Studii de Securitate Textbook

Universitatea din Bucure ti
Master Studii de Securitate
TEORIA I PRACTICA SECURITĂłII
ConferenŃiar universitar dr. IONEL N. SAVA
SUPORT DE CURS
Bucure ti, 2012

TEORIA I PRACTICA SECURITĂłII 2
© Ionel Nicu Sava / 2012
Nici un material din aceasta lucrare nu poate fi reprodus, partial sau integral fara
permisiunea anterioara a autorului. Toate drepturile sunt rezervate.
Obiectivele cursului:
Cursul se adresează studentilor si masteranzilor Universitătii din Bucuresti si Academiei de

Studii Economice, interesati de aprofundarea studiului relatiilor internationale si a securitătii.
Obiective principale:
• EvidenŃierea evolutiei conceptului si a principalelor orientări teroretice în abordarea

studiilor de securitate;
• Prezentarea i dezbaterea orientărilor dominante – (neo)realismul i (neo)liberalismul –
i a influentei acestora în viaŃa politică internă si internatională;
• Abordarea paradigmelor post-razboi rece – trecerea de la ameninŃări la riscuri de
securitate, de la aspectele strategic-militare la cele societale, non-militare, economice,
etnice, religioase, terorism, crima organizată, ecologice;
• Prezentarea i dezbaterea rolului i funcŃiilor instituŃiilor din sistemul securităŃii naŃionale;
• Furnizarea de cunostinte si formarea de deprinderi de lucru in domeniul studiilor de
securitate: constituirea grupurilor de lucru, lucrul pe Internet, crearea de baze de date,
organizare ateliere, seminarii, dezbateri s.a.
CUPRINS
Introducere in tematica cursului ……………………………………………………7
1. Delimitarea domeniului.
2. Definitii.
3. Perspective (realista si idealista).
4. Abordarea post-razboi rece.
5. Noul aparat conceptual al securitatii.
6. Redefinirea securitatii. Diagrama studiilor de securitate.
Module
1. SECURITATEA CA PUTERE. DILEMA DE SECURITATE ……………………13
1. Securitatea ca artă militară: Clausewitz, Jomini, Machiavelli,

Liddell-Hart, Douhet
2. Securitatea ca putere. Studiile strategice si definirea insecuritatii.
3. Dilema securităŃii.
4. Securitatea nationala: interese nationale, obiective de
securitate, strategia nationala de securitate.
5. State slabe-state puternice.
Producătorii i consumatorii de securitate.
2. SECURITATEA CA PACE.
CONFLICTUL I VIOLENłA STRUCTURALĂ ………………………………………30
1. Dimitrie Gusti: sociologia păcii i a războiului.

2.Conflictul i violenŃa structurală.
1. Axiomele conflictului internaŃional
3. SECURITATEA NAłIONALĂ.
VULNERABILITĂłI, RISCURI, AMENINłĂRI ………………………………..,….… 37
1. Statul i securitatea naŃională. Interesele naŃionale.

2. Insecuritatea: vulnerabilităŃi, riscuri, ameninŃări.
3. Securitatea militară.
4. Securitatea politică. Subminarea autorităŃii.
5. Securitatea economică.
6. Securitatea societală, securitatea mediului.
4. SECURITATEA SOCIETALĂ. NOUA AGENDĂ DE SECURITATE

MIGRAłIE, CRIMINALITATE, TERORISM I ORDINE PUBLICĂ .....................46
1. Societate si securitate.
2. Bazele de constituire a societatii. Aspectele societale.
3. Domeniul securitatii societale.
4. Securitatea in sens largit. Securitatea statului si securitatea societatii.
5. Natiune, nationalism, identitate. Semnificatia lor pentru
securitatea societala.
6. MigraŃia. Securitatea societală i fenomenul migraŃiei.
7. Stabilitate societală, delicvenŃă, terorism. Ordinea publică în Europa.
5. SOCIETATEA RISCULUI. SECURITATE ÎN CONDIłII DE RISC ………………63
1. Industrialism, democratie, modernism: riscul istoriei.

2. Productia bunastarii versus productia riscurilor. Sub-politica.
3. Managementul riscului. Potentialul politic al riscului.
4. PotenŃialul auto-distructiv al societăŃii.
Secolul XXI - securitate în condiŃii de risc
Anexe:
THE CONCEPT OF SECURITY: by Bjørn Møller …………………………………… …………74

BIBLIOGRAFIE :
1. I.N. Sava, Studii de securitate, Centrul Roman de Studii Regionale, Bucuresti, 2005.
2. M. Griffits, Relatii Internationale. Scoli, curente, ganditori, Editura Ziua, 2003.
3. I.N. Sava, G. Tibil. M. Zulean, Armata si Societatea. Culegere de texte de sociologie
militara, Ed. Info Team, Bucuresti, 1998.
4. Barry Buzan, People, States and Fear. An Agenda for International Security Studies in
the Post-Cold War Era, Harvester Wheatsheaf, 1991 (vezi si versiunea in lb romana).
5. Charles L. Glaser, “The Security Dillema Revisited”, in World Politics, no. 50, 1997, p.
171-201.
6. T. Terriff, S. Croft, L. James, P. M. Morgan, Security Studies Today, Policy Press, 1999.
7. Barry Buzan, “The Idea of State and the National Security”, in Richard Little, M. Smith
(ed), Perspectives on World Politics, Routlege, 1991, pag. 36-46.
8. W. David Clinton, “The National Interest: normative foundations”, in Richard Little, M.
Smith (ed), Perspectives on World Politics, Routlege, 1991, pag. 47-58.
9. Ulrich Beck, The Risk Society. Towards a New Modernity, Sage Publication, 1992.
10. Peter J. Katzenstein (ed), The Culture of National Security, Columbia Univ. Press, 1996.
11. Ole Waever, B. Buzan, M. Kelstrup, P. Lemaitre (ed), Identity, Migration and the New
Security Agenda in Europe, St. Martin Press, New York, 1993.
12. B. Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Security. A New Framework for Analysis,
Rienner, Londra, 1998.
Link-uri Internet:
• Politica de Securitate si Aparare Comuna a UE :

http://eeas.europa.eu/cfsp/index_en.htm
• Organizatia pentru Cooperare si Securitate in Europa – OSCE

http://www.osce.org/fsc
• Organizatia Natiunilor Unite – ONU:

http://www.un.org/en/sc/
• Organizatia Tratatului Nord Atlantic – NATO :

vhttp://www.nato.int/nato-welcome/index.html
• Protal Securitate ETH Zurich
https://www.ethz.ch/
• Se adauga bibliografia recomandata de prof. invitat

pt. domeniile specificate de acesta.
INTRODUCERE IN TEMATICA CURSULUI
2. Definitii.
3. Perspective (realista si idealista).
5. Noul aparat conceptual al securitatii.
6. Redefinirea securitatii. Diagrama studiilor de securitate.
securitatea – esentiala vietii indivizilor, comunitatii, statelor;

securitatea fizica – vitala;
securitatea economica, sociala, culturala, politica, militara etc. – expresii ale unei stari
agregate a securitatii individuale si colective;
in sensul traditional, securitatea a fost asociata cu puterea militara;
dupa 1990 si 9/11, securitatea este extinsa catre domeniile politic, economic, societal;
se trece de la ameninŃări la vulnerabilităŃi i riscuri de securitate;
rezulta un domeniu larg, complex, ce trebuie definit, sistematizat si operationalizat;
literatura de specialitate abordeaza securitatea din două perspective importante – realista
i idealistă.
Scoala realista in domeniul securitatii - accentul pe conceptul de putere si derivatele ei, i.e.
politica de putere (power politics) si echilibru de putere (balance of power);
Scoala idealista - accentul pe conceptul de pace; razboiul este considerat o amenintare
majora derivata din problema securitatii nationale; eliminarea razboiului si instaurarea paciii
conduce la eliminarea problemei de pe agenda internationala.
Aceste doua perspective (scoli de gandire) au dominat agenda internationala pana in 1990.
Dupa 1990 - o perioada de redefinire a securitatii, in contextul
- prabusirii comunismului in Europa de Est;
- al disparitiei URSS;
- al largirii NATO si UE;
- redefinirii ONU.
Fenomenul 9/11 a accelerat procesul de redefinire a securitatii.

Ambele orientari sunt reinterpretate din perspectiva:
- realismul - o prea mare importanta acordata puterii, in general, puterii militare, in
particular;
- idealismul - o neglijare a altor amenintari, altele decat razboiul, ca surse de
insecuritate (saracia, extremismul politic si religios, mediul inconjurator, criminalitatea
organizată, terorismul, etc);
Cele doua orientari dominante pana in anii '80 - perspective ireconciliabile, cu solutii
contradictorii.
Exemple:
- in scoala realista (anglo-saxona, rusa) - un actor international (stat, alianta) are suficienta
securitate daca are suficienta putere (militara, economica, politica, culturala, informationala,
etc)
- 9/11 si Cecenia au demonstrat ca puterea nu garanteaza in mod absolut
securitatea;
- in scoala idealista - un actor are suficienta securitate daca se instaureaza pacea mondiala
(vezi Fr. Fukuyama)
- 9/11 a infirmat aceasta teza, respectiv instaurarea pacii intre Est si Vest,
inteleasa ca "pace mondiala", nu a generat automat securitate ci, mai degraba, a deschis
calea unor noi tipuri de riscuri si amenintari la adresa securitatii
Definitii.
Securitatea este …
... lipsa relativa a razboiului (Ian Bellany, 1981);

... capacitatea unei natiuni de a promova cu succes interesele sale nationale (Penelope
Hartland-Thunberg, 1982);
… o natiune are securitatea asigurata in masura in care nu se afla in pericol de a fi nevoita
sa sacrifice valori importante, daca doreste sa evite razboiul, si este capabila, daca este
provocata, sa le pastreze prin obtinerea victoriei intr-un astfel de razboi (Walter Lippmann,
1962);
... capacitatea de a face fata agresiunii externe (Giacomo Luciani, 1989);
... asigurarea bunastarii viitoare (Laurence Martin, 1983);
... prezervarea unui stil de viata acceptabil de catre .... cetateni, dar care este compatibil cu
necesitatile si aspiratiile legitime ale altora (Colegiul National de Aparare, Canada, 1989);
... in oricare dintre sensurile obiective, masoara absenta amenintarilor la adresa unor valori
existente, intr-un sens subiectiv, absenta temerii ca astfel de valori vor fi atacate (Arnold
Wolfers, 1962);
… prezervarea, in conditii acceptabile de evolutie, a pattern-urilor traditionale de limba,
cultura, asociere si de identitate nationala, religioasa si de obiceiuri" (securitatea societala,
Waever, 1993).
Aceasta trecere in revista a variatelor definitii pun in evidenta complexitatea conceptului de

securitate. Cursul de Teoria si practica securitatii va realiza un parcurs explicativ al
principalelor orientari si perspective ale studiilor de securitate, insistand, atat cat ne permite
spatiul, pe acele aspecte teoretice si practice relevante pentru securitatea Romaniei.
Perspective
Scoala realista (traditionalista) (Morgenthau, Aron, Neighbuhr, Kennan, Herz, Wight,

Kissinger);
studiul istoriei ne arata modul de comportare a actorilor politici;
exista o serie de “variabile standard” de-a lungul istoriei, care nu sunt dependente de situatii
specifice;
puterea este variabila cheie a explicatiei scolii realiste;
natura sistemului international - grupurile politice (triburi, orase-stat, regate, imperii, state)
exista si interactioneaza in cadrul unui sistem international anarhic;
anarhie = nu exista o autoritate sau guvern “mondial” care sa reglementeze interactiunea
partilor constitutive;
fiecare parte constitutiva este autonoma si suverana;
statele sunt constranse de actiunile, intentiile si comportamentul altor state;
cand interesele statelor converg = pace in sistemul international;

cand interesele sunt divergente = conflict;
intrucat oricare stat poate recurge la forta, rezulta ca toate statele trebuie sa detina o
anumita forta;
factorii care influenteaza securitatea:

militar
geografic
uman (moral).
Morgenthau: politica internationala, ca orice politica, este o “lupta pentru putere”,

este o constanta a sistemului international;
statele folosesc forta pentru a-si proteja interesele, incat interesul primar este de a obtine
cat mai multa putere;
managementul puterii este principala problema a relatiilor internationale - realism =
politica de putere (power politics)
Ipotezele realismului
• actorii relevanti in politica sunt grupurile si nu indivizii;

• cel mai important grup organizat in politica este statul national (nation-state);
• relatiile inter-nationale sunt in mod esential competitive si conflictuale (anarchy),
ceea ce genereaza insecuritate;
motivatia prima in politica este puterea si securitatea (power and security).
Scoala liberala (idealista)
starea “naturala” a lumii este cea de pace (Kant);

individul mai presus de orice organizare (Rousseau), drepturile omului (ale individului)
primeaza;
securitatea este o consecinta a pacii; pacea se instaureaza ca urmare a lipsei razboiului
(Wilson);
sistemul de state este organizat sub forma unei societati internationale a carei principala
misiune este promovarea pacii;
societatea internationala are ca prima menire prezervarea pacii si a securitatii internationale
(Hedley Bull);
organizarea internationala presupune cooperare si integrare prin reglementari stabilite ad-
hoc (Deutsch, Keohane);
interdependenta (Keohane - “Democratiile nu lupta una impotriva alteia”);
liberalismul economic (integrarea economica si politica) - sursa de securitate (Rosecrance);
globalizarea civilizatiei occidentale - extinderea drepturilor omului, a democratiei si
integrarea in retele = mai multa securitate pentru oameni (human security), mai putina
suveranitate pentru state, mai multa autoritate catre organizatii globale si regionale.
Ipotezele liberalismului:
• individul si drepturile sale primeaza;
• securitatea este o consecinta a pacii;
• oganizarea internationala suplineste neajunsurile sistemului de state si tendinta
anarhica a acestuia;
• interdependenŃa economică generează securitate, piaŃa liberă este o garanŃie a
securităŃii;
• globalizare = integrare, progres, democratie, liberalism, etc.
Razboiul Rece a condus la o “militarizare” a securitatii;

dominatia scolii realiste (exemplu strategia containment-ului);
dezvoltarea studiilor strategice (ex. strategia nucleara);
avansul geopoliticii (ex. geopolitica rimland-ului);
conceptele de dinamica amenintarilor, dilema securitatii, cursa inarmarilor, armatele
de masa s.a. – dominante
Sf. Razboiului Rece - reconsiderare a domeniului securitatii;

imbinarea (sinteza) scolilor si a traditiilor intelectuale (realista si idealista) in domeniul
securitatii;
trecerea de la amenintari la vulnerabilităŃi i riscuri de securitate;

largirea domeniului: politic, economic, societal, mediu;
demilitarizarea securitatii: accent pe societal (“civilizatii” (Huntington), “etnic”,
“religios”), economic, terorism, trafic, protectia mediului;
o noua agenda a securitatii - nationala si internationala (Buzan);
o noua schema de abordare a securitatii (Waever, Buzan);
5. Noul aparat conceptual al securitatii:
(Buzan, Waever, de Wilde, 1997)

Securitatea este un concept sub-dezvoltat (Buzan, 1990)
este ideologizat: diferite perspective nu resusesc sa dea o definitie generala, ci numai
solutii la probleme specifice;
capcana teoriei puterii: securitatea este derivata din putere, in special din puterea
militara, dar care este neputincioasa in rezolvarea securitatii societale, a problemelor
de mediu, saracie, terorism, trafic, etc.
disputa realisti-idealisti (securitatea este un produs al puterii versus securitatea este
un produs al pacii) nu a clarificat lucrurile;
natura studiilor strategice: datorita evolutiei in tehnologia militara, valabilitatea scurta a
studiilor strategice a blocat dezvoltarea securitatii pentru perioade lungi, la care se
adauga dependenta excesiva de modelul realist;
interes pentru mentinerea unei “ambiguitati simbolice” a securitatii nationale din partea
politicienilor.
5. Redefinirea securitatii (B. Buzan, 1998)

Diagrama studiilor de securitate.
Acceptarea ipotezei realiste a sistemului international anarhic;

Amendarea ipotezei politicii de putere cu teoria liberala a interdependentei;
Acceptarea influentelor procesului de globalizare, sub forma cre terii anselor pentru
pace, concomitent cu apariŃia vulnerabilităŃilor i riscurilor;
Introducerea in domeniu a unor dimensiuni relevante pentru securitate (natiune,
identitate, religie, migratie, terorism, risc etc);
ÎnŃelegerea securităŃii ca proces de construcŃie socială (identificare, definire, securizare a
unei vulnerabilităŃi, risc sau ameninŃare) – securizarea (securitization) sau desecurizarea
presupune un proces de implicare socială, similar procesului politic, cu implicarea
publicului;
Securitatea nu este obiectiv definită ci social construită;
Abordarea securităŃii pe sectoare (politic, militar, economic, societal, de mediu), pe
complexe de securitate regionale, pe regimuri de securitate internaŃionale i pe sistemul
internaŃional ca întreg;
În abordarea tradiŃională (TSS, vezi diagrama), securitatea este obiectiv definită,
îndeosebi pe latura militar-strategică;
În abordarea critică (CSS), securitatea

sec este definită subiectiv, de către actorii
rii sociali, în
funcŃie de percepŃiile i interes
resele lor;
coala constructivistă (Buzan)
an) consideră că agenda de securitate este constr struită prin
actele de securizare, acte cee rreprezintă forme ale practicii sociale – agendaa este
e
construită pe ambele căi (obiec
biectivă, de către structurile de stat i subiectivă, ă, dde către
actorii sociali: public, organizaŃ
izaŃii, presă);
Diagrama de mai jos ilustrează ază ipotezele securităŃii descrise anterior: abordar area
ă (nu Ńine cont de socializarea riscurilor) sau absolu
tradiŃională este obiectivistă olutistă,
militaristă, bazată pe putere; abordarea
abor constructivistă este pragmatică, înŃeleŃelege
securitatea ca o construcŃieŃ socială
so rezultată din “jocul” actorilor sociali. Între
re aceste două
modele se derulează securitatea
itatea.
1. SECURITATEA CA PUTERE
DILEMA DE SECURITATE
1. Securitatea ca artă militară: Clausewitz, Jomini, Machiavelli, Liddell-Hart, Douhet

2. Securitatea ca putere. Studiile strategice si definirea insecuritatii.
4. Securitatea nationala: interese nationale, obiective de securitate, strategia
nationala de securitate.
5. State slabe-state puternice. Producătorii i consumatorii de securitate.
Abordarea traditionala a studiilor de securitate in cursul sec. XIX-XX pune un accent

deosebit pe puterea militara a statului. Asa cum am vazut in cursul introductiv, securitatea
este inteleasa ca putere, indeosebi ca putere militara. Originea acestei abordari se plaseaza
la inceputul secolului al XIX-lea in Europa si este reprezentata de autori cunoscuti din
domeniul strategiei si artei militare.
2. Securitatea ca artă militară.
Securitatea este înŃeleasă ca artă militară, pentru că războiul este, la rândul său, înŃeles ca o
funcŃie principală i permanentă a statului. Pacea este percepută ca o stare intermediară
între războaie, starea “naturală” fiind cea de război. Încât, în abordarea tradiŃională a
secolului al XIX-lea, securitatea unui stat se putea obŃine numai printr-o pregătire
permanentă pentru război. Faptul că educaŃia millitară se adresa îndeosebi elitei iar o bună
parte a elitei se ocupa numai de administrarea chestiunilor legate de război i pregătirea
războiului, domeniul a fost denumit artă militară. Practic, educaŃia specifică, inspiraŃia marilor
comandanŃi, devotamentul i disciplina trupelor, conducerea operaŃiilor concurau la punerea
în aplicare a principiilor artei militare pentru obŃinerea victoriei în război i asigurarea, în
acest fel, a securităŃii. Mai târziu, când tehnologia avansată i managementul au pătruns în
afacerile militare, victoria în război a depins mai puŃin de educaŃia i inspiraŃia comandanŃilor
i mai mult de calculaŃia i planificarea statelor majore i precizia echipamentelor.
Ca precursori ai studiilor de securitate pot fi amintiŃi străluciŃi reprezentanŃi ai artei militare:

(printre alŃii):
Carl von Clausewitz (1780-1831)

Antonie Henri de Jomini (1779-1869)
Niccolo Machiavelli (1469-1527)
Basil Liddell-Hart (1895-1970)
Machiavelli:
• Razboiul este o parte importanta a politicii;
• Incertitudinea determina caracterul si metodele razboiului;
• Scopul razboiului trebuie sa fie infrangerea totala a inamicului;
• Razboiul trebuie sa fie scurt si precis;
• Batalia decisiva trebuie sa fie scopul unei campanii militare;
• Comanda sa fie in mainile unei singure persoane;
• Succesul militar depinde de ordine si disciplina;
• Intre conducerea politica si militara trebuie sa existe o relatie apropiata si
armonioasa.
Clausewitz si Jomini:
• Razboiul este o continuare a politicii cu alte mijloace;
• Diviziunea “strategic” si “tactic/operational”;
• Rolul logisticii;
• Relatia dintre autoritatile politice si militare.
Liddel Hart:
• Dislocarea fizica si psihica a inamicului;
• Separarea fortelor inamicului;
• Taierea liniilor de aprovizionare;
Securitatea ca putere. Studiile strategice si definirea insecuritatii.
In secolul al XX-lea, securitatea este subsumata domeniului studiilor strategice (strategic

studies), indeosebi dupa 1945. In contextul razboiului rece, a confruntarii Est-Vest si a cursei
inarmarilor, in care inarmarea nucleara a jucat rolul principal, securitatea a fost inteleasa ca
echilibrul fragil al arsenalelor militare ale celor doua parti. Strategiile politice derivate din
aceasta confruntare politica, ideologica, economica si militara au generat o serie de teorii
subordonate in geopolitica (cum a fost teoria rimland-ului, vezi cursul de Geopolitica), in
relatiile internationale (cum a fost strategia containement-ului, vezi cursul de Relatii
Internationale), in strategia militara (vezi conceptul de deterrence), in economie (teoria “o
lume, doua sisteme”), in ideologiile politice (razboiul ideologic, cu variantele sale inspirate
din democratie, drepturile omului versus “socialism real”, etc). Perioada 1945-1990 poate fi
considerata perioada de apogeu a securitatii inteleasa ca putere militara. Nivelul arsenalelor
militare atins de cele doua superputeri – Uniunea Sovietica si Statele Unite – a fost atat de
ridicat, incat, in caz de razboi, putea duce la distrugerea intregii omeniri.
Pentru managementul razboiului rece, perioada in care dominanta este dimensiunea

militara, a fost dezvoltat domeniul studiilor strategice. Barry Buzan (1991, vezi bibliografia
recomandata) defineste studiile strategice ca ocupandu-se “in mod esential de impactul
tehnologiei militare asupra relatiilor dintre state”. Acest prim plasament al studiilor strategice
ne arata apartenenta lor la scoala realista a relatiilor internationale, ale carei premise
teoretice sunt construite pe ipoteza sistemului international anarhic, asa cum am aratat in
cursul introductiv. In sistemul international, spune unul dintre reprezentantii scolii realiste
(Robert Osgood, 1967), “forta trebuie sa fie un instrument esential al politicii internationale in
conditii de anarhie, asa cum alegerile sunt pentru politica interna in conditiile unei democratii
organizate”. De asemenea, Michael Howard (1970), argumenteaza ca “forta este un element
ineluctabil in relatiile internationale, nu din cauza unei tendinte umane inerente de a o utiliza,
ci pentru ca exista posibilitatea utilizarii ei. De aceea, forta trebuie descurajata, controlata si,
daca orice altceva esueaza, utilizata cu masura si restrangere”. Howard defineste chiar una
dintre chestiunile cele mai spinoase ale relatiilor internationale, anume “cei care renunta la
utilizarea fortei, ajung la mila celor care nu renunta la ea”. (citate din B. Buzan, op.cit.)
Acesta viziune se incadreaza in unul dintre curentele filosofiei occidentale, cu radacini inca
in evul mediu daca avem in vedere una dintre maximele filosofului Spinoza care spune
“Fiecare are atata dreptate in lume dupa cata forta are”.
Din cele prezentate pe scurt pana aici, deducem, impreuna cu reprezentantii scolii realiste,
ca starea “naturala” a sistemului international nu este starea de securitate, ci de insecuritate.
In viziunea realista/neorealista, relatiile internationale sunt in primul si in primul rand despre
putere si securitate. In centrul atentiei se afla statele, puterea detinuta de acestea si, date
fiind implicatiile anarhiei, insecuritatea. Deosebirea dintre politica interna si internationala se
plaseaza tocmai la nivelul securitatii: politica interna se bucura, de obicei, de securitate –
insecuritate pe plan intern exista doar atunci cand mecanismul politic s-a defectat atat de
mult incat a degenerat in conflicte interne violente; politica externa este, in mod normal si
consistent, bazata pe insecuritate, pentru ca sistemul nu a fost nicicand reglat sa produca
securitate. In studiile strategice, insecuritatea este definita in primul rand ca “a fi vulnerabil la
a fi serios afectat de utilizarea deliberata a fortei de catre altii” (citat dupa T. Terrif, S. Croft,
L. James, P. Morgan, Security Studies Today, Polity Press, 1999, p.39). Obtinerea securitatii
trebuie inteleasa, in orizontul scolii realiste, mai degraba ca managementul insecuritatii
decat ca eliminarea acesteia. Un control optim al insecuritatii asigura o stabilitate relativa a
sistemului international, stabilitate definita de teoria echilibrului de putere (balance of power).
Managementul insecuritatii, cu mijloace de forta, inseamna, deci, securitate.
Din perspectiva studiilor strategice se pot desprinde cateva principii generale privind sursele
de insecuritate:
1. Competitia necontrolata sau insuficient controlata a statelor pentru putere (si pentru alte
valori obtinute prin intermediul puterii) conduce la insecuritate persistenta (pervasive
insecurity) pe plan international.
2. Obtinerea securitatii se realizeaza pe baze individuale (la nivel de stat) cat mai mult
posibil (datorita absentei unor norme efective stabilite de o autoritate internationala
superioara si/sau datorita incertitudinii obtinerii de garantii sau asistenta ferma din partea
altor state; aliantele de securitate (bazate in primul rand pe principiul common defense –
vezi NATO) sunt create pentru a “completa” securitatea individuala a fiecarui membru al
aliantei; aliantele nu asigura securitatea in mod absolut.
3. Nevoia de a te baza pe forta si pe amenintarea cu forta in diferite instante alimenteaza
insecuritatea;
4. Aplicarea foarte limitata a principiilor de moralitate creste insecuritatea, datorita
incertitudinii comportamentului altor state. Este suficient ca un singur stat sa se comporte
“imoral” pentru a pune in incertitudine moralitatea celorlalti.
5. Aparitia dilemei de securitate – cresterea securitatii unui stat conduce la scaderea
securitatii altora – alimenteaza insecuritatea in sistemul international.
Daca acceptam ca starea “naturala” a lumii este cea de insecuritate, este atunci mai usor de
inteles conceptul central in scoala realista a relatiilor internationale, cel de “politica de
putere” (power politics). Dupa Hans Morgenthau, politica internationala, ca orice politica este
o lupta pentru putere. Rezultatul politicii de putere promovata de state este, asa cum am
mentionat, echilibrul puterii (balance of power).
Ernst Haas identifica cel putin opt intelesuri ale echilibrului de putere: (citat din Terriff et al,
1999)
1. Orice distributie a puterii;
2. Un echilibru al puterii sau un proces de echilibrare;
3. Hegemonie sau actiuni pentru obtinerea hegemoniei;
4. Stabilitate si pace prin intermediul unui “concert al puterii”;
5. Instabilitate si razboi;
6. Politica de putere in general;
7. O lege universala a istoriei;
8. Un sistem si un ghid pentru decidentii politici.
NB: Ideea de “concert al puterii” este inspirata din politica internationala a secolului al XIX-
lea in Europa cand, la sfarsitul razboaielor napoleoniene (1815), marile puteri instaureaza
asa-numitul “Concert al Europei”, prin care se garanta pacea si stabilitatea pe continent in
urma actiunilor concertate ale Austriei, Rusiei, Prusiei si Angliei. Pacea pe constinent este,
asadar, asigurata de concertul politic al marilor puteri, intelegere politica garantata, la randul
ei, de puterea militara a partilor.
Metode pentru instaurarea si mentinerea echilibrului de putere:

