Flori de mucigai- Tudor Arghezi

Opera “Flori de mucigai” se afla in deschiderea volumului omonim si constituie o arta poetica a
lui Tudor Arghezi.

Tema operei reprezinta efortul creator al poetului pentru un produs spiritual si consecintele
pe care le are acesta asupra starilor interioare ale eului poetic.Versurile nu mai sunt produsul
harului divin, ci al unei nelinisti artistice si al setei creatoare.

Titlul poeziei reprezinta un oxymoron.Astfel, florile reprezinta frumusetea, puritatea, iar

mucigaiul reprezinta uratul, intunericul, descompunerea.Titlul este reprezentativ pentru
inovatia numita estetica uratului, o modalitate artistica intalnita la Baudelaire.Asocierea celor
doua categorii estetice, anume frumosul si uratul ofera titlului expresivitate prin efectele
stilistice.Prin “urat” poetul doreste a sublinia imprefectiunile vietii, ororarea, toate acestea
facand parte din existent umana.

Structura.Din punct de vedere structural, poezie contine doua secvente lirice, inegale. Prima
secventa contine ideea de crez arghezian, pe langa a doua, ce sugereaza neputinta artiscului de
crea in conditii de claustrare.

Prima secventa sugereaza dorinta poetului de a comunica cu lumea prin versuri, exprimand
setea de creatie.Nevoia de comunicare il face pe poet sa scir “ cu unghia pe tencuiala” lipsindui-
I uneltele scrisului.

Enumerarea prin negatie a elementelor fabuloase ale evanghelistilor “ nici de taurul, nici de
leul, nici de vulturul/ care au lucrat imprejurul / Lui Luca, lui Marcu/ lui Ioan” exprima efectele
cauzate de lipta divinitatii asupra creatiei poetice.

Ultima secventa este conceputa pentru a sugera neputinta totala a autorului de a se

exprima.Astfel nevoia poetului de a comunica cu lumea , setea de a-si dezvalui trairile sunt
conturate prin versul “ Si m-mam silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga”.

Intunericul, ploaia denota , pe langa atmosfera simbra, si starea interioara a poetului cauzata de
indepartarea de divinitate.

In “ Flori de mucigai” predomina registrele stilisctica ale esteticii uratului, pe de o parte ca

inovatie lingvistica, pe de alta parte ca substanta a ideilor exprimate.
Limbajul este caracterizat prin folosirea cuvintelor “ urate”, ce capata noi valori.De pilda,
cuvantul “ mucigai” aici, are sensul degradarii morale, al descompunerii spiritual, cu trimitere
sugestiva catre om, acesta fiindu-I atribuit cuvantul “ flori”, ce semnifica viata, puritatea,
lumina, frumusetea.

Osimoronul “Flori de mucigai” transmite ideea complexa a imperfectiunilor vietii, a conditiilor

vitrege la care este supusa fiinta umana.Metaforele argheziene subliniaza starea omului care nu
poate crea liber, fiind constrans sa-si exprime setea de comunicare. Neputinta este sugerata de
metafora’ cu puterni deajutate” desi poetul avea resurse spiritual profunde.