CLASIFICARI ALE TERORISMULUI

Terorism este cunoscuta omenirii de la inceputul istoriei, dar in istorie

acest termen a aparut dupa revolutia franceza din 1789. In secolul XX
terorismul international savarsit in timp de pace a luat o amploare deosebita.
Principala caracteristica a terorismului este intimidarea prin violenta,
mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluzand rapirea de persoane,
luarea de ostatici, asasinatul, executiile sumare, producerea de explozii,
distrugerea unor edificii publice, sabotarea cailor ferate sau a unor instalatii
industriale ori a mijloacelor de telecomunicatii, ruperea unor diguri, otravirea
apei potabile (a raurilor, fantanilor sau rezervoarelor de apa), producerea unor
boli contaginoase, executarea de bombardamente etc.
La metodele "traditionale" s-au mai adaugat si noi forme, cum ar fi
atentatele contra sefilor de state, atacurile misiunilor diplomatice si a
diplomatilor, atentate impotriva personalitatilor politice sau a unor persoane
particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor institutii publice sau
intreprinderi comerciale, a avioanelor, a fortelor de ordine.
In raport cu scopurile pe care si le propun autorii actelor de terorism, precum
si de obiectul sau urmarile unor asemenea acte, terorismul poate sa constituie
o infractiune de drept comun cand prin aceasta se urmareste realizarea unui
avantaj material ori cu titlu personal, cum ar fi executarea de fonduri sau
razbunarea, dar poate lua si forma unei crime politice, cand urmareste sa
complice sau sa determine ruperea relatiilor dintre state, sa inlature anumiti
lideri politici, inclusiv sefi de state, deveniti indezirabili unor cercuri politice, sa
influenteze prin intimidare politica generala a unor state sau pozitia pe care
acestea urmeaza sa o adopte in solutionarea unor probleme concrete, sa
impuna o doctrina politica ori o anumita forma de organizare a statului, in
aceasta ultima categorie incadrandu-se si terorismul de stat, constand in acte
de violenta si agresiune exercitata de un guvern sau de o forta politica
conducatoare intr-un stat impotriva membrilor propriei societati, dar si, in
anumite cazuri, impotriva miscarilor de eliberare nationala a unor popoare
subjugate.

Necesitatea elaborarii unei Conventii internationale pentru universalizarea

reprimarii terorismului a fost abordata, in 1926, la initiativa Romaniei in
cadrul Societatii Natiunilor

Terorismul este o tactică de luptă neconvențională folosită pentru

atingerea unor obiective politice. El se bazează pe acte de violență spectaculară
acționate asupra unor populații neimplicate în mod direct în conflict dar cu
potențial de presiune asupra conducerii (stat , organizații, categorii sociale sau,
împotriva unui grup de persoane civile) în sensul scontat de teroriști -
producerea unui efect psihologic generalizat de panică și intimidare, augmentat
de folosirea manipulativă a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu de
realizat prin mijloace democratice sau convenționale.
Organizare

Practic nu există două fenomene teroriste cu același tipar de organizare, iar o

clasificare poate fi făcută numai pe baza numărului de persoane implicate
direct în acțiunile teroriste:

1. Terorism Individual - este un caz foarte rar în care indivizi izolați comit acte de
terorism. În general numărul de victime și pagubele materiale produse de acești
teroriști sunt reduse, dar efectul de frică și psihoza produsă pot fi serioase.
Terorismul individual este cel mai dificil de combătut.Adesea,
terorismul individual e comis de persoane psihotice.

Un celebru terorist individual este Theodore Kaczynski, supranumit în

engleză Unabomber. Absolvent al Universității Harvard, doctor în
matematică și fost profesor la Universitatea California Berkley.
Suferind de schizofrenie, a comis un număr de 23 de atentate pe
parcursul a 18 ani, omorând 3 persoane și rănind alte 18.