1. O politica de divizare si control (divide et impera), pentru a diminua puterea celui
mai puternic si al aduce la nivelul celui mai slab;
2. Compensatii teritoriale dupa incheierea conflictului, pentru a compensa avantajele
obtinute de invingator;
3. Crearea statelor-tampon;
4. Formarea aliantelor;
5. Crearea si mentinerea sferelor de influenta;
6. Interventia;
7. Negociere diplomatica;
8. Rezolvarea disputelor pe cale legala si pasnica;
9. Reducerea armamentelor sau angajarea in cursa inarmarilor;
10. Declansarea razboiului, pentru a mentine sau instaura un echilibru de putere
favorabil.
Experienta razboiului rece a demonstrat ca aceste aranjamente din interiorul politicii de

putere si al echilibrului puterii s-au dovedit a fi:
a) scumpe: obtinerea armamentului nuclear in cantitatile si de calitatea planificata ca
necesara, dispunerea fortelor strategice pe mapamond (baze militare), mentinerea unor forte
conventionale numeroase, echipamentele si armamentele conventionale (portavioane,
submarine, sateliti) au grevat foarte serios bugetele nationale. Competitia militara a impus
cheltuieli de aparare peste limitele pe care unele state si le-ar fi putut permite (vezi Tabelul
cu cheltuielile militare la sfarsitul razboiului rece). Este mai mult decat clar ca participarea la
competitia militara cu Vestul a contribuit la prabusirea URSS.
b) periculoase: distributia puterii putea fi oricand gresit interpretata in timpul razboiului rece.
Statele nucleare, de exemplu, erau mult mai expuse decat credeau la ceea ce s-ar numi
“prima lovitura” menita a reduce capacitatea lor de reactie in faza principala a razboiului. La
acest lucru se puteau adauga riscurile de accidente.
c) innacceptabile: desi a fost o stare de fapt, echilibrul puterii se referea in principal la cele
doua superputeri (URSS si SUA). Unele state au respins politica de putere si au descurajat
conflictul prin intermediul unei politici de pace. Este cazul statelor scandinave (ex. Suedia).
Alte state, cele fara arsenal nuclear, s-au simtit inferioare si dependente excesiv de echilibrul
celor “doi mari” si, in consecinta, au dezvoltat propriile mijloace nucleare. Este cazul Indiei si
Pakistanului.
d) intrinsec instabile: echilibrul puterii a fost in permanenta instabil. Pe de o parte, cursa
inarmarilor permitea perioade scurte de echilibru real, de obicei intre generatiile noi de
armamente. Pe de alta parte, managementul arsenalelor nucleare a generat instabilitate
politica interna in statele detinatoare, datorita diferentelor de opinie intre gruparile politice.
Miscarile pacifiste din Franta (anii ‘60), manifestatiile de protest din Germania (anii ‘70-‘80),
povara militara sovietica au generat instabilitate si, in cele din urma, cum este cazul URSS,
au contribuit la dezintegrarea politica.
Rezumand, in viziunea realista, capacitatile militare joaca rolul esential in definirea

insecuritatii si in managementul securitatii. Alti factori care pot contribui la obtinerea
securitatii sunt analizati ca relevanti in masura in care contribuie la realizarea capacitatilor
militare considerate “dezirabile”. O economie puternica determina nivelul capacitatilor
militare pe care un stat le poate dezvolta si mentine. Geografia determina resursele naturale
ce pot fi trasferate sectorului militar si, in functie de asezarea geografica, vulnerabilitatea in
fata agresiunii externe. Forma de guvernamant determina modul in care un stat poate
realiza mobilizarea populatiei pentru scopuri militare. Leadership-ul politic determina modul
in care pot fi optim utilizate resursele militare, economice, geografice si demografice pentru
asigurarea securitatii.
În abordarea tradiŃională a securităŃii, cre terea securităŃii unui actor înseamnă, de multe ori,
diminuarea securităŃii altuia. În perioada războiului rece, dezvoltarea unei tehnologii militare
avansate de către una dintre superputeri genera o stare de inferioritate militară celeilalte
superputeri. IniŃiativa “războiul stelelor” a SUA a contribuit, în cele din urmă, la prăbu irea
URSS. Acesta situaŃie a fost descrisă în studiile de securitate ca “dilema securităŃii”.
Definitie: dilema securitatii se produce atunci cand “multe dintre mijloacele prin care un
stat incearca sa-si sporeasca securitatea conduc la diminuarea securitatii altor state”
(Robert Jervis, 1978)
Variabile dependente:
echilibrul ofensiva-defensiva
diferentierea ofensiva-defensiva
Fenomenul de spirala: cu cat un stat se orienteaza mai mult catre cresterea securitatii, cu
atat celelalte state se simt mai amenintate si iau masuri proprii de crestere a securitatii.
Ex. cursa inarmarilor
Consecinte ale dilemei securitatii:
1. reducerea propriei capacitati militare a statului care initiaza dilema securitatii;

2. cresterea valorii pe care adversarul o ataseaza ideii de expansiune, ceea ce
ingreuneaza descurajarea adversarului;
4. consum inutil de resurse.
Reducerea propriei capacitati militare
capacitate militara (military capability) = capacitatea specifica a unui stat de a desfasura

operatiuni militare (nu se refera la suma capabilitatilor militare, i.e. oameni, armamente,
infrastructura);
statul A se inarmeaza, reduce securitatea lui B;
B reactioneaza prin inarmare, pentru a se putea raporta la A si reduce, astfel, securitatea
lui A;
Teoretic, A si B se neutralizeaza reciproc;
Practic: cand echilibrul ofensiva-defensiva se strica:
a) A si B se inarmeaza cu sisteme ofensive (ex. rachete) - securitatea lui A si a lui B este
diminuata;
b) A si B se inarmeaza cu sisteme defensive (ex. sisteme antirachete), securitatea lui A

si a lui B se imbunatateste;
c) A si B cresc dimensiunea fortelor armate, securitatea lui A si a lui B se imbunatateste;
d) similar pentru inarmare nucleara.
Pericolul insecuritatii adversarului

reducerea securitatii adversarului poate reduce propria securitate, prin cresterea valorii pe
care adversarul o ataseaza expansiunii.
expansiunea este o sursa de crestere a securitatii: asigura frontiere mai stabile, adancime
strategica, resurse mai insemnate, etc. - ex. Uniunea Sovietica
daca un stat se inarmeaza, consecinta indirecta poate fi diminuarea securitatii sale:
adversarul va reactiona prin inarmare si va fi mai greu de descurajat;
fata de situatia anterioara, se obtine o descurajare diminuata, cu resurse mai mari;
Concluzie: nu este obligatoriu ca statele sa obtina avantaje militare;
Ex. extinderea NATO catre “noua Europa” creste capabilitatile militare aliate, dar creste si
insecuritatea Rusiei. Reactia: expansiunea Rusiei in regiunile “aliate” NATO, pastrarea
bazelor militare sovietice, agresivitate fata de noii membri NATO, etc.
Reducerea securitatii adversarului
Cresterea capacitatilor militare ale lui A duc la diminuarea capacitatilor lui B, prin:
diminuarea capacitatii de aparare a lui B:
chiar daca isi creste capacitatile, B este depasit de A
B nu are resursele sa intre in competitie cu A;
convingerea adversarului ca A are si alte scopuri decat securitatea:
B reactioneaza prin actiuni de expansiune, altele decat securitatea - agresivitate pe
scena internationala (lacomie sau greed);
B creste capacitatile militare dincolo de nevoia de a descuraja pe A;
B se orienteaza catre ofensiva si se astepata inevitabil la conflict;
se instaleaza spirala inarmarii.
Politici militare care nu conduc la spirala inarmarii:
tratate si intelegeri pentru controlul armamentelor, prin care se limiteaza capacitatile
ofensive;
doctrine de aparare pur defensive;
dezarmare unilaterala: A reduce capacitatile militare, B reactioneaza prin reduceri -
securitatea lui A si a lui B creste.
Risipirea resurselor
cresterea capacitatilor militare ale lui A si B nu duc la cresteri de securitate;

spirala inarmarii creste capacitatile brute si le reduce pe cele nete: mai multa inarmare
poate insemna mai multa insecuritate;
Consecinta directa: risipire de resurse.

Chestiunea principala: de ce statele, ca actori rationali, nu pot coopera pentru a evita
consecintele nedorite?
lipsa increderii si incertitudine in ce priveste intentiile pozitive ale celorlalti;
in situatii de “dilema” (Stag Hunt), apar perceptii gresite si comportament irational;
Situatia 1: un stat increzator ca nu va fi atacat, nu are nici un motiv sa se extinda, este
interesat doar in apararea teritoriului - exista sanse de cooperare = este orientat catre
securitate;
Situatia 2: un stat nu este sigur ca adversarul este orientat catre securitate - se lanseaza
fara sa vrea in competitie
Variabilele ofensiva-defensiva
severitatea dilemei securitatii scade daca inclinatia spre defensiva este mai mare;
severitatea creste daca este preferata inclinatia spre ofensiva;
posibilitate de conflict garantata:
razboiul este rapid si decisiv si, deci, profitabil, a.i statele considera razboiul mult mai
atractiv;
securitatea va fi mult diminuata pentru toti jucatorii;
avantajul primului care loveste;
razboiul este mult mai probabil, cursa inarmarilor mult mai accentuata;
Dilema prizonierului aplicată la studiile de securitate :

confruntarea SUA – Corea de Nord
3. Securitatea nationala: interese nationale, obiective de securitate, strategia nationala

de securitate.
In viziunea scolii realiste, viziune dominanta in relatiile internationale, securitatea este

securitate nationala. Barry Buzan arata ca "statul este central intregului concept al
securitatii, motiv pentru care statul trebuie examinat ca obiectul referential al termenului"
(Buzan, 1991, p. 57) Traditia sociologica defineste statul in tremeni weberieni (o structura
institutionala menita sa optimizeze [rationalizeze] procesele sociale). "Statul" si "societatea"

sunt intelese ca termeni separati, relativi autonomi unul de celalalt, dar in acelasi timp
integrati functional pe diferite paliere (politic, economic, militar).
Definitia statului. Suveranitatea. Stat-securitate
O definitie mentionata de Buzan (1991), inspirata de Joel S. Migdal (1988), abordeaza statul
in sensul unui ideal-tip (un model generic) ca fiind "o organizatie compusa din mai multe
agentii, conduse si coordonate de o conducere de stat (o autoritate executiva), care are
abilitatea sau autoritatea de a elabora si aplica regulile generale pentru toti cetatenii si
parametrii de functionare pentru alte organizatii sociale, pe cuprinsul unui teritoriu anume,
utilizand chiar forta daca ar fi necesar". Acesta este o prima definitie, "ingusta", pentru ca are
in vedere aspectele interne, ale statului inteles ca institutii ale guvernarii centralizate.
O a doua definire se poate face din perspectiva internationala, prin care statul este inteles ca
o entitate politico-teritoriala suverana. Este, in principiu, actualul inteles al statului, asa cum
este reflectat de politica internationala si documentat prin carta ONU.
O a treia definitie are in vedere o perspectiva largita a statului, ca entitate politica, teritoriala
si sociala. Buzan propune o abordare a statului ca o "suprapunere intre teritoriu, guvernare
si societate" (op. cit. p. 60). Statele sunt, pe de o parte, o constructie, un produs al dinamicii
interne si, pe de alta parte, un produs al competitiei internationale. Motivele externe pentru
care se poate naste un stat sunt, de multe ori, cel putin la fel de relevante precum cele
interne. Pentru securitate, dinamica interna si presiunea externa asupra statului sunt ambele
relevante.
Literatura de specialitate in domeniul relatiilor internationale plaseaza "momentul" crearii
actualului model al sistemul de state suverane in anul 1648, o data cu incheierea pacii de la
Westphalia. Henry Kissinger arata ca sistemul international s-a constituit ca urmare a unei
tensiuni geopolitice intre Franta si Principatele Germane. Centralizarea statala a Frantei s-a
putut face in conditiile mentinerii faramitarii politice a Germaniei. Intr-un fel, securitatea
interna a Frantei s-a realizat prin sacrificarea securitatii externe a Germaniei. Asadar,
sistemul international s-a nascut, ne avertizeaza Kissinger, ca urmare a unei probleme de
securitate: securitatea Frantei s-a obtinut prin "sacrificarea" securitatii Germaniei. Este un
fapt cunoscut, principatele germane vor fi unificate politic abia la 1871 prin actiunile militare
ale cancelarului Bismarck. (Vezi H, Kissinger, Diplomacy, in bibliografia recomandata).
Din cele trei definitii (intelesuri) ale statului rezulta o componenta fizica (teritoriu, geografie,
demografie) si o componenta social-politica (forma de organizare, institutii, cultura). Statul
este "un corp" (body) si un "suflet", o stare de spirit (mind). La palestinieni, de pilda, statul
este o stare de spirit, o idee sau reprezentare politica in cautarea unei forme fizice. In ce ne
priveste, dupa aceasta definitie minimala a statului, interesul nostru se orienteaza catre ceea
ce este relevant pentru securitate, adica legatura dintre stat si securitate.
Anume, care este esenta statului fata de care ideea de securitate este valabila? Abordam
aceasta relatie stat-securitate in doua planuri:

- social-politic, in sensul in care ideea de stat, ca stare de spririt impartasita de
populatie, este un obiect major al securitatii nationale;
- baza fizica a statului - teritoriu, geografie, resurse.
SCHEMA: partile componente ale statului (dupa Buzan, op.cit.p. 65)
Marimea statului (populatie, teritoriu) este considerata o variabila cheie in obtinerea si

recunoasterea statalitatii. Totusi, aspectul principal care separa statele de toate celelelte
unitati sociale este suveranitatea. Suveranitatea este inteleasa ca fiind capacitatea statului
de auto-guvernare. Prin intermediul suveranitatii partile componente - teritoriu, guvernare,
societate - sunt unificate intr-o singura entitate. In intelesul clasic, suveranitatea presupune
refuzul oricarei autoritati superioare asupra statului, de natura interna sau externa.
Principalele functii ale statului sunt: asigurarea ordinii civile (politica), furnizarea de bunuri
colective (piata, educatie, sanatate, taxe, infrastructura) si apararea.
Sursele pentru definirea ideei de stat se gasesc la nivelul natiunii si al ideologiilor aferente.
Securitate nationala implica la modul direct ca obiectul securitatii este natiunea, ceea ce ne
indica legatura dintre stat si natiune. In actualul sistem international, natiunile reprezinta un
model care acopera intreaga umanitate. Umanitatea este organizata pe state-natiuni. (Vezi
pentru definirea natiunii si nationalismului Cursul de prezentare a securitatii societale).
Buzan identifica patru modele de state-natiune:

a) natiunea-stat, in care natiunea precede statul si joaca un rol esential in nasterea
acestuia. Sunt natiuni care au ajuns la constiinta de sine (cultura nationala) inainte de a
avea stat. Exemple: Germania, Japonia, Romania. Scopul statului este de a exprima si de a
proteja natiunea. Natiunea asigura statului o identitate puternica pe arena internationala si o
baza puternica de legitimare pe plan intern.
b) statul-natiune, in care statul joaca un rol important in definirea natiunii. Statele
Unite, Australia sunt exemple de state-natiuni.
c) natiunea-stat divizata. Aici este vorba despre natiuni divizate intre mai multe state.
Am putea enumera Germania-Austria, Romania-Moldova, Corea de Nord-Corea de Sud.
d) statul multinational. Se refera la acele state care cuprind mai multe natiuni. Se pot
mentiona statele federale si cele imperiale. Rusia de astazi si Uniunea Sovietica din trecut
sunt exemple, la indemana, ale acestui caz.
A defini natiunea ca obiect al securitatii presupune, ne avertizeaza Buzan, un demers
subiectiv, prin care valori si identitati sunt protejate. Cursul referitor la securitatea societala,
din cuprinsul acestui manual, descrie pe larg aceasta chestiune. Securitatea societala este
securitatea identitatii colective.
Institutiile statului cuprind intreaga masinarie a guvernarii, din care fac parte executivul,
legislativul, structura administrativa si judiciara, la care se adauga legislatia, procedurile si
normele cu care aceasta masinarie opereaza. Prin mecanisme politice, juridice si
administrative, institutiile sunt desemnate sa gestioneze securitatea nationala, ca unul dintre
actele fundamentale ale guvernarii. Amenintarile si riscurile la adresa structurii institutionale
a statului se raporteaza diferit, in functie de relevanta lor pentru securitate. Securitatea
politica se refera la riscurile si amenintarile la adresa functionarii optime a institutiilor publice.
Terorismul este o amenintare la adresa securitatii politice. Terorismul este, înainte de toate,
un risc politic.
In ceea ce priveste baza fizica a statului, populatia, teritoriul si resursele naturale sunt
elementele sale constitutive. In cazul bazei fizice a statului, este relativ mai usor a fi definita
ca obiect al securitatii. Teritoriul si resursele naturale sunt, de aceea, considerate exemplele
clasice de obiecte ale securitatii. Controul teritoriului este un indicator important al
suveranitatii si, implicit, al securitatii in timp ce resursele reprezinta un indicator relevant
pentru securitatea economica. In ceea ce priveste populatia, migratia este considerata o
sursa de insecuritate.Indeosebi migratia externa (imigratia) prezinta un potential negativ
pentru securitatea nationala. Date suplimentare despre legătura dintre populaŃie i securitate
pot fi găsite în cursul despre securitatea societală.
Modul in care poate fi afectata securitatea prin prisma teritoriului:

- ocupatie totala sau partiala;
- baze militare straine;
- miscari secesioniste interne;
- degradarea solului in urma catastrofelor naturale, al activitatilor industriale sau al actiunilor
militare.
Astazi, sunt putine statele care pot prezenta o agenda "curata" a securitatii privita prin
prisma teritoriului national. Cele mai multe state au, inca, diferende teritoriale nerezolvate
sau in curs de rezolvare. Marea Britanie - cazul Irlanda de Nord; Rusia - Cecenia; Grecia -
Cipru, China - Taiwanul, Romania - Moldova si Insula Serpilor.
Combinarea elementelor fundamentale ale securitatii (populatie, teritoriu, institutii) constituie

ecuatia securitatii nationale. Datorita diversitatii acestei combinatii, natura particulara a
securitatii difera de la un stat la altul. Toate statele sunt vulnerabile la amenintarile militare si
la riscurile de mediu. Indeosebi degradarea mediului afecteaza in egala masura statele
puternice sau slabe. De asemenea, prin procesul de globalizare, aproape toate statele sunt
expuse riscurilor economice, in timp ce insecuritatea societala si politica sunt mai evidente
intr-un numar de state.
Diversitatea cazurilor particulare ale securitatii ne previne asupra unui impas teoretic, anume
dificultatea elaborarii unei definiŃii universale a securităŃii naŃionale. Conceptul poate fi
delimitat în sens general, însă substanŃa specifică a securităŃii poate fi definită doar în cazuri
particulare. În consecinŃă, se poate afirma că securitatea este o chestiune generală, care
capătă o formă specifică în funcŃie de cazurilenaŃionale i regionale. Securitatea Moldovei,
de exemplu, este, prin urmare, un caz particular, specific i diferit de securitatea Israelului, în
ciuda termenului general de referinŃă - securitatea naŃională.
În ce prive te obiectivele de securitate, acestea sunt definite în cadrul procesului politic i
instituŃional al statului, în urma unui calcul obiectiv (ce Ńine de dimensiunea teritoriului,
resursele la dispoziŃie, populaŃia disponibilă, a ezarea geografică .a.) i a unei deliberări
subiective (ce Ńine de valori, intenŃii, a teptări).
Strategia de securitate naŃională instituŃionalizează, sub forma unui document politic,
obiectivele de securitate naŃională ale unui stat: identifică vulnerabilităŃile, riscurile i
ameninŃările, stabile te modul de gestionare a acestora, define te responsabilităŃile
instituŃiilor, identifică forŃele i mijloacele politice, diplomatice, militare i economice alocate
pentru îndeplinirea lor. Strategia este elaborată de executiv (guvern i/sau pre edinte),
discutată i avizată în consiliul securităŃii naŃionale i adoptată de către parlament.
4. State slabe - state puternice. Producătorii i consumatorii de securitate.
Literatura de specialitate fare referinŃă la state slabe i la state puternice. Buzan consideră
că "distincŃia dintre state slabe i state puternice este esenŃială pentru orice analiză a
securităŃii naŃionale (op.cit. p. 97). State puternice-state slabe (weak and strong states) are
în vedere nivelul coeziunii socio-politice; puteri slabe-puteri "puternice" (weak and strong
powers) se referă la capacitatea economică i militară. Puteri slabe ca Austria, Olanda,
Norvegia sunt, toate, state puternice. Puteri importante, ca Brazilia, Pakistan, Indonezia sunt
state slabe. Superputeri, ca odinioară URSS i astazi China, sunt state slabe. Puterea uria ă
a Uniunii Sovietice a fost obŃinută prin slăbirea permanentă a statului. URSS a e uat ca stat
pentru că, aplicând referenŃialul nostru, necesara coeziune social-politică a statului
(înseamnând realizarea unei identităŃi colective puternice, deasupra identităŃilor naŃionale i
etnice din imperiu, adeziunea din convingere la ideologia comunistă i un sistem instituŃional
optim, neafectat de corupŃie) nu s-a putut realiza. URSS a fost, din acest punct de vedere,
un experiment politic artificial, un stat artificial, chiar dacă puterea lui a fost una extrem de
reală. Baza puterii sovietice a fost slabă, iar puterea sa artificială.
În ceea ce prive te statele slabe, literatura din domeniul securităŃii evidenŃiază aceste state
ca sursă de insecuritate. În primul rând, există state slabe ca urmare a unei relaŃii de
dependenŃă de o mare putere (sau dependencia, termen în spaniolă, desemnat a descrie
situaŃia statelor din America Latină, dependente, cele mai multe, de Statele Unite). În al
doilea rând, există state slabe, îndeosebi în Lumea a III-a i în fosta Uniune Sovietică, în
care elementele fundamentale ale statalităŃii (populaŃie, identitate, teritoriu, structură
instituŃională) sunt insuficient sau precar definite. În al treilea rînd, există state slabe într-un
număr de Ńări care, chiar dacă au realizat o anumită formă de coeziune internă (de obicei
prin regimuri politice autoritare), se manisfestă pe plan internaŃional ca puternice surse de
instabilitate i insecuritate (Corea de Nord, Libia, Cuba). Cee ce este comun statelor slabe,
din oricare categorie menŃionată mai sus, este nivelul relativ ridicat de riscuri interne, care
oricând se pot transforma în ameninŃări la adresa guvernării, întrucât "statele slabe sau nu
au, sau nu au reu it să realizeze un consens politic i societal de suficientă stabilitate pentru
a elimina utilizarea pe scară largă a forŃei ca element major i de continuitate în viaŃa politică
a naŃiunii" (Buzan, op.cit. p.99). Un prim indicator al slăbiciunii statelor este ceea ce Alfred
Stepan nume te suppression facility (capacitate represivă, Vezi volumul Armata i
societatea, în bibliografia recomandată), respectiv dimensiunea aparatului de ordine internă
raportat la totalul populaŃiei. Practic, numărul de poliŃi ti, agenŃi, informatori, jandarmi,
gardieni .a. cu funcŃii de protecŃie internă, raportat la 10.000 de locuitori, ne oferă o primă
ideea despre slăbiciunea unui stat.
Pot fi listate cel puŃin ase condiŃii de definire a statelor slabe. Este deajuns ca una dintre
aceste condiŃii să fie valabilă pentru a se putea aplica definiŃia de stat slab:
1. ViolenŃă politică manifestă (Afganistan, Irak, Coasta de Filde , Somalia);
2. AcŃiuni represive ale poliŃiei politice (Belarus, Rusia, China, Corea de Nord,
Ucraina înainde de Iu chnko);
3. Conflic politic manifest între diferite grupuri, inspirate de ideologii conflictuale,
relativ la ideologia dezirabila pentru organizarea statului :
4. Lipsa uneɩ identatăŃi naŃionale comune sau/ i prezenŃa unor grupuri naŃionale
(minoritati) cu obiective politice comune (Sudan, fosta Iugoslavie, Sri Lanka
5. Lipsa unei autotitati politice recunoscute (Liban, Uganda, Bosnoia Hertegovina);
6 Absorbtia societatii de catre stat, prin controlul formelor de asociere, controlul
asupra media, eliminarea grupurilor alternative (Rusia, China, Iran).
Cand statul este puternic, securitatea naŃională se referă, îndeosebi, la protecŃia faŃă de
interferenŃele externe. Există, în interior, o idee dominantă despre stat, instituŃiile
funcŃionează optim, teritoriul este bine definit, mecanismele de transfer ale puterii nu pun în
pericol stabilitatea politică. Când statul este slab, securitatea se referă la un minim posibil -
teritoriul. Există i situaŃii în care i teritoriul este subiect de dispută iar statul există numai
datorită recunoa terii internaŃionale. Cel mai adesea, astfel de state se află în situaŃia unui
război civil, în care ecuaŃia de securitate se aplică grupurilor aflate în conflict (etnii, triburi,
grupuri religioase), organizaŃiilor i indivizilor ca singurele obiecte referenŃiale ale securităŃii.
Teoretic i practic, cu cât este mai slab un stat, cu atât mai ambiguu devine conceptul de
securitate. Reciproca este, de asemenea valabilă, în sensul în care cu cât un stat este mai
puternic i, î i asociază, în acela i timp, o putere internaŃională mai mare, cu atât este mai
complicată ecuaŃia securităŃii sale. Pentru state cu tendinŃe de supremaŃie mondială, cum
sunt ca SUA, securitatea internaŃională este echivalentă cu securitatea naŃională. Obiectivul
principal în materie de securitate naŃională al SUA ar fi acela de instituire a unui regim de
securitate internaŃional care să garanteze pacea la costuri cât mai reduse. Pentru aceasta,
SUA sunt obligate să furnizeze securitate i, deci, să producă pace pe plan internaŃional.
Statele slabe consumă securitate; statele puternice produc securitate. Libanul i Statele
Unite ale Americii au nevoie fiecare nevoie de securitate, însă diferenŃa este că unul
consumă, în timp ce celalalt produce securitate. Un stat puternic se define te din interior i
"umple" cu securitate spaŃiul exterior dintre vecinii săi. Este cazul SUA în emisfera vestică.
Un stat slab este definit din exterior i este, de cele mai multe ori, un prag sau tampon între
vecinii săi. Este cazul Libanului, un stat-tampon între Siria i Israel. Similar, Uniunea
Europeană, de i nu se define te (încă) stat, ci numai uniune politică, devine din ce în ce mai
puternică în interior, dar se va bucura de securitate în măsura în care reu e te să
generereze securitate în exterior, adică în spaŃiile adiacente (Europa de Est, Mediterana,
Nordul Africii). Stabilitatea internă a Uniunii Europene nu poate fi protejată decât prin
„exportul” de stabilitate către Europa de Est, Maghreb, Orientul Mijlociu (Israel).
În cazul Israelului, dihotomia stat-slab – stat puternic capătă o nuanŃă aparte, utilă pentru noi
pentru a ilustra mai bine cazul teoretic. Din schema propusă de Buzan deducem că Israelul
este un stat puternic i o putere medie. De i baza fizică a statului (teritoriu, populaŃie,
resurse) este relativ redusă, Israelul poate compensa prin puterea sa militară. Un caz similar
în istorie – Olanda (łările de Jos) în confruntarea cu Spania în secolul al ….?. Totu i, lipsa
unei baze fizice a statului mai mare nu permite Israelului conflicte militare de lungă durată, ci
episoade scurte i foarte intense, posibile datorită capacităŃii sale de mobilizare foarte mari.
Israelul este, deci, un stat puternic i o putere medie. Pentru a trece în categoria „puterilor
semnificative”, Israelul a dezvoltat capacităŃi nucleare. Ceea ce a generat o importantă
dilemă de securitate în întreaga zonă, cu Siria i Egiptul.
Anexa de mai jos ne prezintă situaŃia efectivelor i cheltuielilor militare ale Ńărilor NATO i
partenere la nivelul anului 2000. O astfel de statistică sugerează relevanŃa dihotomiei stat
puternic – stat slab la nivelul securităŃii. Se poate constata, de pildă, reducerea efectivelor
noilor state NATO (România, Polonia), concomitent cu cre terea capacităŃii lor militare prin
aderarea la NATO.
łara PIB PIB Cheltuiel % Popul Cheltuiel Teritoriu ForŃe Statut

