MILITANTISM – RADICALIZARE - RECRUTARE

REFERAT : RADICALIZAREA ISLAMISTĂ

 CUPRINS

1.INTRODUCERE................................................................................................................................3
2. TERORISMUL.................................................................................................................................3
3. RADICALIZAREA ISLAMISTĂ.....................................................................................................4
STUDII DE CAZ...................................................................................................................................8
CONCLUZII.........................................................................................................................................9
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................................10

1.INTRODUCERE
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupați de bunăstarea personală și
de siguranța proprie, fapt ce nu este altceva decât o nevoie de securitate. Odată cu
constituirea statului, securitatea indivizilor este asigurată de acesta. Etimologic, conceptul de
securitate provine din lat. securitas, care înseamnă "fără grijă, serenitate, liniște sufletească".
În sens tradițional, securitatea a fost asociată cu factorul militar al unui stat. Conceptul a
suferit modificări odată cu o serie de schimbări de "paradigmă", începând cu sfârșitul
secolului precedent. În principiu, în planul securității vorbim de o trecere de la amenințări
convenționale, din partea unor actori statali la amenințări asimetrice, din partea unor actori
non-statali. Securitatea, astăzi, are mai multe dimensiuni : dimensiunea politică, dimensiunea
economică, dimensiunea socială, dimensiunea culturală, dimensiunea ecologică și
dimensiunea individuală.

2. TERORISMUL
Terorismul, definit prin chiar etimologia sa, provine din latinescul Terror - terroris,
având o conotaţie militară, cu toate acestea definirea cuvântului este una dificilă mereu
ţinându-se cont de scopul şi metoda aleasă. În acest sens, terorismul este definit ca
„ totalitatea actelor de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a crea un climat
de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernământ a unui stat; folosire sistematică a
măsurilor de violență și de intimidare în vederea atingerii unui scop politic sau totalitate a
actelor de violență pe care le săvârșește o organizație sau un regim politic reacționar”.
Terorismul nu a apărut recent. El este foarte vechi – a precedat strategia terorii
exercitată de legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate, supravieţuind acesteia
– şi, de-a lungul timpurilor, s-a manifestat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii
la ciberterorism, în funcţie de treapta de civilizaţie pe care a ajuns omenirea, deci de
mijloacele la dispoziţie, şi aproape peste tot în lume. Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a
rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere, ucidere. Din păcate, şi terorismul, ca şi războiul,
face parte, într-un fel, din arsenalul prin care lumea se neagă pe sine, se urăşte şi se
autodistruge, crezând că se purifică.
Trendul actual în terorism este întinderea pe un teritoriu îndepărtat și folosirea
voluntară a musulmanilor occidentali în ”războiul sfânt”. Inedită este însă amploarea pe care
o ia și implicarea diasporei,în mod radical, în jihad .