A fost capturat numai datorită faptului că fratele său i-a recunoscut scrisul, într-un
manifest publicat în presă, și a anunțat poliția.

2. Grup terorist izolat - Este format în general dintr-un grup mic de persoane
care, fiind rude sau prieteni, se cunosc personal înainte de începerea
activităților teroriste și decid în mod spontan să treacă la acte de terorism. Este
un caz rar și dificil de detectat, combătut și anihilat. Ca exemplu este
considerat cazul teroriștilor Timothy McVeigh și Terry Nichols, responsabili
pentru atentatul asupra clădirii FBI din Oklahoma. Există surse care se
îndoiesc de faptul că cei doi ar fi un grup izolat și că de fapt Terry Nichols ar fi
colaborat cu grupul terorist islamic Abu Sayyaf, în timpul serviciului său
militar, la o bază militară din localitatea Cebu din Filipine).

3. Grup terorist de franciză - inițial acest concept de organizare aparținea celulelor

anarhiste de la începutul secolului, dar a revenit în actualitate datorită acțiunilor
grupului terorist Al Qaeda. În esență este vorba de încercarea de a oferi o
umbrelă ideologică, politică și religioasă comună pentru a favoriza apariția
spontană a unui număr mare de grupuri teroriste izolate, care să acționeze
pentru atingerea unor obiective asemănătoare fără a avea legături clare de
comandă, control și susținere logistică.

Se consideră că acest mod de organizare are o eficiență redusă, compensată fiind de

formarea unui număr mare de celule. Elementele de noutate aduse de Al Qaeda în
terorismul de franciză sunt:
 1. Elaborarea unei ideologii extremiste complexe, bazată pe ideea unei
conspirații creștino-evreiești („cruciați și sioniști") care e pe punctul de a
subjuga total lumea islamică și a distruge religia musulmană.
2. Spre deosebire de anarhie, Al Qaeda menține un monopol ideologic total
asupra conținutului ideatic de franciză, cu trăsături evidente de
branding.
3. Folosirea intensivă a internetului pentru răspândirea francizei, atragerea
de noi aderenți și ducerea campaniei de propagandă a propriei audiențe.
4. Elaborarea unui pachet de franciză complet. Al Qaeda pune la dispoziția
oricărui doritor, nu numai baza ideologică, dar și manuale complete de
instrucție (de la metode de acțiune și organizare până la manuale de
fabricare a bombelor artizanale) și furnizează la cerere susținere
financiară și asistență tehnică dată de instructori, de teroriști.
5. Al Qaeda este primul caz de grup terorist propriu-zis, care își menține
modul de organizare convențional, dar în același timp încurajează
franciza bazată pe grupuri izolate. Din acest motiv unii analiști consideră
că franciza este folosită numai pentru a crea diversiuni sau ca o sursă de
carne de tun.

Numărul membrilor organizațiilor teroriste de franciză, în funcție de numărul

de grupuri izolate care preiau franciza, poate fi cuprins între zeci și mii,
majoritatea acestor membri fiind implicați direct în planificarea și executarea
actelor teroriste.

4. Grup terorist cu susținere externă - În general orice grup terorist a primit sau va
primi în timpul existenței sale susținere de la un stat interesat. Încă din timpul
„războiului rece” au existat grupuri teroriste care nu aveau bază de susținere proprie,
fiind de fapt grupuri teroriste organizate și dependente de un stat sau de un grup de
state. În general grupurile teroriste cu susținere externă sunt compuse din până
la 20 de membri care sunt cu toții implicați direct în planificarea și executarea
actelor teroriste (atribuțiile de suport, comandă și logistică fiind asigurate de
unul sau mai multe servicii secrete de stat).

5. Grup terorist afiliat - majoritatea organizațiilor teroriste importante sunt

afiliate unei mișcări politice, religioase, sau a unui curent ideologic (naționalist,
social, ecologist etc.). Aceste organizații mai sunt denumite și grupări teroriste
propriu-zise.