe cazuri individuale, cu gammaglobulin normal. Vir)')l 6e$a#i#ic B (;C$) este un virus 4&< de form sferic, cu diametrul de 8. milimicroni i face parte din familia 4epa/naviri/ae, genul 4epa/navirus. 9rincipalele sale antigene sunt% 4gC$c (antigenul central al ;C$) i 4g C$e (antigen legat de antigenul central). 4g C$s constituie nveliul extern al virusului Cepatitei $ i are o structur complex lipoglicoproteic. 4g C$s apare n sngele bolnavilor nainte de debutul clinic al 'epatitei astfel c depistarea sa servete la diagnosticarea bolii. 4nticorpii anti 4g Cbs apar n convalescen i prezena lor semnific vindecarea bolii. 0omponenta central (nucleocapsida virionului) este alctuit din capsid, 4&<polimeraz i genomul viral. 0apsid, compus din +51 capsomere conine un polipeptid i formeaz antigenul central al virusului 'epatitic (4gC$c). "l este decelat n celulele 'epatice dar este absent n snge. 4nticorpii anti-4g C$c sunt anticorpi specifici *g i prezena lor indic o infecie sigur. "i dispar odat cu vindecarea bolii. 4ntigenul Cbe este un polipeptid solubil care apare n sngele bolnavilor de timpuriu, odat cu 4g C$s. 0nd evoluia bolii este favorabil, dup o lun de la apariia icterului, apar i anticorpi anti C$c. !enomul ;C$ este componenta esenial a nucleocapsidei. "l const dintr-un 4&< circular, parial bicatenar. Vir)')l 6e$a#i#ic C (;C0) este virusul posttransfuzional non 4, non $ care se transmite prin snge i derivate de snge. 4nticorpii corespunztori anti 4gC0 apar in convalescen sau n 'epatita cronic. Vir)')l 6e$a#i#ic Del#a 8V5D9 - agentul etiologic al 'epatitei virale delta, apare ca o suprainfecie la bolnavii cu 'epatit viral $, agravnd mersul bolii. "xistena acestui tip de infecie condiionat se explic prin faptul c virusul delta este un virus sefectiv care nu se poate replica dect n prezena virusului $. 4nticorpii anti-&elta sunt anticorpi *g i *g! i pot f depistai ca de altfel i antigenul prin teste serologice specifice. Vir)')l 6e$a#i#ic E 8V5E9 este virusul 'epatitic non 4, non $, transmis pe cale enteral. 4pariia anticorpilor anti-;C" denot instalarea unei imuniti mpotriva 'epatitei ". *n diagnosticul orientativ al 'epatitelor virale de un real folos sunt datele epidemiologice, datele clinice i mai ales rezultatele unor teste nespecifice
+7

'ematologice (leucograma, ;>C) sau bioc'imice (B!9 - transaminaza glutamicpiruvic, B!A - transaminaza glutamicoxalacetic, fosfataza alcalin, testele de disproteinemie etc.). &iagnosticul de certitudine al acestor afeciuni nu poate fi obinut dect dup efectuarea unor examene de laborator care au ca obiectiv identificarea antigenelor virale specifice i a anticorpilor corespunztori n diverse produse patologice recoltate de la bolnavi(snge, fecale, bil, urin etc.). "xist mai multe probe de laborator pentru acest scop dar, n prezent, sunt preferate testele ?*4 (radioimunologic) i "(+>4 ("nzimologic) pentru specificitate i rapiditate. E$idemiologie% 9rincipalul rezervor de virus este omul bolnav i purttorii cronici i asimptomatici care, n unele regiuni reprezint ntre +1-.1N din populaie. 9rincipalele ci de transmitere a agentului patogen sunt calea oral (;C4 i ;C"), n special prin intermediul alimentelor i a apei contaminate, i calea parenteral (;C$, ;C0 i ;C&), prin transfuzii de snge sau derivate de snge contaminat, utilizarea unor seringi nesterilizate sau incorect sterilizate, folosirea instrumentarului stomatologic sau c'irurgical la mai muli pacieni fr sterilizare etc. ?eceptivitatea la boal este general iar imunitate dobndit fa de un anumit tip de virus 'epatitic este solid i durabil. Pro+ila7ie% &epistarea precoce a bolnavilor i izolarea- lor precum i o evident corect a contacilor i a purttorilor de virus cu aplicarea unor msuri adecvate constituie obiective importante n combaterea 'epatitei virale. 9revenirea transmiterii virusurilor 'epatitice prin inoculare se face prin controlul corect al sngelui destinat transfuziilor, folosirea unor seringi de unic ntrebuinare i a instrumentarului stomatologic de investigare sau c'irurgical corect sterilizate. 9revenirea transmiterii virusurilor pe cale oral se face n primul rnd prin luarea unor msuri de ordin igienic pentru protecia alimentelor i a apei potabile dar i msuri generale de educaie sanitar i igien individual. Coci $a#oge*i STREPTOCOCUL 8STREPTOCOCCUS SP%9 >treptococul face parte din familia S#re$#ococcaceae, genul S#re$#ococc)', i cuprinde mai multe specii, unele patogene, altele saproflte. 5a"i#a#% #oarte rspndit n natur, este ntlnit pe tegumente i n cavitile naturale ale omului i ale animalelor. Carac#ere mor+o#i*c#oriale% !ermenii sunt sferici sau uor ovalari. >unt dispui uneori n diplo, ns mai frecvent n lanuri a cror lungime este n funcie de specie. >unt nesporulai, imobili, !ram-pozitivi. *n condiii defavorabile de mediu i n culturile vec'i i pot pierde afinitatea pentru coloraia !ram. Carac#ere de c)l#)r1% >unt germeni care se dezvolt greu pe medii uzuale. 9e gelozsnge coloniile sunt mici,opace. 0lasificarea streptococilor, dup modul cum se comport pe mediu cu snge, n patru categorii% R streptocolii beta-'emolitici, care produc o zon de 'emoliz total, bine delimitat@ R streptococii alfa-'emolitici sau viridans, care prezint o zon de 'emoliz
+,

verzuie@ R streptococii alfa-prim-'emolitici, care produc o zon de 'emoliz incomplet, unele 'ematii rmnnd intacte@ R streptococii gamma, care sunt ne'emolitici i, de cele mai multe ori, de origine animal. Carac#ere "ioc6imice &i de me#a"oli'm% >treptococii sunt n general aerobi, dar exist i tulpini anaerobe. Rezi'#e*21% *ndiferent de specie, streptococii sunt distrui la ,1K0 n ,1 min. 4pa oxigenat, sublimatul, fenolul, tinctura de iod, ca i unii detergeni omoar streptococii destul de repede. Boate speciile, cu excepia enterococului, sunt sensibile la sulfamide. >treptococul beta'emolitic este foarte sensibil la penicilin. S#r)c#)ra a*#ige*ic1% 9e baza unei fraciuni specifice - un poliza'arid -streptococii se mpart n +/ grupe, notate de la 4 la > (lipsesc * i E), grupe care pot fi identificate cu a)utorul unei reacii de precipitare. >treptococii patogeni pentru om fac parte din grupa 4. Carac#ere de $a#oge*i#a#e% >treptococii care prezint capacitatea patogen cea mai marcat sunt cei piogeni. 9atogenitatea lor este conferit de virulen i toxigenez. >treptococii elaboreaz multipli factori toxici. *n acest cadru trebuie amintit toxina eritrogen, numit i toxina scarlatinoas sau toxina &ic=, care, inoculat intradermic la indivizi sensibili, provoac apariia erupiei cutanate caracteristice din scarlatina. Fn alt factor toxic care trebuie reinut este streptolizina A, factor care manifesta aciune litic asupra 'ematiilor. >treptolizina A este antigenic, antistreptolizinele A putnd fi puse n eviden n diferite afeciuni streptococice. Boala la om% >treptococii determin numeroase i foarte variate afeciuni% impetigo, erizipel, adenite, angine (de ex. cea scarlatinoasa), faringite, sinuzite, pleurezii, bron'opneumonii, peritonite, pericardite, endocardite, artrite, abcese, flegmoane, flebite, infecii urinare, septicemii. Tra#ame*#)l, n afar de antibiotice i c'imioterapice, se ntrebuineaz vaccinoterapia sau seroterapia cu ser antitoxic. *n cazul streptococilor 'emolitici din grupul 4, penicilina va fi suficient. Im)*i#a#ea% *munitatea antistreptococic este de natur antimicrobian i antitoxic. 0ea antimicrobian este specific de tip. &atorit faptului c sunt mai multe tipuri de streptococi, se explic posibilitatea ca indivizii s fac repetate infecii streptococice. *munitatea antitoxic este durabil, fapt demonstrat de observaia c 67N dintre scarlatinoi nu fac boala dect o dat. 4ceast imunitate se poate cpta i natural, prin contacte repetate cu cantiti mici de germeni, sau artificial, prin administrare de anatoxin. E$idemiologie% "pidemiologia infeciilor cu streptococi vizeaz n primul rnd scarlatin i angina streptococic, boli frecvent ntlnite n regiunile temperate ale globului, unde afecteaz n special copiii. 4mbele afeciuni sunt ntlnite n numr redus n tot timpul anului, dar frecvena mare este n sezonul rece, cnd se creeaz condiii favorizante, i mai ales n colectiviti. >ursa de infecie este reprezentat de% R bolnavii de scarlatin tipic, ce sunt infecioi nc din perioada de incubaie, <u trebuie negli)ai convalescenii cu complicaii% rinite, otite, adenite supurate, care prin numrul mare de streptococi, eliminai aproape n cultur pur, reprezintimportante surse de infecie@ R bolnavii cu amigdalite i faringite streptococice al cror numr n mediul epidemic este foarte mare@
+/

R .1N@

purttorii sntoi i cei cu infecii inaparente, al cror procent variaz ntre 7i

"pidemiile de scarlatin apar n valuri, la intervale cam de / ani, interval explicat de creterea n aceast perioad a numrului de copii receptivi. PNEU!OCOCUL 8STREPTOCOCCUS PNEU!ONIAE9 9neumocoeul este considerat n prezent o specie a genului >trptococcus, cu semnificaie patogenic pentru om. 5a"i#a#% 9neumocoeul populeaz aproape constant cile respiratorii superioare ale omului i ale animalelor, pentru care germenul are un tropism deosebit. "l face parte din flora saprofit normal a mucoasei tractusului respirator superior, .1N pn la /1N dintre persoanele normale putnd fi purttori nazofaringieni temporari sau permaneni de pneumococ. n anumite condiii prielnice el i poate exalta virulena, devenind patogen i fiind capabil s provoace infecii acute i, mai rar, cronice, ale mucoaselor respiratorii i ale seroaselor umane. 4nimalele purttoare de pneumococ sunt% cinii, pisicile, caii, vieii, cobaii, obolanii i maimuele. Carac#ere mor+ologice &i #i*c#oriale% n produsele patologice i n culturile proaspt izolate din infecii, pneumococii au o form caracteristic de coci ovalari, lanceolai (n form de flacr de lumnare), sunt dispui caracteristic n diplo- sau n lanuri scurte, privindu-se prin capetele mai bombate. >unt !ram-pozitivi, nesporulai, iar variantele virulente posed capsul. #ormele D?D (roug') de pneumococi sunt degradate, nu posed capsul, sunt avirulente, frecvent ntlnite pe mucoasele respiratorii i, uneori, pierd proprietatea de a reine violetul de genian, aprnd colorai n rou-violaceu. 0apsula nu se coloreaz prin coloraiile obinuite i se prezint ca un 'alou alb refringent n )urul cocilor colorai. n culturile de laborator, forma pneumococilor este mai puin tipic, de coci mai rotun)ii, cu tendina de aezare n lanuri (relativ scurte), iar capsula mai puin evident. Carac#ere de c)l#)r1% 9e medii simple, pneumococii se dezvolt foarte greu sau deloc. &at fiind c au cerine nutritive complexe cultivarea se obine pe medii bogate care conin anumii aminoacizi, factori de cretere i glucoza ca surs principal de energie. 9neumococii cresc bine pe medii mbogite cu snge de cal (sau de berbec), cu ser sau cu lic'id de ascit. Bemperatura optim de dezvoltare este de -/K0, iar pC-ul optim al mediilor /,,-/,5. *n medii lic'ide de tipul bulionului pneumococii cresc abundent i tulbur uniform mediul cu formare de depozit. Carac#ere "ioc6imice &i de me#a"oli'm% 9neumococii sunt microbi aerobi, facultativ anaerobi. 9neumococii, ca i streptococii viridans, elaboreaz o enzim cu aciune 'emolitic de tip a (viridans). Rezi'#e*2a la age*2i +izici, c6imici &i "iologici% 9neumococii sunt puin rezisteni la aciunea luminii, a uscciunii i a frigului. !ermenii mor n +1 min la 7.K0. >unt foarte sensibili la toate antisepticele. 9neumococii sunt sensibili la aciunea sulfamidelor, a penicilinei i a ma)oritii antibioticelor cu spectru larg de aciune. S#r)c#)ra a*#ige*ic1% &intre numeroasele antigene descrise la pneumococi, poliza'aridul capsular sau substana solubil specific (>>>) este cel mai important antigen, care confer specificitatea serologic i virulena pneumococilor. n baza acestor antigene capsulare au fost descrise iniial tipurile clasice de pneumococ *, ** i *l*i grupul *; 'eterogen, iar astzi numrul serotipurilor a a)uns la peste 51. 0u a)utorul serurilor
+5