(milioane per i militare din aŃie i militare (km2) armate nuclear
dolari SUA) capita (milioane PIB (milioa per capita (mii)
dolari ne) (dolari
SUA) SUA)
SUA 9.260.000 33.900 281.000 3,5 273 1.030 3.717.792 1.490 Da
China 3.930.000 3.140 88.900 2.3 1.250 71 9.326.410 2.400 Da
Japonia 4.400.000 34.800 43.200 1.0 126 342 374.744 240 -
Germania 2.090.000 25.300 32.600 1,6 82,6 395 349.223 331 -
Marea 1.450.000 24.400 36.500 2.5 59,4 615 244.820 218 Da

Britanie
FranŃa 1.440.000 24.400 38.900 2,7 59,1 658 545.630 421 Da
India 447.000 448 11.300 2,5 998 448 2.973.190 1.300 Da
Rusia 134.000 4.270 35.000 5.6 147 239 16.995.800 900 Da
Pakistan 60.000 433 3.520 5.9 138 25E 778.720 590 Da
Iran 236.000 3.640 6.880 2,9 65 106 1.636.000 460 -
Israel 98.800 17.200 8.700 8,8 5,7 1.510 20.330 173 Neconfir
mat
Coreea N 22.600 1.060 4.260 18, 21,4 199 120.410 1.000 Confirmat
8
Brazilia 514.000 3.000 9.920 1,9 171 58 8.456.510 300 -
Australia 392.000 20.700 7.060 1,8 19 372 7.617.930 55 -
Albania 5.600 1.630 72 1,3 3,4 21 27.398 18 -
Austria 204.000 25.200 1.690 0,8 8,1 208 82.444 49 -
Bulgaria 41.600 5.280 1.240 3,0 7,9 158 110.550 70 -
Cehia 132.000 12.800 3.000 2,3 10,3 292 77.276 54 -
ElveŃia 274.000 37.800 3.400 1,2 7,2 469 41.290 39 -
Grecia 128.000 12.100 6.060 4,7 10,6 573 130.800 204 -
Polonia 324.000 8.390 6.690 2,1 38,7 173 304.465 187 -
România 134.000 5.970 2.190 1,6 22,5 97 237.500 170 -
Slovenia 31.900 16.600 436 1,4 1,9 227 20.273 10 -
Spania 589.000 15.000 7.560 1,3 39,4 192 504.782 155 -
Suedia 234.000 26.300 5.330 2,3 8,9 601 449.964 52 -

Turcia 187.000 2.880 9.950 5,3 64,8 154 780.580 789 -
Ucraina 168.000 3.390 5.110 3,0 49,6 103 603.700 340 -
Ungaria 111.000 10.900 1.880 1,7 10,2 185 92.340 51 -

2. SECURITATEA CA PACE
CONFLICTUL I VIOLENłA STRUCTURALĂ
1. Dimitrie Gusti: sociologia păcii i a războiului.

2. Conflictul i violenŃa structurală.
3. Axiomele conflictului internaŃional
O abordare alternativă a studiilor de securitate are în vedere securitatea înŃeleasă ca

instituire a păcii. Originea studiilor de pace (peace studies) se plaseză la sfâr itul secolului al
XVIII-lea în filosofia lui Immanuel Kant, mai precis în studiul acestuia intitulat Das Eterne
Frieden (pacea eternă). Kant este considerat întemeietor al filosofiei liberale conform căreia
„democraŃiile nu luptă între ele”. Cu alte cuvinte, ipotetic, dacă toate statele ar deveni
democraŃii veritabile, războiul ar dispărea. Acesta este ipoteza principală a studiilor de pace.
Evident, decurge de aici că prin eliminarea cauzelor războiului i crearea condiŃiilor propice
pentru pace, se poate instaura securitatea internaŃională. Securitatea înŃeleasă ca pace
internaŃională s-a constituit ca coală de gândire după cel de-al doilea război mondial
îndeosebi în Ńările scandinave. În România, avem o primă abordare a problemelor legate de
pace i război în sociologia lui Dimitrie Gusti.
1. Dimitrie Gusti: sociologia păcii i a războiului.1
Definitie: Razboiul este unul dintre cele mai complexe fenomene sociale, este chiar
o institutie sociala.
Tipuri:
Razboiul, considera Gusti, este un concurs de forte si vointe colective, care se masoara intre
ele la un moment dat, sub forma luptei, fiind distinse trei tipuri de razboi:
razboi civil
revolutie conflict sangeros
razboi propriuzis
1
Subcapitol redactat cu sprijinul d-nei Olga Popistasu
Dimensiuni si cadre de manifestare:

→ rezuma o intreaga epoca istorica: toata
- stiinta
- economia
- cultura
- tehnica
-
→ razb. – examen, judecata in fata istoriei
→ RAZBOIUL ca fenomen social presupune:
• CADRU - care ii conditioneaza existenta
- ii ingradeste manifestarea
- mediu
• MANIFESTARI
• NATURA INTIMA SOC A RAZBOIULUI – izbanda desavarsita,
victorie cu orice pret
COSMIC
Spirituale
PSIHOLOGIC Politice Econ. BIOLOGIC
Juridice
ISTORIC
Aspecte:
Aspectele razboaielor sunt prezentate de Gusti prin doua perspective opuse – cea
pacifista si cea antipacifista:
*aspectul istoric
-pacifista - razboiul este un simplu rest primitiv al trecutului care poate foarte bine sa fie
suprimat fara a fi afectata viata popoarelor, fiind o simpla prejudecata sangeraoasa si
dureroasa.
-antipacifista - daca exista vreun progres al omenirii atunci acesta se face numai prin
razboaie, dupa cum o dovedeste intreaga istorie a umanitatii.
*aspectul etic
-pacifista - razboiul este o institutie profund imorala si criminala, fiind o adevarata scoala a
crimei, care exprima o degradare a omului in animalitate sicare incalca cea mai elementara
regula morala - sa nu ucizi. Statul si societatea sustin doua conceptii total opuse si care se
contazic fundamental intre ele - o morala si un drept in timp de pace si cu totul alta morala
si alt drept in timp de razboi - ceea ce este in timp de pace asasinat sau furt, in timp de
razboi devine eroism.
-antipacifista - razboiul cultiva cele mai nobile si frumoase virtuti omenesti fiind o minunata
scoala a altruismului. Razboiul este de o neintrecuta moralitate deoarece in razboi oamenii
lupta pentru o idee, pentru un ideal. Omenirea nu poate trai si evolua fara aceste idei
generoase, razboaiele trezind societatile din starea lor de apatie si amorteala.Razboiul este
atat un factor de solidaritate cu trecutul cat si un factor de desteptare a solidaritatii sociale
intre membri aceleiasi natiuni, in prezent deoarece aduce cu sine egalitatea morala si
sociala a tuturor oamenilor.
*aspectul biologic
-pacifista - razboiul este inutil din punct de vedere biologic si este primejdios sanatatii unei
natiuni. Este un detestabil instrument al selectiei individuale, fiind o arena in care dispar
elementele cele mai destoinice si sanatoase ale unei natiuni, lasand in urma doar
elementele debile si bolnavicioase.
-antipacifista - razboiul este util in selectia natiunilor ameliorand continuu si constant specia
omeneasca. El face sa supravietuiasca natiunile cele mai sanatoase compensand astfel
pierderile prin selectia individuala.
*aspectul juridic
-pacifista - razboiul este falimentul dreptului prin intronarea fortei brutale este o reintoarcere
a civilizatiei la barbarie, a dreptului la anarhia primitiva.
-antipacifista - exista un drept al razboiului, fiind inlocuit momentan codul moral din timp de
pace cu un alt cod. Uciderea militara este echivalenta cu pedeapsa cu moartea in timp de
pace. Razboiul nu are numai un drept ci si o procedura bine stabilita.
*aspectul politic
-pacifista – Dreptul razboiului urmareste doua tendinte cu caracter politic: 1. imputinarea si
impiedicarea relativa a razboiului prin tratate internationale si mediatii si 2. eliminarea
radicala a razboiului dintre state prin recunoasterea ideii arbitrajului. La nivel politic au
existat patru idei fundamentale pacifiste: ideea unei societati a statelor, ideea organizarii lor,
ideea internationala si ideea arbitrajului.
-antipacifista – Considera ca analiza razboiului nu trebuie facuta plecand din perspectiva
aplanarii conflictelor dintre state, deoarece razboiul este singura forma prin care statele isi
pot sustine procesele lor cu alte state. Marea valoare a razboiului ca organ politic consta
intr-un proces de creare: a evolutiei politicii internationale si a unui nou drept international
(dreptul fortei).
*aspectul economic
-pacifista – considera razboiul ca distrugatorul valorilor economice dezorganizand si
paralizand complet orice viata economica.
-antipacifista – considera razboiul ca o conditie a organizatiei economice.
Tezele i ideile susŃinute de creatorul colii sociologice române ti moderne, sunt

izvorâte din înŃelegerea adecvată a evenimentelor, a vieŃii contemporane lui, prezintă un
interes deosebit i se încadrează în lupta permanentă a popoarelor pentru cunoa tere
reciprocă, pace i progres, consacrandu-l pe Gusti nu numai ca un precursor al sociologiei
războiului i a păcii, ci i unul din precursorii sociologiei relaŃiilor internaŃionale.
Războiul, ca fenomen social, acela i în decursul timpului până astăzi, este supus
totu i unei metamorfoze a scopurilor. Fenomenul războiului rămâne adică acela i, scopurile
sale (care sunt de fapt i cauzele sale) se schimbă continuu, ca necorespunzătoare culturii
timpului. Razboiul este mijloc – nu are valoare in sine, ci numai intrucat este determinat de
valoarea unui scop → scopurile care se realizeaza prin razboi reprezinta cauzele razboiului.
InŃelesul primitiv al razboiului, - exterminare, lupte sângeroase religioase ori dinastice

– s-a ters, a dispărut. Războiul însă, ca instituŃie socială, s-a păstrat, de i transformat, creat
de scopuri noi, izvorâte din atmosfera timpului, adaptat la ideile culturale i politice
predominante ale timpului: la ideea naŃională i la ideea imperialistă, observa Dimitrie Gusti.
Observatie → Gusti nu vorbeste de popoarele primitive (cf. Ratzel) care nu urmaresc
prin razboaie sa invinga, ci numai sa extermine inamicul (daca nu se intalnesc barbatii se
ucid femeile si copii)
Să sperăm oare că va veni vreodată timpul, se pronunŃa Dimitrie Gusti, când

războiul, în puterea metamorfozei scopurilor, se va transforma în “concurenŃă culturală”,
adaptându-se culturii viitoare: socializatoare, naŃională-autonomă, productivă i raŃională?
Pacea definitivă nu se poate decreta prin legi,

ea va deveni un fapt în urma evoluŃiei culturii omene ti.
CONCURENTA CULTURALA reprezinta concurenta in toate domeniile activitatii omenesti:

economic, stiintific, artistic, politic, biologic etc.
Dimitrie Gusti a dezvoltat îndeosebi tezele referitoare la cunoa terea i înŃelegerea

reciprocă între popoare, precum i pe cele ce priveau organizarea păcii i muncii sociale
internaŃionale. De la “ tiinŃa naŃiunii”, care înseamnă cercetarea realităŃii sociale naŃionale
pentru “a întemeia politica naŃiunii, adică tiinŃa mijloacelor prin care naŃiunea va putea
realiza idealul naŃional”, el a ajuns la afirmarea necesităŃii constituirii “ tiinŃei naŃiunilor”, care
trebuie să se întemeieze pe o cercetare sistematică a fenomenelor, cu scopul de a cunoa te
nu numai starea socială din fiecare Ńară, ci i nevoile i aspiraŃiile popoarelor acestor Ńări.
O mai bună cuno tinŃă a NaŃiunilor despre ele însele va aduce după sine o mai buna
cunoa tere i înŃelegere a intereselor lor sociale i economice i a aspiraŃiilor lor etnice, i
deci o solidă cimentare a UnităŃii lor.
Fiecare naŃiune se leagă cu alte naŃiuni pentru interese comune, care duc fie la
colaborare, fie la concurenŃă i ne dau aspectul vieŃii internaŃionale. InternaŃionalimul
adevărat nu desfiinŃează naŃiunile, ci le prive te doar în raporturile dintre ele. NaŃiunile
laolaltă, în eforturile lor comune pe căile civilizaŃiei, dau na tere umanităŃii, nu în sensul
antinaŃionalist, al umanitari tilor fără patrie, ci în sensul naŃionalist, ca realitate care reflectă
fiinŃa naŃiunilor i energia creatoare a lor. Dincolo de naŃiuni nu se iveste umanitatea ca o
lume de sine stătătoare, ci umanitatea ca totalitate a naŃiunilor, ca armonie a fiinŃelor
naŃionale originale, specifice.
Acesta este mesajul lui Dimitrie Gusti în perioada interbelică relativ la fenomenul
războiului. De precizat că, alături de Gusti, i alŃi sociologi sunt preocupaŃi de chestiunile
fundamentale ale păcii i războiului. Printre alŃii, Traian Brăileanu la CernăŃi traduce i
publică în limba română lucrarea lui Immanuel Kant Das Eterne Frieden, lucrare care a
inspirat întrega literatură a studiilor de pace de mai târziu.
2. Conflictul i violenŃa structurală.
La începutul anilor 90, pe fondul optimismului general generat de încetarea războiului rece,
înŃeles ca eliminare a confruntării Est-Vest i a posibilităŃii de război, se înregistrează o
relansare a studiilor de pace. În numai câŃiva ani, după declan area conflictului civil în fosta
Iugoslavie, după criza umanitară din Somalia i din alte zone ale lumii, optimismul anali tilor
s-a temperat. O scurtă trecere în revistă a domeniului studiilor de pace este utilă pentru
cursul nostru.
Conceptul central al studiilor de pace este conflictul. Johan Galtung, unul dintre pionierii
studiilor de pace, define te conflictul ca fiind „mult mai mult decât ceea ce este vizibil cu
ochiul liber i numită „problemă” sau violenŃă directă. Este vorba de violenŃa inclusă în
structuri i de cultura care legitimează violenŃa. Pentru a transforma conflictul dintre anumite
părŃi, este nevoie mai mult decât o nouă arhitectură a relaŃiilor dintre ele. PărŃile trebuiesc
transformate astfel încât conflictul să nu se reproduă la nesfâr it. Există aspecte în interiorul
părŃilor care explică cele mai multe conflcite dintre părŃi ...” (citat din J, Dedring, On Peace in
Times of War, COPRI).
Galtung leagă instituirea păcii de reducerea violenŃei (tratamentul) i de evitarea acesteia

(prevenirea). Dacă avem în vedere că în studiile de pace prevenirea este esenŃială pentru
evitarea războiului, deducem de aici însemnătatea recretării conflictului, a căilor de
soluŃionare pa nică, a proceselor de negociere, pacificare, etc.
După Galtung, orice conflict conŃine o contradicŃie internă, derivată fie din faptul că doi actori
urmăresc un singur lucru, care este unic, fie din din faptul că acela i actor urmăre te două
lucruri diferite. Prima treaptă în formarea unui conflict se nume te “dispută”. A doua treaptă
este “dilema”. Degajarea naturală de energie pentru soluŃionarea conflictului poate conduce
la distrugere violentă (distrugerea “celuilalt” sau auto-distrugere) sau la comportament
constructiv i soluŃie pa nică. ContradicŃia internă este definită ca “scopuri incompatibile într-
un sistem orientat către scopuri”, în timp ce conflictul este definit ca o compoziŃie dintre
“atitudini/presupoziŃii + comportament + contradicŃie/rezolvare”. Galtung atenŃionează că,

pentru rezolvarea conflictului, este nevoie de “tratament” pentru toate cele trei componente
ale triadei.
Kriesberg (1998) detaliază conflictul : “… conflictul social există atunci când două sau mai
multe persoane sau grupuri manifestă credinŃa că au obiective incompatibile”. Rezultă că
acestea sunt diferite de competiŃie i sunt percepute ca fiind conflicte chiar de către actori.
3. Instaurarea păcii. Axiomele conflictului internaŃional.
Pe baza filosofiei elaborate de Galtung i Kriesberg, printre alŃii, Herbert Kelman (1997) a
formulat axiomele conflictului internaŃional:
a) Conflictul internaŃional este un proces ghidat mai degrabă de nevoile i temerile
(percepŃiile) colective decât de calculul obiectiv i raŃional al intereselor naŃionale din
partea decidenŃilor politici.
b) Conflictul internaŃional este un proces intersocietal, nu doar unul dintre state sau
guverne.
c) Conflictul internaŃional este un proces cu multiple aspecte ale influenŃei reciproce i
nu doar un instrument al puterii coercitive.
d) Conflictul internaŃional este un proces interactiv, cu stadii de escaladare, dinamică
auto-perpetuativă i nu doar o fază a unei acŃiuni i reacŃiuni din partea unor anumiŃi
actori.
Aceste “necesităŃi colective” pe care le are în vedere teoria conflictului se referă la identitate,
securitate i alte necesităŃi simbolice sau materiale.
Rezolvarea conflictului i instaurarea păcii sunt înŃelese de coala studiilor de pace ca
“înlăturarea cauzelor i manifestărilor conflictului dintre părŃi i eliminarea surselor de
incompatibilitate din poziŃiile lor”.
3. SECURITATEA NAłIONALĂ
VULNERABILITĂłI, RISCURI, AMENINłĂRI

2. Insecuritatea: vulnerabilităŃi, riscuri, ameninŃări.
5. Securitatea economică.
6. Securitatea societală, securitatea mediului.
În contextul globalizării, o serie de actori noi î i fac simŃită prezenŃa pe scena internaŃională.
Ace ti actori sunt de natură suprastatală (organizaŃiile internaŃionale, guvernamentale,
interguvernamentale i nonguvernamentale), multinaŃională (mari companii) sau
transnaŃională (uniuni politice sau alte organizaŃii sau companii fără o "identitate" naŃională
definită). In ciuda sporirii numărului i rolului actorilor internaŃionali, alŃii decât statele,
literatura de specialitate, de toate orientările doctrinare (de la cele neorealiste la cele
postmoderniste, cu diferite grade de acceptare), este unanimă în a aprecia că statele rămân
pentru o perioadă nedefinită de timp principalii actori internaŃionali. Lumea se globalizează,
dar în structura i funcŃiile ei se păstrează caracterul inter-naŃional. Aceasta înseamnă că
politica mondială rămâne, în ultimă instanŃă, politica unei societăŃi internaŃionale, a statelor
independente, chiar dacă interdependenŃa lor cre te. Evident, acesta este una dintre tezele
colii realiste, acceptată ca atare de celelalte orientări din domeniul relaŃiilor internaŃionale.
În aceste condiŃii, este util din punct de vedere analitic să definim ceea ce este scopul
statului. Teoriile normative utilizează un concept definit ca atare încă de la formarea
sistemului de state, a sistemului internaŃional, la mijlocul secolului al XIIV-lea, anume
conceptul de raŃiune de stat (sau, în limba franceză, raison d"etat, în formularea
cardinalului Richelieu, prim-ministru al FranŃei). Henry Kissinger demonstrează uria a
însemnătate a conceptului de raison d"etat în structurarea sistemului de state. RaŃiunea de
stat s-a impus ca un principiu normativ superior, deasupra oricăror alte interese individuale
sau de grup în societate i a devenit un principiu regulator al comportamentului internaŃional
al oricărui stat. Interesului de stat se supun toate celelalte interese. (Vezi H, Kissinger,
Diplomacy) De aici decurge i dimensiunea normativă a interesului, înŃeles ca valoare
socială ce încorporează o anumită a teptare, dorinŃă, dezirabilitate. Interesul este axiologic
orientat. Nu poate fi, deci, definit pe cale tiinŃifică obiectivă, pentru că este construit pe cale
socială, subiectivă.
În literatura sociologică clasică, Tocqueville arată că, într-o democraŃie, structurarea

intereselor private poate avea loc doar în condiŃiile definirii (construirii) unui interes public.
Astfel, "Principiul interesului înŃeles în mod corect nu generează acte majore de sacrificiu
individual, însă induce acte cotidiene de autoreŃinere (...) ... disciplinează un număr de
cetăŃeni în sensul obiceiului la regularitate, reŃinere, moderare, prevedere, autocontrol..."
(citat după W. David Clinton, în "The national interest: normative foundations", articol
publicat în The Review of Politics, vol. 48, no. 4, University of Notre Dame, 1986). Aceasta
înseamnă că interesul public reprezintă o cristalizare a intereselor dintr-o societate, diferit de
oricare dintre acestea, de i le încorporează pe oricare dintre ele. Interesul public este un
bun public (public good). Definirea interesului public permite statului să- i îndeplinească
obligaŃiile de protejare i promovare a binelui social. Pe plan extern, acestă funcŃie a statului
include abilitatea de a proteja societatea de pericolele externe i de a se angaja în
cooperare mutuală cu alte state.
În politica externă i de securitate, interesul public se manifestă sub forma interesului

naŃional. Interesul naŃional permite statului să dezvolte i să menŃină o capacitate optima de
protejare a societăŃii i de promovare a propriului său public good. Securitatea este unul
dintre aceste bunuri publice, anume cel esenŃial. La modul generic, interesul naŃional se
referă la principiul regulator al politicii externe i de securitate care consideră binele comun
al societăŃii scopul final al acŃiunilor diplomatice, economice i militare. În această înŃelegere,
politica externă i de securitate promovează mai puŃin interese universal valabile tuturor
statelor (pace mondială, binele umanităŃii, prosperitate generală), cât mai ales interesele
particulare ale fiecărui stat (pace sau război, binele naŃional, prosperitate economică
naŃională, etc).
Corolar termenului de interes de stat este, a adar, termenul de interes naŃional, care
reprezintă, în politica externă i de securitate, principiul regulator al acŃiunii diplomatice i
militare.
În practica securităŃii naŃionale, interesele se împart în diferite categorii : interese vitale,
interese majore, interese primare, interese fundamentale, interese ordinare, etc.
Prin prisma intereselor naŃionale, securitatea naŃională este capacitatea unui stat de a- i
menŃine i promova identitatea naŃională i integritatea funcŃională.
2. Insecuritatea: vulnerabilităŃi, riscuri, ameninŃări
Starea de securitate-insecuritate se poate defini în urma analizei vulnerabilităŃilor, riscurilor

i ameninŃărilor. Barry Buzan menŃionează cazul Poloniei pentru a ilustra un caz de studiu
(case study).
Din a ezarea Poloniei între Germania i Rusia rezultă i principala sa vulnerabilitate. Din
punct de vedere strategic, între Polonia i cele două puteri nu se interpun obstacole naturale
majore (vulnerabilitatea), statul polonez nu a reu it să se consolideze suficient de mult în
epoca modernă pentru a răspunde adecvat acestei vulnerabilităŃi (riscul), Polonia fiind
oricând pasibilă la ocupaŃii (ameninŃarea). O politică de securitate ofensivă la Berlin sau
Moscova devenea, în mod tradiŃional o ameninŃare la adresa Poloniei, datorită vulnerabilităŃii
strategice i riscului politic.
Vulnerabilitatea este o caracteristică externă a securităŃii, riscul este una internă. Cu alte
cuvinte, vulnerabilitatea este pasivă (este un „dat” ce Ńine de a ezarea geografică, mărimea
teritoriului, populaŃia), în timp ce riscul este partea activă (o vulnerabilitate „activată” i
percepută ca atare). Vulnerabilitatea se define te strategic, riscul se evaluează din punct de
vedere politic. Teoretic, în perioada modernă, construirea unui sistem defensiv la frontierele
Poloniei ar fi redus vulnerabilitatea acesteia, în timp ce o organizare internă optimă ar fi
redus riscurile de securitate. În consecinŃă, Polonia a fost ocupată (din 1938 până în 1989)
pentru că era vulnerabilă în exterior, în timp ce statul polonez era slab în interior.
Din acest punct de vedere, politica de securitate, în sensul tradiŃional, pune în evidenŃă
dimensiunea naŃională i internaŃională a securităŃii. Politica de securitate naŃională poate fi
orientată către interior, pentru a reduce vulnerabilităŃile i către exterior, pentru a reduce
riscurile i a evita ameninŃările.
Pe studiul de caz propus mai sus, ar rezulta că Polonia are la dispoziŃie două măsuri active
de securitate:
reducerea vulnerabilităŃii, prin consolidarea internă a statului;
evitarea riscurilor i ameninŃărilor, prin promovarea unei politici de securitate menite
să combată apetitul ofensiv al Rusiei i Germaniei.
Evident că integrarea în NATO a Poloniei reprezintă, la nivelul anilor 2000, singura

alternativă de politică de securitate care permite, în mod activ, Poloniei să promoveze
interesele naŃionale de securitate, i.e. descurajarea Germaniei, prin mecanismele i regulile
interne ale AlianŃei, i „ingrădirea” strategică a Rusiei, prin exinderea securităŃii euro-
atlantice către est i stabilirea unei frontiere de securitate pe istmul ponto-baltic.
Rezumând, vulnerabilitatea este in indicator care determină nevoile de securitate ale unui
stat; riscul este o vulnerabilitate manifestă, în timp ce ameninŃarea este un risc produs.
Evident că acestă schemă teoretică reprezintă o schemă de înŃelege a securităŃii i nu o
reŃetă universală.
Coeziune social-politică
Slabă Puternică
Mică
Putere Înalt vulnerabil pentru Vulnerabil la ameninŃări militare
majoritatea ameninŃărilor
Vulnerabil îndeosebi la Relativ invulnerabil la toate
Mare ameninŃări politice tipurile de ameninŃări
Vulnerabilitatea după tipul statului (După B. Buzan, Peoples, States and Fear, 1991).
A a cum am sugerat pe parcursul acestui curs, securitatea se manifestă în forme specifice

de la stat la stat. PotenŃialul de securitate al unui stat este larg i se manifestă în măsuri
diferite în sectoare diferite.
AmeninŃările de natură militară ocupă, în mod tradiŃional, poziŃia centrală în securitatea

naŃională. AcŃiunea militară pune în pericol toate componentele statului: baza fizică (teritoriu)
poate fi ocupată (parŃial sau total) sau afectată ca ecosistem, structura instituŃională poate fi
dezmembrată, ideea de stat poate fi subminată. Realizări semnificative din domeniul politic,
industrial, cultural, obŃinute prin eforturile mai multor generaŃii, pot fi anulate prin utilizarea
forŃei.
Suedia în timpul războiului rece s-a aflat în permanenŃă în faŃa unei astfel de ameninŃări:
vulnerabilă, datorită a ezării sale geografice, lungimii mari a Ńărmurilor la Marea Baltică,
putea deveni obiectul unei agresiuni militare sovietice. Suedia a reu it să evite
transformarea acestei vulnerabilităŃi în ameninŃare printr-o politică de consolidare pe plan
intern (pentru reducerea riscului) i o politică de securitate neutră, prin promovarea unei
mi cări de pace la nivel mondial, concomitent cu întărirea forŃei sale militare. Suedia a jucat
ambele variante de securitate: o politică internaŃională de inspiraŃie liberală (neutralitate,
mi care pentru pace) i o strategie de securitate naŃională de tip realist (forŃă militară
semnificativă). Astfel că, în perioada atât de dificilă a confruntării Est-Vest, securitatea
Suediei a fost obŃinută prin neutralitate strategică, politică de pace pe plan extern i forŃă
militară puternică pe plan intern.
Dacă Suedia a reu it să evite agresiunea militară (practic ultimul război în care a fost
implicată această Ńară datează din ....), există în istorie exemple opuse. Imagini consacrate
de istorie precum distrugerea Gartaginei de către romani, cucerirea Consantinopolului de
către otomani, colonizarea Lumii Noi de către europeni, ocupaŃia nazistă a Poloniei, ocupaŃia
Sovietică a României sunt expresia potenŃialului distructiv al acŃiunilor militare. OcupaŃia
militară a Cehoslovaciei de către sovietici a redus de circa 6 ori potenŃialul de dezvoltare al

acestei Ńări, dacă avem în vedere o comparaŃie cu o Ńară vecină (Austria), care s-a bucurat
de libertate după 1945. În cazul României, impunerea regimului comunist între 1945-1989 a
generat un decalaj de dezvoltare de acela i ordin de mărime faŃă de Grecia.
După obŃinerea independenŃei în 1877, România a fost expusă ocupaŃiei militare la fiecare
30 de ani (1878, 1916, 1945). Aceasta înseamnă că s-a bucurat de pace în perioade scurte
de circa 20-30 de ani.
SpaŃiul de securitate al României, definit de Gheorghe Brătianu, Simion MehedinŃi i Ion
Conea înainte de cel de-al doilea război mondial, este constituit de :
istmul ponto-baltic către Est (frontiera ce subîntinde distanŃa dintre Marea Baltică i
Marea Neagră, pe linia Nistrului;
Marea Neagră către Sud-Est, cu accesul liber în strâmtorile Bosfor i Dardanele;
deschiderea (poarta) Mure ului către Vest;
linia Dunării către Sud.
(Detalii suplimentare privind spaŃiul de securitate al României i relevanŃa sa pentru

securitatea europeană – în cursul de Geopolitică al Masterului). Evident că principalele
vulnerabilităŃi ale statului român se constituie în relaŃie cu acest spaŃiu de securitate.
Revenind la subiectul nostru, de reŃinut că utilizarea violenŃei este un prerogativ exclusiv al

statului, fiind recunoscută ca singura formă legitimă de angajare a forŃei în rezolvarea
problemelor de securitate internă sau externă (vezi cursul ForŃele Armate i Societatea). La
Max Weber, statul este definit ca o formă de organizare politică în care „în cadrele unui
anumit teritoriu ... reclamă monopolul legitim al violenŃei politice organizate”. Când
ameninŃarea la adresa securităŃii este de natură internă, securitatea militară se referă
îndeosebi la capacitatea elitei conducătoare de a menŃine pacea civilă, integritatea teritorială
i funcŃionarea instituŃiilor faŃă de proprii cetăŃeni. În categoria riscurilor militare de natură
internă pot fi enumerate: acŃiunile secesioniste, revoltele interne, atacurile teroriste,
acŃiuniunile organizaŃiilor criminale, mi cări anarhiste.
AmeninŃările militare externe au în vedere relevanŃa utilizării forŃei în relaŃiile internaŃionale.

