Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. sistemul international este anarhic, nu exista “un guvern al guvernelor” pentru a impune reguli;
2. statele nu pot fi sigure de intentiile celorlalte state sau asupra faptului ca acestea nu vor folosi forta
impotriva lor;
4. statele sunt actori rationali care gandesc strategic si aleg acea strategie care le maximizeaza scopul
princial –supravietuirea;
Când vorbim despre alianțe, în mod inevitabil, la pachet cu ele, este echilibrul puterii. Există
această conștiință a faptului că poți avea pace atâta vreme cât puterea în sistem este astfel distribuită
încât să nu pericliteze echilibrul. Statele nu trebuie să devină nici prea slabe, nici prea puternice, orice
dezechilibru ducând la război. Mijlocul prin care echilibrezi puterea în sistem este încheierea unor
alianțe.
Există un factor foarte important într-un sistem internațional marcat din perspectiva
realismului politic de această realitate a existenței alianțelor și, în consecință, a echilibrului de putere.Ca
să poți realiza o distribuție echilibrată a puterii, într-un sistem de independențe multiple care își
maximizează potențialul în alianțe parohiale diferite, întotdeauna există o țară cu numele de „balancer”,
care se ocupă cu menținerea echilibrului. O astfel de țară este o mare putere care nu acceptă ca o altă
putere să domine în zona ei de influență ca o condiție esențială a supraviețuirii ei într-un mediu
ostil. Balancerul este țara care înclină balanța într-o parte sau alta a puterii. Churchill a arătat în 1948 că
Marea Britanie a fost un astfel de balancer „de 400 de ani politica externă a Angliei a fost aceea de a se
opune celei mai puternice, celei mai agresive, celei mai dominante puteri de pe continent, alăturându-se
statelor mai slabe.”