3. RADICALIZAREA ISLAMISTĂ
Una dintre cele mai complete definiții ale radicalizării a fost dată de Charles E. Allen ,
care considera radicalizarea drept "procesul de adoptare a unui sistem de convingeri extremist
incluzând asumarea folosirii, suportului sau facilitării violenței, ca metodă de schimbare a
societății.", iar Peter Mandaville considera islamismul ca fiind “formă a teoriei politice și
practicii” care are ca scop implementarea unei ordini politice islamiste în accepțiunea unui
stat ale cărui principiii, instituții și sistem legal derivă direct din sharia. Întrucât, radicalizarea
religioasă -în speță cea islamistă- poate forma o viziune fanatică, extremistă asupra religiei
care poate duce chiar la participarea voluntară a unui individ într-un act terorist ,aceasta
reprezintă una dintre cele mai mari probleme de securitate actuală atât la nivel European , cât
și pe plan mondial. Putem vorbi de nivel mondial deoarece diaspora musulmană întâlnim
peste tot în lume, excepții fiind unele state mai mici nesemnificative.
O doctrină islamistă conservatoare este salafismul, iar chiar dacă unele comunități
salafite îmbrățișează violența, aceasta este o mișcare intelectuală, care nu poate fi redusă la
extremism și violență. Totuși, un oficial german spunea că: ” Nu orice salafit este un terorist ,
dar orice terorist este un salafit”. Într-un studio a lui Maarc Sageman se constată faptul că
97% din jihadiști au devenit adepți ai unei forme de Salafism în cursul procesului de
radicalizare.
Pe plan European, riscurile cresc deoarece există comunități musulmane foarte
numeroase, iar unii dintre aceștia nu sunt încă integrați social, economic și cultural. Cele mai
mari comunități musulmane se află în Vestul si Nordul Europei.
Astfel, în Germania există o comunitate puternică turcă, în Europa de Sud (Franța,
Italia, Spania) una preponderent nord-africană, iar în Marea Britanie o comunitate originară
din Asia de Sud-Est.
În plan sociologic și cultural, radicalizarea este mai înainte de toate un proces de
ruptură de grupul de origine – familie, comunitate, etnie. Izolarea sectară de restul
comunității este urmată de stadiul afirmării noii identități construită pe fundamente radicale ,
pe ecuația noi vs ceilalți. Individul sau grupul se conexează unei noi comunități angajată
ideologiei radicale și dispusă să acționeze, inclusiv violent, pentru realizarea obiectivelor
propuse.
Abordată interdisciplinar, problematica radicalizării violente și, în particular,
radicalizarea islamistă a devenit materie de studiu aplicată cauzelor, contextului, traseului
radicalizării și chiar posibilității de deradicalizare.
CAUZE
Lucrarea lui Jeff Victorrof ” The mind of the terrorist” este un exemplu de analiză în
ceea ce privește motivația și opțiunea radicală islamistă, care este produsă de o sumă de
factori/ cauze, parcurgând stagii temporale diferite. La baza unei alternative de origine
radicală se găsesc ca resorturi inițiale frustrările sau traumele personale ori ale grupului,
discriminarea socială, presiunea familiei sau a comunității, teribilismul etc.
Este bine știut faptul ca întregul proces de radicalizare gravitează în jurul ideologiei ,
care reprezintă o sursă de energie și motivație pentru cel în cauză. De asemenea, carisma unui
lider înfocat poate contribui semnificativ în manipularea unui individ pentru a adopta această
ideologie.
Radicalizarea poate fi, în unele cazuri, un proces individual, numit și
autoradicalizare ,în care o persoană se poate radicaliza prin intermediul Internetului.
Radicalizarea are loc prin apropierea de individ, introducerea lui în cercuri de prieteni, rude,
prin cadouri din ”bunăvoință”, printr-o oarecare apropiere de o persoană care suferă de o
traumă sau care nu se regăsește pe sine, care se află într-un impas .
Radicalizarea mai poate apărea și în momentul în care tinerii frustrați de societate
încep să caute o cauză la care să adere, să dorească o consolidare a propriei identități, găsind
răspunsurile de care au nevoie în diverse ideologii, printre care și cea radical islamistă. Pe de
altă parte există și tineri care au cunoștințe vagi în ceea ce privește Islamul, fapt de care pot
profita predicatorii, pentru a le implementa o abordare fundamentalistă, extremistă a
Islamului.
TRĂSĂTURI PSIHOLOGICE ALE TERORIȘTILOR
Portretul primar:
Printre profilurile teroriștilor întâlnim unul creat de către Charles A. Russel și
Bowman H. Miller în anul 1977, care în ciuda limitării sale, este menționat în multe studii.
Acesta conturează o imagine generală, în care se încadrează majoritatea teroriștilor:
Membrii sunt în general bărbați celibatari;
Vârsta acestora este cuprinsă între 22 – 24 de ani;
Au studii universitare sumare (uneori chiar diplome);
Femeile au un caracter mai mult de suport, decât unul de operare;
În 1979, Edgar O`Balance, sugera următoarele caracteristici de succes ale
teroristului:
 Devotament (obediență absolută față de liderul grupării);
 Curaj personal;
 Lipsa sentimentelor de milă sau remușcare;
 Un coeficient de inteligență destul de ridicat (în sensul în care teroristul trebuie
să culeagă și să analizeze informații, să gândescă planuri de acțiune și să fugă de forțele
de ordine);
 Un grad foarte mare de rafinament (fiind capabil să calătorească la clasa I și să
stea la hotel de 5 stele);
 Să fie cult și educat;
  Să cunoască limbi cu circulație interanțională (nu este cazul organizațiilor
teroriste și de gherilă din țările slab dezvoltate fiFARC, PKK, LTTEşi grupările arabe);