Este vorba de aspectul ofensiv sau defensiv, de agresiune sau apărare. Când ameninŃarea
este de natură externă, securitatea militară se referă la capacitatea militară a statului de a
face faŃă agresiunii. Definirea i construirea capacităŃii militare se face, de obicei, în funcŃie
de vulnerabilităŃi.
In anexa la acest curs pot fi identificate efectivele militare din Ńările Europei Centrale i de
Est după 1990. Construirea capacităŃii militare a noilor membri NATO se face în urma unei
analize a vulnerabilităŃilor i ameninŃărilor la nivelul AlianŃei (a a-numitul defense
questionaire).
Pe fondul reducerii semnificative a ameninŃărilor de ordin militar după 1990, este nevoie de o
redefinire a securităŃii militare. Cea mai mare parte a statelor rămân, în continuare, expuse
ameninŃărilor de ordin militar. În cazul statelor din aria euro-atlantică, un conflict militar, sub
forma unei agresiuni militare, este improbabil. Securitatea militară a României, de i nu este
garantată în mod absolut, este totu i asigurată prin intermediul mecanismelor alianŃei euro-
atlantice.
Securitatea politică se referă la stabilitatea organizaŃională a ordinii sociale (Buzan, 1998).

AmeninŃările sunt la adresa suveranităŃii statului. Pentru motive metodologice, securitatea
politică se define te aici pentru acele ameninŃări de natură non-militară. Într-un anume mod,
întreaga securitate este politică, pentru că toate vulnerabilităŃile, riscurile i ameninŃările sunt
definite pe cale politică. Securizarea este, a adar, un act politic, prin care un actor (stat)
define te ceea ce este relevant pentru securitatea sa. În acest sens, se identifică
vulnerabilităŃile, se define te politica, se elaborează i se adoptă strategia, se alocă
resursele i se trece la aplicare.
Referindu-se strict la securitatea politică, B. Buzan (1991) arată că „AmeninŃările politice

sunt îndreptate către stabilitatea organizaŃională a statului. Scopul lor poate varia de la
presiuni asupra guvernului pentru adoptarea unei anume politici, până la răsturnarea
guvernului, incitarea la secesionism i dezorganizarea sistemului politic al statului, astfel
încât să fie slăbit înainte de un atac militar. Ideea de stat, în particular expresia indentităŃii
naŃionale a acestuia i ideologia de susŃinere precum i instituŃiile care o întruchipează sunt
în mod obi nuit Ńintele ameninŃărilor politice. De vreme ce statul este în mod esenŃial o
entitate politică, ameninŃările politice sunt cel puŃin la fel de temute precum cele militare. Cu
atât mai adevărat cu cât statul este mai slab.”
Putem aprecia, împreună cu Buzan, că securitatea politică se referă la ameninŃările la

adresa legitimităŃii sau a recunoa terii, fie a unităŃilor politice, fie a pattern-urilor
fundamentale (structuri politice, procese de instituŃionalizare) dintre unităŃi.
În acest caz, putem vorbi de amenintari fata de:

legitimitatea interna inseamna institutii politice, care se referă în primul rând la
ideologii si la alte idei constitutive care definesc statul :
legitimitatea externa, recunoasterea internationala ;.
Rrezumand aici, securitatea pol tică se referă la acele amenintariri care submineaza statul
(din interior sub forma dezorganizarii institutiilot i a ordinii publice si din exterior, sub forma
nerecunoasterii internationale).
5. Securitatea economică
În mAjoritatei doctrinelor economice ale capitalismului, ideea de insecuritate este esenŃială

în funcŃionarea pieŃei. EsenŃa capitalismului este competiŃia pe piaŃa liberă i, de aici,
insecuritatea acŃiunii actorilor economici. Doctrina economică liberală este serios amendată
la sf. secolului al XVIII, o dată cu revoluŃia americană (când motivul desprinderii de Imperiul
Britanic a fost mai degrabă de natură comercială, iar primul act împotriva Londrei nu a fost
un act militar, ci unul economic, respectiv aruncarea ceaiului englez în portul New York), la
mijlocul sec. XIX, prin inventarea teoriei protecŃioniste a lui Fr. Liszt i, mai tarziu, în anii 20
ai secolului trecut, prin reinterpretarea teoriei protecŃioniste de către Mihail Manoilescu.
A adar, teoria insecurităŃii pe piaŃa liberă a fost amendată de teoriile protecŃioniste. Mai
târziu, în anii 70, teoriile economice ale interdependenŃei au reconstruit, pe o altă cale,
gândirea economică liberală, dar fără a anula complet semnificaŃia protecŃionismului
economic.
Plecând de la aceste premise, ideea securităŃii economice este localizată în interiorul

dezbaterii provocate de teoriile relaŃiilor internaŃionale bazate pe ipoteza anarhiei
internaŃionale i teoriile economiei politice internaŃionale, bazate pe structura economică a
pieŃei. Aceasta înseamnă că avem un sistem politic de state cu tendinŃe anarhice (pentru că
nu există o autoritate internaŃională deasupra statelor) i o structura economică
internaŃională, care funcŃionează pe principiile peiŃei. Cei ce promovează ideile mercantiliste
(conservatorii), pun înainte politica. Securitatea economică este parte a securităŃii naŃionale,
este politică de stat. Liberalii pun înainte economia i consideră că piaŃa trebuie lasată să
opereze liber, fără intervenŃia politicii de stat. Sociali tii sunt la mijloc, în sensul că atât
tentaŃia mercantilistă cât i cea liberalistă trebuiesc corectate pentru a produce justiŃie i
egalitate socială.
Evident, pe fundalul acestei dezbateri, securitatea economică trebuie redusă la ceea ce este
relevant din punct de vedere practic, anume:
1. Abilitatea statelor de a menŃine capacităŃi independente de producŃie militară într-o
piaŃă globală;
2. Eventualitatea ca dependenŃa economică de piaŃa globală să fie utilizată pentru
atingerea unor scopuri politce;
3. Posibilitatea ca piaŃa globală să crească inegalităŃile economice dintre state;
4. Riscul ca globalizarea economică, ce duce la diminuarea funcŃiilor economice ale
statului, să genereze efecte perverse, sub forma economiilor subterane, comerŃului
ilicit, traficului cu tehnologie, afectarea mediului înconjurător;
5. Riscul ca economia globală să intre în criză, datorită unui leadership politic slab,
instituŃii internaŃionale slabe, reacŃii protecŃioniste, instabilitate financiară.
6. Securitatea societală i securitatea mediului.
Elementele conceptuale ale securitatii mediului si securităŃii societale – vezi în cursul privind
Securitatea Societală.
Agenda de securitate a mediului cuprinde:

a) dereglare a ecosistemului – schimbare climaterică, pierderea biodiversităŃii,
defri area pădurilor, de ertificare i alte forme de eroziune a solului, pierderea
stratului de ozon, poluarea de orice fel;
b) criză energetică – epuizarea resurselor naturale energetice (lemn, petrol), variate
forme de poluare datorate producŃiei i distribuŃiei de energie (petrol, nuclear,
produse chimice);
c) crize demografice – cre tere a populaŃiei peste capacitatea de suport a sistemului
natural, epidemii, boli, declinul alfabetismului, migraŃie de masă, sub-urbanizare;
d) criză alimentară – vizibilă în sărăcia endemică (Africa), supraconsum (Vest) i bolile
asociate; distrugeri de terenuri agricole i surse de apă;
e) criză economică – inegalităŃi economice, protecŃia unor economii poluante,
instabilitate societală;
f) Dezordini civile – includ distrugeri ale mediului datorită acŃiunilor de război i violenŃe
ca urmare a distrugerilor mediului înconjurător.
4. SECURITATEA SOCIETALĂ.
5. NOUA AGENDĂ DE SECURITATE ÎN EUROPA
MIGRAłIE, DELICVENłĂ, CRIMA ORGANIZATĂ, TERORISM
5. Natiune, nationalism, identitate. Semnificatia lor pentru securitatea societala.
6. MigraŃia. Securitatea societală i fenomenul migraŃiei.
7. Stabilitate societală, delicvenŃă, terorism. Ordinea publică în Europa.
- Conceptul securitatii societale a aparut in contextul scolii europene de securitate, in anii

'70-'80, reprezentata de institute precum COPRI (Copenhaga) sau SIPRI (Stockholm);
- Conceptul este rezultat din practica integrarii europene si din perspectiva realizarii unei
singure entitati politice in Europa de Vest;
- Este o alternativa, impreuna cu celelalte concepte si notiuni ale Scolii Europene de
Securitate, la Scoala Anglo-Saxona (Americana);
- Realizeaza o sinteza teoretica si metodologica a curentelor realiste/neorealiste cu cele
idealiste si liberale;
- Reprezentanti: Ole Waever, Barry Buzan, Morten Kelstrup, Pierre Lemaitre s.a
In intelegerea lui Ole Waever, societatea este o entitate umana rezultata in urma unui
proces de convietuire si asociere intre oameni si grupuri ce poarta o serie de atribute
comune (rasa, etnie, limba, istorie, geografie) si care dau expresie unor sentimente comune
(identitate, simboluri, valori).
Sociologia clasica europeana (Spencer, Durkheim, Tonnies) evidentiaza:

- caracterul contractual al societatii - indivizii sunt reuniti in cadrul unei societati prin
intermediul unui contract de asociere pe baze individuale = societate, pe baza unei decizii
constiente si rationale;
- caracterul moral si organic al societatii - este o uniune morala intre indivizi si grupuri
= comunitate, care capata propria sa individualitate ce se transmite de la o generatie la
alta.
La Ferdinand TÖnnies - conceptele de societate (Gesellschaft sau asociere) si comunitate

(Gemeinschaft) pun in evidenta acesta distinctie: o societate nu poate fi redusa o o simpla

calculatie rationala, nu este o simpla suma a partilor sale si nu poate fi redusa la indivizii
care o compun. Societatea este asociere si comunitate in acelasi timp, este o entitate cu
propria sa identitate.
La Max Weber - "o natiune este o comunitate de sentiment care se va manifesta in mod
adecvat sub forma unui stat propriu; de aceea, o natiune este o comunitate care in mod
normal tinde sa genereze propriul sau stat".
In acest inteles, avem legatura:
societate - natiune – stat
Nu intotdeauna statele se constituie pe structura unei natiuni, in timp ce societatea nu se

confunda niciodata cu statul. Chiar in societatile autoritare, unde statul absoarbe societatea
civila, se pastreaza "resturi" ale socialului care scapa controlului statului.
Statul este parte a societatii; societatea este mai mult decat statul, este "cealalta" parte (Im.
Wallerstein).
Societatea este o alternativa la stat si sursa ultima de legitimare a acestuia.
In aceasta situatie,
- securitatea statului nu este intotdeauna si securitatea societatii!
- societea inseamna bazele morale (sentimentale) ale statului; securitatea societala
se refera la acele amenintari la adresa fundamentelor statului, in primul rand de natura
morala.
Delimitarea conceptului de securitate societala (Waever, 1993):
- daca natiunea este o "comunitate in cautarea statului", nu putem echivala

securitatea natiunii cu securitatea societala, pentru ca securitatea societala se refera la
securitatea in afara statului sau "alaturi" de stat. Securitatea natiunii s-ar referi, in acest caz,
la securitatea politica. Includem insa sensul de identitate, de comunitate si de moralitate pe
care il asigura natiunea, in cadrul securitatii societale.
- daca reducem securitatea la securitatea grupurilor, operam o fragmentare a
securitatii.
Ex: fermierii francezi percep o stare de insecuritate ca urmare a modificarii politicii agricole a
UE, in sensul liberalizarii comertului cu produse agricole in interiorul GATT si in relatia cu
Europa de Est; actiunile lor de protest blocheaza decizia UE si, in felul acesta, pe cale de
consecinta, se genereaza insecuritate in randul producatorilor agricoli din Europa de Est.
Securitatea societala s-ar reduce la grupul de fermieri, la alte grupuri similare, ceea ce ar fi
prea putin.
- daca reducem securitatea la securitatea individuala (sau suma acestora), revenim

la conceptul atomist al securitatii, din care s-a inspirat una dintre abordarile "securitatii
nationale" (inteleasa ca agregatul securitatii de grup si individuale).
Securitatea societala se refera la acea parte ramasa neacoperita de securitatea statului (in
sensul agregat al securitatii nationale) si de securitatea individuala (in sensul tomist al
securitatii nationale).
Securitatea statului (obtinuta pe cale militara, diplomatica si economica) si siguranta

indivizilor (obtinuta pe cale politieneasca) trebuie completata cu securitate societatii, adica
societala. In acest caz avem
- securitate politica = securitatea nationala
- securitate individuala = securitatea fizica a indivizilor
- securitate societala = securitate morala.
Ecuatia completa a securitatii contine, in intelesul scolii europene: securitatea politica (a

comunitatii nationale, definita in termeni etnici sau civici), securitatea individuala (definita in
sensul securitatii fizice a indivizilor, bunurilor si proprietatii acestora) si securitatea societala
(definita in sensul prezervarii bazelor morale ale statului si natiunii).
1. Etno-nationala. Oamenii au multiple identitati (european, ardelean, catolic, roman), insa in

ierarhia identitatilor, in mod obisnuit primeaza identitatea nationala: a fi roman este parceput
a fi mai relevant decat a fi european, ardelean sau catolic. Identitatea nationala este cea mai
importanta forma de identitate politica. In lumea europeana, nationalitatea este cel mai
important factor de definire a identitatii.
2. Religioasa. Religia este o alternativa la identitatea nationala si, in anumite situatii, este
chiar mai puternica, pentru ca poate obtine aderenta in afara identitatiii etnice sau nationale.
In afara Europei, indeosebi in lumea musulmana, religia a creat identitati mai puternice decat
cele nationale sau etnice. In Europa, dupa caderea Romei, crestinismul a jucat un rol
esential in mentinerea unei identitati a natiunilor europene.
In intelesul lui Waever, nu exista alte baze de constituire a societatii, in afara celor ento-
nationale si religioase. In cazul Europei - regiunea de interes pentru noi - majoritatea
societatilor sunt constituite pe baze nationale. Caderea imperiului de apus (central
european, la 1918) si a imperiului de rasarit (sovietic, la 1989) au creat conditiile
generalizarii modelului national european la scara intregului continent si extinderea acestui
model catre Caucaz si Asia Centrala. Singurul stat care nu se bazeaza pe modelul european
in organizarea sa politica este Rusia.
In actualul sistem international, dupa Ole Waever (1993), securitatea societala se refera la
abilitatea societatii de a-si prezerva caracteristicile esentiale, definitorii in conditii de
schimbarea accentuata si de amenintari diverse, altele decat cele traditionale, militare.
Definitia securitatii societale:
"Securitatea societala se refera la prezervarea, in conditii acceptabile de evolutie, a

pattern-urilor traditionale de limba, cultura, asociere si de identitate nationala,
religioasa si de obiceiuri" (Waever, 1993).
In masura in care securitatea, in general, se refera la libertatea in fata amenintarilor, atunci

securitatea societala se refera, asadar, la situatiile in care societatile percep o amenintare la
adresa identitatii.
Securitatea este un concept relativ: nimic si nimeni nu este absolut sigur (securizat); orice si
fiecare este expus, in diferite intensitati, unor anumite riscuri.
Operational, securitatea societala este legata de, dar fara a se confunda cu, securitatea
politica, in sensul stabilitatii organizationale a statelor, a sistemului de guvernare, a
ideologiilor care asigura guvernelor si statelor legitimitate.
Statul isi poate definiti securitatea in cel putin cinci sectoare

(Buzan, 1991):
- militara
- politica
- economica
- de mediu (environment)
- societala.
Securitatea societala este influentata de toate aceste sectoare, dar nu se confunda cu

niciunul dintre ele. Desi parte a securitatii statului, securitatea societala devenind un sector
al securitatii, in sensul in care statele pot fi subminate sau destabilizate de catre propriile
societati, prin amenintarea sau slabirea coeziunii societale sau a identitatii, securitatea
societala isi pastreaza independenta.
Exemple: 1. Securitatea palestiniana sau kurda nu poate fi abordata decat in termeni

societali; palestinienii si kurzii nu au stat si nu si-au definit o natiune; cu cat aceste societati
sunt mai coezive si isi dezvolta si afirma mai ferm identitatea, cu atat devin mai subversive la
adresa statelor care le contin (Israel si Irak).
2. In Europa, pe masura ce statele isi diminueaza importanta ca actori, datorita

procesului de integrare, chestiunea societatilor devine critica: identitatea si coeziunea lor,
protejata prin instrumente ale statului, poate fi amenintata sau, dimpotriva, societatile pot
deveni mai importante ca actori politici.
Pentru securitatea europenilor, in general, securitatea asigurata de stat nu mai este

suficienta. Europenii, intelegem din expunerea lui Waever, sunt expusi riscului de a deveni
un fel de palestinieni intr-o Europa largita, care ar deveni un fel de Israel, in caz de conflicte.
De unde relevanta deosebita a securitatii societale, adica a chestiunii identitatii intr-o Europa
in care dispar granitele si statele. Cu alte cuvinte, in Europa unita se vor bucura de
securitate acele societati nationale care reusesc sa prezerve bazele moral-identitare ale
societatii lor. La extrem, pierderea identitatii este similara palestinizarii unor populatii
europene. Cu violentele sau fara violentele de rigoare.
5. Natiune, nationalism, etnicitate. Semnificatia lor pentru securitatea societala.
In teoria despre securitate, asa cum am discutat in unul dintre cursurile anterioare, referentul
traditional este "statul-natiune": securitatea nationala este termenul central in literatura de
specialitate, in special cea anglo-saxona, literatura construita pe teoria statului. Practica
internationala, de asemenea, trateaza securitatea la nivel de state suverane si nationale.
Este cazul Natiunilor Unite (ONU), care considera statele actori egali si suverani ai relatiilor
inter-nationale (intre natiuni).
Securitatea societala este definita, in intelesul Scolii Europene, in afara statului, insa nu
poate fi definita in afara natiunii. Cele doua intelesuri principale ale natiunii, i.e. natiunea
civica (franceza) si natiunea etnica (germana), trebuiesc corelate cu teoriile alternative
privind natiunea, nationalismul si etnicitatea.
Chestiunea este pe larg expusa intr-un alt curs al Facultatii (Sociologia natiunii si
nationalismului). In acest curs ne intereseaza doar legatura dintre securitatea societala si
natiune-nationalism.
In viziunea modernista (constructivista - Gellner, Andreson, Giddens), natiunile sunt

fenomene construite, sunt, fiecare, un fenomen istoric tranzitoriu: au aparut in sec. XVIII-
XIX, dispar in sec. XX-XXI.
In viziunea primordialista (perenialista - A. Smith), natiunile sunt entitati inascute, sub forma
unor proto-natiuni, sunt realitati perene ale umanitatii si cadrul principal, alaturi de religie, de
definire a identitatii.
Recent, Ilie Badescu adauga o dimensiune noologica, spirituala natiunii, de esenta
religioasa, prin care se completeaza viziunea primordialista a lui A. Smith (vezi bibliografia
recomandata pentru chestiunea natiunii).
Securitatea societala ia in considerare urmatoarele

componente definitorii:
1. Natiunea definita ca "o anumita populatie, impartasind un teritoriu istoric, mituri si

memorii istorice colective, o cultura publica de masa, o economie comuna si un sistem legal
de drepturi si obligatii comune pentru toti membrii (A. Smith, 1991, citat in O. Weaver, 1993).
2. Nationalismul ca "o actiune politica", program, initiativa politica care are ca
principal obiectiv crearea unei natiuni, protectia unei natiuni impotriva unei amenintari sau
risc, sau pur si simplu o mobilizare politica pentru un obiectiv considerat ca "national". In
acest inteles, nationalismul este o stare si o actiune legitime, normale, desirabile.
Nationalismul este, in acest inteles, un fenomen politic pozitiv. (Extremismul nationalist cu
totul altceva si se refera la obiective politice xenofobe, rasiale, etc.)
3. Etnicitatea definita ca o subcategorie a natiunii, ca un precursor al natiunii sau ca
un competitor sau alternativa a acesteia.
4. Minoritatea etnica ca a) subcategorie a natiunii, b) precursor al natiunii, c)
competitor. Relatia majoritate (nationala) - minoritate etnica este relevanta pentru
securitatea societala din punct de vedere al identitatii si al conflictului latent sau manifest
dintre majoritate si minoritate.
5. Identitatea politica nationala (naturala sau civica, in sensul revolutiei franceze);
6. Identitate culturala (organica, etnica, in sensul romantismului german).
6. MigraŃia. Securitatea societală i fenomenul migraŃiei
MigraŃia internaŃională este unul dintre cele mai vechi fenomene sociale. Martin O. Heisler i
Zig Layton-Henry arată că, înainte de toate, migraŃia este o problemă de securitate. În
antichitate, Grecia i Roma au apărut i, mai ales, au dispărut ca state datorită migraŃiei.
(Vezi capitolul "Migration and the links between social and societal security", în Weaver,
Buyan, Kelstrup, Lemaitre, 1993, bibliografia recomandată) Abia în timpurile mai recente
migraŃia a ajuns să fie studiată din puct de vedere al securităŃii. Uniunea Europeană, printre
alte foruri internaŃionale, a adoptat o serie de măsuir pentru a limita efectele negative ale
migraŃiei. Din punct de vedere teoretic, conceptul de securitate societală include problema
migraŃiei ca element-cheie.
Pe agenda europeană de securitate, migraŃia tratează consecinŃele actuale i potenŃiale

asupra securităŃii societale datorate prezenŃei unui mare număr de imigranŃi în Ńările Uniunii
Europene. MigraŃia afectează profund dreptul de a decide cine poate pătrunde pe teritoriul
unui stat (grup de state), pentru a căpăta rezidenŃă i pentru a lucra. Pe termen mediu i
lung, migraŃia afectează dreptul de a decide compoziŃia etnică i rasială a populaŃiei, cultura
publică, securitatea socială, locurile de muncă i ordinea publică. Între 1945 i 2000,
statisticile arată că în Europa de Vest au migrat peste 50 de milioane de persoane. Relativ la
frontiere, migraŃia afectează capacitatea statelor de a- i controla propriile frontiere. Încât, se

poate afirma i confirma că migraŃia, în general i migraŃia de masă, în principal, a devenit
un fenomen de securitate.
MigraŃia internaŃională reprezintă un fenomen colectiv, de transfer temporar sau definitiv, a

unei largi mase de populaŃie dintr-o Ńară în alta. MigraŃia este expresia unor relaŃii sociale
dezechilibrate între zonele mai puŃin dezvoltate i zonele dezvoltate ale lumii. Statul
bunăstării din Ńările Europei de Vest reprezintă o atracŃie pentru populaŃiile din periferia
europeană (Europa de Est, Turcia, Africa de Nord). Chiar i dificultatea găsirii unui loc de
muncă sau o existenŃă marginală în Europa de Vest sunt considerate surmontabile sau
preferabile unui statut economic, social i politic în Ńările din periferie. AsistenŃa socială
oferită în Suedia asigură un trai mult mai bun pentru un imigrant din Moldova.
După 1945, stabilirea unor comunităŃi semnificative din Ńările Lumii a III-a în Ńările industriale
avansate a dus la crearea unor "capete de pod" (bridgeheads), care sunt în permanenŃă
alimentate de noi valuri de imigranŃi. Procesul de stabilire a unei comunităŃi de imigranŃi într-
o Ńară i transformarea ei în recipient pentru noi imigranŃi a fost denumit "lanŃ de imigrare"
(chain migration). MigraŃia în lanŃ înseamnă reîntregirea familiilor, căsătorii mixte, invitarea
rudelor, a apropiaŃilor, înfieri, etc. Este cazul, de exemplu, al comunităŃii turce in Germania,
stabilită în anii "50-"60 în Republica Federală, dar care a fost continuu alimentată cu noi
imigranŃi. Comunitatea înregistrează la nivelul anilor 2000 peste 2 milioane de etnici turci
stabiliŃi legal în Germania. De ce, atunci, daca imigranŃii sunt "legal" stabiliŃi în Ńările-gazdă,
comunităŃile de imigranŃi, migraŃia în lanŃ i fenomenele asociate sunt considerate din punct
de vedere al securităŃii?
În viziunea colii europene de securitate, sunt două dimensiuni care impun această
abordare. Mai întâi este vorba de procesul de redefinire socială specific Europei de Vest
după cel de-al doilea război mondial. În condiŃiile diminuării funcŃiilor externe ale statului
(securitatea era garantată de NATO, coloniile devenise-ră independente, o serie de atribute
statale au fost delegate Comisiei de la Bruxelles), societăŃile occidentale au realizat un nou
echilibru social sub forma statului bunăstării (welfare state). Statul bunăstării este un stat
universal, se bazează pe includerea tuturor cetăŃenilor. Procesul de creare a statului
bunăstării a creat o formă de cetăŃenie mai extinsă, mai profundă i mai "socială".
Extinderea drepturilor politice i economice sub forma organizării sindicale i corporatiste,
negocierea colectivă, sufragiul universal, libertaŃi civile lărgite, accesul la educaŃie publică
gratuită, sistem de impozitare redistributiv, sprijin pentru familiile cu venituri mici, asistenŃă
de sănătate pentru aproape toŃi cetăŃenii, locuinŃe sociale .a. au fost posibile datorită
statului bunăstării. Crearea statului bunăstării i asigurarea securităŃii militare au creat
condiŃiile ca politicile publice să se orienteze îndeosebi către securitatea socială i
economică i, în paralel, către cre terea participării politice.
Statul bunăstării a omogenizat societăŃile ocidentale, a egalizat ansele sociale, a crescut

participarea socială pentru crearea bunăstării i pentru distribuŃia ei. Sursele interne de
instabilitate au fost diminuate până la dispariŃie (sărăcia, minorităŃile agresive, omajul
cronic), astfel încât societăŃile Europei Occidentale, sub umbrela de securitatea a NATO i
sub scutul economic al Uniunii Europene, au atins un optim social, politic i economic.
Calitatea vieŃii în Europa de Vest este cea mai înaltă din lume. Grecia, cea mai "săracă" Ńară
a Uniunii Europene avea, în 1990, un produs intern brut pe cap de locuitor de circa 6.000
USD. Austria, care avea să devină membră UE mai tarziu, înregistra circa 17.000 USD pe
cap de locuitor. Prin comparaŃie, Cehoslovacia avea circa 3.500 USD, iar România numai
1.600 USD pe cap de locuitor.
Evident că acest optim social, obŃinut prin eforturi individuale i comune de Ńările europene,
este afectat prin migraŃie. Recesiunea economică a UE din anii "90, cre terea somajului,
competiŃia economică cu SUA i Japonia, susŃinerea procesului de extindere a Uniunii către
Europa centrală i de Est, îmbătrânirea populaŃiei .a. au pus în discuŃie statul bunăstării. O
serie de evenimente "vizibile" (criminalitate, îndeosebi delicte împotriva persoanei i
bunurilor personale, violenŃă de stradă, ghettouri de imigranŃi în periferiile marilor ora e,
toate surprinse de media), la care se adaugă somajul pe termen lung, criza locuinŃelor,
violenŃa în coli, "mizeria" din locurile publice au transferat responsabilitatea situaŃiei
comunităŃilor de imigranŃi. omajul, mizeria, lipsa locuinŃelor, violenŃa în coli se datorează
imigranŃilor!
ImigranŃii s-au transformat, astfel, din muncitori-invitaŃi (Gestarbeiters) în cetăŃeni

indezirabili. În opinia publică se percepe că o parte însemnată a problemelor sociale
existente în Ńările Europei Occidentale se datorează imigranŃilor. ImigranŃii sunt percepuŃi ca
străini (outsiders), chiar i cei care provin din a doua sau chiar a treia generaŃie. Este tiut
din una dintre teoremele lui Thomas că “definirea publică a unei situaŃii devine parte a
situaŃiei”.
Pe de altă parte, o bună parte a imigranŃilor, îndeosebi cei care prin culoarea pielii i alte
trăsături rasiale se deosebesc evident de populaŃia majoritară, se consideră ei în i i
imigranŃi. Un francez imigrant este cetăŃean al Republicii i se bucură de toate drepturile
definite juridic de constituŃie, însă nu este considerat un francez “adevărat”. Aceasta
înseamnă că acordarea cetăŃeniei, obŃinerea unui loc de muncă permanent i a unei
rezidenŃe stabile nu sunt suficiente pentru a defini identitatea.
În continuare, În Europa, spre deosebire de America sau Australia, identitatea este apreciată
în funcŃie de trăsăturile fizice i, mai ales, de religie, naŃionalitate i cultură. A fi american
este, de cele mai multe ori, suficient a fi cetăŃean. A fi francez, german sau englez nu se
poate dobândi prin cetăŃenie. Cele mai multe state europene se consideră state-naŃionale
omogene, a căror membri au sentimentul apartenenŃei la comunitatea naŃională datorită
unor factori unificatori precum istorie comună, identitate etnică, limbă, cultură i experienŃă
politică. Un autor din anii '60 (Enoch Powel, citat de autorii studiului, vezi op.cit. p. 162)
considera că “un pakistanez sau indian nu poate, născundu-se în Anglia, să devină un

englez. Juridic el devine un cetăŃean britanic prin na tere, însă de fapt el este pakistanez
sau indian”. Astfel de idei, rezultatul unei stări de spirit, au dat na tere unor mi cări politice
anti-imigraŃioniste în Europa de Vest, cum sunt cele conduse de Jean Marie Le Pen în
FranŃa, Jorg Haider in Austria, sau …. in Olanda.
Imigratia in Europa 2012