antipneumococice specifice de tip, germenii sunt identificai prin reacii de aglutinare i mai ales prin reacia de umflare a capsulei (fenomemil <eufeld). Carac#ere de $a#oge*i#a#e% 9neumococii sunt bacterii tipic virulente n prezena capsulei care in'ib fagocitoza@ germenii mai elaboreaz enzime ('ialuronidaza) care le asigur invazivitatea dar nu produc toxine propriu-zise. *n mod obinuit, pneumococul se comport ca un microorganism condiionat patogen i devine patogen numai n anumite condiii favorizante, morbiditatea prin infecii pneumococice fiind mai mare la copii i btrni. 9neumococii particip frecvent ca bacterii asociate n infecii respiratorii mixte acute i cronice, ca% tra'eobronitele cronice bron'opneumoniile, abcesele pulmonare. *nfeciile pneumococice apar, de obicei, dup afeciuni care scad rezistena normal a mucoaselor cilor respiratorii, dup boli ca% virozele respiratorii, ru)eola, tuberculoza etc. pneumococul este principalul agent etiologic al pneumoniei acute care afecteaz, mai ales, adulii. "l mai poate produce bron'opneumonii, otite, mastoidite, sinuzite, pleurezii, meningite etc., n special la copii. Im)*i#a#ea, fie dobndit prin boal, fie prin starea de purttor rinofaringian, fie prin vaccinare este specific de tip i se datorete anticorpilor anti->>>@ imunitatea se traduce prin prezena n snge a precipitinelor, a aglutininelor specifice care favorizeaz fagocitoza germenilor. Tra#ame*#)l% 9neumococii sunt sensibili la ma)oritatea sulfamidelor i a antibioticelor, nainte de era antibioticelor, n infeciile pneumococice se aplica tratamentul cu ser antipneumococic. Flterior, tratamentul s-a fcut cu sulfamide i ser specific, apoi cu antibiotice, mai ales cu penicilin. 4stzi, la nevoie, n cazurile grave, cnd apar rezistene la sulfamide i antibiotice, se recurge la asociaii de antibiotice, la seroterapie i vaccinoterapie. E$idemiologie% 9neumoniile bacteriene sunt produse, n proporie de aproximativ 8J7, de ctre pneumococ. n cursul vieii, peste )umtate din populaia uman este la un moment dat purttoare de pneumococi viruleni. Bransmiterea germenilor se face pe cale respiratorie. $oala este endemic i ea se declaneaz cnd rezistena natural a individului scade i apar condiii favorizante pentru dezvoltarea pneumococului. #actorii favoriznd sunt constituii de bolile infecioase provocate de ali ageni patogeni, n special de virusuri, in'alarea unor gaze iritante ccare lezeaz mucoasa respiratorie, intoxicaia alcoolic care diminueaz fagocitoza i reflexul de tuse, malnutriia i debilitatea general. 9opulaia receptiv poate fi prote)at prin imunizare cu un vaccin preparat din poliza'aridele specifice, dar valoarea practic a vaccinrii este redus. 9revenirea bolii se poate face mai degrab prin combaterea i evitarea factorilor predispozani, mai ales pentru copii i btrni.

COCII GRA!-NEGATIVI 8GENUL NEISSERIA9

eningococul i gonococul sunt cele dou specii de <eisseria strict pentru om. n afara acestora, unele specii de <eisseria considerate saprofite pot produce ocazional la om infecii cu caracter sporadic. !ENINGOCOCUL 8NEISSEERIA !ENINGITIDIS9
+6

9rincipala boal produs de meningococ este meningita cerebrospinal meningococic ( 0> ). 5a"i#a#% !ermenul nu este ntlnit n natur n stare liber. "l se gsete numai la omul bolnav i n secreiile nazofaringiene ale persoanelor purttoare de meningococ. Carac#erele mor+ologice &i #i*c#oriale% eningococii sunt coci !ram-negativi, sferici, ovalari, imobili, nesporulai care, n special n produsele patologice, se prezint sub forma caracteristic de diplococi cu aspect de boabe de cafea care se privesc prin feele lor turtite. Carac#ere de c)l#)r1 eningococul nu crete pe medii nutritive simple (bulion, geloz)@ pentru a se dezvolta are nevoie are nevoie de lic'ide organice cu coninut bogate n proteine ca% sngele, serul, lic'idul de ascit, n medii lic'ide mbogite crete puin. 9e geloz-snge, geloz-ascit, geloz-ser produce, dup .1-.8 ' de incubare la -/K0, colonii de tip D>D (smoot') cu margini regulate, !ermenul crete foarte bine pe mediul ueller-Cinton gelozat. Carac#ere "ioc6imice &i de me#a"oli'm% .eisseria meningiti/is este un germene aerob, care nu se cultiv dect la o temperatur optim (-7--5K0) i la un pC optim (/,.-/,8). Rezi'#e*2a la age*2i +izici, c6imici &i "iologici% eningococii sunt germeni extrem de sensibili la variaii de temperatur i de pC. (umina solar, frigul i uscciunea i omoar rapid. 0ulturile, lsate la temperatura laboratorului mor repede, n mare msur datorit autolizinelor secretate de germen. >unt foarte sensibili la aciunea antisepticelor, sublimatul lNo omorndu-i instantaneu% de asemenea, sunt sensibili la aciunea sulfonamidelor i antibioticelor, penicilina fiind antibioticul de elecie n tratamentul infeciilor meningococice. S#r)c#)ra a*a#ige*ic1% <umeroasele studii imunoc'imice i imunobiologice ale substanelor antigenice extrase din meningococi au dus la stabilirea clasificrii internaionale actuale a meningococilor, care cuprinde urmtoarele tipuri serologice% 4, $, 0, &, x, I, z. >ubstana specific de tip este de natur poliza'aridic. eningococii de tip 4, 0 i I au o structur antigenic omogen, iar serotipul S posed proprieti imunizante mai marcante, n timp ce meningococii de tip $ sunt 'eterogeni i mai slab imunogeni. Carac#ere de $a#oge*i#a#e% (a purttorii sntoi de meningococ, germenul populeaz mucoasa rinofaringian, fr a produce leziuni locale sau complicaii. &intre infeciile cauzate de meningococ, meningita cerebrospinal epidemic ( 0>") este boala cea mai important, n conceptul actual, 0> este considerat ca o complicaie accidental a meningocociilor n general@ acestea sunt boli infecioase strict umane, transmise pe cale respiratorie, a cror expresie clinic obinuit este rinofaringita, care precede, obligatoriu, localizarea meningee. *nfecia meningococic se poate disemina pe cale limfatic sau sanguin, producnd meningita sau alte localizri la distan pe seroase (articulare, pleurale, endocardice, pericardice), constnd din reacii congestive serofibrinoase Dsau purulente. (a nivelul tegumentelor, meningococii pot produce erupii eritematoase, peteiale ('emoragice) sau pustuloase. 9atogenitatea pare s fie legat de tipul serologic de meningococ. >erotipul 4 se izoleaz n timpul epidemiilor ma)ore de 0> @ s-a demonstrat de asemenea c serotipurile 4 i 0 pot forma capsul, devenind astfel mai virulente. eningococii de tip $ nu formeaz capsul i sunt izolai mai mult n perioadele interepidemice. Bipul & este foarte rar ntlnit, iar tipurile x, I i z sunt izolate mai mult de la cazuri sporadice de infecii meningococice. n afar de virulen, patogenitatea meningococilor se manifest i prin producerea de endotoxin, oarecele inoculat intraperitoneal cu tulpini recent izolate de meningococ moare prin intoxicaie endotoxic. Im)*i#a#ea antimeningococic este de tip umoral i se datorete anticorpilor serici (bacteriolizine, opsonine, aglutinine, precipitine, anticorpi fixatori de complement) . ?ezistenta la infeciile meningococice pare a fi specific de tip@ ea poate fi obinut cu
.1

a)utorul unor vaccinuri antimeningococice eficace care conin poliza'aridul specific... Tra#ame*#)l infeciilor meningococice se face prin administrare de antibiotice (de obicei, penicilin) i sulfamide, iar n cazurile grave se asociaz seroterapia cu ser terapeutic antimeningococic polivalent preparat pe cal n meningococemiile grave, serul este in)ectat intramuscular i c'iar intravenos, n 0> , serul se administreaz intrara'idian. E$idemiologie% eningita meningococic survine n valuri epidemice, ntre aceste valuri epidemice apar cazuri sporadice. $oala se transmite pe cale aerian. *nfeciile meningococice apar mai ales n colectiviti nc'ise% ambarcaii maritime, internate, coli, case de copii. ?ezervorul de infecie l reprezint purttorii nazofaringieni de meningococ, iar factorul de aglomerare favorizeaz transmiterea i exacerbarea virulenei agentului patogen pe circuitul receptivilor, fiind afectate cu precdere anumite grupe de vrst% copii mici ntre 1 i 7 ani, adolescenii i btrnii. >ezonul rece, oboseala fizic, virulena intrinsec a microbului invadator, capacitatea imunogen slab a gazdei infectate, precum i o situaie economic i igienico-sanaitar precare sunt factori favorizani pentru apariia mbolnvirilor. "pidemiile pot fi prevenite prin imunizri n mas cu un vaccin poliza'aridic specific, prin sterilizarea purttorilor cu sulfamide sau antibiotice, precum i prin combaterea i evitarea factorilor favorizani, n primul rnd aglomeraiile. GONOCOCUL 8NEISSERIA GONORR5OEAE9 Nei''eria go*orr6oeae sau gonococul este agentul patogen al gonoreei sau al blenoragiei, cea de-a doua boal veneric bacterian ma)or, dup sifilis. "ste o specie microbian strict patogen pentru om, care atac cu predilecie mucoasele genitourinare. 5a"i#a#% !onococul paraziteaz omul, fiind gsit pe mucoasa uretral, endocervical, vaginal, rectal, iar la bolnavii cronici insuficient tratai, germenii se cantoneaz n glandele anexe aparatului urogenital, unde pot persista timp ndelungat. Carac#ere mor+ologice &i #i*e#oriale% >unt coci !ram-negativi, reniformi, nesporulai, aezai cte doi (diplococi), semnnd cu dou boabe de cafea ce se privesc prin feele lor turtite. 9ot prezenta o microcapsul n culturile tinere, proaspt izolate, n exsudatele (puroiul) din supuraiile acute, morfologia microscopic este tipic, de diplococi !ram-negativi extracelulari i intracelulari-fagocitai de leucocitele polimorfonucleare. Carac#ere de c)l#)r1% !onococul este un germene aerob, facultativ anaerob, foarte DexigentD care nu se cultiv pe medii simple. 9entru dezvoltare necesit medii mbogite cu ser, plasm, lic'id de ascit, snge defibrinat, 'emoglobina sau extract globular, glucoza, autolizat de dro)die de bere. *zolarea din produsele patologice i cultivarea gonococului nu se pot obine dect prin incubare n aerobioz @creterea optim are loc la pC /,8 i la temperatura de -,--/K0. 0oloniile de gonococ n culturile de .8 ' proaspt izolate sunt de tip Dsmoot'. Rezi'#e*2a la age*2i +izici, c6imici &i "iologici: (a temperatura ambianta gonococii sunt puin rezisteni, la uscciune i lumin@ nu supravieuiesc dect .-- ore, att in secreii ct i n culturi. <u rezist laL8K0, de aceea culturile sunt pstrate vii circa -1-81 zile la termostat sub strat protector de ulei de parafin care mpiedic acidifierea. 0ldura i antisepticele i omoar rapid. !onococii sunt, in general, sensibili la penicilin i antibioticele cu spectru larg. Brebuie menionat c n funcie de tulpinile circulante, se constat astzi grade variate de sensibilitate la penicilin i rezisten la unele
.+