Vârsta teroristului:
Astăzi, noii membri ai organizațiilor teroriste sunt aleși de la vârste din ce în ce mai
fragede.
Adolescenții și preadolescenții sunt mai receptivi la recrutare, deoarece au fost
martori la masacrarea apropiaților, ceea ce i-a făcut mult mai toleranți la violență.
Educația, ocupația și mediul socio-economic al teroristului:
După cum a fost menționat mai sus, teroriștii au o educație peste medie, foarte puțini
dintre teroriștii occidentali fiind semi-analfabeți sau analfabeți.
Russell şi Miller au descoperit cămai mult de douătreimi dintreteroriștii
supravegheaţi provin din clasa de mijloc sau superioară. Cu excepţia organizaţiilor teroriste
sau de gherilăca FARC, PKK, LTTE,şia organizaţiilor teroriste fundamentaliste islamice,
teroriştii provin dinfamilii din clasa de mijloc.
Marc Sageman, specialist în psihiatrie judiciară la universitatea din Pennsylvania, a
studiat documente guvernamentale şi judiciare privind 400 de terorişti. Rezultatele sunt
surprinzătoare: 90% provin din familii normale şi iubitoare; 63% au urmat cel puţin liceul,
comparativ cu 6% în lumea subdezvoltată. Atentatorii de la 11 septembrie proveneau din
familii saudite şi egiptene înstărite şi urmau studii universitare. În cartea sa, Understanding
Terror Networks, Sageman susţine: „Teroriştii sunt în general oameni complet normali…
oameni obişnuiţi ca mine şi ca tine. În multe privinţe ei sunt printre cei mai străluciţi în
societăţile din care provin.”
Aspectul fizic al teroristului:
Teroriștii nu ies în evidență prin aspectul fizic. Aceștia tind să fie de înălțime medie,
pentru a se putea pierde prin mulțime. Se îmbracă și se coafează ca restul populației, vorbesc
și se comportă normal, pentru a nu ieși în evidență.
Pot recurge la operații estetice sau deghizări, deoarece este foarte puțin probabil ca
un terorist să iasă în evidență în mulțime dacă nu i se cunoaște chipul.
Sexul și rasa teroristului:
Cea mai crudă și mai ieșită din comun metodă de stabilire a profilurilor teroriștilor
este de a identifica potențialul răufăcătorilor pe baza caracteristicilor rasiale. În profil rasial
este reliefată logica cum că indivizii de o anumită rasă au, ca regulă generală, mai multe
șanse de a comite acte de terorism. În această gândire, etniile sunt privite ca diviziuni
demografice adecvate pentru a fisubiecte adecvate de control. În urma atacurilor de la 11
septembrie, realizarea unui profil rasial a reapărut ca un sistem viabil pentru detectarea
potențialilor teroriști și a fost pus în aplicare de agențiile de securitatea frontierei din mai
multe țări, în special în Statele Unite ale Americii.
Ellman scrie că, „A face un profil pe baza de rasă și de factori comparabili, este în
același timp și discriminatoriu și prostesc. Arabii și musulmanii - pentru a numi cele două
obiective cele mai evidente pentru astfel de reacțiiastăzi - fac parte din curentul principal
american. Mulți sunt cetățeni. Marea majoritate…sunt toți la un loc nevinovați de orice
legătură cu terorismul. Între timp, unii oameni care nu sunt arabi ... s-au alăturat aparent
dușmanilor noștri în Al Qaeda”.
Deși este adevărat că majoritatea teroriștilor internaționali actuali sunt de identitate
arabă sau musulmană, aceasta scoate în evidență faptul că un număr considerabil nu sunt.
Cel de-al doilea cel mai letal terorist din istoria Americii, Timothy McVeigh, era
cetățean american alb. De asemenea,majoritatea atacurilor teroriste împotriva Regatului Unit
au fost orchestrate și executate de disidenți republicani predominant albi.
Ca și în cazul etniei, utilizarea sexului ca factor dominant în profilarea terorist este
subminat de greutatea excepțiilor împotriva generalizării. Russell și Miller avertizează
împotriva utilizării simpliste de profiluri masculine; „Teroriștiă de sex feminin sunt mai
potrivite în a înlătura suspiciunile personalului de securitate. Ca rezultat, dându-se drept soții
sau mame, ele de multe ori pot intra în zonele în care accesul bărbaților ar fi limitat...”.
STUDII DE CAZ
Un exemplu ar putea fi cetățeanul britanic Richard Colvin Reid (foto), care
în data 22 Decembrie 2001 a încercat să detoneze o cantitate semnificativă de
explozibil deținut în pantofi, în timp ce se afla la bordul navei Boeing 767,
zborul numărul 63 (Paris-Miami). Acesta a pătruns la bordul aeronavei
purtând încălțăminte obișnuită, modificată astfel încât să poată trece neobservat de
măsurile de securitate, cu scopul distrugerii aparatului de zbor. A fost identificat de
personalul aeronavei și reținut cu sprijinul celorlalți pasageri.
Problema bolilor mintale în rândul persoanelor aflate în proces de
radicalizare a reprezentat un subiect foarte controversat în ultimul timp.
Amintim cazul cetățeanului Nigerian Umar Farouk Abdulmutallab
(foto) care de Crăciun în 2009, a încercat să detoneze un
dispozitiv explozibil improvizat (DEI) în timp ce se afla în cursa nr
253 North West Airlines – Delta, pe direcția Amsterdam-Detroit.
Atentatorul a ascuns explozibilul în lenjeria intimă și a încercat
să îl detoneze pe navă, însă atacul nu a avut efectul scontat, deoarece dispozitivul nu a
explodat ci doar a luat foc, singura victimă fiind atentatorul. Testele psihologice la care a fost
supus ulterior că acesta nu suferea de probleme psihice, iar explicația logică pentru care
oamenii aleg să creadă că teroriștii suferă de boli mintale este faptul că această explicație este
mai ușor de asimilat.