Rezumînd acest subcapitol, imigraŃia poate genera riscuri la adresa securităŃii în Ńările
receptoare, în Ńările de tranzit i în Ńările furnizoare de imigranŃi, de i nu de natură militară. În
Ńările de origine, cel mai adesea emigrează cetăŃenii apŃi de muncă. În emigraŃia de masă,
forŃa de muncă este redusă cu până la 20-30 % în Ńara de origine. Apar fenomene sociale ce
afectează grav echilibrul economic i social: familii dezintegrate, minori nesupravegheaŃi,
sistem de pensii fără resurse, etc. Un astfel de exemplu este Republica Moldova.
În Ńările de tranzit, fenomenul migraŃiei încurajează “industriile traficului cu persoane”:
procurarea documentelor de transport, alegerea destinaŃiei finale, identificarea viitorului loc
de muncă, etc.
În Ńările receptoare, principala dificultate rezidă în integrarea socială a noilor veniŃi. Apar
taberele de refugiaŃi, o birocraŃie locală pentru procesarea datelor personale ale imigranŃilor,
legislaŃie, delicvenŃă .a. Capacitatea instituŃiilor sociale, economice, politice, administrative
de a integra un număr mare de imigranŃi, rezistenŃa unor comunităŃi de imigranŃi la asimilare,
afectează stabilitatea statelor i, în acest mod, afectează capacitatea guvernelor de a
guverna.
Alături de riscurile societale la adresa securităŃii, în Ńările de destinaŃie apar i riscuri de

natură militară:
a) activităŃi iredentiste, derulate de imigranŃi ce încearcă să afecteze procesul politic în
Ńările de origine (este cazul minorităŃilor albaneze din Ńările Europei Occidentale, care
s-au implicat în conflictele din Kosovo i Macedonia)
b) conflicte importate de grupurile de imigranŃi, care conduc la violenŃă în Ńara gazdă
(este cazul grupurilor de palestinieni, care au provocat acte de violenŃă împotriva
evreilor);
c) activităŃi teroriste (este vorba în principal de grupările tip Al Quaeda, active în
aproape toate Ńările occidentale);
d) iniŃiative politice ale Ńării gazdă de a stopa, prin intervenŃie militară, fluxul de imigranŃi
în Ńările furnizoare (este cazul intervenŃiei militare italiene în Albania în anul 1997).
Un fenomen nou al migraŃiei, cu potenŃial disruptiv la nivelul securităŃii societale, îl reprezintă

transmigraŃia. TransmigraŃia este un fel de navetă sau “migraŃie sezonieră”: între Ńara de
origine i Ńara gazdă se stabilesc fluxuri de migraŃie la anumite intervale de timp (primăvara
pleacă muncitorii din construcŃii, care se întorc toamna, vara – muncitorii agricoli, iarna –
lucrătorii din turism, .a.). Naveta de bunuri, persoane i capital între Ńara de origine i Ńara
gazdă este greu de controlat. Între aceste valuri sezoniere de migranŃi se ascund delicvenŃi
căutaŃi în ambele Ńări, capitaluri netaxate, venituri ilicite, droguri, trafic de persoane i arme
mici. Pentru a controla aceste fluxuri, statele sunt obligate să adopte legislaŃie relativă la
contracte de muncă, repatrierea bunurilor i persoanelor, turism, etc.
Pe de o parte, tratate fundamentale, cum este Tratatul de la Maastricht (1992), care stă la
baza formării Uniunii Europene, face referiri explicite la o viitoare “cetăŃenie europeană”. Pe
de altă parte, între dezideratul acordului de la Maastricht i realitatea de zi cu zi, se

interpune o realitate percepută ca generatoare de riscuri, ce afectează identitatea,
stabilitatea i securitatea tuturor statelor, atât a celor receptoare de migranŃi, cât i a celor
furnizoare sau numai de tranzit.
6. Stabilitate societală, delicvenŃă, crima organizată, terorism.

Ordinea publică în Europa.
Europa de Vest se bucură de o certă stabilitate politică i, practic, cu câteva excepŃii ce vor fi
abordate mai jos, pacea socială este caracteristica dominantă a Europei. AmeninŃările
violente la adresa securităŃii societale sunt reduse i izolate la arii precise. ViolenŃa politică
din anii '60 în FranŃa, anii '70 în Italia, anii '80 în Germania i Marea Britanie i anii 2000 în
Spania au fost (sunt) fenomene cu inducŃie locală. Extinderea participării politice la nivel
local i procesul integrării europene la nivel regional au absorbit sau cel puŃin au izolat
violenŃe politice precum cele din łara Bascilor, Irlanda de Nord, Corsica. Până la atacul din
11 martie 2004 asupra trenurilor de călători din Madrid, terorismul a fost un fenomen
marginal în Europa ultimilor 20 de ani. Europa s-a bucurat de stabilitate politică, cre tere
economică, dezvoltarea instituŃiilor comunitare, integrare.
După 1990 i, mai ales, după 11 septembrie 2001, stabilitatea Europei de Vest este în mod
cert afectată. În primul rând, a a cum am menŃionat anterior, realizarea Europei Unite induce
o serie de riscuri în ceea ce prive te identitatea. Statele î i reduc funcŃiile tradiŃionale, cum
este i cea de protejare a simbolurilor naŃionale, fără ca astfel de funcŃii să fie preluate de
noile structuri politice. Structurile comunitare sunt create pentru a promova noua identitate
comună – europeană – i mai puŃin pentru a le proteja pe cele tradiŃionale. Securitatea
societală este un concept creat pentru a ne avertiza asupra potenŃialului disruptiv al pierderii
de identitate. Fosta Iugoslavie este un exemplu a ceea ce înseamnă “războiul identităŃilor”,
iar Europa pare receptivă la această lecŃie.
În al doilea rând, emigraŃia din periferia europeană generează o presiune suplimentară la

adresa stabilităŃii europene, prin dimensiunea sa i prin fenomenele asociate (dificultăŃi de
integrare, somaj, delicvenŃă, trafic).
În al treilea rând, Europa este supusă riscurilor rezultate din procesul de globalizare, care
induce o certă instabilitate pe plan internaŃional. În categoria acestor procese de natură
globală care afectează stabilitatea europeană sub forma riscurilor la adresa securităŃii
societale se numără criminalitatea organizată i terorismul.
Terorismul, în definiŃia lui David Carlton (în op.cit. p 167), presupune “niveluri semnificative
de violenŃă, motivată politic, generată de actori sub-statali care pot sau pot să nu fie, într-o
anumită măsură, sponsorizaŃi, dar care nu sunt în mod normal controlaŃi, de un stat
suveran”. Terosimul sponsorizat de stat este “terorism de stat” i nu face obiectul riscurilor
de natură societală, ci se încadreaza în categoria ameninŃărilor de natură militară.
Singurele ameninŃări de natură teroristă în Europa, cu cauze exclusiv locale, sunt cele din
Irlanda de Nord i din łara Bascilor. Ambele cazuri au o istorie mult mai lungă decât
procesul de integrare europeană i, deci, nu putem plasa i identifica cauzele lor în interiorul
acestui proces, ca efecte secundare ale integrării. Cel mult putem remarca cre terea
vizibilităŃii lor ca urmare a “expunerii” prin procesul de integrare. Irlanda de Nord datează din
1921 (urmare a acŃiunilor Provisional Irish Republican Army – PIRA), în timp ce łara
Bascilor este răvă ită de violenŃă de la începutul anilor '60 (prin acŃiunile Euskadi Ta
Askatasuna – ETA). Alături de aceste două cazuri, în Europa de Vest se manifestă
intermitent terorismul corsican. PotenŃial terorist există i în Catalania, Bretonia, Tirolul de
Sud, łara Galilor i ScoŃia. Procesele politice interne din Ńările vizate i avansul integrării
europene au absorbit cea mai mare parte a acestui potenŃial disruptiv, de i nu în totalitate.
Dacă în Europa de Vest terorismul de extracŃie locală este pe cale de a fi absorbit i “diluat”
prin integrarea europeană, în Europa de Est potenŃialul terorist este în curs de definire. Este
vorba în primul rând de terorismul albanez în Balcani, dar cu ramificaŃii în întreaga Europă.
Este, de asemenea, vorba de războiul etnic din fosta Uniune Sovietică, în care exemplul
Ceceniei primează. Tutu i, în cazul Rusiei, războiul din Cecenia este mai degrabă un război
de eliberare naŃională i mai puŃin unul terorist.
Totu i, cu excepŃia Balcanilor i al fostei URSS, potenŃialul de instabilitate în Europa este
unul redus. Schimbările de frontieră i apariŃia sau dispariŃia unor state sunt puŃin probabile.
Cu o singură excepŃie: România-Moldova, care mai devreme sau mai târziu se vor reunifica.
În afara motivelor „mari” care ar putea afecta ordinea publică în Europa, pot fi enumerate
cauze mai mici, dar nu lipsite de importanŃă. Astfel, putem vorbi de:
a) grupuri minoritare alienate – recrutate de obicei din rândul imigranŃilor, marginalizaŃi
în interiorul Ńărilor UE (fără locuri de muncă, locuinŃe, fără acces la educaŃie,
sănătate), care pot dezvolta comportamente violente;
b) grupuri minoritare care reacŃioneză prin violenŃă faŃă de ideile politice ale partidelor
politice extremiste (de exemplu grupările neonaziste);
c) număr mare de imigranŃi care sosesc în Ńările UE ca urmare a deteriorării bru te a
situaŃiei din Ńările de origine (exemplu „invazia” albaneză a coastelor italiene în anul
1997);
d) grupuri etnice care se pot angaja în acŃiuni violente la iniŃiativa statului de origine
(exemplu minoritatea libiană în FranŃa, minoritatea islamică algeriană).
În ceea ce prive te terorismul internaŃional (numit i structurat de către anali tii americani),
Ńările Uniunii Europene sunt, pentru moment, un fel de „a doua ŃinŃă”, în sensul că „prima
Ńintă” rămâne, totu i, SUA. DiscuŃia despre acest tip de terorism necesită o abordare
separată.
6. Utilizarea securitatii societale in definirea agendei de securitate in Europa (Weaver,

Buzan, Kelstrup, Lemaitre)
Avantajele utilizarii analitice a securitatii societale:
1) Permite aducerea chestiunilor presante ale identitatii, migratiei, terorismului, traficului s.a.
pe agenda curenta a securitatii si ofera o explicatie unitara a proceselor disruptive din
domeniul integrariii (la nivelul UE) si al desintegrarii (la nivelul fostei Uniuni Sovietice si al
fostei Iugoslavii).
2) Identifica una dintre slabiciunile esentiale ale teoriilor integrarii, anume lipsa unui
referential pentru chestiunile legate de identitate in noua Europa. Cedarea (sau delegarea)
de autoritate a statului national catre institutiile europene nu este singura problema ce
trebuie gestionata. Insecuritatea societala este vizibila prin diferenta de perceptie intre
publicul national european si elitele europene, intre natiuni si eurobirocrati. Publicul este
local si percepe un proces de instrainare in urma integrarii, elita este "europeana" (globala)
si nu "vede" procesele care au loc la nivelul comunitatilor locale. Reactia publicului fata de
procesul de instrainare se manifesta prin optiunile politice anti-migratie, prin reactia anti-
strain in general. Un politician ca Jorg Haider in Austria, un "provincial" in ochii elitei
europene, catalogat, ca atare, drept "extremist", este expresia reactiei provinciei fata de
efectul nivelator al centrului. Într-un anume fel, o parte a fenomenelor extremiste sunt
generate de reacŃia provinciei.
3) Securitatea societala ofera o extindere a teoriei privind securitatea. Alaturi de referentul

traditional - statul - exista un alt referent pentru securitatea colectiva, societatea. Scoala
euopeana de securitate considera ca, pe fondul dezbaterii post-moderne privind statul, care
presupune un stat din ce in ce mai slab, societatea poate prelua o parte din atributiile
acestuia. In ce mod poate societatea face acest lucru, ramane de stabilit. In principiu, daca
intelegem societatea ca forma asociativa cea mai extinsa in cadrul comunitatii omenesti,
atunci forme asociative particulare pot reprezenta mesajul societal. Ar fi, in acest caz, vorba
de structuri asociative non-statale si non-guvernamentale. Cum anume pot aceste structuri
asociative non-statale sa se implice in domeniul securitatii ramane, de asemenea, de stabilit.
PrecauŃiile utilizarii conceptului de securitate societala:
1) Societatea este un referent ambiguu pentru securitate. Intrebarea cheie - cine reprezinta
societatea? Cine este vocea acesteia? Sociologic, societatea este un proces si nu o unitate
de analiza. Notiunea poate fi prea vaga. In mod obisnuit, statul este cel care vorbeste in
numele societatii. Daca statul isi diminueaza functiile, oricine altcineva, suficient de bine
organizat (grupuri, partide, ONG-uri, conspiratii, etc) poate prelua din functiile statului,
inclusiv in domeniul securitatii.
2. Conceptul securitatii societale poate fi preluat pentru legitimarea violentei sociale, in afara
institutiilor guvernamentale, ducand, in acest fel, la subminarea ordinii legale in societate.
Actori non-statali pot reclama ca vorbesc in numele societatii sau se pot substitui "societatii
civile".
3) Exista o certa dificultate in a delimita ce este "social" de ceea ce este "societal". Exemplu,
diferenta dintre "securitate sociala" si "securitate societala" prezinta unele dificultati clare.
Primul termen se refera la securitatea financiara, locativa, a locului de munca, familiala, etc
specifica indivizilor, cel de-al doilea termen se refera la securitatea identitatii, culturii si
religiei intelese ca procese intre indivizi si grupuri.
4) Securitatea societala este un concept de "alarma", specific situatiilor de urgenta si se

adreseaza evenimentelor si proceselor pe termen lung. Exista riscul unei operationalizari pe
termen scurt si includerea unor aspecte, altfel vizibile pe termen mai lung, pe agenda
curenta, de zi cu zi, a securitatii. Preferabil este ca securitatea sa fie gestionata in continuare
prin intermediul conceptelor clasice si sa nu fie nevoie a se recurge la transferul securitatii in
zona "amenintarilor existentiale".
Pe fundalul integrarii europene si al diminuarii functiilor statului national, pentru a preveni

procesele disruptive la nivelul societatii si a preveni, in acest fel, apelul la securitatea
societala, se recomanda intarirea coeziunii sociale, stimularea asociativitatii sociale,
multiplicarea structurilor culturale, religioase, intelectuale, profesionale, etc ale societatii
civile. Este evident, considera reprezentantii scolii securitatii societale mentionati anterior, ca
apelul la minoritati si activismul evident al minoritatilor etnice pe intreg cuprinsul Europei, se
datoreaza, printre altele, si procesului integrarii europene, care, prin mecanismele lui,
descurajeaza majoritatile sau le "invita" la tacere. In aceasta situatie, majoritatile reactioneza
pe linia securitatii societale (este evidenta cresterea participarii religioase in Europa de Est,
ca mecanism de intarire a identitatii majoritatilor), in timp ce minoritatile reactioneaza pe o
linie (aproape) extremista (este cazul minoritatii basce, corsicane, scotiene, nord-irlandeze in
Europa de Vest, maghiare si ruse in Europa Centrala si de Est). Este posibil ca minoritatea
maghiara sa utilizeze "momentul" integrarii europene pentru a forŃa obŃinerea de drepturi
colective (dublă cetăŃenie din partea Ungariei, autonomie în regiunile în care formează
majorităŃi - Viovodina, centrul Transilvaniei).
Asadar, ca urmare a proceselor de dislocare sociala si nationala reclamate de integrarea

europeana, majoritatile adopta o atitudine defensiva, in timp ce minoritatile recurg la atitudini
ofensive, chiar extremiste. Traseul extremist este exclusivist si conduce la terorism (Tara
Bascilor, Irlanda de Nord), la secesionism si formarea de noi state (Cehoslovacia, Uniunea
Sovietica, Iugoslavia).
5. SOCIETATEA RISCULUI
SECURITATE ÎN CONDIłII DE RISC

7. Productia bunastarii versus productia riscurilor. Sub-politica.

8. Managementul riscului. Potentialul politic al riscului.
9. PotenŃialul auto-distructiv al societăŃii. Securitate în condiŃii de risc
Cursul de fata ne previne asupra uneia dintre cele mai recente si, in acelasi timp,
provocatoare teorii privind securitatea. Ideea principala are in vedere complicata societate
contemporana care, prin gradul foarte ridicat de complexitate a sistemelor de productie si
distributie, a modului de locuire, al sistemelor de transport, de comunicatii s.a., devine ea
insasi generatoare de riscuri de securitate. Am putea numi acest fenomen sindromul
insecuritatii dobandite. Societatea industriala moderna, prin propria sa existenta si
functionare, genereaza insecuritate. Aceasta este teza principala a teoriei societatii riscului.
Dezbaterea pe aceasta tema a fost deschisa inca din anii '80 de catre sociologul german
Ulrich Beck. In anii '90, teoria lui Beck a fost asimilata studiilor de securitate. Modernizarea
induce, asadar, insecuritate. Cu cat o societate este mai sofisticata, cu atat (poate deveni)
devine mai nesigura. Aceasta teza trebuie, evident, demonstrata si argumentata in cursul
nostru.
Pana de curand, beneficiile modernizarii nu au fost puse la indoiala. Mai mult, teoriile
modernizarii sunt, aproape fara exceptie, construite pe premisa consecintelor pozitive.
Progresul este in mod irefutabil bun, pozitiv, dezirabil. De cateva decenii bune, sociologia
societatii industriale pune in evidenta uriasul progres tehnologic si industrial obtinut de
omenire in ultimii 200 de ani. Chestiunea este ca, in pragul secolului al XXI-lea, prin
modernizare, s-a instaurat o stare de artificialitate din care rezulta fragilitatea societatilor
superdezvoltate. Starea de precaritate a lumii, instituita prin industrializarea Vestului, se
extinde si in celelalte parti ale lumii, prin intermediul procesului de globalizare. O buna parte
a literaturii de specialitate, grupata in jurul unui nou curent in stiintele sociale - curentul
postmodernist -, trateaza dintr-o perspectiva radicala transformarile din ultimii 20-30 de ani.
Industrialismul clasic a trecut in faza postindustriala, iar democratia reprezentativa parcurge
o faza de erodare, spun teoriile postmoderniste. Pe acest fundal, structurile clasice ale
modernitatii - statul, natiunea, familia, profesia, traditia - sunt diluate pana la a fi lipsite de
continut. Aceste tendinte si transformari, la nivelul societatii industriale, al reprezentarii
politice si al structurilor traditionale ale modernitatii, sunt descrise pe un ton pesimist si
deconstructiv de literatura sociologica a "societatii postmoderne".
In ciuda acestei dominatii (mai degraba cantitative) a literaturii postmoderne, Ulrich Beck nu
considera relevanta paticula "post-" in constructia teoriei sale. Pentru teoria "societatii
riscului", viziunea postmodernista nu are o insemnatate speciala. Beck crede ca avem de-a
face cu aceeasi modernitate, specifica societatii industriale, dar care capata o noua forma,
anume modernitate reflexiva (reflexive modernity). Modernitate, pentru Beck, inseamna
industrialism si democratie. Atata timp cat putem vorbi de acestea doua, vorbim, de fapt, de
aceeasi modernitate, chiar daca formele, fazele sau stagiile sale difera. Modernitatea
reflexiva inseamna modernizare din interior sau, daca ne este permis sa spunem acest
lucru, modernizare a modernizarii.
Sa urmarim explicatia lui Beck privind modernizarea si sa deducem implicatiile principalei

sale teorii - teoria societatii riscului - asupra a ceea ce ne intereseaza, studiile de securitate.
Sociologul german considera ca "similar modului in care modernizarea a dizolvat structura

societatii feudale in cursul secolului al XIX-lea si a generat societatea industriala,
modernizarea de astazi dizolva societatea industriala pentru ca o noua modernitate sa-si
faca aparitia" (op. cit., p. 10). La inceputul secolului al XXI-lea, "in Vestul dezvoltat,
modernizarea a consumat si si-a pierdut alternativa si, in prezent, isi submineaza propriile
premize ca societate industriala impreuna cu principiile sale functionale" (ibidem). In secolul
al XIX-lea, statusul (rangul, bazat pe mostenire si pe prestigiu) si religia (adica ierarhia si
credinta) au fost demistificate si inlocuite de un nou tip de ierarhie sociala (bazata pe
puterea politica si financiara) si de o noua religie (in fapt o ideologie, legitimata pe cale
"stiintifica", in care ideea de progres a devenit dominanta). Religia progresului si institutiile
sale de cult (tehnologia si puterea) sunt stalpii societatii moderne. In secolul al XX-lea,
obiectele sacre ale industrialismului: stiinta, tehnologia, modul de viata si de munca,
natiunea, familia, sexualitatea etc., sunt, la randul lor, supuse procesului de "demistificare".
Care sunt consecintele destructurarii modernitatii? La fel de evident, productia de riscuri.
Care este natura acestor riscuri? Riscuri politice (razboaie civile, conflicte etnice si
religioase), riscuri economice (crize economice, somaj, saracie), riscuri de mediu (accidente
industriale, poluare), riscuri societale (agresarea identitatii, siguranta cetatenilor, coruptie,
trafic, terorism).
Cine, atunci, impinge societatile in criza modernitatii, criza pe care adeptii