antibiotice uzuale (streptomicin, =anamicin), ceea ce impune folosirea unor doze terapeutice de penicilin de zeci de ori mai mari dect la nceputurile erei antibioticelor. S#r)c#)ra a*#ige*ic1% #olosirea te'nicilor cu anticorpi fluoresceni a permis evidenierea unui antigen solubil, capsular :, de natur poliza'aridic, specific de specie, prezent la culturile tinere, virulente, de gonococ. 4 fost pus n eviden i o endotoxin de natur lipopoliza'aridic DgonotoxinD, care produce starea de sensibilizare alergic constant n infeciile cronice i care se pare c ar avea rol n invazia celular. Carac#ere de $a#oge*i#a#e% 9atogenitatea gonococului se manifest prin virulen, care ine de prezena antigenului capsular. (a brbat, gonoreea, se manifest, la nceput, ca o uretrit acut anterioar cu eliminare de puroi prin uretr dar% netratat, infecia @se extinde la uretr posterioar i, apoi, la% organele anexe tractusului urogenital. (a femeie se produce, mai nti, inflamaia colului uterin (endocervicita), nsoit de eliminarea unei secreii mucopurlente prin vagin, iar apoi infecia se poate extinde din aproape n aproape, producnd inflamaia mucoasei uterine (endometrita), a trompelor (salpingita) i a mucoasei rectale (rectita). #oarte frecvent, infecia gonococic la femeie se cronicizeaz, datorit netratrii sau unui tratament insuficient. Acazional, microbul poate infecta mucoasa con)unctival a nou-nscutului, genernd oftalmia gonococic i poate provoca vulvovaginita acut gonococic la fetie. ai rar, gonococul produce infecii generalizate pe cale sanguin cu diseminri pe seroase, genernd artrit, endocardit, meningit. ai frecvente sunt complicaiile locale ale aparatului urogenital% cistita i pielita, prostatita la brbat, endometrita i salpingita la femeie Im)*i#a#ea% *nfecia gonococic evolueaz de cele mai multe ori, ca o afeciune local@ ea nu produce o stare de rezisten specific, reinfeciile fiind posibile. Tra#ame*#)l% >e face prin- administrarea de antibiotice i sulfamide n doze adecvate i trebuie s fie individualizat n funcie de antibiogram. ;accinul antigonococi c se recomand n formele cronice. E$idemiologie% $lenoragia este o boal transmis pe cale venerian. >ursa de ifecie este reprezentat de omul bolnav i, n primul rnd, de femeia cu gonoree cronic asimptomatic. 9rincipalele mi)loace de prevenire a mbolnvirilor constau n depistarea activ a blenoragiei, prin controale periodice bacteriologice, mai ales la femei i executarea unui examen de laborator complet n toate cazurile n care exista suspiciunea unei infecii gonococice, inclusiv aplicarea unui tratament corect n funcie de datele furnizate de antibiogram, pentru a mpiedica cronicizarea bolii. &e asemenea, trebuie fcut prin toate mi)loacele o educaie sanitar susinut pentru cunoaterea bolii i a importanei unui diagnostic de laborator, precoce, care permite un tratament corect i o vindecare complet. Aftalmia gonococic a nou-nscutului poate fi prevenit prin instilarea n con)unctiv a unei soluii bactericide cu nitrat de argint +N sau cu penicilin, dar mai ales prin diagnosticarea i tratamentul corect al gravidelor. Bacili $a#oge*i ENTEROBACTERIACEAE .A!ILIA ENTEROBACTERIACEAE
..

Ge*erali#a#i% "ste o familie bacteriana alcatuita din numeroase specii de bacili !ramnegativi, nesporulati, mobili ,cu cili peritric'i sau imobili, care se cultiva usor pe medii de cultura simple, fermenteaza glucoza, cu sau fara producere de gaz si reduc nitratii in nitriti. >ediul obisnuit al acestor germeni este intestinul uman si al animalelor. S#r)c#)ra a*#ige*ica% !ermenii din familia 3nterobacteriaceae pot avea mai multe antigene% somatice, de invelis si flagelare. Antigenul 313 este un antigen somatic situat in corpul bacterian, fund de naturaD glucido-lipido-polipeptica. "ste alcatuit dintr-un mozaic de fractiuni antigenice existente mtr-o combinatie specifica fiecarui grup de germeni. Antigenul 3K3 este un antigen de invelis,, fiind situat la suprafata bacteriilor. "ste denatura glucido-lipido-polipeptidica, ca si celeDAD, dar difera de acestea. 4ntigenele D:D suntprezente numai la unele specii din familia 3nterobacteriaceae. "le poarta denumiridiferite% antigenul D;iD la &almonella, D(D, >tructura antigenica D4D si D$D la "sc'eric'ia etc. #iind dispuse la suprafata bacteriei, cand sunt in cantitate mare pot impiedica contactul dintre antigenul DAD din corpul bacterian si anticorpii D1D din ser, astfel ca fenomenul de aglutinare nu mai apare (tulpini DAD - inaglutinabile). 4cest fapt creeaza dificultati in diagnosticul serologic al unor astfel de tulpini. Antigenul 3+3 este un antigen flagelar (ciliar), de natura proteicl "l este specific de tip. ;% BACILUL COLI 8ESC5ERIC5IA COLI9 0olibacilii se gasesc peste tot in natura, in aer, in apa, pe pamant etc. *n caz de boala pot fi pusi in evidenta in sange, urina, puroi etc. >unt bacili !ram-negativi, ciliati, ceea ce face ca in marea lor ma)oritate sa fie mobili4 ei nu fonneaza spori. 0olibacilii sunt bacterii aerobe, dar se pot dezvolta si in conditii de anaerobioza. Rezi'#e*#a la age*#ii +izici, c6imici 'i "iologici% $acilii coli rezista timp indelungat in mediul exterior. "i sunt omorati prin incalzire la ,1K0, in timp de 81-,1 min. >unt sensibili la actiunea substantelor dezin*ectante5 cloramina, fenol, formol, sublimat etc. &e asemenea, sunt sensibili la actiunea streptomidnei' doram*enicolului' la unele sul*amide etc(' dar nu sunt afectati de penicilina. Fnii colibacili sintetizeaza substante care distrug alte specii bacteriene, dand nastere la fenomene de antagonism microbian. S#r)c#)ra a*#ige*ica% $acilii coli au o structura antigenica complexa, legata de prezenta celor trei antigene principale% A, C si :. 9e baza acestor antigene s-a stabilit sc'ema de identificare a diferitelor tipuri. Pa#oge*i#a#e% 0ei mai multi colibacili nu sunt patogeni. ;irulenta si toxicitatea bacteriilor patogene sunt legate de prezenta antigenului : si a unor toxine (enterotoxina, neurotoxina etc.), precum si de producerea 'emolizei si a dermonecrozei. Boala la om% *n anumite conditii, unele tulpini de bacili coli dau nastere la diferite a'ectiuni locale sau generate: boli ale aparatului genitourinar, infectii intestinale, endocardite, meningite, septicemii etc. Fnele tipuri serologice pot provoca
.-

imbolnaviri grave la copiii mici si pot imbraca aspectul unor epidemii severe. I*+ec#iile )ri*are% $acilul coli este agentul patogen cel mai frecvent intalnit in infectiile urinare spontane sau care apar dupa uitilizarea de sonde sau a unor instrumente de explorare a aparatului urinar. I*+ec#iile i*#e'#i*ale sunt provocate de $.coli zis 5enteropatogen5 care produce gastroenterita noului nascut ce se propaga rapid si produce o mortalitate ridicata. $acilul coli 3enteroinvasiv3 are capacitatea conferita de o plasmida de a invada celulele epiteliale ale colonului, de a se multiplica si de a produce reacfii inflamatoare si ulceratii localizate. $acilul coli 3enteroto,igen3 produce diareea copiilor si a turistilor care voia)eaza in tarile calde. 9uterea lor patogena este legata pe de o parate de prezenfa pililor care )oaca rol de factor de colonizare care le permite sa adere la celulele intestinului subtire, aderare urmata de multiplicare si pe de alta parte de producerea de toxine care deregleaza mecanismul normal de excretieJabsorbtie a acestor celule intestinale. $acilul coli 3enterohemoragic3 provoaca o diaree 'emoragica. *n cazul unei boli cauzate de bacilul coli, pe langa tratamentul cu antibiotice s. i sul'ami/e (in functie de rezultatul antibiogramei), se poate prepara un autovaccin din tulpina izolata de la bolnav. Bratamentul cu bacterio'agi poate da rezultate bune, mai ales cand este aplicat local. $acteriofagii sunt virusuri capabile sa infecteze s) sa distruga celulele bacteriene. E$idemiologie% $acilul coli populeaza in mod normal intestinul uman c'iar din primele zile de la nastere. 9rin urmare, nu este practic posibil si nici necesar sa distrugem acesti germeni care fac parte din flora microbiana normaia a omului sanatos. "xista, insa, serotipuri enteropatogene care pot produce afectiuni grave de tip epidemic la copiii mici. >ursa de infectie a acestor boli intraspitalicesti este reprezentata de bolnavi si purtatori de colibacili patogeni. 9atrunderea germenilor in organism se face pe cale digestiva, raspandirea acestora fiind favorizata de nerespectarea unor reguli elementare de igiena personala. <% GENUL SAL!ONELLA "ste un grup bioc'imic al familiei 3nterobacteriaceae format, ca si alte genuri ale acestei familii, din bacili !ram-negativi, mobili, nesporulati, cu o structura antigenica complexa si o patogenitate ridicata pentru om si animale. Cla'i+icara. 9e baza structurii antigenice a fost alcatuita o sc'ema de diagnostic in care genul >almonella este divizat in grupe - cu antigene somatice comune -fiecare grupa fiind formata din specii ce se diferentiaza prin antigene flagelare specifice. 5a"i#a#% !ermenii din grupul &almonella se intalnesc la omul bolnav sau la purtatorii de germeni, la mamifere, pasari si reptile. 9ot fi, de asemenea, intalniti in mediul extern in ape si pe sol, in alimente etc. Carac#ere mor+ologice 'i #i*c#oriale% >almonelele se prezinta sub forma unor bastonase. >unt bacili mobili (cu foarte rare exceptii), cu cili peritric'i bine dezvoltati@ nu formeaza spori, nu au capsule si sunt !ram-negativi. Carac#ere de c)l#)ra% >unt germeni aerobi si facultativ anaerobi. Carac#ere "ioc6imice% >alomonelele se dezvolta in conditii optime la -/K0 pe medii cu un pC /,.-/,8. . Rezi'#e*#a la age*#ii +izici, c6imici 'i "iologic=% >almonelele pot trai cateva luniin mediul extern (pamant, apa, g'eata, alimente etc.). "le sunt distruse prin incalzirela 7,-,1K0 in decurs de o
.8

ora. >unt sensibile la actiunea substantelor dezinfectante (acid fenic 7N, sublimat +N etc.), care le omoara in .1--1 min. >almonelele sunt, in general, sensibile la antibiotice (cloramfenicol, aureomicina, streptomicina etc.) si la unele sulfamide. &e asemenea, sunt lizate de anumiti bacteriofagi in mod selectiv. S#r)c#)ra a*#ige*ica a 'almo*elelor% (a germenii din genul >almonela se intalnesc antigene somatice DAD, flagelare DCD si de invelis D;iD. 0unoasterea lor prezinta o importanta deosebita in identificarea serotipurilor.(peste .111 serotipuri cunoscute) . "x. de specii% '% $ara#>$6i A Gr)$a A S% $ara#>$6i B Gr)$a B S% $ara#>$6i C Gr)$a C S% #>$6i Gr)$a D% Carac#ere de $a#oge*i#a#e% Boate salmonelele sunt patogene. (a om, salmonelozele se prezinta sub doua forme principale% +) boli septicemice' cu evolutie grava si mortalitate apreciabila, cum sunt febra tifoida (produsa de bacilul tific) si febrele paratifoide 4, $ si 0 (produse de bacilii paratifici 4, $ sau 0)@ .) boli localizate' mai ales la nivelul tubului digestiv (toxiinfectiile alimentare), cu o durata mai scurta si de o gravitate mai redusa decat primele. Tra#ame*#)l cu antibiotice in formele septicemice de boala este obligatoriu. 4cesta va fi instituit sub control prin antibiograma, deoarece in ultimii ani au aparut numeroase tulpini de >almonella rezistente la antibioticele uzuale% cloramfenicol, streptomicina, tetraciclina etc. Im)*i#a#ea% #ostii bolnavi de febre tifoparatifoide dobandesc o imunitate destul de solida, care poate dura toata viata. *munitatea in toxiinfectiile alimentare este slaba, deoarece aceste imbolnaviri au o durata scurta. *munitatea antitifoparatifoidica se poate dobandi si in mod artificial, prin vaccinare .
IN.ECTIILE TI.OPARATI.OIDICE