CONCLUZII
Întrucât s-a considerat multă vreme că teroriştii sunt psihopaţi, criminali ordinari,
oameni de la periferia societăţii, fără nici un fel de moralitate şi cu o capacitate intelectuală
indoielnică, acest fenomen a fost tratat ca simplă criminalitate, fără a se lua, practic, nici un
fel de măsuri eficiente nici pentru înlăturarea cauzelor care-l generează şi nici pentru
limitarea accesului la tehnologii.
Persoanele abilitate din insitutii ce luptă împotrivă terorismului au reușit să
urmărească indivizi, să le identifice acțiunile și mișcările, să devină persoane suspecte în
acțiuni violente, să îi ancheteze, însă au fost și cazuri în urma cărora au reușit să îi elibereze și
apoi să acționeze în moduri teroriste, violente.
Societatea, instituțiile,grupările ce sunt împotriva teroristilor, toate acestea vor găsi
modalități de a menține viața unui semen pe primul loc, de a controla și elimina pe cât posibil
actele teroriste.
Actele teroriste, revendicările anumitor grupări, toate acestea ne oferă posibilitate de a
înțelege cum a luat naștere terorismul,cum acționează teroriștii și ce modalități sunt de a
combate și a preveni astfel de ieșiri violente.

BIBLIOGRAFIE

1. Johnatan Rae, “Journal of Terrorism Research – Will it Ever be Possible to Profile the
Terrorist?” , 2012;
2. Nedianu Laurențiu, „Lucrare de disertație – Studii de Securitate” , Univ. Buc., 2015;
3. Anghel Andreescu, Niţă Dan, - „Terorismul, analiză psihosociologică”, Editura
Timpolis, Timişoara, 1999.
4. Panos Kammenos,"Terorismul - teorie şi practică”, Editura Elliniki Euroekdokiti
5. http://semneletimpului.ro/international/terorism/teroristii-oameni-normali-cu-minti-
periculoase.html
6. https://www.scribd.com/doc/143815730/Psihologia-terorismului