postmodernismului ne-o descriu atat de pesimist? Din teoria lui Beck deducem ca este vorba
despre atingerea limitelor de crestere a societatii moderne, anume avem de-a face cu
globalizarea modernitatii. Dupa 1990, intreaga planeta este somata sa raspunda criteriilor
modernitatii: egalitate politica, democratie, drepturile omului, stiinta, etc. Insa, impactul
global al modernitatii intra in conflict cu limitarile impuse de mitul societatii industriale, asa
cum a fost el elaborat in cursul secolului al XIX-lea. Acest mit ne mentine captivi ai ideii ca
"societatea industriala dezvoltata, cu modelele sale de munca si viata, cu sectoarele sale de
productie, cu gandirea sa in categorii ale cresterii economice, cu propria sa intelegere a
stiintei si tehnologiei si a formelor sale de democratie este la modul generic o societate
moderna, o culme a modernitatii, despre care cu greu ne putem imagina ca ar putea fi
depasita." (op. cit. p. 11) Intrebarea lui Beck este: cum putem schimba acesta stare fara a
ne pierde modernitatea? Adica a imbratisa noul fara ca nimic din ce este vechi sa se piarda.
Ideea de sfarsit a istoriei i se pare o gluma, pentru ca omenirea nu poate ramane blocata
intr-un proiect, oricat de atractiv si confortabil ar fi acesta. Cu alte cuvinte, omenirea este
condamnata la istorie. Din aceasta perspectiva, istoria insasi este un risc pe care societatea
trebuie sa-l gestioneze.
2. Productia bunastarii versus productia riscurilor. Sub-politica
Pe aceasta argumentatie teoretica, prezentata doar succint aici, Ulrich Beck construieste
teoria societatii riscului. Argumentul sociologului german este urmatorul: "daca in societatea
industriala clasica, 'logica' productiei de bunuri domina 'logica' productiei de riscuri, in
societatea riscului relatia se inverseaza" (op. cit. p 12). Fortele productive si-au pierdut
"inocenta" de odinioara. Surplusul de putere pe care societatea l-a obtinut prin "progresul"
tehno-economic este anulat de productia de riscuri. In perioada de copilarie a
industrailismului, riscurile intrau la categoria "efectelor secundare". Diferenta este relativ
simpla: in industrialismul timpuriu, efectele secundare aveau un impact local. Pe masura ce
industrailismul se globalizeaza, efectele secundare se globalizeaza si ele si se transforma
din riscuri locale in riscuri globale. Globalizarea riscurilor implica prezenta subiectului pe
agenda dezbaterii publice motiv pentru care capata, in acest fel, importanta sociala si
politica. De exemplu, productia de oxizi de carbon, lunga vreme un efect secundar neglijat al
tututor industriilor, s-a transformat intr-un risc serios la sfarsitul secolului al XX-lea si
inceputul secolului al XXI-lea. Managementul emisiilor de oxizi de carbon nu se mai poate
face decat pe baza unor decizii politice. In acest fel, consecintele industrialismului patrund
pe agenda politica nationala si internationala. Avand in vedere incidenta acestor riscuri,
"logica" sociala a productiei si distributiei riscurilor este dezvoltata ca alternativa la "logica"
productiei si distributiei bunastarii, logica dominanta inca in gandirea sociala si politica.
Statul bunastarii (wellfare state) concept central in stiintele sociale occidentale, a carui
functie principala este aceea de productie si distributie a bunastarii, este treptat inlocuit de
un stat a carui principala functie este gestionarea productiei si distributiei riscurilor. Statul
bunastarii devine, astfel, statul securitatii. Functia sa principala ar fi, in acest caz,
gestionarea securitatii societatii. Riscurile si consecintele modernizarii, ale deceniilor de
industrializare si generalizare a societatii de masa, sunt acum manifeste sub forma unor
amenintari ireversibile si difuze la adresa biosferei si sociosferei. Pe de o parte, activitatea
industriala a generat o degradare accentuata a mediului natural. Pe de alta parte, sustinerea
sistemelor industriale moderne (productie, locuire, transport, comunicare) genereaza riscuri
suplimentare. Nu in cele din urma, societatile in care, de pilda, proiectul modernizarii a esuat
(care nu au reusit sa instituie o societate industriala si democratia politica) devin surse de
riscuri la nivel global (saracia, bolile, migratia, terorismul, traficul s.a. sunt, majoritatea,
asociate cu societatile din afara ariei occidentale). Sistemele industriale slab-structurate nu
pot produce decat riscuri. Este adevărat, pe de altă parte, că explicaŃia subdezvoltării se află
în modul de structurare a sistemului mondial, lucru demonstrat de întreaga literatura a
subdezvoltării.
Astfel de efecte secundare puteau fi limitate in secolul al XIX-lea la dimensiunea locala, erau
izolate. Astazi, aceste efecte se globalizeaza, ca urmare a deplasarii productiei si
reproductiei peste granitele locale si, ca urmare, sunt generate evenimente globale
neprevazute (global hazards) de natura supra-nationala. Aceste "evenimente sociale
neprevazute" si nedorite prezinta un potential disruptiv insemnat. Unul dintre aceste hazards
se refera, de exemplu, la somaj. Respectiv, somajul de masa devine transnational, pentru ca
productia de bunuri este, la randul ei, transnationala. Productivitatea foarte ridicata a
industriilor din aria occidentala produce un somaj acceptabil in tarile occidentale si
genereaza somaj de masa in tarile din lumea a treia. Somajul nu mai este un fenomen local
si nici macar national. Lipsa locurilor de munca se regionalizeaza. Apar pungi ale somajului
de masa, intre mai multe tari, pungi care sunt mediul cel mai propice pentru inflorirea crimei
organizate, a traficului, a terorismului s.a. Bosnia-Herzegovina, Kosovo sunt astazi exemple
elocvente pentru fenomenul risc society. Asta inseamna ca, in contextul actual, o societate
care nu produce bunastare, foarte probabil va produce riscuri, identificabile sub forma unei
violente latente. Deducem de aici ca supradezvoltarea produce indeosebi riscuri la adresa
biosferei, in timp ce subdezvoltarea produce riscuri la adresa sociosferei.
Relevant pentru domeniul securitatii este si conceptul lui Beck despre sub-politica.
Societatea industriala a dezvoltat un sistem politic sub forma democratiei reprezentative.
Electoratul alege periodic un numar de reprezentanti ai intereselor sale. In afara ciclurilor
electorale, electoratul este amorf. In societea postindustriala se constata o activizare a vietii
politice intre ciclurile electorale, la nivel sub-politic, pentru ca la nivel politic situatia este
"blocata" pana la urmatoarea repriza electorala. Cine are initiativa in zona sub-politica? In
primul rand afacerile (business), adică stiinta si tehnologia care sunt imune la procesul
democratiei reprezentative. Cu alte cuvinte, sub stratul politic de suprafata, care se
dezgheata numai o data la patru ani, au loc o serie de procese sub-politice, care nu se mai
supun regulilor stratului de suprafata. Stratul de profunzime si-a creat propriile reguli. Ce
inseamna, asadar, sub-politica? In primul rand intarea pe scena a unor actori non-individuali,
sub forma afacerilor, stiintei si tehnologiei, care impun reguli noi jocului politic, indeosebi la
nivel local. Asta presupune o localizare a politicii (important este in politica procesul local,
regional), impreuna cu o globalizare politica la nivel supranational (aparitia germenilor
guvernului mondial). Politica la nivel national, ne avertizeaza Beck, pierde initiativa in
favoarea dimensiunii locale si a celei globale. Primarul unui mare ora are mai multă putere
politică decât un ministru în guvern. Pe masura ce se globalizeaza, politica se
regionalizeaza. Avem de-a face, in acest caz, cu supra-politica la nivel global si cu sub-
politica la nivel regional. Politica, definită la nivel naŃional în textele clasice, intră în declin.
Rezumand acest sub-capitol, Ulrich Beck argumenteaza ca se produce o "transformare a

fundamentelor schimbarii". Anume, "conceptul de societate industriala se bazeaza pe
contradictia dintre princiiple universale ale modernitatii - drepturi civile, egalitate, diferentiere
functionala, metodele argumentarii si scepticism - si caracterul exclusiv al institutiilor sale, in
care aceste principii pot fi implinite numai pe o baza partiala si selectiva. Consecinta este
aceea ca societatea industriala se destabilizeaza singura prin insasi natura institutiilor sale".
(op. cit. p. 14) Sistemul de coordonate prin care viata si gandirea sunt ancorate in
modernitatea industriala, arata Beck, referindu-se la raporturile dintre sexe, familie, ocupatie,
credinta in stiinta si progres, incep sa se clatine si, o data cu aceasta, forme noi de
oportunitati si riscuri isi fac aparitia, anuntand o noua societate, societatea riscului.
3. Managementul riscului. PotenŃialul politic al riscului.
In gestionarea riscului, Ulrich Beck ne averizeaza, mai intai ca riscul se genereaza numai ca
urmare a activitatilor de productie a bunastarii (wealth). Economiile de sub-zistenta nu
produc riscuri. Economiile de supra-zistenta produc, inevitabil, riscuri. Ca cat productia
bunastarii este mai extensiva, cu atat este mai intensiva productia de riscuri. In primul rand,
productia de riscuri apare indeosebi in societatile in care nevoile materiale ale oamenilor
sunt asigurate prin dezvoltarea productivitatii pe baza tehnologiei si prin mecanismele
statului bunastarii. In al doilea rand, cresterea exponentiala a fortelor tehnologice ale
productivitatii (prin care sa se asigure nevoile materiale ale oamenilor), evenimentele
neprevazute si amenintarile potentiale sunt direct proportionale cu aceasta crestere.
In acesta chestiune, ne previne Beck, important este modul in care riscurile si evenimentele
neprevazute (hazards), ca parte a procesului de modernizare, sunt prevenite, minimizate si
inlaturate. Managementul riscurilor presupune ca procesul de modernizare nu este afectat
si, in acelasi timp, nu se depasesc limitele a ceea ce este definit ca "tolerabil" din punct de
vedere ecologic, medical, psihologic si social.
Prin urmare, societatea adauga o noua sarcina activitatii umane, alaturi de exploatarea
resurselor naturale si eliberarea de constrangerile traditionalismului, anume gestionarea
problemelor rezultate din insasi procesul de modernizare. Ulrich Beck crede ca modernizare
devine, in acest fel, reflexiva, adica devine propria sa tema. Modernizarea nu mai este un
scop in sine; dintr-un mit cu valoare universala, modernizarea devine o povara la care
omenirea trebuie sa reflecteze.
Definitia riscului la Ulrich Beck este urmatoarea : "Riscul poate fi definit ca o cale sistematica
de gestionare a evenimentelor cu pericol potential si a insecuritatii induse si introduse de
procesul de modernizare". (op.cit. p. 21) In intelesul acestei lucrari si in lumina a
deschiderilor pe care le propune, definitia lui Beck, elaborata in urma cu aproape 20 de ani,
are nevoie de actualizare.
Riscuri sociale obisnuite in sec. XIX - saracie, sanatate, accidente industriale locale.
Riscurile ecologice in secolul al XIX-lea (poluare fizica si chimica, indeosebi) puteau fi izolate
si gestionate la nivel local, fara urmari deosebite. In secolul XX, riscurile saraciei si ale
sanatatii au fost eliminate prin intermediul statului bunastarii. In schimb, accidentele
industriale, in ciuda cresterii masurilor de siguranta in exploatare, si-au marit exponential
potentialul distructiv. O uzina atomica, de exemplu, nu prezinta un risc doar la nivel local si
pe o perioada limitata de timp. Accidentele atomice nu mai pot intra la categoria accidente.
Nu pot fi incheiate asigurari pentru astfel de accidente, iar efectele se prelungesc pe durata
generatiilor: afecteaza pe cei in viata si pe cei care urmeaza sa se nasca. Cine poate acorda
o asigurare, in sensul industrial clasic al termenului, pentru cineva care urmeaza sa se
nasca peste 10 sau 20 de ani? Acest lucru arata ca institutiile si modalitatile de calcul ale
riscului, stabilite pana in prezent pe cale stiintifica si legala se prabusesc.
Conceptul central in teoria sociala a lui Max Weber - rationalizare - nu mai acopera
modernitatea tarzie, crede Ulrich Beck. Multiplicarea optiunilor tehnice (Zweckrationalitat),
reduce posibilitatea calcularii consecintelor. Sau, dupa cum ne avertizeaza Beck, "in
societatea riscului consecintele necunoscute si neintentionate ajung o forta dominanta in
societate si in istorie" (op. cit. p. 22). Cu alte cuvinte, calculatia riscurilor, in vederea
managementului lor, este intotdeauna partiala si limitata.
10. PotenŃialul auto-distructiv al societăŃii:
Pe esafodajul teoretic pus in evidenta mai sus, Ulrich Beck descrie cinci teze ale ale
potentialului auto-distructiv generat de societatea riscului:
1. Definirea riscului este importanta. Prin risc trebuie inteles in primul rand riscul
radioactivitatii, care nu poate fi perceput pe cale umana, la care se adauga toxinele si
poluantii din aer, apa, hrana si intreaga serie de consecinte si efecte pe termen mediu si
lung asupra plantelor, animalelor si oamenilor. Aceste riscuri induc efecte sistematice si
adesea ireversibile, raman in general putin vizibile, se bazeaza pe o interpretare cauzala
(sunt constatate pe cale stiintifica dupa ce si-au produs efectele si sunt limitati de
posibilitatile de cunoastere). Fiind deschisi definirii si constructiei pe cale sociala, pot fi
schimbati, magnificati sau minimizati. Se poate deduce de aici rolul important al media si al
profesiilor din stiintele exacte si din domeniul juridic chemate sa defineasca riscurile. Cei ce
definesc riscurile capata pozitiile sociale si politice importante in societate. Apare, cu
societatea riscului, o noua profesie: managerul de risc. Calificarea sa stiintifica si juridica
este printre cele mai inalte. Prin ascendenta managerului de risc, rolul militarului si, in
general, importanta sociala a profesiilor chemate sa gestioneze violenta legala in societate,
scade. Important nu (mai) este să gestionezi violenŃa, ci să previi violenŃa, prin controlul
riscurilor.
2. Distributia sociala a riscului este inegala. Unii oameni sunt expusi mai mult decat altii
riscurilor. In principiu, riscurile se distribuie in functie de stratul si pozitia sociala a indivizilor.
Evident ca un individ care lucreaza si locuieste intr-o zona urbana intens poluata este expus
mai mult; similar, un individ care locuieste in apropierea unei uzine atomice sau a unui mare
aeroport, in comparatie cu un individ (familie) care locuieste intr-o zona rezidentiala, in afara
marilor aglomerari urbane. In mod obisnuit, epidemiile de gripa, bolile generate de poluare,
consumul de droguri, violenta de strada s.a. sunt asociate cu zonele urbane aglomerate.
Totusi, ne avertizeaza Beck, exista riscuri la care sunt expusi toti indiviziii, fara deosebire de
clasa sau statut social. In cazul riscurilor cu grad ridicat de periculozitate - care sunt riscuri
generate de cele mai avansate forme de modernitate - si aici intra riscurile accidentelor
nucleare, exista un asa-numit efect de bumerang. Tehnologia nucleara, scapata de sub
controlul tehnologic al Vestului, se poate intoarce impotriva acestuia sub forma actelor
teroriste sau accidentelor catastrofice. Emisiile nucleare, catastrofele ecologice nu tin cont
de frontierele civilizatiei, ale natiunilor sau ale claselor sociale. Pe acest fond, apar concepte
noi legate de ecosistem, cum sunt devaluarile si exproprierile ecologice. Zone considerate a
fi aflate sub risc ecologic sunt devaluate si expropriate pentru a fi puse sub regim de
protectie publica. Aceste masuri intra in contradictie cu interesul economic (care exploateaza
o anumita arie) si cu jurisdictia proprietatii (care trebuie anulata). Mergand mai departe,
riscurile produc noi inegalitati internationale, indeosebi intre Vest si Lumea a Treia. Protectia
ecologica a Vestului presupune diminuarea productiei de riscuri in Lumea a Treia. Este
perfect logic ca, din punct de vedere stiintific, protectia unei paduri in Bavaria depinde de
reducerea emisiei de poluanti atmosferici in Ucraina. Protocolul de la Kyodo, intrat in vigoare
la inceputul anului 2005, are in vedere tocmai astfel de situatii. Initiative internationale de
acest fel produc, la randul lor, modificari importante ale legislatiei internationale. Peste un
numar de ani ar fi posibil, de dexemplu, interzicerea defrisariii padurii amazoniene
(chestiune aflata in prezent in responsabilitatea exclusiva a Braziliei) prin legislatia
internationala. Acest lucru inseamna ca societatea riscului este globala. Organisme
internationale, ca de exemplu ONU, ar putea prelua aceasta sarcina. O tema ca
dezarmarea, atat de importanta in anii '80-'90, ar putea deveni desueta in comparatie cu o
tema de peste 10-20 de ani precum refacerea stratului de ozon sau prezervarea suprafetelor
forestiere.
3. Difuziunea si comercializarea riscurilor schimba logica capitalista. Prin comercializarea

riscului intelegem ca orice produs capitalist comercializat pe piata poarta cu sine un anumit
risc: cand cumparam un produs cumparam si riscul asociat. Aceasta inseamna ca exista
intotdeauna castigatori si perdanti in definitia riscului. Din punct de vedere al castigatorului
(winner), societatea riscului ofera oportunitatea marii afaceri (big business). A produce
numai pentru a castiga, pentru a raspunde cererilor pietei, fara a tine seama de riscurile
asociate, inseamna a creste potentialul de risc. Daca de pilda s-ar dubla numarul de
frigidere in China, astfel incat fiecare familie de chinezi sa detina un frigider, s-a calculat ca
gaura din stratul de ozon s-ar dubla. Avem, asadar, pe de o parte, nevoia social definita ca
fiecare familie de chinezi sa detina un frigider si, pe de alta parte, precautia legata de
cresterea gaurii in stratul de ozon. Incat, dublarea numarului de frigidere pe plan mondial ar
insemna, aproape automat, dublarea numarului celor cu afectiuni ale pielei (cancere). In
termeni teoretici, lipsa de control a riscurilor in societatea industriala genereaza
evenimentele neprevazute (hazards) si creste potentialul politic al societatii riscului.
Capitalismul, definit ca sistem economic de satisfacere a nevoilor umane prin intermediul
pietei, trebuie amendat in teorie si in practica.
4. Cunoasterea riscului schimba modul de existenta. In mod obisnuit, existenta (apartenenta

la o clasa sociala, la o civilizatie, cultura, natiune) determina constiinta (sistemul de
cunostinte si reprezentari despre viata). In societatea riscului, sistemul de cunostinte

determina existenta. Simplu spus, constiinta va determina existenta, pentru ca informatia si
cunoasterea (knowledge) tind sa devina mai importante decat apartenenta. In societatea
riscului, informatia este suverana. Evident ca societatile care pot obtine si procesa informatia
despre riscuri sunt cele mai bine pregatite sa gestioneze aceste riscuri. Aceasta informatie
este de natura stiintifica (generata de monitorizarea calitatii mediului, prevederea
catastrofelor de tip cutremure, tsunami, inundatii, poluari), de natura economica (tehnologii
de risc, economii de risc, piete de risc, monede de risc etc), de natura sociala (saracie,
subdezvoltare, mortalitate, boli), de natura politica (gestionarea crizelor interne si
internationale, revolutii, lovituri de stat, crize umanitare, atacuri teroriste s.a.).
5. Societatea riscului schimba natura politicii. Riscurile cunoscute si recunoscute social -

cum ar fi distrugerea stratului de ozon, defrisarea suprafetelor forestiere, functionarea
uzinelor nucleare si chimice, fenomene sociale ca subdezvoltarea, saracia, crizele
umanitare, traficul si consumul de droguri, terorismul - devin subiecte politice nationale si
internationale. Pana in timpurile recente astfel de subiecte nu erau prezente pe agenda
publica, neavand caracter politic (public), apartinand mai degraba sferei private. Cu
societatea riscului, sfera privata este restransa. Managementul firmei, viata privata (secretul
corespondentei de exemplu), accesul la tehnologie si altele devin subiecte de interes public.
Supravegherea persoanelor, ascultarea convorbilor, interceptia corespondentei devin, din
exceptii, reguli. Societatea riscului este, in fond si la urma urmei, mobilizarea pentru situatii
de urgenta, i.e. o institutionalizare a exceptiei in detrimentul regulei. Pe plan international,
suveranitatea nationala - concept central in sistemul de state suverane - isi pierde din
insemnatate, datorita necesitatilor de gestionare a riscurilor de catre forurile internationale.
Afganistanul este un exemplu de societate generatoare de riscuri, avand in vedere
categoriile de risc asociate cu aceasta tara din Asia Centrala: stat esuat, terorism, droguri,
trafic, migratie ilegala, boli. Riscurile, intelese ca efecte secundare, ca sub-produse, ca
reziduuri industriale, economice, sociale si politice, datorita impactului lor social din ce in ce
mai insemnat, capata caracter politic. Consecintele sociale, economice si politice ale
efectelor secundare sunt de o magnitudine sporita, pentru ca se refera la fenomene precum
agravarea saraciei, prabusirea pietelor, devaluarea capitalurilor, supravegherea deciziilor
manageriale de fabrica, deschiderea de noi piete, procedurile legale ce trebuiesc instituite.
Ceea ce se naste odata cu societatea riscului este potentialul politic al catastrofelor.
Managementul acestor riscuri foarte probabil ca va impune o reorganizare a sistemului de
putere si de autoritate pe plan national si international. Societatea riscului, ne previne Ulrich
Beck, este o societate catastrofica.
Teoria societatii riscului, aplicata la domeniul securitatii, genereaza o certa dezvoltare a

conceptului si a practicii securitatii. Desi a fost elaborata in urma cu mai bine de 20 de ani,
teoria lui Ulrich Beck se afla abia la inceputuri in ceea ce priveste aplicarea ei. Abordari
ulterioare confirma cea mai mare parte a prevederilor acestei teorii.
In lucrarea "Military and Society

ety in 21st Century Europe. A Comparative Ana nalysis" (ed. J.
Kuhlman si J. Callghan, Centru trul Marshall pentru Studii de Securitate Europropene, 2000),
Martin Shaw prezinta o evalu aluare la zi a teoriei societatii riscului (vezi
ezi bibliografia
recomandata). In primul rand, Shaw
S constata o "sociologizare" a studiilor de
e securitate, in
sensul ca dezbaterea este domiminata de abordarile sociologice dupa 1990. In n urma
u acestor
dezbateri, conceptul de securitate
tate a suferit transformari insemnate.
Ńional, s-au diminuat. Securitatea se define te

AmeninŃările, în sensul tradiŃion e mai mult ca
securitate în condiŃii de risc. Securitatea
Se în secolul XXI este securitatea socie
cietăŃii riscului.
Practic, evenimentele cu conse secinŃe neprevăzute sunt cele care determină ină agenda de
securitate a viitorului.
Emisii de bioxid de carbon per

er capita
ANEXA
THE CONCEPT OF SECURITY:

THE PROS AND CONS OF EXPANSION AND CONTRACTION
by Bjørn Møller, IPRA Secretary General*
Paper for joint sessions of the Peace Theories Commission

and the Security and Disarmament Commission
at the 18th General Conference of the
International Peace Research Association (IPRA)
Tampere, Finland, 5-9 August 2000
‘When I use a word’, Humpty Dumpty said in rather a scornful tone, ‘it means just
what I choose it to mean—neither more nor less’. ‘The question is,’ said
Alice, ‘whether you can make words mean so many things.’ ‘The question
is,’ said Humpty Dumpty, ‘which is to be master—that's all’. (Lewis Carroll:
Through the Looking Glass)i
I. SECURITY IN THE INTER-DISCIPLINARY BATTLE
*
The author holds an MA in History and a Ph.D. in International Relations, both from the University of Copenhagen. Since
1985, he has been (senior) research fellow, subsequently programme director and board member at the Copenhagen Peace
Research Institute (COPRI, formerly Centre for Peace and Conflict Research), where he is also editor of the international
research newsletter NOD and Conversion. He has served as Secretary General of the International Peace Research Association
(IPRA) since 1998, and as External Lecturer at the Institute of Political Studies, University of Copenhagen since 1992. In
addition to being the author of numerous articles and editor of six anthologies, he is the author of three books: Resolving the
Security Dilemma in Europe. The German Debate on Non-Offensive Defence (1991); Common Security and Nonoffensive
Defense. A Neorealist Perspective (1992); and Dictionary of Alternative Defense (1995).
Until fairly recently, the term ‘security’ was almost monopolized by the academic discipline of International
Relations (IR). IR theorists employed it in a rather narrow sense which happened to correspond to the
way politicians tended to use the word, i.e. as almost synonymous with military power. The more military
power, or rather the more favourable the military balance, the more security.
Surprisingly little was, however, written about security by the IR theoreticians, in the works of
whom ‘national interest’ and/or ‘power’ were preferred, sometimes as alleged synonyms of security. In his
ii
seminal work on Realism, Hans Morgenthau thus hardly bothered to define ‘security’ . Arnold Wolfers
was one of the few who ventured a definition of the term:
‘security, in an objective sense, measures the absence of threats to acquired values, in a