9entru stabilirea diagnosticului de laborator in infectiile tifoparatifoidice se folosesc pe de o parte metode care urmaresc izolarea germenilor din produsele patologice, iar pe de alta parte metode care sa puna in evidenta prezenta anticorpilor specifici in ser. 9rodusele patologice care se examineaza in vederea acestui diagnostic sunt% sangele, maduva oaselor, materiile fecale, urina, bila, iar in cazuri letale% sangele din inima, fragmente din organe (ficat, splinaD ganglioni mezenterici), maduva oaselor, continutul veziculei biliare s) urinare. E$idemiologie% >almonelozele sunt boli digestive acute ale omului sau animalelor si sunt raspandite pe tot globul. >almonelele pot produce intr-un timp scurt imbolnavirea unui mare numar de persoane prin contaminarea alimentelor sau a apei de baut. Iz,or)l de i*+ec#ie al salmonelozelor este constituit in primul rand de animaleie domestice si in al doilea rand de omul bolnav sau purtator de salmonele. Brebuie mentionat insa ca, pentru febra tifoida, omul este singura sursa de infectie@ in natura nu au fost intalnite animale bolnave sau purtatoare de bacili tifici. 9rin de)ectele lor, animalele si omul bolnav sau purtator de germeni
.7

contamineaza in special alimentele si apa. &intre animale, porcul este cel mai frecvent izvor de infectie pentru salmonelozele umane. Frmeaza bovinele, ovinele, caprinele, pasarile, rozatoarele (soarecii si sobolanii). "liminarea gemieniior se face in principal prin fecale si, in unele cazuri, si prin urina. 9entru epidemiologia febrelor tifoparatifoide o atentie deosebita trebuie acordata purtatorilor umani. Tra*'mi#erea 'almo*elelor de la sursa la omul respectiv se face, in primul rand, prin alimente infectate (came, oua, lapte sau produse derivate din acestea). 4pa de baut contaminata are, de asemenea, un rol deosebit de important mai ales in transmiterea febrelor tifoparatifoide. Bransmiterea se poate face, de asemenea, prin intermediul unor obiecte folosite s) contaminate de bolnav sau purtator, precum si cu a)utorul insectelor, in special al mustelor. Rece$#i,i#a#ei $o$)la#iei la infectarea cu germeni din genul &almonella este generala, dar aparitia bolii este in functie, pe de o parte, de tipul de salmonela si de doza infectata, iar pe de alta parte, de capacitatea de rezistenta a organismului uman. Pro+ila7ia ?i com"a#erea salmonelozelor se face prin adoptarea unor masuri complexe ce se adreseaza izvoarelor de infectie, cailor si mecanismelor de transmitere a agentilor patogeni, creTterii rezistentei specifice a masei receptive supraveg'erii epidemiologice a teritoriului, imbunatatirii conditiilor social-economice si educatiei sanitare a populatiei. 9urtatorii de germeni trebuie luati in evidenta, controlati periodic prin examene bacteriologice si instruiti temeinic pentru a evita sa genereze noi cazuri de boala. @% BACILUL DIZENTERIC 8S5IGELLA SP%9 !ermenii din acest grup produc dizenteria bacilara. $acilii dizenterici sunt gasiti in materiile fecale ale bolnavilor de dizenterie si ale purtatorilor. &e asemenea, ei pot fi intalniti in unele alimente contaminate, ape poluate etc. Carac#ere mor+o#i*c#oriale% >unt bacili !ram-negativi, imobili, nu formeaza spori si nu sunt capsulati. >unt aerobi si facultativ anaerobi.*n general, bacilli dizenterici sunt putin rezistenti in mediul extern, in materiile fecale sunt distrus,i prin concurenta de alti germeni si, de aceea, insamantarea trebuie facuta imediat dupa recoltare. *n alimente s) in apa, in conditii favorabile de temperature, pC etc. pot supravietui cateva zile sau c'iar saptamani. >unt distrusi destul de rapid de substantele antiseptice obisnuite (fenol, sublimat etc.). >unt sensibili la actiunea unor sulfamide, la streptomicina si, mai ales, cloramfenicol, dar sunt insensibili la penicilina. !ermenii din acest grup sunt imobili% ei nu poseda antigen C. &e aceea, diferentierea dintre tipurile serologice se face numai pe baza antigenului A. Pa#oge*i#a#ea germe*ilor% "ste legata de prezenta unei endotoxine, iar la unii dintre acestia si de elaborarea de exotoxine puternice. 4ceste toxine actioneaza asupra tubului digestiv si a sistemului nervos. Boala la om% "ste reprezentata de dizenteria bacilara, care se manifesta prin febra, frisoane, dureri abdominale, diaree cu scaune mucoase, purulente si sanguinolente. "pidemiile cele mai grave, cu cea mai ridicata mortalitate, sunt produse de bacili dizenterici care produc exotoxina . $oala se localizeaza pe intestinul gros, unde se produce o inflamatie a peretelui s. i
.,

ulceratii ale mucoasei intestinale. Fneori se produce o cronicizare a bolii, care poate dura ani de zile. Im)*i#a#e% "xista o rezistenta diferita a oamenilor fata de infectie. ;accinarea cu germeni omorati nu da rezultate satisfacatoare. ;accinarea cu germeni vii, nepatogeni, pare promitatoare. Tra#ame*#% >e folosesc sulfamide si antibiotice (streptomicina, cloramfenicol etc.). *n cazul unor boli grave cu aspect toxic evident, se utilizeaza ser antidizenteric polivalent. E$idemiologie% &izenteria este o boala digestiva umana in care germenii patrund in organism odata cu consumul de apa sau alimente contaminate. $dala este raspandita in toata lumea si apare fie sporadic, fie sub forma de focare epidemice. *n dizenterie, izvorul de infectie este reprezentat atat de omul bolnav, acut sau cronic cat si de purtatorii de germeni. Bransmiterea bolii se poate face prin contact direct cu produsul patologic care provine de la bolnavi sau purtatori, dar cel mai adesea aceasta transmitere se face indirect prin obiecte, apa s) alimente contaminate sau prin intermediul mus)elor. in colectivitatile de copii s) in mediul familial, mainile murdare reprezinta principalul factor de transmitere a dizenteriei. 4pa contaminate poate, de asemenea, provoca epidemii intinse de dizenterie bacilara. 4limentele in special laptele si produsele lactate incorect sterilizate sau manipulate neigienic, ca si fructele, zarzavaturile si legumele nespalate pot constitui o cale de transmitere a dizenteriei. *n sezonul cald mus)ele sunt un mi)loc important de ve'iculare a bacilului dizenterie de la produsul patologic la alimente, apa etc. ?eceptivitatea oamenilor la dizenterie este generla. $oala este mai frecventa la copiii mici si batrani. &upa boala se instaleaza o imunitate de scurta durata s) numai fata de tipul de bacil dizenterie care a produs imbolnavirea. !a')ri de $ro+ila7ie 'i de com"a#ere% $olnavii trebuie diagnosticati cat mai curand de la declansarea bolii, iar purtatorii vor fi depistati si luati in evidenta. >e va face un control microbiologic la anga)are si periodic al lucratorilor din sectorul alimentar si din colectivitatile de copii pentru depistarea activa a unor purtatori. &e asemenea, se vor lua masuri de neutralizare a cailor de transmitere prin prote)area apei si a alimentelor si prin distrugerea mustelor. 9rotectia populatiei receptive se face printr-o munca sustinuta de educate sanitara, pentru capatarea unor deprinderi igienice, cum ar fi spalarea mainilor inainte de masa, consumul fructelor si al zarzavaturilor numai dupa spalarea insistentt a acestora la )et de apa etc. ;accinarea antidizenterica se face in tara noastra cu vaccinul viu, nepatogen, produs de *nstitutul 0antacuzino fiind obtinute rezultate promitatoare.
GENUL !ACOBACTERIU!

*n genul !>co"ac#eri)m sunt cuprinse atat specii saprofite, cat si specii patogene, care prezinta o deosebita importantt pentru patologia umana si animala. &intre acestea din urma, mentionam pe cele mai importante. M2cobacterium tuberculosis sau bacilul tuberculos, cu varietatile hominis si bovis, care produc tuberculoza, si M2cobacterium leprae' care produce lepra. B% BACILUL TUBERCULOZEI SAU BACILUL COC5 8!>co"ac#eri)m #)"erc)lo'i'9
./

5a"i#a#% $acilul tuberculos manifests un parazitism strict. "l este prezent in leziunile omului sau ale animalelor bolnave de tuberculoza. 9oate fi gasit, de asemenea, in praful din incaperile in care a fost raspandita sputa bacilifera sau pe obiectele contaminate de bolnav. Carac#ere mor+ologice 'i #i*c#oriale% >unt bacili subtiri, uneori cu ramificatii, drepti sau usor curbati, cu granulatii ce sunt puse in evidenta prin coloratii speciale, imobili, nesporulati, necapsulati. >pre deosebire de alti germeni, micobacteriile, datorita unei compozitii c'imice particulare, in care predomina lipidele, se coloreaza foarte greu si, ulterior, rezista la decolorarea cu alcool si acizi minerali diluati. &in acest motiv, micobacteriile sunt denumite Dbacili acidalcoolorezistentiD. 9entru a fi puse in evidenta se foloseste coloratia Uie'l-<eelsen. 9e frotiurile colorate dupa aceasta metoda, bacilul tuberculos apare colorat in rosu aprins, datorita fucsinei. icobacteriile sunt germeni aerobi. Rezi'#e*#a la age*#i +izici, c6imici 'i "iologic=% >unt germeni foarte rezistenti. 9ot persista luni si c'iar ani de zile, mai ales in medii albuminoase. *n stare uscat>, pot suporta temperaturi de /1K0 peste / '. ?adiatiile ultraviolete au o actiune bactericida marcata asupra bacilului tuberculos. ?ezistenta la agentii c'imici este foarte variabile% acidul sulfuric si 'idratul de sodiu nu influenteaza viabilitatea bacililor tuberculosi dupa un contact de )umatate de ora. &intre substantele antiseptice, cele mai active sunt fenolul , tricrezolul si lizolul , care omoara o cultura de bacili tuberculosi in cateva minute. !>co"ac#eri)m #)"erc)lo'i' manifesta o rezistenta totala fata de ma)oritatatea antibioticelor@ (este sensibil la streptomicina). Fnele micobacterii sunt sensibile si la bacteriofagi specifici. (a om, transmiterea infectiei se poate face, in general, pe cale aeriana (praf, tuse, stranut etc.) sau digestiva (produse lactate), iar tuberculoza poate imbraca forme diverse% pulmonara, intestinala, urogenitala, osoasa, ganglionara, oculara, meningeala etc. *munitate. ?ezistenta specifica fata de infectia tuberculoasa poate fi obtinuta cu germeni vii atenuati. 9rin vaccinare, in special a copiilor, cu $.0.!. ($acilul 0almette-!uerin), se obtine o scadere importanta a cazurilor noi de tuberculoza. Rezi'#e*#a la age*#i +izici, c6imici 'i "iologic=% >unt germeni foarte rezistenti. 9ot persista luni si c'iar ani de zile, mai ales in medii albuminoase. *n stare uscat>, pot suporta temperaturi de /1K0 peste / '. ?adiatiile ultraviolete au o actiune bactericida marcata asupra bacilului tuberculos. ?ezistenta la agentii c'imici este foarte variabile% acidul sulfuric si 'idratul de sodiu nu influenteaza viabilitatea bacililor tuberculosi dupa un contact de )umatate de ora. &intre substantele antiseptice, cele mai active sunt fenolul , tricrezolul si lizolul , care omoara o cultura de bacili tuberculosi in cateva minute. !>co"ac#eri)m #)"erc)lo'i' manifesta o rezistenta totala fata de ma)oritatatea antibioticelor@ (este sensibil la streptomicina). Fnele micobacterii sunt sensibile si la bacteriofagi specifici. (a om, transmiterea infectiei se poate face, in general, pe cale aeriana (praf, tuse, stranut etc.) sau digestiva (produse lactate), iar tuberculoza poate imbraca forme diverse% pulmonara, intestinala, urogenitala, osoasa, ganglionara, oculara, meningeala etc. *munitate. ?ezistenta specifica fata de infectia tuberculoasa poate fi obtinuta cu germeni vii atenuati. 9rin vaccinare, in special a copiilor, cu $.0.!. ($acilul 0almette-!uerin), se obtine o scadere importanta a cazurilor noi de tuberculoza.
.5