iii
subjective sense, the absence of fear that such values will be attacked.’
In contrast to IR, peace research in general, and Johan Galtung in particular, have for decades
endeavoured to develop meaningful conceptions of peace, security and violence. Both Galtung's term
‘positive peace’ and the late Kenneth Boulding's ‘stable peace’ could thus be seen as precursors of the
iv
emerging, expanded security concept . For ‘security’ to be meaningful and durable, it would have to
amount to a positive or stable peace structure. This would imply considerably more than negative peace
equated with an absence of war, as merely one particular form of ‘direct violence’. Genuine peace and
security would presuppose an elimination of, or at least a reduction of, ‘structural violence’, i.e. the relative
deprivation of large parts of the world population.
Belatedly, members of the IR community have come to accept the challenge of developing
v
broader conceptions of security , with Barry Buzan and his collaborators at the Copenhagen Peace
Research Institute, COPRI (but not the present author) belonging to theoretical vanguard by virtue of their
vi
analyses of national and ‘societal’ security . However, while acknowledging the need for shifting the focus
from the (now defunct) East-West conflict and military mattersvii, most members of the ‘strategic studies’
(now often re-labelled ‘security studies’) community continue to fight a rearguard battle against what they
regard as an inappropriate expansion of the concept of ‘security’. Even though a consensus thus seems
to be emerging on the need for a certain widening, disagreement persists about where to draw the line.
As will be argued in the following (and in line with Humpty Dumpty's linguistic philosophy) there is
no ‘correct’ answer to questions such as this. It is a matter of definitions, which may be more or less
useful or relevant, but neither right nor wrong. To expand the notion of security too far—say, to include
the absence of all types of problems—would not be practical, since it would merely create the need for an
additional term for ‘traditional security’, now relegated to being merely one species of the genus ‘security’.
Not to widen the concept at all might, on the other hand, relegate ‘security studies’ to a very marginalized
position, if (as seems likely) traditional security problems will be perceived as having a sharply
diminishing salience.
Moreover, constructivists are probably right in rejecting as futile the quest for concepts that are
‘correct’ in the sense of corresponding to reality, if only because this ‘reality’ is itself socially constructed,
inter alia by means of concepts such as ‘peace’ and ‘security’. What the analyst, who is part of the game
himself, can do is to analyze how concepts are used, and how the security discourse is evolving. As
argued by Ole Wæver and others to thus analyze the entire security discourse as a complex ‘speech act’
challenges the analyst to explore the ‘securitization’ of issues, which may have political implications.
Among other advantages, this approach induces caution with regard to elevating too many problems to
the status of ‘security problems’. In the political discourse, to call something a ‘security problem’ may be
(ab)used for a ‘tabooization’ of issues and marginalization of ideological opponents. To label something
as important to national security is often almost tantamount to declaring it ‘off limits’, i.e. not a legitimate
subject for political or academic debate. Hence, a relevant political goal might be a ‘de-securitization’ of
viii
pertinent issues, which may allow for a more open and fruitful debate.
II. THE NARROW CONCEPT OF SECURITY AND ITS EXTENSIONS
What characterized the traditional IR approach to ‘security’, especially during the era of almost
ix
unchallenged dominance of Realism , was the focus on the state as the referent object of security. Even
though the preferred term was ‘national’ security, this was thus a misnomer when applied globally and
only appropriate in those exceptional cases where nation and state happened to be (almost)
coterminous.x
What the Realists were really referring to was the security of the territorial (rather than nation-)
state, which was indeed the principal actor in their ‘Westplahlian’ universe. It was presumed (if only ‘for
xi
the sake of the argument’) to be both universal and perennial, when in fact it was neither. This
international system was supposed by anarchic and to consist of sovereign states, each pursuing its
‘national’ interest, ‘defined in terms of power’ or, somewhat more modestly, in terms of security in the
sense of survival. Furthermore, this universe was characterized by strife, since the aformentioned
xii
national interests inevitably collided, hence the pervasiveness of competition, conflict and war. Since
states were thus inherently insecure, they were well advised to make sure their power would suffice to
parry threats from other states to their sovereignty. As far as the system as such was concerned, the best
xiii
safeguard of peace would presumably be a ‘balance of power’ . As such balance is difficult to define and
well nigh impossible to achieve or preserve, the system had an inherent propensity of for a competitive
xiv
arms build-up without any natural saturation point . To the extent that ‘balance’ was believed to be
unattainable, nuclear deterrence was believed to serve as an equalizer, capable of providing a balance of
xv
sorts.
As became increasingly obvious, this was not merely a very bleak (and probably incorrect) view
of the world, but also one that pointed to a strategy that might all too easily become counterproductive. At
the end of the day, nobody (except the military-industrial complex) benefitted from the armaments
dynamics, but everybody suffered: in their role as tax-payers ordinary people suffered under the burden
of military expenditures, and in their role as citizens they had to live under an ever-present (yet non-
quantifiable) risk of nuclear holocaust.
As a predictable reaction, a partial innovation occurred in the early 1980s, connected with the
term ‘Common Security’. The term was coined by Egon Bahr, and promulgated in the Palme
Commission's 1982 report Common Security. A Blueprint for Survival. Its main message (besides a
number of concrete recommendations for arms control measures and the like) was that security under
conditions of anarchy and high levels of armaments required ‘mutual restraint and proper appreciation of
the realities of the nuclear age’, in the absence of which ‘the pursuit of security can cause intensified
competition and more tense political relations and, at the end of the day, a reduction in security for all
concerned’xvi. Furthermore, ‘the security—even the existence—of the world [was acknowledged as]
interdependent’, hence the admonition that ‘security can be attained only by common action’xvii. Common
Security was thus envisaged as a way of solving (or perhaps better: circumventing or transcending) the
well-known ‘security dilemma’, about which so much has been written by IR scholars, not least by
Realistsxviii.
The growing number of references to Common Security (occasionally called ‘security
partnership’, ‘mutual security’, ‘reciprocal security’ or ‘cooperative security’) in political statements as well
as in the academic literature was, unfortunately, not matched by any rigorous theoretical analysis of the
xix
implications of the concept . Some (including the present author) advocated a rather ‘austere’ concept of
Common Security, tantamount to little more than what might be called a ‘mutual restraint imperative’,
presupposing neither an abandonment of competition or conflict in favour of cooperation (desirable
though this might be), nor any institutionalization or codification. Thus conceived, Common Security
would be little more than an special instance of ‘cooperation between adversaries’, i.e. a form of ‘regime’,
xx
entirely compatible with the teachings of both ‘soft Realistm’, ‘liberal institutionalism’, and the so-called
‘English School's’ notions of ‘international society’.xxi
Thus conceived, ‘Common Security’ does not automatically entail any broader notion of security,
but may signify little more than the same type of security, only to be achieved by other, less
confrontational means. The state remains the referent object of security and the focus remains on threats
from other states, including (or perhaps even primarily) military threats, against which military counters
continue to be deemed warranted. The associated concept of ‘non-offensive defence’ (NOD) may thus
best be understood as a military strategy intended as a functional substitute for prevailing military
strategies, only without their negative repercussions. It is intended as an instrument for states acting
within an international system resembling that of the Realists: dominated by territorial states which are
presumed to be pursuing their national interests within an anarchic setting and in (at least latent) conflict
with each other. By abstaining from offensive capabilities, however, the security dilemma may
presumably be evaded and, as a longer-term perspective, transcended. War might thus eventually
become inconceivable, thus also rendering NOD obsolete, along with all other military strategies.xxii
Other Common Security proponents, however—among whom most of the staff of Egon Bahr's
peace research institute in Hamburg—have sought to subsume a very broad panoply of proposals under
Common Security as an ‘umbrella concept’ encompassing collective security, disarmament, and the like,
and being almost tantamount to a virtual denial of international conflict. Such advocacies have typically
also emphasized the need for broader concepts of security, which should include e.g. Third World
development, ecological security, etc. Laudable though such endeavours may be in principle, only little
has been accomplished so far in terms of rigorous theoretical analysisxxiii.
Another extention of the traditional concept of security, which has been around for decades, yet
seems to be attracting growing attention in the post-Cold War era, is that of ‘Collective Security’ which is
both more and less radical than (some versions of) CS. Less radical in the sense of being conceived of
as a counter to the traditional state-versus-state military threats, yet more radical by envisaging a transfer
of powers from the state to international authorities, i.e. a partial relinquishment of sovereignty. Whereas
collective security was until recently dismissed as irrelevant by most of the IR community (because of its
xxiv
poor achievement in the inter-war years) , it has been taken increasingly seriously in the post-Cold War
eraxxv.
Moreover, to the extent that United Nations forces (or those of other international organizations,
say the OSCE) are not ‘merely’ employed for restoring peace between states, but also within states, or
for safeguarding human rights there, they might point towards a new international system: a ‘new world
order’ that is no longer based on sovereign states with impermeable borders, but a truly global one in
which ‘international politics’ is superceded by ‘domestic politics of a global scale’ (‘Weltinnenpolitik’).xxvi
However, it remains to be seen whether the isolated instances of ‘humanitarian interventions’ the world
has seen so far are in fact harbingers of such a new order, or merely aberrations from ‘business as usual’
attributable to the confusion of the present transitional period. In either case, however, the theoretical
implications are being analyzed extensively within the IR, peace research and strategic studies
xxvii
communities . To the extent that such interventions can be legitimized as promoting security, it is surely
no longer the security of the state, but of some other entity, which leads us directly to the next question:
III. WHOSE SECURITY?
A central premise for the question whether or not to expand the notion of security is whose security one is
talking about, i.e. the referent object of security.
Some confusion arises from the fact that ‘security’ is both a terminus technicus of the academic
discipline of IR as well as other academic disciplines, and a word in common usage. Whereas in the latter
field it is regarded as natural that people, i.e. individuals, are either secure or insecure, the dominant
brand of IR theory, i.e. Realism, has neglected this dimension and treated the state as the only
appropriate referent object of security. The State, however, is an entity sui generis, which is often either
portrayed as endowed with certain almost metaphysical characteristics or personified, i.e. treated as if it
were an individual ‘writ large’xxviii. Neither the interests nor the will of the State are thus reducible to those
of its citizens, but likewise sui generis. The State's security is, in the final analysis, only definable in terms
of sovereignty and territorial integrity.xxix
This state-centred approach has been charged with neglecting the people, i.e. individual security,
which is basically about well-being and, in the last analysis, survival. Thus conceived individual security
may indeed be placed in jeopardy by an unrestrained quest for state security, say if the latter should
involve war. Hence, for instance, the unconfortable ‘Red or dead’ dilemma that haunted NATO (and
especially Germany) for decades: should one sacrifice the survival of the population for such intangible
values as sovereigty? Furthermore, is it ethically justifiable to kill other individuals for the sake of state
interests, as would have been the implication of a breakdown of deterrence? According to a
xxx
‘cosmopolitan’ ethics , what really matters is the survival and well-being of the individuals, e.g. as the
utilitarians formulated it: ‘the greatest happiness principle’xxxi. This may of course be compatible with, but
only rarely presupposes, a defence of sovereignty. Moreover, for principled proponents of this view, state
security can merely be a relevant goal to the extent that the state derives its powers from la volonté
generale. If and when it ceases to represent the interests of its citizens, say when state security places
individual security in jeopardy, the latter takes precedencexxxii.
Whereas Realists and neorealists would tend to deny the importance of individual security, some
of them would go as far as to acknowledge the relevance of an intermediary level, namely that of
collectivities, such as ethnic groups or nations, even when they are not coterminous with the state. Hence
the notion of ‘societal security’, more on which in due course. Suffice it at this point to mention that it is
about ‘identity’.
Whether to limit ‘security’ to the state level, or extend the term to the individual and/or societal
level is a matter of arbitrary definition. Neither is more correct than the other, even though one definition
may be more useful than others. In the following, I shall regard the three levels as equally important, but
above all separate in the sense that neither can be reduced to the othersxxxiii.
Referent object Content
The State Sovereignty, power
Collectivities Identity
Individuals Survival, well-being
IV. DIMENSIONS OF SECURITY
In what follows I shall attempt a survey of various ‘dimensions’ of security in the wider sense, namely
political, economic, societal, and environmental or ecological security, whilst bypassing the military
dimension dealt with above. As will become apparent, the various threats listed under these heading do
not apply (at least not to the same extent) to the three levels. As the concluding section will show,
however, all of them are included in the new political discourse on security.
A. THE POLITICAL DIMENSION
The political dimension of security has several different aspects, some of which concern the relationship
between the state and ‘its’ citizens, while others have to do with the political aspects of international
relations.
Even though the state was presumably ‘created’ for the sake of its citizens' security, it can also
constitute a threat to their security. In Hitler's Germany or Pol Pot's Kampuchea, the life of man was
certainly at least as ‘solitary, poor, nasty, brutish and short’ as it was in the proverbial ‘state of nature’
xxxiv
before the erection of any state structures . Too strong and oppressive ‘Leviathans’ may thus
constitute security threats in their own right, as acknowledged by at least some IR writers, even by some
xxxv
of the Realist or neo-realist persuasion .
The main security problem today may, however, not be an excess but a deficit of strength. Most
states in the Third World are thus ‘weak states’ in which there is a ‘dissonance between the loci of
authority and power’ (Mohammed Ayoob), and where society and state boundaries are far from
coterminous, inter alia as a reflection of the colonial legacy. Hence the lack of legitimacy of the state and
regime and the perpetual struggle for control of the state apparatus and for autonomy or cessationxxxvi—a
struggle which all too often assumes violent forms. The resultant armed conflicts may already be the most
prevalent form of war (say, measured in terms of numbers of violent deaths) and will most likely become
so in the coming years, where ‘Hobbesian wars’ (‘bellum omnium contra omnes’) may almost supercede
the ‘Clausewitzian wars’ fought by states against other statesxxxvii.
As far as the interstate level is concerned, it has long been claimed by proponents of a traditional
approach to security that the security problem is neither about weapons nor about military matters at all.
This claim has, more often than not, been used as an attempted rebuttal of the critics of nuclear
deterrence. However, even though the claim is of course correct, it does not follow that weapons are of
no importance. Be that as it may, according to these ‘traditionalists’ the real conflict was one of values, i.e.
an ideological confrontation between the incompatible value systems of capitalism (equated with
democracy) and communism (equated with totalitarianism). It should therefore come as no surprise that
the anti-communist, democratic revolutions in Eastern Europe and the Soviet Union (followed by the
dissolution of the latter) spurred a renewed interest in the old notion that democracy serves as a powerful
inhibition against war. Even though the simplistic thesis that ‘democracies are peaceful’ does not stand
up to closer scrutiny, the qualified formulation that ‘democracies do not wage wars of aggression against
other democracies’ seens well-founded, and is at least consistent with historical facts—with the American
Civil War standing out as the only major exception from the general rule not accounted forxxxviii.
This observation has led what one might call the ‘triumphalists’ or ‘endists’ (most prominently
Francis Fukuyama) to foretell an ‘end of history’ as a result of the universalization of the ‘western’ values
of democracy, pluralism and market economyxxxix. Others have been less sanguine and have pointed out
the various flaws in democracy as practiced by the triumphant Western states, and have demanded
xl
additional democratization . Be that as it may, few would contest the notion that democracy is a powerful
antidote to bellicosity, and that a thoroughly democratic Europe (such as the one that we may well be
approaching, even though we are not quite there yet) will most likely be peaceful. A fortiori, a
democratization of the rest of the world would undoubtedly go a long way towards a more peaceful world.
However, a caveat may be needed, lest the triumphalists have their way and attempt to export
democracy and accompanying western values to the rest of the world, perhaps only in a well-intended
quest for democratization. Logical though it might seem at first glance, to go to war for the sake of
imposing democracy would be most unwise, indeed merely a new variety of the well-known phenomenon
xli
of the alleged ‘war to end all wars’.
B. THE ECONOMIC DIMENSION
xlii
‘Economic security’ may mean (at least) two rather different things. Either, it may be understood
narrowly as the economic foundations of military power; or, it may be seen as an aspect or dimension of
security in its own right.
The former interpretation is based on the common sense observation that economic power is
eminently ‘fungible’ in the sense that it may be transformed into almost anything, depending of course on
the time perspective and preconditioned on a functioning world market. Money may buy a state weapons
from abroad, and it may increase productivity, thus allowing for a transfer of labour from the civilian
sphere into that of arms production or armed service. In the final analysis, wealth is thus tantamount to
mobilization potential, if not in the short term then at least in the medium to long run. According to this line
xliii
of reasoning, the economic power of a nation inevitably constitutes a latent threat to its adversaries ,
hence the advisability of not contributing to the economic development of one's enemies or opponents, if
need be even of embargoing trade with them. This was a very widespread view in the USA throughout
the Cold War period, including the détente of the early seventiesxliv. Paradoxically, this view stands in
sharp contradition with the liberal view of international trade (Smith, Ricardo, etc.) which presumed trade
to have beneficial effects on the war-proneness of the international systemxlv.
On the other hand, actual militarization (including the maintenance of standing armed forces, and
of a ‘follow-on system’ of military productionxlvi) inevitably comes at the expence of the civilian economy.
Paradoxically, excessive militarization now may thus damage mobilization potential at a later stage, since
the latter ultimately reflects the state of the economy as a whole. According to several analysis, the high
level of military expenditures in both the former superpowers, albeit most radically in the former Soviet
Union, was counterproductive and, in the long run untenable. More generally, this would seem to affect
great powers in the phase of decline that is inevitable sooner or later, but which becomes more painful
and costly because of ‘overextension’, both politically and militarilyxlvii.
The latter interpretation, in its turn, comes in at least two different versions. First of all, economic
warfare may be a functional substitute for the use of military power, just as military power may serve to
cripple an adversary's economy, as in the case of blockades. However, even without the use of military
might, starvation is a very powerful means of ‘compellance’ that might be (indeed has been) used with
success to enforce a (bloodless, yet far from painless) surrender. As a reflection thereof, many states
have striven for economic self-sufficiency as a means of security: by stockpiling ‘strategic materials’ as
well as ordinary goods they may make themselves less vulnerable to economic warfare, hence more
xlviii
secure .
Secondly, ‘economic security’ may mean invulnerability to economic hazards which need not be
created deliberately by an adversarial state, but could well be ‘structural’, i.e. caused by the workings of
the system, rather than by a specific (in this case malevolent) actor. There are at least three different
approaches to enhancing economic security in this sense: autharky (a special species of the genus -
mercantilism), diversification and interdependence (including integration).
Autharky might conceivably enhance economic security, as preached by classical mercantilism.
This was e.g. the strategy chosen by the USSR who regarded the world market as unsafe, not merely
because it was controlled by hostile capitalist powers, but also because of its capitalist nature. Certain
peace researchers (Galtung and others) have also advocated economic self-sufficiency as a (strictly
defensive, hence preferable) for of defence, providing for invulnerabilityxlix
Diversification, in the sense of a deliberate spreading of a state's dependencies between as many
other states, and across as many fields, as possible, has been another traditional means of economic
security. States that are dependent on one single (group of) supplier(s) for essential commodities, such
as raw materials for its industry, are vulnerable to a cut-off of these supplies. States in the global
‘periphery’, which often have only one significant commodity to export, are, for instance, especially
vulnerable to fluctuations of world market prices, as well as to political manipulations thereof, to say
l
nothing of boycotts by their main customers .
The furthering of interdependence, even to the point of integration, is the third, and in several
senses most ‘modern’ way of enhancing economic security. This is, e.g., the approach taken by the EU
countries ever since the foundation of the European Coal and Steel Communitiesli. The underlying
understanding has been that a web of mutual interdependencies would serve as a powerful inhibition
against war, in perfect conformity with the aforementioned tenets of ‘classical’ liberalism, as well as with
the writings of Norman Angell, and modern analysts of ‘complex interdependence’ (Keohane and Nye,
lii
among others) . One might, indeed, call this the ‘common security approach to economic security’, since
it is tantamount to a transcendence of the national boundaries with regard to the subject of security: The
whole system is to be made more secure, hence also its members, who could not achieve the same level
of security through their individual effortsliii.
C. THE SOCIETAL DIMENSION
Whereas Realists have focused their attention on the level of the state as the only proper referent object
of ‘security’, ‘Idealists’ (including a large part of the peace research ‘movement’) have maintained that
people, i.e. individuals, are what really matters in the final analysis. State security may be worth striving
for, but only to the extent that it contributes to the security, i.e. survival and well-being, of people. The
state is, at most, a means but never an end in itself. To thus focus on the lowest level, somewhat
paradoxically, inevitably also draws attention to the highest level, namely that of Mankind as a whole, i.e.
the great community of individuals, irrespective of citizenship. Individual and global security are thus two
liv
sides of the same coin, as argued by proponents of ‘human security’.
As mentioned above, some have taken an intermediate position, wishing to deny the field of
security studies to the proponents of individual/global security (also because it would tend to blur the
contours of security studies as an academic discipline), while agreeing with them that the state level is too
narrow. Hence the need for a collective, yet non-state referent object of security, conceived of as
collectivities, the security of which is termed ‘societal security’. In the seminal, work on the topic societal
security is defined as
‘...the ability of a society to persist in its essential character under changing conditions
and possible or actual threats. More specifically, it is about the sustainability, within
acceptable conditions for evolution, of traditional patterns of language, culture,
association, and religious and national identity and custom.’lv
Thus defined, it becomes obvious that much of the recent discourse about ‘risks’ (as opposed to ‘threats’
is really about societal security. Of course, the various societal developments referred to also impinge on
the state level in various ways, yet to make this their ‘admission ticket’ into the field of ‘security problems’
often becomes far-fetched.
Run-away population growth has been singled out by some authors as perhaps the most serious
lvi
security problem for the decades ahead , if only because of the ‘Malthusian’ implications of a growing
discrepancy between the available resources for consumption and the much faster growing number of
would-be consumers. This might be a security problem in its own right, particularly of course for the losers
in the competition for scarce resources, but also with security implications for the winners.
It might, for instance, become a societal security problem for the North if resource depletion in the
lvii
South should leads to a tidal wave of migration to the North . Whereas it strains the imagination to
envision, say, countries such as Denmark being more than marginally affected by this, countries in the
borderland between North and South (such as the entire Mediterranean region) might well be more
seriously affected. Migration may also flow in the East-West direction, not so much as a reflection of a
population surplus, as because of a deficit of resources, say if the economic transformation embarked
upon since 1989 should fail completely. One might, e.g. envisage migration from the former USSR to
lviii
Poland, and/or from the latter or the Czech republik to Germany .
Another societal security problem is represented by the forces of nationalism that were unleashed
lix
by the democratic revolutions of 1989 and 1991 in the former East and South-East of Europe . To the
extent that this leads to violent strife between ethnic and/or religious or cultural groups (a phenomenon of
which there have already been dozens of examples) it certainly constitutes a serious societal security
problem. It also threatens to become a political security problem affecting the already weak states in the
countries in question, if and when if nationalism is manifested in a struggle for secession. This is often
exacerbated by the so-called ‘matrozka effect’, which promises fragmentation down to very small, and
lx
often not survivable, political units .
Finally, problems such as the above may also have repercussions for the relations between
states, i.e. develop into ‘traditional’ security problems. Communal strife thus has a certain in-built
propensity for internationalization, especially in those (numerous) cases where a suppressed, exploited or
otherwise disadvantaged ethnic group has a ‘paternal’ state.lxi Also, nationalism implies the risk that the
numerous unresolved territorial disputes may be reinvigorated. Were this to happen, especially during a
period of political weakness, ‘old-fashioned’ war for territorial conquest may, once again, become
conceivable.
D. THE ENVIRONMENTAL DIMENSION
That the environment is degrading was discovered several years ago. However, the awareness of
ecological challenges was especially boosted by the publication in 1987 of the report of the Brundtland
Commission on Our Common Future, which inspired a flood of books on ‘environmental’ or ‘ecologic
security’lxii. However, to recognize environmental decay as a problem was, of course, one thing, to
elevate it to the status of a security problem something else which remains disputed. There are, at least,
three different senses in which the environment might become subsumed under an expanded notions of
security:
• First of all, environmental problems could be caused by war, or preparations for war, of such
severity as to count among the most serious indirect war effects. A precursor of the current
environmental awareness in ‘peace circles’ was, for instance, the debate in the early 1980s on the
‘nuclear winter’ hypothesis, according to which even a ‘small-scale’ nuclear war could have
caused a climatic and ecological disaster, the casualties of which would not ‘only’ be the warring
lxiii
states, but the entire globe . The more recent discoveries are, however, in a sense more
profound since they imply environmental catastrophy as a result of ‘business as usual’,
constituting what will automatically happen ‘unless people stop to think’ (to quote L.F.
Richardson).
• Secondly, wars might accrue from environmental problems, e.g. in the form of resource wars.
An obvious example might be wars over scarce water supplies, say between states sharing the
lxiv
same river, as has been very close to happening in the Middle East .
• Thirdly, environmental problems might, according to some analysts, constitute a security threat
lxv
directly, i.e. whether or not weapons and physical force ever enter into the picture . In extreme
cases, the physical basis of a state could be placed in jeopardy by nature. For instance, countries
such as Bangladesh or the Netherlands would almost disappear in the case of severe global
flooding. In most cases, however, the concept of environmental security presupposes taking
individuals (or Mankind) or collectivities rather than states as the referent objects of security. In
this case it certainly makes sense to acknowledge that the survival and well-being of people is
threatened by environmental problems, which may be conceived of as a form of ‘structural
violence’, resulting e.g. in shorter life expectancies, higher infant mortality rates and a
deteriorating general health situation.
V. ‘SECURITY’ IN THE NORTH AND SOUTHlxvi
The entire security discourse has, like the IR discipline as a whole, all along been ethnocentric to the
lxvii
extreme. This is particularly obvious when it comes to the connection between security and
development: a topic which has usually been approached from the angle of the North (and especially the
West) in the following manner:
Either economic and social underdevelopment in the South will breed political instability, hence
lxviii
may cause wars which mat ‘spill over’ to the North . Or they may lead to a militarization implying that
countries of the South may come to constitute military threats to the North (vide the debate on ballistic
lxix
missile and nuclear proliferation ). In the present `uthor's assessíeot, these$alleged threats should be
taken cum grano salis: ballistic missiles are lo$mora (probably0less) tèreatenilg than aircrafv and only
constitute threats whe~"paired with nuclear weapons; the North constitudes a far more sarious threat to
the Soutj than vice ver{a; ant only few regiOns in the North are witxin reach of ballistic missines (or
aircraft for that matter) from the s/uth—the Mediterranean regioO(cg.stiuuting one such potentially
vulnerable spot.
More!imporTantly, however, it tends to!be0foruotten that countries of the So5th are referent
objects of security )n thdir own right, i.e. exp%rience security problems. Jusd as is0the case in The N/rt`,
some of These are e~dogenous to(eaah`gountry¬ whereas othdrs are a function of$reçioNal conflicts
between(southez. countries. OcCasionally, however, the North is ðerceéved as a thrgat to the sec5rity
of the South, e.g. manifeSted in the threa4 on intervention is well as thd (not yet quite abandoned)
practice of ‘gunboat diplomecy’ and various forms of ‘covert operations’. Furthermore, most countries of
the South are very vulnerable to economic means of ‘compellance’, such as economic sanctions, an
lxx
economic security problem that has been further aggrevated by the debt crisis.
The security problems of the South differ considerably from those of the North in several respects:
• Intra-state strife tends to loom larger than inter-state threats.