D% BACILUL LEPREI 8!ACOBACTERIU! LEPRAE9 " un bacil acido-alcoolorezistent, care nu poate fi cultivat pe medii de cultura. (epra, boala specific umana, se poate prezenta fie sub forma nodulara sau lepromatoasa, cu leziuni in piele, mucoase si organe, fie sub forma maculoanestezica, in care granuloamele afecteaza traiectul unor nervi, producand paralizii, anestezii si leziuni trofice. $acilii leprosi sunt intalniti in granuloamele leproase, in ganglioni, in secretia nazala si in sputa. E$idemiologie% >ursa de infectie este constituita de omul bolnav de lepra. odul de transmitere a bolii nu este bine cunoscut. >e pare ca populatia infantila este cea mai susceptibila la infectie si ca perioada de incubatie a bolii este foarte lunga, putand dura ani de zile. *n cadrul masurilor profilatice se practica izolarea Ti tratarea bolnavilor in leprozerii. 0opiii nascuti in familiile de leprosi sunt separati de timpuriu de aceste familii si dispensarizati. ;accinarea $.0.!. poate conferi un anumit grad de rezistenta la infectarea cu bacilul leprei. E% BACILUL DI.TERIC 8CORANEBACTERIU! DIP5TERIAE9 Bacil)l di+#eric este agentul patogen care determina difteria la om. 5a"i#a#% $acilul difteric se localizeaza in mod obisnuit pe mucoasa rinofaringiana a purtatorilor de germeni. (a omul bolnav este intalnit in numar mare infalsele membrane. Carac#ere mor+ologice 'i #i*c#oriale% #orma tipica a bacililor difterici este de bastonas., cu extremitati mai proeminente, aspect cuneiform sau de 'altera, sunt !ram-pozitivi la limita (devin usor !ram-negativi daca se prelungeste decolorarea cu alcool-acetona), sunt imobili, nesporulati, necapsulati. >e pot prezenta si sub forma de bacili polimorfi cu dimensiuni variabile. !ruparea lor este caracteristica, avand aspect de litere cuneiforme sau de bete de c'ibrituri aruncate pe masa. &(diphteriae poseda corpusculi metacromatici $abes-"rnst, rotunzi, caracteristici. $acilul difteric este un germene aerob si facultativ anaerob. Rezi'#e*#a la age*#i +izici, c6imici 'i "iologic% *n exsudate si in false membrane, )./iphteriae poseda o rezistenta marcata la uscaciune. 4ntisepticele uzuale il distrug in cateva minute. "ste sensibil la eritromicina, penicilina, cloramfenicol, tetraciclina si la bacteriofagi specifici. "xotoxina difterica este puternic antigenica si este comuna tuturor tulpinilor de 0.dip'teriae toxigene. Carac#ere de $a#oge*i#a#e% *n functie de localizarea microbului, la om se cunosc mai multe forme de difterie% cea mai frecventa este angina sau amigdalita difterica, urmata de rinita difterica si laringita difterica. ult mai rar intalnite sunt% difteria cutanata a plagilor, con)unctivita difterica si vulvita difterica la fetite. $acilul difteric ramane cantonat la poarta de intrare in organism, unde se multiplica si elaboreaza toxina responsabila de leziunile locale (miocardice, nervoase, in capsulele suprarenale etc.) si de simptomele generale ale bolii. &ifteria este toxiinfectie care beneficiaza de un tratament specific cu ser antitoxic antidifteric, si urmat de vaccinarea specifica cu anatoxina difterica. Bratamentut nespecific al difteriei consta din administrarea de antibiotice (eritromicina, penicilina, cloramfenicol, tetraciclina), care sunt folosite si pentru sterilizarea purtatorilor nazofaringieni de bacili diferici. E$idemiologie%
.6

&ifteria este o boala infectioasa aerogena, specifica omului, frecvent intalnita in regiunile cu clima temperata si rece.>ursa de infectie este reprezentata de bolnavul de difterie si de purtatorii de germeni. $oala se transmite de obicei direct prin germenii din secretiile nazofaringiene ce sunt raspandite in atmosfera sub forma de picaturi in timpul vorbirii, tusei sau stranutului. Bransmiterea infectiei se poate face si indirect prin intermediul unor obiecte(vesela, len)erie,carti) contaminate cu produse patologice. 0ea mai importanta masura profilactica contra difteriei este constituita din imunizarea cu anatoxina difterica ce se pate administra singura sau asociata cu anatoxina tetanica. F% VIBRIONUL 5OLERIC 8VIBRIO CO!!A9 ;ibrionul 'oleric este agentul patogen al 'olerei, boala specific umana.!enul Vi"rio este alcatuit din bacterii !ram-negative, foarte mobile, care au de bastonas usor curbat. a)oritatea speciilor apartinand acestui gen sunt saprofite, nu sunt 'olerigene. 4ltele produc imbolnaviri usoare. ;ibrionul 'oleric, descoperit de ?obert :oc' intr-o epidemie de 'olera in "gipt, este cel mai important reprezentant al genului ;ibrio si este 'olerigen. ;ibrionii 'olerici sunt de doua feluri% a) vibrioni 'emolitici% - tipul *% V( naba4 - tipul **% 6. 2gawa - tipul intermediar% 6. 47ko8ima b) vibrioni ne'emolitici% "l 6or si tulpinele )elebes. 5a"i#a#% ;ibrionii 'olerici pot fi izolati de la omul bolnav sau purtator, din apele poluate, de pe pamantul sau obiectele contaminate. Carac#ere mor+ologice 'i #i*c#oriale% ;ibrionul 'oleric are forma de bastonas usor curbat, cu un cil la unul din capetele sale. <u are capsula si nu formeaza spori. ;ibrionul 'oleric este un germen aerob. Rezi'#e*#a la age*#i +izici, c6imici si biologic. ;ibrionii 'olerici sunt distrusi in cateva ore de radiatiile solare, in -1-81 min de radiatiile ultraviolete, intr-o ora prin incalzire la 71K0 si foarte rapid prin fierbere. "i rezista, totusi, un timp destul de indelungat in apa si alimente. ;ibrionii 'olerici sunt foarte sensibili la substantele antiseptice obisnuite, sublimat, formol, fenol, cloramina etc. "i sunt sensibili latetraciclina, streptomicina, dar rezistenti la penicilina. >unt, de asemenea, sensibil) la bacteriofagi specifici. S#r)c#)ra a*#ige*ica% ;ibrionii au doua antigene principale% antigenul somatic DAD si antigenul flagelar DCD. &intre acestea, numai antigenul DAD este specific. 9e baza antigenului DAD vibrionii au fost impartiti in mai multe grupe. ;ibrionii 'olerigeni 'emolitici (*naba, AgaVa si CI=o)ima), ca si cei ne'emolitici ("l Bor si 0elebes) apartin grupei DA-*D. &intre fractiunile antigenice existente la grupa D1-*D cea mai importanta este factorul D4D, care se gaseste exclusiv in acest grup. Carac#erele de $a#oge*i#a#e% 4ctiunea toxica a vibrionilor 'olerici se datores.te unei endotoxine foarte active. Colera este o boala infectioasa specifica omului. $olnavii de 'olera prezintaD dureri abdominale, diaree, varsaturi, o des'idratare rapida si o stare de intoxicatie profunda. Fnele epidemii sau soldat cu o mortalitate deosebit de ridicata. >caunele bolnavilor, in numar foarte mare, contin fragmente de mucoasa intestinala si un numar mare de vibrioni 'olerici. Im)*i#a#ea% &upa boala sau dupa vaccinarea anti'olerica, desi pentru o perioada de timp scurta, se instaleaza o imunitate antitoxica si antiinfectioasa destul de puternica.
-1

Tra#ame*#% 9e langa aplicarea unui regim igienico-dietetic, cu re'idratarea masiva, administrarea de antibiotice (in primul rand tetraciclina) este, totdeauna, indicata atat pentru vindecarea bolnavului, cat si pentru evitarea starii de purtator de germeni. E$idemiologie% Colera este o boala digestiva endemoepidemica, specifica omului. "pidemiile de 'olera izbucnesc brusc si se raspandesc rapid, dand nastere la pandemii persistente. *zvorul de infectie este constituit de omul bolnav sau purtator de germeni. *n general, starea de purtator nu dureaza mai mult de --8 saptamani de la vindecarea clinica sau de la ultimul contact infectant.Bransmiterea vibrionului 'oleric de la om la om se poate face si prin contact direct, prin mainile murdare, dar in mod obisnuit transmiterea se face indirect prin alimente, muste si obiecte contaminate. ?eceptivitatea la boala este generala, dar copiii sunt cei mai expusi. Pro+ila7ia 6olerei se bazeaza in special pe aprovizionarea cu apa potabila controlata, evacuarea corecta a reziduurilor fecaloid-mena)ere si educatia sanitara a populatiei. ;accinarea specifica confera o protectie de cel mult , luni. G% BACILUL CARBUNOS 8BACILUL ANT5RACIS9 0arbunele sau antraxul este o antropozoonoza (boala comuna omului si animalelor) provocata de Bacill)' a*#6raci'% Carac#erele mor+ologice 'i #i*c#oriale% $acilul carbunos este o bacterie in forma de bastonas, !ram-pozitiv, cu capetele taiate drept, imobil, sporulat, sporul fiind central si nu mai mare decat grosimea corpului bacterian. *n corpul omului sau al animalelor bolnave, microbul apare izolat sau in lanturi scurte si poseda, totdeauna capsula. 5a"i#a# *n natura, sporii constituie forma de rezistenta, provenind din bacilii eliminati in mediul exterior prin excrementele animalelor si ale omului bolnav si, mai ales, din cadavrele animalelor moarte de carbune, care infecteaza solul, plantele si c'iar alimentele. Amul se infecteaza accidental de la sursele citate. $acilul carbunos este un germen aerob, facultativ anaerob. Rezi'#e*#a la age*#i +izici, c6imici 'i "iologici% #ormele vegetative de bacil carbunos sunt omorate in -1 min la 77K0. >porii sunt distrust la fierbere in apa timp de +1 min s) prin autoclavare la +.1K0. 0aldura uscata este mult mai putin eficace@ la +81K0, sporii sunt distrusi in - '. Fscaciunea si temperaturile )oase (-7K0, -+1K0) conserva timp indelungat (+1 ani s) c'iar mai mult) viabilitatea s) patogenitatea sporilor. "xpunerea directs la razele solare distruge sporii in +. '. 4ntisepticele, ca sublimatul, fenolul ,cloramina, 'idratul de sodiu , clorura de var, formolul, distrug rapid formele vegetative. >porii sunt distrusi dupa un contact prelungit cu antisepticele, sublimatul fiind printre cele mai eficace. $acilul carbunos este sensibil la actiunea sulfamidelor si a antibioticelor (penicilina, cloramfenicol, tetraciclina, streptomicina). S#r)c#)re a*#ige*ica% 4ntigenul capsular al bacilului carbunos este specific si responsabil de virulenta germenului si este de natura polipeptidica. 9olipeptidul glutamic capsular este puternic imunogen si responsabil de inducerea anticorpilor Carac#ere de $a#oge*i#a#e% (a om, forma cea mai comuna de infectie provocata de Bacill)' a*#6raci' este cunoscuta sub numele de carbune' antra, sau dalac( 9rezenta capsulei are o actiune antifagocitara, favorizand virulenta germenului. $acilul carbunos isi exercita insa patogenitatea si prin elaborarea unei toxine care se gaseste in exsudate, in lic'idul de edem din pustula maligna carbunoasa si in mediile lic'ide de cultura@ toxina ca si antigenul
-+

capsular )oaca un rol in imunitate. 0auza mortii prin carbune se datoreste septicemiei care provoaca blocarea capilarelor sangvine, dar si toxinei care produce starea de soc@ sangele este rosu-inc'is sau brun-negricios, fapt pentru care boala a luat denumirea de carbune. %acillus anthracis este patogen si pentru animalele de laborator% cobai, iepure, )oarece, acesta din urma fiind cel mai receptiv. 0arbunele este o boala cu mortalitate ridicata (51N), care afecteaza animalele, cel mai adesea pe cale intestinala, prin ingerarea sporilor care provin din fecale, urina sau cadavrele animalelor bolnave. (a om, carbunele apare mai frecvent la cei ce vin in contact cu animalele bolnave. Amul face forme clinice variate de infectie carbunoasa, in raport cu poarta de patrundere a microbului in organism. #orma cea mai frecventa este carbuncle cutanat (pustula maligna), urmata de formele de carbune pulmonar si digestiv, ultimele doua localizari fiind extrem de grave, cu letalitate foarte ridicata. 0arbunele pulmonar poate aparea la muncitorii care prelucreaza peri, lana, piei, prin in'alarea sporilor prezenti in aceste produse. icrobul se elimina prin sputa care este purulent-sanguinolenta. 0arbunele intestinal, care survine mult mai rar, apare sub forma unei enterite serosanguinolente cu prognostic grav@ din materiile fecale, bacilul carbunos este rar pus in evidenta direct la microscop si este greu de izolat pe mediile de cultura. Im)*i#a#ea a*#icar")*oa'a dobandita prin imbolnavire este durabila. >tarea de imunitate poate fi dobandita si prin vaccinarea cu vaccinuri vii atenuate. Tra#ame*#)l infectiei carbunoase se face cu antibiotice, sulfamide, ser anticarbunos, iar in cazurile grave acestea se adininistreaza asociat. E$idemiologie% *zvorul de infectie pentru om este reprezentat de animalele bolnave si cadavrele lor. Amul se infecteaza in cursul ingri)irii animalului bolnav, a sacrific>rii acestuia, sau, mai rar, prin consumul de carne infectata. uncitorii care prelucreaza blanurile pot contracta antrax pulmonar prin in'alarea de pulberi contaminate ?eceptivitatea populatiei la boala este generala, iar boala da o imunitate durabila. 9entru prevenirea bolii trebuie interzis consumul de carne necontrolata de organele sanitare, iar cadavrele animalelor moarte de antrax vor fi incinerate sau, la nevoie, ingropate la o adancime de . m si acoperite cu var nestins. &e asemenea, se vor lua toate masurile de protectie a muncii in sectorul zoote'nic sau l a intreprinderile de prelucrare a blanurilor, pieilor, lanii etc. A atentie speciala va fi acordata masurilor sanitare veterinare de depistare si tratament a animalelor bolnave precum si de supraveg'ere si vaccinare anticarbunoasa a celor expuse riscului infectarii. BACTERII ANAEROBE SPORULATE
CARACTERE GENERALE

$acteriile anaerobe sunt germeni care se dezvolta numai in absenta sau in prezenta unei cantitati foarte mici de oxigen. &intre numeroasele specii de acest gen numai cateva prezinta importanta pentru patologia umana. "le pot fi grupate astfel% >pecii care se gasesc in mod obisnuit in cavitatile naturale ale omului si animalelor (streptococi si stafilococi anaerobi etc.) si care nu formeaza spori, nu produc toxine, dar pot genera imbolnaviri grave. >pecii care se intalnesc, in general, in pamantt, formeaza spori si elaboreaza toxine foarte puternice. &intre acestea se mentioneaza bacilul tetanic, bacilul botulinic si germenii gangrenei gazoase. 0ele mai importante boli produse de germeni anaerobi sunt tetanosul si gangrena
-.

gazoasa care, in general, sunt complicatii ale plagilor, precum si botulismul, care este o toxiinfectie alimentara. H% BACILUL TETANIC 8CLOSTRIDIU! TETANI9 9roduce toxiinfectia tetanica. $acilul tetanic se prezinta sub forma unui bastonas !ram-pozitiv, care, atunci cand este sporulat, are la unul din capetele sale un spor rotund care depaseste grosimea bacteriei. 0reate numai in medii anaerobe dega)and un miros caracteristic de corn ars. *n cursul infectiei ramane cantonat la poarta /e intrare - in plaga - si elaboreaza o exotoxina care trece in organism, intoxica sistemul nervos si produce boala. Betanosul da o mortalitate mare. *dentificarea bacilului tetanic izolat poate fi obtinuta prin inoculare subcutanata la soarece a culturii in bulion. 4nimalul va prezenta semne de intoxicatie nervoasa% paralizii si contracturi locale care se generalizeaza, ducand la moarte. &in toxina tetanica, prin detoxifiere, se prepara anato9ina tetanica. 4cesta este, de fapt, vaccinul antitetanic, larg utilizat in profilaxia bolii. ;accinarea antitetanica are ca efect scaderea foarte accentuata a cazurilor de tetanos. *n caz de imbolnavire se administreaza ca tratament specific ser antitetanic, care contribuie la detoxifierea rapida a organismului si, prin aceasta, la salvarea bolnavului. >erul antitetanic se administreaza si profilactic, concomitent cu vaccinarea antitetanica, la persoanele neimunizate anterior, care prezinta plagi desc'ise murdarite cu pamant. E$idemiologie% Betanosul nu este o boala contagioasa decat in conditii favorizante speciale. >porii bacilului tetanic se gasesc in mod normal in intestinul omului si al animalelor sanatoase, de unde sunt eliminati prin fecale in mediul extern. "i sunt raspanditi peste tot in sol, mai ales in terenurile ingrasate cu baligar. 0u toate acestea, boala este rara atat la om, cat si la animale, deoarece c'iar atunci cand patrund in plaga sporii bacilului tetanic au nevoie de conditii speciale de anaerobioza pentru a trece in forma vegetativa, pentru a se multiplica si a produce exotoxina tetanica ce produce boala. Betanosul se produce prin implantarea si dezvoltarea sporilor in plagi traumatice, c'irurgicale, plagi uterine dupa avort sau dupa nastere, plagi ombilicale la noul-nascut ?eceptivitatea omului la bacilul tetanic este relativ mica, dar sensibilitatea sa la endotoxina acestuia este mare. 9revenirea tetanosului se poate face prin curatirea, spalarea si aseptizarea plagilor traumatice, asistenta medicala calificata la nastere etc. 9rofilaxia specifica se face prin vaccinare cu anatoxina tetanica, iar tratamentul bolii include, pe langa asanarea c'irurgicala a plagilor tetanice, si tratament medicamentos, inclusiv antibiotice si administrarea de ser antitetanic sau, de preferat, imunoglobina tetanica. ;I% BACILII GANGRENEI GAZOASE !angrena gazoasa este o toxiinfectie grava produsa de o asociatie de germeni aerobi si anaerobi, care se concretizeaza prin distrugere rapida a tesuturilor, edem gazos si intoxicatii generale. 9rodusele patologice care se recolteaza in mod obisnuit sunt% exsudate din plaga, fragmente de tesuturi si or gane, sange etc. 4vand in vedere gravitatea mare a bolii, se recomanda administrarea profilactica a serului antigangrenos la orice ranit cu plagi unice sau multiple.
--

E$idemiologie% &in cauza raspandirii intinse mai ales in sol a sporilor bacteriilor care produc gangrena gazoasa, masurile de prevenire a acestei boli se adreseaza in primul rand tratamentului corect prin curatire, spalare, aseptizare si administrare de antibiotice (in special penicilina) si, la nevoie, de ser polivalent antigangrenos, in plagile suspecte de a prezenta o contaminare cu acest grup de germeni. ;;% BACILUL BOTULINIC 8CLOSTRIDIU! BOTULINU!9 $otulismul este boala ce apare in urma consumului unor alimente (conserve de legume, carnati, sunca, peste conservat etc.) contaminate cu bacilul botulinic si in care acesta a gasit con/itii /e inmultire si /e pro/ucere a to9inei botulinice. $oala se datoreste toxinei botulinice. >emnele bolii sunt caracteristice% tulburari ale starii generale (oboseala accentuata, ameteli, dureri de cap), tulburari de vedere (caderea pleoapelor, limitarea miscarii globilor oculari, vedere dubla), greuatate la ing'itit si la vorbire si, in cazuri grave, o paralizie musculara generala, urmata de moarte. Diag*o'#ic)l de la"ora#or are in vedere izolarea si identificarea germenului si mai ales, /epistarea to9inei botulinice in produsele patologice izolate de la bolnavi si in probe din alimentul consumat de acestia. Boxina poate fi pusa in evidenta in sange si in urina, recoltate steril. #rotiurile colorate prin metoda !ram si metodele speciale pentru spori pun in evidenta bacilli +ram-pozitivi cu spori ovali, situati subterminal E$idemiologie% >porii bacilului botulinic sunt larg raspanditi in sol. "i contamineaza adesea zarzavaturile, fructele si alte alimente. $oala apare prin consumul de conserve, mai ales in cele preparate in casa, care nu au fost corect sterilizate prin fierbere si in care, ulterior, s-au multiplicat si au produs toxina. Pre,e*irea "olii se face prin evitarea consumului de alimente conservate in mod necorespunzator sau care nu au fost supuse controlului. TOJIIN.ECTIILE ALI!ENTARE To7ii*+ec#iile alime*#are sunt afectiuni de tip acut sau subacut, care apar fie sub forma de cazuri izolate, fie, eel mai adesea, sub forma unor imbolnaviri ce cuprind un mare numar de persoane care au consumat acelasi aliment contaminat cu acelas) aermene sau cu toxinele sale. &ebutul bolii este brusc si se caracterizeaza prin tulburari gastrointestinale si fenomene de toxiinfectie generale. "pidemiile izbucnesc, de obicei, in sezonul cald, aparitia lor fiind favorizata de nerespectarea regulilor de igien> alimentara. &epistarea si scoaterea din consum a alimentelor contaminate au ca urmare incetarea epidemiei. &in acest motiv, diagnosticul de laborator al toxiinfectiilor alimentare comporta o urgenta maxima. &in punct de vedere clinic, toxiinfectiile alimentare pot imbraca doua forme% in functie de componenta caracterului infectios sau a celui toxic% +orma i*+ec#ioa'a se datoreste multiplicarii germenilor din alimentele consumate si se caracterizeaza printr-o perioada de incubatie mai lunga, cu evolutie febrila, dureri de cap, greats, varsaturi, diaree, dureri abdominale si care poate duce la moarte. 4cest tip de boala este provocat mai ales, de germenii din familia "nterobacteriaceae( &urata bolii este de --7 zile, dupa care urmeaza disparitia simptomelor@ +orma #o7ica este cauzata de toxinele elabore de germeni (stafilococ, b.botulinic etc.) in alimentele contaminate si se caracterizeaza
-8

printr-o perioada de incubatie foarte scurta, cu varsaturi, diaree, stare de intoxicatie si febra moderata sau c'iar absents. &urata bolii este scurta, de .8 ' sau mai putin, cu exceptia botulismului, in care boala se prelungeste foarte mult. &atorita evolutiei scurte a bolii si a variabilitatii germenilor incriminati, in toxiinfectiile alimentare nu se intregistreaza o imunitate solids fata de agentii patogeni respectivi. !ermenii care pot provoca toxiinfectiile alimentare sunt% enterobacteriaceele (>almonella, >'igella, "sc'eric'ia si 9roteus)@ cocii patogeni enterotoxici (stafilococii si streptococii enterotoxici)@ bacilii aerobi formatori de spori ($.subtilis, $.cereus si $.ant'racis)@ bacilii anaerobi formatori de spori (0lostridium perfringens si 0lostridium botulinum)@ bacteriile care degradeaza alimentele pan> la formarea unor substante toxice. To7ii*+ec#iile alime*#are $rod)'e de 'almo*ele !ermenii din genul >almonella detin primul loc in toate t>rile, atat ca frecventa, cat si ca importanta epidemiologies in producerea toxiinfectiilor alimentare. >almonelele dau o boala de tip infectios care se manifests dupa 5-.8 ' de la consumarea alimentului contaminat. 4ceasta perioada de incubatie este necesara pentru multiplicarea germenilor si invadarea organismului infectat. &ebutul bolii este brusc, cu stare generala alterata, ridicarea temperaturii la -5-81K0, dureri de cap greata, varsaturi si scaune diareice, frecvente, apoase sau mucoase, uneori cu aspect dizenteriform. &upa .-8 zile, in mod obisnuit aceste simptome dispar, iar scaunele se normalizeaza. 4u fost semnalate si cazuri in care boala se poate agrava, capatand un aspect septicemic, cu evolutie grava, care poate merge pana la moartea bolnavului. 0a tratament, la regimul dietetic se pot asocia unele antibiotice, cum sunt cloramfenicolul, streptomicina etc., care pot scurta evolutia bolii. Diag*o'#ic)l de la"ora#or se bazeaza pe depistarea salmonelei care a produs boala in produsele patologice s.i in alimentele contaminate si, de aceea, trebuie cercetate% R produsele patologice recoltate de la bolnav% materii fecale, varsaturi, urina si, eventual, sange@ R alimentele sau apa, suspecte de a fi cotnaminate@ R produsele (materii fecale s) urina) recoltate de la suspecti contacti, fosti bolnavi, personal care a manuit sau a prelucrat alimentele@ R fragmented de organe recoltate de la cadavru% splina, ganglioni mezenterici, intestine etc., precum si sange prelevat direct din inima. *zolarea si identificarea agentului etiologic se fac prin te'nicile utilizate in mod curent in diagnosticul salmonelelor (coprocultura, urocultura, 'emoculturi, organoculturi, controlul alimentelor si al apei potabile etc.). To7ii*+ec#iile alime*#are ca)za#e de '6igele $acilii dizenterici pot da nastere la izbucniri de toxiinfectii alimentare cu o evolutie relativ scurta, care se manifesta prin greata, varsaturi, dureri abdominale si scaune frecvente, mucosanguinolente. $oala este insotita de ridicarea moderata a temperaturii (-5K0), dureri de cap etc. 0a tratament se prescriu, in general, pe langa un regim igienodietetic, si unele antibiotice la care s'igelele sunt sensibile% cloramfenicol, streptomicina. Diag*o'#ic)l de la"ora#or urmareste punerea in evidenta a s'igelelor in materiile fecale recoltate de la bolnav si de la purtatorii de germeni care aii manipulat
-7

alimentele, precum si in alimente contaminate. *zolarea si identificarea germenilor se fac prin te'nicile curente aplicate in diagnosticul bacteriologic al dizenteriei bacilare prin coprocultura. To7ii*+ec#ii alime*#are $rod)'e de "acil)l coli Boxiinfectiile produse de germeni care apartin genului "sc'eric'ia se manifesta in mod obisnuit, prin tulburari digestive% greata, varsaturi, dureri abdominale si scaune diareice. Bulburarile generale sunt mai usoare, iar febra este moderata. &iagnosticul de laborator se bazeaza pe izolarea germenului din diverse produse patologice (varsaturi, materii fecale etc.) si din alimentele banuite a fi produs imbolnavirea, urmata de identificarea bioc'imica si serologica. *n caz de urgenta, tulpinile patogene de ". coli pot fi identificate direct din produsele patologice, prin aplicarea te'nicii de imunofluorescenta. To7ii*+ec#iile alime*#are $rod)'e de Pro#e)' Boxiinfectiile alimentare produse de germenii din genul 0roteus au o perioada de )ncubatie relativ scurta. $oala se manifesta prin tulburari gastrointestinale (greata, varsaturi si scaune diareice), dar, de obicei, fara febra si fara alterarea prea pronuntata a starii generale. ;indecarea survine dupa +-. zile. Diag*o'#ic)l de ia"ora#or se bazeaza pe izolarea si identificarea germenului din produsele patologice (materii fecale, urina, varsaturi si, mai rar, sange) si alimente (carne, lapte, branzeturi, oua etc.). To7ii*+ec#iile alime*#are $rod)'e de '#a+llococi >tafilococii enterotoxici produc toxiinfectii alimentare de tip toxic. $oala are o perioada de incubatie scurta (l-,') si debuteaza cu salivatie, greata, varsaturi, crampe abdominale si scaune diareice. Bemperatura este, de obicei normala. &upa% +.-85 ' fenomenele de boala dispar si survine vindecarea. $oala se datoreste unei i exotoxine elaborate de stafilococ (enterotoxina stafilococica). >ursa de infectie este constituita de animalele bolnave (carnea si laptele lor), de la omul bolnav care prezinta infectii stafilococice ale pielii, furuncule etc. si de purtatori sanatosi de germeni (nazali, nazofaringieni, fecali etc.) care manuiesc alimentele si le contamineaza printr-o igiena defectuoasa. Diag*o'#ic)l de la"ora#or se bazeaza pe izolarea si identificarea stafilococilor din alimente incriminate si din produsele patologice recoltate de la bolnav. 9entru identificarea stafilococilor enterotoxici se vor face investigatii suplimentare (producere de enterotoxina, testarea biologica pe a produselor sau germenilor etc.). *n scopul depistarii sursei de infectie si a legaturilor dintre cazurile de imbolniiviri se recomanda testarea sensibilitatii la bacteriofagi a tulpinilor de stafilococ izolate.

To7ii*+ec#iile alime*#are $rod)'e de '#re$#ococi >e caracterizeaza prin incubatie scurta (8-+. ') si fenomene digestive (greturi, varscituri, scaune
-,

diareice). >peciile de streptococi eel mai des intalnite in producerea toxiinfectiilor alimentare sunt enterococii, streptococii viridans si streptococii beta'emolitici. *n acest din urma caz, bolnavii pot prezenta angina si c'iar scarlatina. Diag*o'#ic)l de la"ora#or consta in punerea in evident> a streptococilor enterotoxici in alimentele incriminate si in produsele patologice recoltate de la bolnav (materii fecale, varsaturi, exsudat faringian etc.). To7ii*+ec#iile alime*#are $rod)'e de germe*ii aero"i +orma#ori de '$ori &in aceasta grupa de germeni au fost identificate trei specii care produc toxiinfectiile alimentare% :acillus subtilis, :acillus cereus si :acillus anthracis. %acillus subtilis poate fi usor izolat din produsele patologice recoltate de la bolnavi sau din alimentele care au produs imbolnavirea, prin insamantarea acestora in bulion. !ermenul poate fi identificat pe baza prezentei sporilor si a cercetarii caracterelor bioc'imice. %acillus cereus poate provoca o toxiinfectie alimentara cu fenomene digestive (greata, varsaturi si dureri abdominale, fara febra) care dispar complet dupa cateva ore. 9rodusele patologice (materiile fecale, varsaturi etc.) recoltate de la bolnavi, precum si alimentele incriminate sunt insamantate in bulion si pe geloza nutritiva .N. &in culturile obtinute se fac frotiuri care se coloreaza prin metoda !ram si prin coloratii speciale pentru spori. &e asemenea, se cerceteaza caracterele bioc'imice si de patogenitate. %acillus anthracis produce gastroenterita carbunoasa, boala gravW ce apare la persoanele care au consumat carne de la un animal bolnav de carbune, insuficient prelucrata termic. Diag*o'#ic)l de la"ora#or este pus cu destula diflcultate. !ermenul nu poate fi izolat, de obicei, din sange si materii fecale, dar poate fi pus in evidenta la autopsie pe impresiunile de organe (splina, ganglioni etc.). To7ii*+ec#ii alime*#are $rod)'e de germe*i a*aero"i +orma#ori de '$ori &intre anaerobii sporulati, :acillus per'ringens si )lostri/ium botulinum sunt speciile care produc toxiinfectiile alimentare. %acillus per*ringens produce o toxiinfectie care se manifests prin grata, dureri abdominale si scaune diareice, fWra febra. Fneori, pot aparea si cazuri cu evolutie. Diag*o'#ic)l de la"ora#or% >e recolteaza fecale si produse de varsatura de la bolnavi, fragmente de organe (in special intestin subtire) de la cadavre si probe din diferite alimente consumate de bolnavi (carne, lapte etc.). &lostridium botulinum( $otulismul este o toxiinfectie alimentara produsa de consumul conservelor de legume sau de carne contaminata cu bacilul botulinic si cu toxina produsa de acesta. $oala se datoreste unei intoxicatii puternice, care se manifests prin oboseala accentuata, dureri de cap, ameteli, limitarea miscarilor globilor oculari (vedere dubla), dificultati la ing'itit si stingerea vocii. in unele cazuri paralizia se generalizeaza si omul bolnav moare prin asfixie. Diag*o'#ic de la"ora#or% >e recolteaza de la bolnavi produse patologice si probe din alimentele consumate, urmarindu-se izolarea si identificarea germenului si a toxinei botulinice. E$idemiologia #o7ii*+ec#iilor alime*#are
-/

S)r'a de i*+ec#ie in toxiinfectiile alimentare este constituita de animale si purtatori ai microbilor respectivi. 4nimalele incriminate mai frecvent sunt pasarife (in special carnea si ouale de rata), porcii, rozatoarele (sobolanii si soarecii) bovinele, ovinele s i, mai rar, cainele, pisica sau alte animale. >ursa de infectie umang este reprezentata de omul bolnav si purtatorii de germeni. "liminarea germenilor se face prin materii fecale, urina, varsaturi, secreti nazofaringiene, puroi etc. Caile de #ra*'mi#ere 'i mod)l de co*#ami*are% Boxiinfectiile alimentare se transmit prin intermediul alimentelor. 4cestea pot fi contaminate direct ca atare (laptele sau carnea care provin de la animale bolnave, oua de rata etc.) sau pot fi contaminate ulterior, prin contactul cu de)ectii de la animalele bolnave sau purtatoare de germeni, prin utila)e sau ambala)e contaminate, prin insecte sau rozatoare sau prin intermediul personalului (bolnav sau purtator de germeni care manipuleaza alimentele). 4limentele contaminate produc imbolnaviri cand contin un numar mare de germeni sau cantitati de toxina capabile sa declanseze boala. Pro+lla7ia #o7ii*+ec#iilor alime*#are% 9e langa masurile de igiena generals este necesar sa se aplice si unele masuri speciale referitoare la alimente si la personalul din sectorul alimentar. 9entru evitarea aparitiei cazurilor de toxiinfectii alimentare, se va avea in vedere ca alimentele sa nu provina de la animale bolnave. &e asemenea, manipularea, modul de preparare, de conservare, de transport s) de desfacere a alimentelor trebuie sa fie astfel facute incat sa excluda posibilitatea de a se contamina cu germenii ce pot provoca toxiinfectiile alimentare. 0ontrolul medical periodic al personalului din sectorul alimentar este obligatoriu. 9urtatorii de germeni s) persoanele bolnave pot contamina alimentele s) de aceea trebuie indepartate din sectorul alimentar pana la incetarea starii de purtator sau pana la completa vindecare. SPIROC5ETELE 8.A!ILIA SPIROC5ETACEAE9 &in aceasta familie fac parte trei germeni cu importanta medicala% Breponema, genul (eptospira si genul $orrelia. ;% GENUL TREPONE!A >pecia reprezentativ> acestui gen este Tre$o*ema $allid)m, agentul etiologic al sifilisului. !ermenul se g>seste, la omul bolnav, in sancrul primar, gomele sifilitice, ganglionii limfatici, peretii vaselor cerebrale, aortei etc. &e asemenea, se intalneste in placenta mamei sifilitice sau in organele fWtului sifilitic, mai ales in ficat. Carac#ere mor+ologice 'i #i*c#oriale% Breponemele sunt germeni spiralati, care prezinta miscari de rotatie, de flexiune si de translatie. 9entru a le pune in evidenta sunt necesare te'nici de examinare sau colorafii speciale. 4stfel, pentru examinarea preparatelor proaspete se foloseste procedeul de examinare pe fond intunecat, iar frotiurile trebuie colorate dupa metoda impregnate argentice sau dupa metoda !iemsa. C)l#i,area #re$o*emelor pe medii artificiale este foarte dificla. Rezi'#e*#a la age*#ii +izici, c6imici 'i "iologici% Breponemele sunt foarte sensibile la
-5

caldura, la substante antiseptice, la solutiile arsenicale si mercuriale' precum si la unele antibiotice' dintre care penicilina trebuie mentionata in primuX rand. Boala la om% Bransmiterea bolii se face aproape exclusiv prin contactul sexual (boala venerica). &upa infectare, la +1-81 de zile (in medie - saptamani), apare sancrul /e inoculare (o leziune inflamatorie ulcerata), urmat de prinderea ganglionilor sateliti si raspandirea infectiei in tot organismul. Fneori, acest sancru poate lipsi. sancrul de inoculare se vindec> fara tratament, dar infectia isi continua cursul - trecand in faza secundara caracterizata prin aparitia unor leziuni cutanate (rozeole sifilitice) si ale mucoaselor( si aceste leziuni dispar fara tratament, dar , dupa cateva luni, apar gomele si*ilitice (sifilisul tertiar) si, ulterior, dupa ani de zile, apar semnele si'ilisului nervos( Im)*i#a#e% Amul vindecat de sifilis capata o rezistenta destul de marcata fata de 6reponema pallidum' dar nu defmitiva. *n serul bolnavilor de sifiiis pot fi pusi in evidenta anticorpi specifici. Tra#ame*#)l 'i+ili')l)i . *n prezent se utilizeaza pe scara larga penicilina. ;reponema palli/um este, de asemenea, sensibila la aureomicina si cloramfenicol. E$idemiologie% Si+ili')l e'#e o "oala ,e*erica, a,a*d ca iz,or de i*+ec#ie om)l "ol*a,% Tra*'mi#erea se face de regula, prin raport se9ual si numai cu totul exceptional prin len)erie, vesela utilizata in comun etc. 0ontagiozitatea maxima este in perioada primara si secundara. Breponemele se pot elimina si prin lapte, urina, sperma, dar in numar foarte redus. Pro+ila7ia% &epistarea cat mai precoce a bolnavilor de sifilis este una din masurile de baza in prevenirea si combaterea acestei boli. &intre metodele de depistare activa, cele mai utilizate sunt e9amenele serologice. 4cestea sunt obligatorii si se efectueaza la controlul periodic antivenerian al personalului din sectorul alimentar si alte servicii publice ('oteluri, b>i, frizerii), la anga)area in serviciu, la intrarea in scoli si facultaYi, la gravide, la eliberarea certificatului prenuptial etc. 4nc'eta epidemiologies este insa cea mai importanta metoda de depistare activa. "a permite descoperirea bolnavilor neinregistrati si netratati, care contribuie eel mai mult la raspandirea bolii. <% GENUL LEPTOSPIRA (eptospirele sunt micrdorganisme spiralate' patogene pentru om si pentru animal. $olile provocate de leptospire poarta numele de le$#o'$iroze% (eptospirele sunt intalnite in natura mai ales in apele raurilor, in piscine, lacuri etc. "le pot fi, de asemenea, gasite la rozatoarele salbatice si animalele domestice, (eptospirele se localizeaza, mai ales, in rinic'i, de unde se elimina prin urina in mediul exterior si infecteaza apa si unele alimente prin intermediul carora pot imbolnavi omul. Carac#ere mor+ologice 'i #i*c#oriale% *n preparatele proaspete, leptospirele nu pot fi vazute decat la microscopul pe fond intunecat. "le pot fi insa usor de examinat la microscopul obisnuit, daca sunt supuse unor coloratii speciale. (eptospirele colorate !iemsa se prezinta sub forma unor filamente fine, ondulate, colorate in violet, cu capetele curbate in 0 sau >. *mpregnarea argentica a leptospirelor prin metoda #ontana-Bribondeau este procedeul eel mai frecvent utilizat. *n urma acestei coloratii, leptospirele apar negre, ondulate, ingrosate din cauza impregnarii argentice si la care spirele nu mai sunt evidente.
-6

Rezi'#e*#a la age*#i +izici, c6imici 'i "iologici% (eptospirele patogene sunt rapid distruse de uscaciune, lumina solara, ultraviolete, substante acide, bila, sue gastric etc. &e asemenea, sunt sensibile la penicilina, streptomicina si tetraciclina, dar insensibile la sulfamide si cloramfenicol. Botusi, leptospirele pot trai cateva ore pana la cateva zile sau saptamani in apa, in unele alimente sau in organele unor animale infectate, si cateva luni pana la cativa ani in medii de cultura adecvate. Boala la om% *mpartirea leptospirelor in boli icterice, grave, si boli anicterice, usoare, se bazeaza mai mult pe semnele clinice. Fnele leptospire provoaca o boala grava cu febra, icter, 'emoragii si leziuni renale, 'epatice etc., in timp ce alte leptospire dau boli mai usoare, cu febra si semne de iritatie meningeala. Im)*i#a#e% Fn bolnav de leptospiroza ictero'emoragica capata dupa vindecare o imunitate destul de solida si durabila. *n serul sanguin al bolnavilor apare o serie de anticorpi care sunt pusi in eviderita prin diferite te'nici, a)utand astfel la precizarea diagnosticului bolii. Diag*o'#ic)l de la"ora#or al le$#o'$irozelor poate fi facut atat prin izolarea s) identificarea germenului in produsele patologice, cat si prin punerea in evidenta in serul sanguin a unor anticorpi specifici. E$idemiologie% (eptospirele sunt boli care au ca punct de plecare animalele sWlbatice (in special rozatoare), dar care au o extindere mare s) printre animalele domestice. 4cestea raman purtatoare de germeni o perioada de timp si constituie principalul izvor de infectie pentru om. Bransmiterea bolii la om poate fi directa, prin contactul cu animalele bolnave ori purtatoare, sau indirecta, prin intermediul apei sau al alimentelor infectate. Pro+ila7ia leptespirozelor va avea in vedere, mai ales, muncitorii din sectoral agricol, macelarii si copiii care fac baie vara in apele infectate cu urina animalelor bolnave sau purtatoare de germeni. >e vor recomanda% imbracaminte de protectie, ferirea pielii ranite de contactul cu apa poluata sau cu unele de)ecte ale animalelor, evitarea scaldatului in apele b>nuite a fi infectate si, mai ales, respectarea regulilor de igiena generaia. >e va duce o campanie sustinuta pentru distrugerea soarecilor si sobolanilor. 4daposturile animaleior vor fi dezinfectate periodic, iar urina si b>legarul nu vor fi aruncate in apele naturale. ?ecent, s-a preparat si im vaccin specific pentru persoanele care prin profesia lor sunt mai expuse infectiei cu leptospire (personal veterinar, ingri)itori de animate, muncitori agricoli etc.). RICCETTSIILE ;% RICCETTSIILE% GENERALITATI ?ic=ettsiile sunt microorganisme care se situeaza la granita dintre bacterii si virusuri. "le se aseamana cu bacteriile prin dimensiuni, morfologie, compozitie c'imica, organizare celulara interna si multiplicare prin diviziune directa, dar nu cresc pe mediile de cultura. ?ic=ettsiile se multiplica numai in tesuturi vii, ca si virusurile. Fnele ric=ettsii sunt patogene pentru om, provocand boli febrile nurnite ric=ettsioze. 4ceste boli se recunosc, de obicei, datorita unor eruptii petesiale caracteristice pe pielea bolnavilor.
81

?ic=ettsiozele, cu exceptia tifosului exantematic, sunt boli care se transmit de la animale la om. Rezer,or)l i*+ec#iei este constituit de omul bolnav, rozatoare, mamifere domestice si salbatice, capuse etc. Bransmiterea agentului patogen se face prin intermediul unor vectori% tifosul exantematic este transmis de paduc'e, febra butunoasa este transmisa de capusa etc. in transmiterea febrei Z nu este necesara interventia unui vector, contaminarea facandu-se direct pe cale aerogena. ?ic=ettsiozele cele mai frecvent mtalnite sunt% R tifosul exantematic epidemic de paduc'e@ R tifosul exantematic epidemic sau murin@ R febra butunoasa mediteraneana sau tifosul de capusa@ R febra Z, care este o ric=ettsioza pulmonara@ R febra de [ol'Inia sau febra de transee. Carac#ere mor+ologice% #orma Ti structura ric=ettsiilor se aseamana foarte mult cu aceea a bacteriilor. orfologia acestor germeni este destul de polimorfa, putand imbraca forma unor coci sau mai adesea a unor cocobacili de dimensiuni foarte mici. >unt germeni imo"ili, *e'$or)la#i, Gram-*ega#i,i% Rezi'#e*#a% Fscarea favorizeaza mentinerea indelungata, pe mai multi ani, a ric=ettsiilor in stare viabila si virulenta. 0aldura are o actiune nefavorabila aspra ric=ettsiilor% fierberea distruge acesti germeni, iar incalzirea la 71K0 le inactiveaza in decurs de -1 min. Bemperatura scazuta sub 1K0 nu conserva ric=ettsiile decat cateva zile. !licerina, fenolul, albastrul de metilen si bila au un efect de distrugere a ric=ettsiilor. ?ic=ettsiile au o activitate toxica si 'emolitica. Im)*i#a#ea in ric=ettsioze. &upa boala se instaleaza, de obicei, o rezistenta solida fata de infectarile ulterioare. *n unele cazuri, germenii raman in stare latenta in organismul infectat si pot produce recaderi dupa mai multi ani. *n serul persoanelor care au trecut prin boala sau al animalelor infectate apar anticorpi ce sunt utilizati in diagnosticul de laborator al ric=ettsiozelor. Tra#ame*#)l% *n prezent, tratarnentul ric=ettsiilor se utilizeaza cu succes antibiotice cu spectru larg de actiune. Diag*o'#ic)l de la"ora#or% *zolarea ric=ettsiilor se face numai in laboratoare bine amena8ate. !ermenii sunt cautati in s/ngele bolnavilor in perioada febrila, in c'eagul sanguin, in fragmente de placenta, urina etc., precum si in insectele vectoare (paduc'i, capuse), care sunt, in prealabil, dezinfectate cu eter, triturate in mo)ar si suspensionate in solutie salina fiziologica. E$idemiologie% "pidemiologia ric=eettsiozelor este strans legata de artropodele care transmit agentii infectanti. 0a/uchele de corp si de cap se infecteaza sugand sange de la omul bolnav. &upa un interval de timp de 8-5 zile, paduc'ii pot transmite boala la omul sanatos prin intepare sau prin depunerea materiilor fecale bogate in ric=etsii, pe pielea lezata prin scarpinare. 4lte ric=ettsioze pot fi transmise si prin interme/iul puricelui (tifosul murin), al capuselor (febra butunoasa) etc. Pro+ila7ia% 9rincipala cale de intrerupere a intregului mecanism de transmitere a unei ric=ettsioze este /istrugerea insectelor paduc'i, purici, capus.e etc. &e la aparitia primului caz de imbolnavire de tifos, care trebuie in mod obligatoriu sa fie declarat si internat in spital, trebuie luate cele mai urgente masuri de despaduc'ere a bolnavilor, contactilor si a intregii colectivitati din care face parte. &escoperirea insectici/elor a produs o adevarata revolutie in
8+

te'nica dezinsectizarii. 4ceste substante, usor de manevrat, nefiind toxice pentru om in concentratiile obisnuite. 9atrund prin invelisul c'itinos al insectei si o distrug. &eoarece atat in de)ectele uscate, cat si in corpul paduc'ilor zdrobiti, ric=ettsiile pot trai cateva luni si pot contamina, in stare de praf, omul sanatos prin mucoasa nazala sau con)unctivala, pe langa dezinsectie este necesara si o dezinfectie totala. >terilizarea prin aer cald sau vapori reprezint> o metoda eficace care permite distrugerea paduc'ilor, a lindinilor, precum si a ric=ettsiilor. *n lupta pentru disparitia ric=ettsiilor, un loc important il au, desigur, si ridicarea nivelului material, cultural si igienic al populatiei. GENUL BRUCELLA !ermenii din genul :rucella produc bruceloza, boal> infectioasa, comuna omului si animalelor (antropozoonoza). 4ceasta boala este raspandita pe intreg globului pamantesc. "xistenta ei a fost semnalata inca din antic'itate dar aspectele clinice ale bolii la om au fost descrise in mod stiintific abia in cea de a doua )umatate a secolului trecut. Br)ce care facea parte dintr-o comisie britanica pentru studiul febrei de alta, a investigat boala sub toate aspectele ei si ulterior, in +55/, a reusit sa cultive brucelele din splina unui om si sa transmits, boala la maimuta. (a noi in tara primele cazuri de bruceloza umana au fost semrialate de 0ombiescu in anul +6-1. Cla'i+icare% *n genul $rucella se incadreaza mai multe specii cum sunt :rucella melitemis (produce bruceloza caprina si ovina), %rucella abortus (produce bruceloza bovina), %rucella suis (produce bruceloza porcina), %rucella ovis (produce o forma particulara de bruceloza la berbec). 4ceste specii au caractere epidemiologice, de cultura (nevoia de 0A., producerea de C.>, cresterea diferentiala in prezenta unor coloranti) sau antigenice (aglutinare cu seruri monospecifice) prin care se deosebesc unele de altele. *n cadrul speciilor se poate constata existenta unor biotipuri si variante antigenice. 5a"i#a#% $rucelele sunt intalnite pretutindeni pe glob la animale domestice (bovine, caprine, ovine, porcine) sau salbatice (iepuri, sobolani) bolnave de bruceloza sau purtatoare de germeni si la omul bolnav. !ermenii pot fi izolati din sange, lapte, urina, fecale si din numeroase organe (splina, ficat, ganglioni) dar mai ales din placenta in caz de avort infectios la animale. Carac#ere mor+ologice 'i #i*c#oriale% !ermenii din genul $rucella sunt bacili scurti sau cocobacili, imobili, nesporulati, izolati sau formand gramezi neregulate. *n organism, germenii se gasesc mai ales intracelular. $rucelele pot fi colorate cu orice colorant de anilina. 9rin coloratia !ram, se coloreaza in rosu (!ram-negativi). Fnele specii cum sunt :rucella melitensis sau :rucella suis sunt strict aerobe. :rucella abortus necesita o concentrate crescuta de 0A. in atmosfera de incubatie. Rezi'#e*#a la age*#i +izici, c6imici 'K "iologici% !emenii din genul $rucella pot supravietui timp destul de indelungat in afara organismului daca sunt incorporati intr-un substrat organic si au conditii de temperatura, pC, de umiditate etc., favorabile. 0aldura si radiatiile ultraviolete inactiveaza culturile de $rucella. (a ,1K0, culturile sunt omorate in +1 min, iar in lapte in +7 minute. 0a substante dezinfectante se utilizeaza cu succes fenol sau formol +N, sublimat lNo,
8.

lapte de var +7-.1N, cloramina 1,.7N, detergenti (de ex. Uefirol +N), alcool etilic de /1K 61K. !ermenii din acest gen sunt sensibili la bacteriofagi specifici fapt ce perrnite tipa)ul acestora. $acteriofagii nu s-au dovedit insa utili in tratamentul brucelozei. S#r)c#)ra a*#ige*ica% $rucelele au o structura antigenica complexa 4ntigenele specifice sunt fie antigene /e supra'ata situate la nivelul peretelui bacterian, f) e antigene /e pro'unzime citoplasmatice. &intre antigenele de sprafata mentionam cele doua antigene ma)ore antigenul D D predominant la :r.melitensis si antigenul D4D predominant la :r.abortus. &e asemenea au mai fost descris antigenul DUD la :r.ovis si antigenul D?D care se intalneste la toate cele 8 specii de $rucella care este situat in centrul corpului bacterian. Carac#ere de $a#oge*i#a#e% 9atogenitatea brucelelor este legata in primul rand de virulenta germenilor. Boxicitatea )oaca un rol secundar. Boala la om% >e poate manifesta sub forma acuta sau cronica, uneori inaparenta clinic. &upa perioada de incubatie variabila intre /-.+ zile, se instaleaza perioada de stare cu septicemie s) aparitia unor leziuni bruceloase (granuloame specifice) in mai toate organele. (a inceputul fazei acute febra este continua apoi devine ondulanta alternand cu perioade de afebritate. $olnavul prezinta o marcata stare de oboseala, dureri articulare, transpiratii si tulburari accentuate din cauza afectarii diverselor organe% ficat, plamani, splina, uter etc. &upa cronicizare boala poate dura ani de zile cu acutizari periodice. Tra#ame*#% 9entru stimularea mecanismelor naturale de aparare ale organismului este indicat un regim alimentar substantial, bogat in vitamine si proteine. *n perioada acuta a afectiunii bolnavul trebuie sa stea la pat. >e recomanda administrarea simultana de tetraciclina si streptomicina, iar in formele septicemice si in cazurile toxice grave se va asocia si corticoterapia. E$idemiologie% $ruceloza umana are ca sursa de infectie animalul bolnav (bovine, porcine, caprine, ovine). 0aile cele mai frecvente de transmitere a bolii de la animal ia om sunt calea digestiva, calea cutanata si con)unctivala, calea aerogena si inocularea accidentala. *nfectarea pe cale digestiva se face prin consumul de lapte crud, derivate de lapte (smantana, unt, branza), carne insuficient fripta sau fiarta, salata, fructe, apa din fantani contaminate de animale bolnave. Fn alt mi)loc de infectare este posibil prin contactul personalului veterinar si al ingri)itorilor cu material infectat (avorturi, lic'ide fetale, placente, lapte, canie, sange, baligar). *nfectarea aerogena se produce prin in'alarea prafului infectat sau a picaturilor fine ce pot apare in cursul manipularii in laborator a culturilor sau materialelor infecte. Pro+ila7ia brucelozei se bazeaza pe aplicarea masurilor generale si individuale de protectie a muncii. 9e langa acestea circuitul unor alimente (lapte, carne, organe etc.) trebuie supus controlului sanitar iar in cazurile suspecte consumul acestora sa fie aprobat numai dupa prelucrare termica. i)locul cel mai sigur de disparitie a bolii la om ramane insa eradicarea bolii la animale.

8-