• Political security is generally low because of ‘weak states’: with fragile support in the population,
questionable legitimacy, little or no democratic traditions. Such weak states may even collapse
completely, i.e. be reduced to ‘virtual’ or ‘failed’ states.
• Regime security is often sought by means of large military expenditures, mostly for internal
purposes.
• The level of militarization tends to place great strains on the civilian sector of the economy,
hence to jeopardize development.
• Economic underdevelopment causes or exacerbates communal conflicts.
VI. COMPREHENSIVE SECURITY: SYNERGIES AND VICIOUS CIRCLES
The above account of Third World security problems illustrates the way in which the various security
problems tend to exacerbate each other, locking the country in question into vicious circles—a
phenomenon which it also prevalent in the North, especially in the former East:
• An emphasis on military security places great strains on the economy, hence tends to
undermine economic security.
• Economic problems tend to cause political instability as well as to contribute to a neglect of
urgent environmental protection measures.
• Political instability tends to spur a search for ‘scape-goats’, more often than not in the form of
external foes, hence may lead to further militarization.
There is therefore a need for a comprehensive concept of security as a guideline in the urgent quest for a
multi-pronged security strategy, lest endeavours along one dimension tend to bloc the quest for security
along others.
On the other hand, one should also guard against excessive ‘securitization’, as this may entail
risks:
• A danger of militarization, as the armed forces tend to assume that ‘security is their
business’. In times of impending cut-backs in military expenditures, the military tend to be
quite eager to embrace expanded notions of security in the hope that this will protect them
against further reductions.
• A danger that a desecuritization of issues may lead to a neglect of them. If security
concerns, for instance, are accepted as the primary rationale for development assistance,
development aid may decline once it is realized that countries of the South constitute no
danger to the North.
The above account of new thinking on security has, hopefully, demonstrated that new ideas do exist.
However, the history of mankind shows that it may take years, decades, centuries, or even millennia, for
such new ideas to become generally accepted and adopted as guidelines for actionlxxi. In this section, I
shall therefore briefly survey the political field in various countries for signs that the above ideas have
actually achieved this status, or are approaching it.
VII. ENDNOTES
i.
In Carroll, Lewis: Alice's Adventures in Wonderland and Through the Looking Glass (Harmondsworth: Penguin
Books, 1962), p. 274.
ii.
The closest he came to a definition was: ‘National security must be defined as integrity of the national territory
and its institutions’, in Morgenthau, Hans J.: Politics Among Nations. The Struggle for Power and Peace, 3rd edition (New
York: Alfred A. Knopf, 1960), p. 562. In another connection, he added ‘culture’ to the list, emphasizing that the ‘survival of
a political unit in its identity’ (i.e. ‘security’) constitutes ‘the irreducible minimum, the necessary element of its interests vis-
à-vis other units’. See ‘The Problem of the National Interest’ (1952), in idem: Politics in the Twentieth Century (Chicago:
University of Chicago Press, 1971), pp. 204-237 (quote from p. 219).
iii.
Wolfers, Arnold: ‘National Security as an Ambiguous Symbol’, in idem: Discord and Collaboration. Essays on
International Politics (Baltimore: John Hopkins University Press, 1962), pp. 147-165 (quote from p. 150).
iv.
Galtung, Johan: ‘Violence, Peace, and Peace Research’, in idem: Peace: Research, Education, Action. Essays in
Peace Research. Volume I (Copenhagen: Christian Ejlers Forlag, 1975), pp. 109-134; idem: ‘Peace Research’, ibid., pp.
150-166; idem: ‘What is Meant by Peace and Security? Some Options for the 1990s’, in idem: Transarmament and the Cold
War. Essays in Peace Research, Volume VI (Copenhagen: Christian Ejlers Forlag, 1988), pp. 61-71; cf. Wiberg, Håkan:
Konfliktteori och fredsforskning, (Stockholm 1976: Esselte Studium), pp. 4-8. On ‘stable peace’, see Boulding, Kenneth:
Stable Peace (Austin: University of Texas Press, 1978); or idem ‘Moving from Unstable to Stable Peace’, in Anatoly
Gromyko & Martin Hellman (eds.): Breakthrough. Emerging New Thinking (New York: Walker & Co., 1988), pp. 157-167.
See also Krell, Gert: ‘The Development of the Concept of Security’, in Egbert Jahn & Yoshikazu Sakamoto (eds.): Elements
of World Instability: Armaments, Communication, Food, International Division of Labour, Proceedings of the International
Peace Research Association Eighth General Conference (Frankfurt: Campus Verlag, 1981), pp. 238-254; Frei, Daniel: ‘Was
ist unter Frieden und Sicherheit zu verstehen?’, in Wolfgang Heisenberg & Dieter S. Lutz (eds.): Sicherheitspolitik
kontrovers. Frieden und Sicherheit. Status quo in Westeuropa und Wandel in Osteuropa (Bonn: Bundeszentrale für
politische Bildung, 1990), vol. 1, pp. 41-49; Stephenson, Carolyn: ‘New Conceptions of Security and Their Implicatons for
Means and Methods’, in Katharine and Majid Tehranian (eds.): Restructuring for World Peace. On the Threshold of the
Twenty-First Century (Creskil, NJ: Hampton Press, 1992), pp. 47-61.
v.
A precursor of the present debate was Ullman, Richard: ‘Redefining Security’, International Security, vol. 8, no.
1 (Summer 1983), pp. 162-177. Good overviews are Nye, Joseph E. & Sean M. Lynn-Jones: ‘International Security Studies:
A Report of a Conference on the State of the Field’, International Security, vol. 12, no. 4 (Spring 1988), pp. 5-27; Lynn-
Jones, Sean: ‘The Future of International Security Studies’, in Desmond Ball & David Horner (eds.): Strategic Studies in a
Changing World: Global, Regional and Australian Perspectives, Series ‘Canberra Papers on Strategy and Defence’, vol. 89,
(Canberra: Strategic and Defence Studies Centre, Research School of Pacific Studies, the Australian National University,
1992), pp. 71-107. See also Mangold, Peter: National Security and International Relations (London: Routledge, 1990);
Booth, Ken: ‘Security in Anarchy: Utopian Realism in Theory and Practice’, International Affairs, vol. 67, no. 3 (1991), pp.
527-545; idem (ed.): New Thinking About Strategy and International Security (London: Harper Collins, 1991); Klare,
Michael & Daniel C. Thomas (eds.): World Security. Trends and Challenges at Century's End (New York: St. Martin's
Press, 1991); Clarke, Michael (ed.): New Perspectives on Security (London: Brassey's, UK and Centre for Defence Studies,
1993); Rees, G. Wyn (ed.): International Politics in Europe. The New Agenda (London: Routledge, 1993); Fischer, Dietrich:
Nonmilitary Aspects of Security. A Systems Approach (Aldershot: Dartmouth and UNIDIR, 1993).
vi.
Buzan, Barry: People, States and Fear. An Agenda for International Security Studies in the Post-Cold War Era,
Second Edition (London: Harvester Wheatsheaf and Boulder: Lynne Rienner, 1991); idem, Morten Kelstrup, Pierre
Lemaitre, Ole Wæver & al.: The European Security Order Recast. Scenarios for the Post-Cold War Era (London: Pinter,
1990); Wæver, Ole, Barry Buzan, Morten Kelstrup and Pierre Lemaitre: Identity, Migration and the New Security Agenda in
Europe (London: Pinter, 1993).
vii.
Good examples of ‘expanded strategic studies’ are Brown, Neville: The Strategic Revolution. Thoughts for the
Twenty-First Century (London: Brassey's Defence Publishers, 1992); Souchon, Lennart: Neue deutsche Sicherheitspolitik
(Herford: Mittler Verlag, 1990).
viii.
Wæver, Ole: ‘Securitization and Desecuritization’, in Ronnie D. Lipschutz (ed.): On Security (New York:
Columbia University Press, 1995), pp. 46-86; Buzan, Barry, Ole Wæver & Jaap de Wilde: Security. A New Framework for
Analysis (Boulder: Lynne Rienner, 1998). Recent works of a related constructivist or post-structuralist orientation include
Campbell, David: Writing Security. United States Foreign Policy and the Politics of Identity. Revised Edition
(Manchester: Manchester University Press, 1998); Dalby, Simon: ‘Rethinking Security: Ambiguities in Policy and Theory’,
International Studies (Burnaby, BC: Dep. of Political Science, Simon Fraser University, 1991); Fierke, K.M.: Changing
Games, Changing Strategies. Critical Investigations in Security (Manchester: Manchester University Press, 1998);
Huysmans, Jef: ‘Security! What Do You Mean? From Concept to Thick Signifier’, European Journal of International
Relations, vol. 4, no. 2 (June 1998), pp. 226-255; Hansen, Lene: ‘A Case for Seduction? Evaluating the Poststructuralist
Conceptualization of Security’, Cooperation and Conflict, vol. 32, no. 4 (December 1997), pp. 369-397. A basic work on
social constructivism is Berger, Peter L. & Thomas Luckman (1967): The Social Construction of Reality (London: Allan
Lane). For an application of this approach to the security debate, leading to a critique of the ‘Copenhagen School’ (Buzan,
Wæver and others) for not being constructivist enough is McSweeney, Bill: ‘Security and Identity: Buzan and the
Copenhagen School’, Review of International Studies, vol. 22, no. 1 (1996), pp. 81-93; idem: Security, Identity and Interests.
A Sociology of International Relations (Cambridge: Cambridge University Press, 1999). On the various ‘postmodern’
approaches to IR theory see George, Jim: Discourses of Global Politics: A Critical (Re)Introduction to International
Relations (Boulder, CO: Lynne Rienner, 1994); Vasquez, John A.: ‘The Post-positivist Debate: Reconstructing Scientific
Enquiry and International Relations Theory After Enlightenment's Fall’, in Ken Booth & Steve Smith (eds.): International
Relations Theory Today (Cambridge: Polity Press, 1995), pp. 217-240. For a critique see Østerrud, Øyvind: ‘Antinomies of
Postmodernism in International Studies’, Journal of Peace Research, vol. 33, no. 4 (November 1996), pp. 385-390.
ix.
For a historical account of ‘Realism’, see e.g. Smith, Michael Joseph: Realist Thought from Weber to Kissinger,
(Baton Rouge: Louisiana State University Press, 1986). The best example of classical Realism is Morgenthau: op. cit. (note
2). Good examples of neorealism are Waltz, Kenneth N.: Theory of International Politics, (Reading, Mass.:
Addison-Wesley, 1979); Gilpin, Robert G.: War and Change in World Politics, (Cambridge: Cambridge University Press,
1981); Keohane, Robert O. (ed.): Neorealism and Its Critics (New York: Columbia University Press, 1986); and Buzan: op.
cit. (note 6). See also Frankel, Benjamin (ed.): Roots of Realism (London: Frank Cass, 1996); idem (ed.): Realism:
Restatements and Renewal (London: Frank Cass, 1996); Guzzini, Stefano: Realism in International Relations and
International Political Economy. The Continuing Story of a Death Foretold (London: Routledge, 1998). For a critique see
Vasquez, John: The Power of Power Politics. From Classsical Realism to Neotraditionalism (Cambridge: Cambridge
University Press, 1998).
x.
On the concept of ‘nation’ see, for instance, two excellent readers: Huthinson, John & Anthony D. Smith (eds.):
Ethnicity (Oxford: Oxford University Press, 1996); and idem & idem (eds.): Nationalism (Oxford: Oxford University Press,
1996). See also Gellner, Ernst: Nations and Nationalism (London: Basil Blackwill, 1983); Griffiths, Stephen Iwan:
Nationalism and Ethnic Conflict. Threats to European Security (Oxford: Oxford University Press, 1993); Periwal, Sukumar
(ed.): Notions of Nationalism (Budapest: Central European University Press, 1995); Anderson, Benedict: Imagined
Communities. Reflections on the Origins and Spread of Nationalism (London: Verso, 1991); Brass, Paul: Nations and
Nationalism. Theory and Comparison (London: Sage, 1991); Kellas, James G.: The Politics of Nationalism and Ethnicity
(Houndsmills: Macmillan, 1991); Kupchan, Charles (ed.): Nationalism and Nationalities in the New Europe. A Council of
Foreign Relations Book (Ithaca: Cornell University Press, 1995); Brass, Paul R.: Ethnicity and Nationalism. Theory and
Comparison (London: Sage, 1991); Kellas, James G.: The Politics of Nationalism and Ethnicity (Houndsmills, Basingstoke:
Macmillan, 1991).
xi.
Spruyt, Hendrik: The Sovereign State and Its Competitors (Princeton, NJ: Princeton University Press,
1994). See also Fowler, Michael Ross & Julie Marie Bunck: Law, Power, and the Sovereign State. The Evolution and
Application of the Concept of Sovereignty (University Part, PA: Pennsylvania State University Press, 1995); Krasner,
Stephen D.: Sovereignty. Organized Hypocrisy (Princeton: Princeton University Press, 1999).
xii.
For a critique see Wendt, Alexander: ‘Anarchy is What States Make of It: The Social Construction of Power
Politics’, International Organization, vol. 46, no. 2 (Spring 1992), pp. 391-425.
xiii.
Sheehan, Michael: The Balance of Power. History and Theory (London: Routledge, 1996). For a crique see
Vasquez: op. cit. (note 9).
xiv.
Neild, Robert: An Essay on Strategy as it Affects the Achievement of Peace in a Nuclear Setting (London:
Macmillan, 1990), pp. 106-110; Møller, Bjørn: ‘Non-Offensive Defence, the Armaments Dynamics, Arms Control and
Disarmament’, in Burkhard Auffermann (ed.): ‘NOD or Disarmament in the Changing Europe?’, Research Reports, no. 40
(Tampere: Tampere Peace Research Institute, 1990), pp. 43-102; idem: ‘From Arms to Disarmament Races: Disarmament
Dynamics after the Cold War’, in Ho-Won Jeong (ed.): The New Agenda for Peace Research (Aldershot: Ashgate, 1999),
pp. 83-104.
xv.
On the pros and cons of nuclear weapons and their proliferation see Sagan, Scott D. & Kenneth N.
Waltz: The Spread of Nuclear Weapons. A Debate (New York: W.W. Norton, 1995); Jervis, Robert: The Meaning of the
Nuclear Revolution. Statecraft and the Prospects of Armageddon (Ithaca: Cornell University Press, 1989); Glaser, Charles
L.: ‘The Flawed Case for Nuclear Disarmament’, Survival, vol. 40, no. 1 (Spring 1998), pp. 112-128; Cimbala, Stephen J.:
The Past and Future of Nuclear Deterrence (Westport: Praeger Press, 1998); Gray, Colin: The Second Nuclear Age
(Boulder: Lynne Rienner Publishers, 1999). On US nuclear policy for the future see Nolan, Janne E.: An Elusive Consensus.
Nuclear Weapons and American Security after the Cold War (Washington, D.C.: Brookings Institution Press, 1999). On the
assumptions behing NATO's nuclear weapons see Daalder, Ivo H.: The Nature and Practice of Flexible Response. NATO
Strategy and Theater Nuclear Forces Since 1967 (New York: Columbia University Press, 1991); Haftendorn, Helga: NATO
and the Nuclear Revolution. A Crisis of Credibility, 1966-1967 (Oxford: Clarendon Press, 1996); Heuser, Beatrice: NATO,
Britain, France and the FRG. Nuclear Strategies and Forces
for Europe, 1949-2000 (London: Macmillan, 1999); Haglund, David G.: Pondering NATO's Nuclear Options: Gambits for a
Post-Westphalian World (Kingston: Centre for International Relations, Quens University, 1999). On the nuclear strategies of
other nuclear weapons states see Karp, Regina Cowen (ed.): Security With Nuclear Weapons? Different Perspectives on
National Security (London: Oxford University Press/SIPRI, 1991); Hopkins, John C. & Weixing Hu (eds.): Strategic Views
from the Second Tier. The Nuclear Weapons Policies of France, Britain and China (New Brunswick: Transaction
Publishers, 1996); Singh, Jasjit (ed.): Nuclear India (New Delhi: Knowledge World and Institute for Defence Studies and
Analyses, 1998). On the rationales for not aquiring nuclear weapons see Karp, Regina Cowen (ed.): Security Without
Nuclear Weapons? Different Perspectives on Non-Nuclear Security. (Oxford: Oxford University Press/SIPRI, 1992); Reiss,
Mitchell: Bridled Ambitions. Why Countries Constrain Their Nuclear Capabilities (Washington, DC: Woodrow Wilson
Center Press, 1995).
xvi.
Palme Commission (Independent Commission on Disarmament and Security Issues): Common Security. A
Blueprint for Survival. With a Prologue by Cyrus Vance (New York: Simon & Schuster, 1982), p. 138.
xvii.
ibid., pp. 5, 7 and 9.
xviii.
Herz, John M.: Political Realism and Political Idealism. A Study in Theories and Realities (Chicago: Chicago
University Press, 1951), passim; idem: ‘Idealist Internationalism and the Security Dilemma’, World Politics, no. 2, 1950, pp.
157-180; Jervis, Robert: Perception and Misperception in International Politics (Princeton, N.J.: Princeton University Press,
1976), pp. 58-93; cf. idem: ‘Cooperation Under the Security Dilemma’, World Politics, vol. 30, no. 2 (1978), pp. 167-214;
Buzan: op. cit. 1991 (note 6), pp. 294-327; Glaser, Charles L.: ‘The Security Dilemma Revisited’, World Politics, vol. 50,
no. 1 (October 1997), pp. 171-201; Schweller, Randall L.: ‘Neorealism's Status-Quo Bias: What Security Dilemma?’, in
Frankel (ed.): Realism (op. cit., note 9), pp. 90-121. The most elaborate study of the security dilemma is Collins, Alan: The
Security Dilemma and the End of the Cold War (Edinburg: Keele University Press and New York: St. Martin's Press, 1997).
xix.
Among the theoretical analyses, the following deserve mentioning: Väyrynen, Raimo (ed.): Policies for
Common Security (London: Taylor & Francis/SIPRI, 1985); Bahr, Egon & Dieter S. Lutz (eds.): Gemeinsame Sicherheit.
Idee und Konzept. Bd. 1: Zu den Ausgangsüberlegungen, Grundlagen und Strukturmerkmalen Gemeinsamer Sicherheit
(Baden-Baden: Nomos Verlag, 1986); Smoke, Richard: ‘A Theory of Mutual Security’, in idem & Andrei Kortunov (eds.):
Mutual Security. A New Approach to Soviet-American Relations (London: Macmillan, 1991), pp. 59-111; Gottfried, Kurt et
al.: Towards a Cooperative Security Regime in Europe (Ithaca: Cornell University Peace Studies Program, 1989); Gottfried,
Kurt & Paul Bracken (eds.): Reforging European Security. From Confrontation to Cooperation (Boulder: Westview Press,
1990); Nolan, Janne (ed.): Global Engagement. Cooperation and Security in the 21st Century (Washington, D.C.: The
Brookings Institution, 1994).
xx.
For an overview, see e.g. Milner, Helen: ‘Review Article: International Theories of Cooperation Among
Nations: Strengths and Weaknesses’, World Politics, vol. 44, no. 3 (April 1992), pp. 466-496. Good examples of this
tradition include Jervis, Robert: loc.cit. 1978 (note 18); idem: ‘Security Regimes’, International Organization, vol. 36, no. 2
(Spring 1982), pp. 357-378; George, Alexander L., Philip J. Farley & Alexander Dallin (eds.): U.S.—Soviet Security
Cooperation. Achievements, Failures, Lessons (New York: Oxford University Press, 1988); Axelrod, Robert: The Evolution
of Cooperation (New York: Basic Books, 1984); Kanet, Roger E. & Edward A. Kolodziej (eds.): The Cold War as
Competition. Superpower Cooperation in Regional Conflict Management (Baltimore: John Hopkins University Press, 1991);
Stein, Arthur A.: Why Nations Cooperate. Circumstance and Choice in International Relations (Ithaca: Cornell University
Press, 1990); Keohane, Robert O. & Joseph S. Nye: Power and Interdependence. World Politics in Transition (Boston: Little
Brown, 1977); Glaser, Charles L.: ‘Realists as Optimists: Cooperation as Self-Help’, in Frankel (ed.): Realism (op. cit., note
9), pp. 122-163; Krasner, Stephen D. (ed.): International Regimes (Ithaca: Cornell University Press 1982); Müller, Harald:
Die Chance der Kooperation. Regime in den internationalen Beziehungen (Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft,
1993); Hasenclever, Andreas, Peter Mayer & Volker Rittberger: Theories of International Regimes. Cambridge Studies in
International Relations, vol. 55 (Cambridge: Cambridge University Press, 1997).
xxi.
Wight, Martin: Systems of States (Leicester: Leicester University Press, 1977); Bull, Hedley: The Anarchical
Society. A Study of Order in World Politics (London: Macmillan, 1977); Watson, Adam: The Evolution of International
Society (London: Routledge, 1992). See also Griffiths, Martin: Realism, Idealism and International Politics. A
Reinterpretation (London: Routledge, 1992); Dunne, Tim: Inventing International Society: A History of the English School
(Houndmills: Macmillans, 1998).
xxii.
Møller, Bjørn: Common Security and Non-Offensive Defense. A Neorealist Perspective (Boulder: Lynne
Rienner and London: UCL Press, 1992). See also idem: Resolving the Security Dilemma in Europe. The German Debate on
Non-Offensive Defence (London: Brassey's, 1991); and idem: The Dictionary of Alternative Defence (forthcoming, 1994); or
Bahr, Egon & Dieter S. Lutz (eds.): Gemeinsame Sicherheit. Konventionelle Stabilität. Bd. 3: Zu den militärischen Aspekten
Struktureller Nichtangriffsfähigkeit im Rahmen Gemeinsamer Sicherheit (Baden-Baden: Nomos Verlag, 1988).
xxiii.
Bahr, Egon & Dieter S. Lutz (eds.): Gemeinsame Sicherheit. Dimensionen und Disziplinen. Bd.2: Zu recht-
lichen, ökonomischen, psychologischen und militärischen Aspekten Gemeinsamer Sicherheit (Baden-Baden: Nomos Verlag
1987); Lutz, Dieter S. & Elmar Schmähling (eds.): Gemeinsame Sicherheit. Internationale Diskussion. Bd. 5: Beiträge und
Dokumente aus Ost und West (Baden-Baden: Nomos Verlag, 1990). See also the precursor of CS: Kommitée für
Grundrechte und Demokratie: Frieden mit anderen Waffen. Fünf Vorschläge zu einer alternativen Sicherheitspolitik
(Reinbek: Rowohlt Verlag, 1981)
xxiv.
Cf. Carr, Edward Hallett: The Twenty Years' Crisis 1919-1939. An Introduction to the Study of International
Relations, second edition 1946 (New York: Harper Torchbooks, 1964). For a modern critique, see Joffe, Josef: ‘Collective
Security and the Future of Europe: Failed Dreams and Dead Ends’, Survival, vol. 34, no. 1 (Spring 1992), pp. 36-50.
xxv.
Lutz, Dieter S.: ‘Auf dem Weg zu einem System Kollektiver Sicherheit in und für Europa’, in idem (ed.):
Kollektive Sicherheit in und für Europa: Eine Alternative? Beiträge zur Utopie und Umsetzung einer neuen Friedens- und
Sicherheitsprogrammatik. Pro und Contra (Baden-Baden: Nomos Verlag, 1985), pp. 22-44; idem: Sicherheit 2000.
Gemeinsame Sicherheit im Übergang vom Abschreckungsregime zu einem System Kollektiver Sicherheit in und für Europa
(Baden-Baden: Nomos Verlagsgesellschaft, 1991); Senghaas, Dieter: Europa 2000. Ein Friedensplan (Frankfurt a.M.:
Suhrkamp Verlag, 1990); Chalmers, Malcolm: ‘Beyond the Alliance System’, World Policy Journal, vol. 7, no. 2 (Spring
1990), pp. 215-250; Brauch, Hans Günter: ‘From Collective Self-Defence to a Collective Security System in Europe’, Disar-
mament, vol. 14, no. 1 (1991), pp. 1-20; Johansen, Robert C.: ‘Lessons for Collective Security’, World Policy Journal, vol.
8, no. 3 (Summer 1991), pp. 561-574; Kupchan, Charles A. & Clifford A. Kupchan: ‘Concerts, Collective Security, and the
Future of Europe’, International Security, vol. 16, no. 1 (Summer 1991), pp. 114-161; idem & idem: ‘The Promise of
Collective Security’, ibid., vol. 20, no. 1 (Summer 1995), pp. 52-61; Weiss, Thomas G. (ed.): Collective Security in a
Changing World (Boulder & London: Lynne Rienner, 1993); Butfoy, Andrew: ‘Themes Within the Collective Security
Idea’, The Journal of Strategic Studies, vol. 16, no. 4 (December 1993), pp. 490-510; Cusack, Thomas R. & Richard J. Stoll:
‘Collective Security and State Survival in the Interstate System’, International Studies Quarterly, vol. 38, no. 1 (March
1994), pp. 33-59; Downs, George W. (ed.): Collective Security Beyond the Cold War (Ann Arbor, Michigan: University of
Michigan Press, 1994); Møller, Bjørn: ‘Multinationality, Defensivity and Collective Security’, in Jörg Calließ (ed.):
Rüstung—Wieviel? Wozu? Wohin?, Loccumer Protokolle, no. 63/93 (Rehburg-Loccum: Evangelische Akademie Loccum,
1994), pp. 251-290; idem: ‘UN Military Demands and Non-Offensive Defence. Collective Security, Humanitarian
Intervention and Peace Operations’, Peace and Conflict Studies, vol. 3, no. 2 (December 1996), pp. 1-20. For a more
sceptical view, see Betts, Richard K.: ‘Systems for Peace or Causes of War? Collective Security, Arms Control, and the New
Europe’, International Security, vol. 17, no. 1 (Summer 1992), pp. 5-43; Clark, Mark T.: ‘The Trouble with Collective
Security’, Orbis, vol. 39, no. 2 (Spring 1995), pp. 237-258.
xxvi.
Recent works about the possible modification, or even abadonment ofthe ‘Westphalian order’ of sovereign states include
Camilleri, J.A. & Jim Falk: The End of Sovereignty? The Politics of a Shrinking and Fragmenting World (London: Edward
Elgar, 1992); Deng, Francis M., Sadikiel Kimaro, Terrence Lyons, Donald Rothchild & I. William Zartman: Sovereignty as
Responsibility. Conflict Management in Africa (Washington, D.C.: The Brookings Institution, 1996); Fowler & Bunck: op.
cit. (note 11); Lugo, Luis E. (ed.): Sovereignty at the Crossroads. Morality and International Politics in the Post-Cold War
Era (Lanham, Maryland: Rowman & Littlefield, 1996); Lyons, Gene M. & Michael Mastanduno (eds.): Beyond Westphalia?
National Sovereignty and International Intervention (Baltimore: John Hopkins University Press, 1995); Sellers, Mortimer
(ed.): The New World Order. Sovereignty, Human Rights and the Self-Determination of Peoples (Oxford: Berg, 1996).
xxvii.
The central document is the report of UN Secretary General Boutros Boutros-Ghali (17 June 1992): ‘An
Agenda for Peace’, e.g. in SIPRI Yearbook 1993. World Armaments and Disarmament (Oxford: Oxford University Press.
1993), pp. 66-80. See also idem: ‘An Agenda for Peace: One Year Later’, Orbis, vol. 37, no. 3 (Summer 1993), pp. 323-332.
Examples of the academic debate on humanitarian intervention include the following works: Rodley, Nigel (ed.): To Loose
the Bands of Wickedness. International Intervention in Defence of Human Rights (London: Brassey's, 1992); Connaughton,
Richard: Military Intervention in the 1990s. A New Logic of War (London: Routledge, 1992); Levite, Ariel E., Bruce W.
Jentleson & Larry Berman (eds.): Foreign Military Intervention. The Dynamics of Protracted Conflict (New York: Columbia
University Press, 1992); Schraeder, Peter J. (ed.): Intervention into the 1990s. U.S. Foreign Policy in the Third World. 2nd
Edition (Boulder and London: Lynne Rienner Publ., 1992); Stedman, Stephen John: ‘The New Interventionists’, Foreign
Affairs, vol. 72, no. 1 (1993), pp. 1-16; Tetzlaff, Rainer: ‘Erste und Dritte Welt - zur Legitimität ‘‘Politischer
Interventionen’’’, S+F. Vierteljahresschrift für Sicherheit und Frieden, vol. 10, no. 1 (1992), pp. 21-25; Mazarr, Michael J.:
‘The Military Dilemmas of Humanitarian Intervention’, Security Dialogue, vol. 24, no. 2 (June 1993), pp. 151-162; Roberts,
Adam: ‘Humanitarian War: Military Intervention and Human Rights’, International Affairs, vol. 69, no. 3 (July 1993), pp.
429-450; idem: ‘The United Nations and International Security’, Survival, vol. 35, no. 2 (Summer 1993), pp. 3-30; Urquhart,
Brian: ‘The UN: From Peace-keeping to a Collective System?’, Adelphi Papers, no. 265, Winter 1991/92 (‘New Dimensions
in International Security’, Part I), pp. 18-29; Moore, Jonathan (ed.): Hard Choices. Moral Dilemmas in Humanitarian
Intervention (Lanham: Rowman & Littlefield, 1998); Williams, John: ‘The Ethical Basis of Humanitarian Intervention, the
Security Council and Yugoslavia’, International Peacekeeping, vol. 6, no. 2 (Summer 1999), pp. 1-23.
xxviii.
On the notion of raison d'état, see e.g. Meinecke, Friedrich: Machiavellism. The Doctrine of Raison d'Etat
and Its Place in Modern History (Boulder, Col.: Westview Press, 1984). Besides Machiavelli, other ancestors of modern
Realism come close to a personification of the State, e.g. Hobbes, Thomas: Leviathan, Edited With an Introduction By C.B.
Macpherson (Harmondsworth: Penguin Books, 1968), who e.g. describes the Common-Wealth (i.e. the ‘Leviathan’) as ‘the
multitide so united in one person’ (p. 227).
xxix.
Walker, R.B.J.: Inside/Outside: International Relations as Political Theory (Cambridge: Cambridge University
Press, 1993); Hall, Rodney Bruce: ‘Territorial and National Sovereigns: Sovereign Identity and Consequences for Security
Policy’, Security Studies, vol. 8, no. 2/3 (Winter 1998/Spring 1999), pp. 145-197.
xxx.
For an analysis of the communitarian-v-cosmopolitan dichotomy, see Brown, Chris: International Relations
Theory. New Normative Approaches (Hemel Hempstead: Harvester Wheatsheaf, 1992).
xxxi.
Mill, John Stuart: ‘Utilitarianism’, in Max Lerner (ed.): Essential Works of John Stuart Mill (New York:
Bantam Books, 1963), pp. 189-248. See also Ellis, Anthony: ‘Utilitarianism and International Ethics’, in Terry Nardin &
David R. Mapel (eds.): Traditions in International Ethics (Series: Cambridge Studies in International Relations)
(Cambridge: Cambridge University Press, 1993), pp. 158-179.
xxxii.
Cf. Rosseau, Jean-Jacques: Du contrat social (Paris: Garnier-Flammarion, 1966).
xxxiii.
For a critique of ‘reductionism’, see e.g. Kenneth Waltz's classic: Man, the State and War. A Theoretical
Analysis (New York: Columbia University Press, 1959).
xxxiv.
Quotation from Hobbes: op. cit. (note 28), p. 186.
xxxv.
E.g. Buzan: op. cit. 1991 (note 6), pp. 35-56.
xxxvi.
Ayoob, Mohammed: The Third World Security Predicament. State Making, Regional Conflict, and the
International System (Boulder & London: Lynne Rienner Publishers, 1995); idem: ‘The Security Predicament of the Third
World State: Reflections on State Making in a Comparative Perspective’, in Brian J. Job (ed.): The Insecurity Dilemma.
National Security of Third World States (Boulder & London: Lynne Rienner, 1992), pp. 63-80 (quotation from p. 66); Job,
Brian L.: ‘The Insecurity Dilemma: National, Regime, and State Securities in the Third World’, ibid., pp. 11-35; Weiss,
Thomas G. & Maryl A. Kessler (eds.): Third World Security in the Post-Cold War Era. A World Peace Foundation Study
(Boulder: Lynne Rienner, 1991); Holsti, Kalevi J.: The State, War, and the State of War (Cambridge: Cambridge University
Press, 1996).
xxxvii.
See e.g. Holsti, Kalevi J.: ‘International Theory and War in the Third World’, in Job (ed.): op.cit. (note 36),
pp. 37-60; cf. for a historical perspective: idem: Peace and War: Armed Conflicts and International order 1648-1989
(Cambridge: Cambridge University Press, 1991); or Van Creveld, Martin: The Transformation of War (New York: The Free
Press, 1991); Snow, Donald M.: UnCivil Wars: International Security and the New Pattern of Internal War (Boulder, CO:
Lynne Rienner, 1996); Zartmann, William I. (ed.): Collapsed States. The Disintegration and Restoration of Legitimate
Authority (Boulder: Lynne Rienner, 1995); Cilliers, Jakkie & Peggy Mason (eds.): Peace, Profit or Plunder? The
Privatisation of Security in War-Torn African Societies (Halfway House: Institute for Security Studies, 1999); Reno,
William: Warlord Politics and African States (Boulder: Lynne Rienner, 1998).
xxxviii.
The classical formulation of the thesis (not referring explicitly to democracies, but to representative
government in general) is Kant, Immanuel (1795): Zum ewigen Frieden. Ein philosophischer Entwurf (Stuttgart: Reclam,
1963). A general survey of the idea is provided by Gleditsch, Nils Petter: ‘Democracy and Peace’, Journal of Peace
Research, vol. 29, no. 4 (November 1992), pp. 369-376. The recent revival of interest in the thesis may be traced back to
Doyle, Michael: ‘Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs’, Philosophy and Public Affairs, vol. 12, no. 3-4 (1983), pp.
205-35, 323-353. Recent works include Russett, Bruce: Grasping the Democratic Peace. Principles for a Post-Cold War
World (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1993); Elman, Miriam Fendius: Paths to Peace. Is Democracy the
Answer? (Cambridge, MA: MIT Press, 1997); MacMillan, John: On Liberal Peace. Democracy, War and the International
Order (London: I.B. Tauris, 1998); Brown, Michael E., Sean Lynn-Jones & Steven E. Miller (eds.): Debating the
Democratic Peace (Cambridge, MA: The MIT Press, 1996); Gowa, Joanne: Ballots and Bullets. The Elusive Democratic
Peace (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1999); Gaubatz, Kurt Taylor: Elections and War. The Electoral Incentive
in the Democratic Politics of War and Peace (Stanford: Stanford University Press, 1999); Ray, James Lee: Democracy and
International Conflict. An Evaluation of the Democratic Peace Proposition (Columbia: University of South Carolina Press,
1995); Weart, Spencer R.: Never at War: Why Democracies Will Not Fight One Other (New Haven: Yale University Press,
1998).
xxxix.
Fukyama, Francis: The End of History and the Last Man (New York: The Free Press, 1992); idem:
‘Democratization and International Security’, Adelphi Papers, no. 266, Winter 1991/92 (‘New Dimensions in International
Security. Part II’), pp. 14-24.
xl.
See e.g. Bächler, Günther: ’Gewaltverzicht durch Demokratisierung. Dimensionen der Demokratisierung der
friedens- und sicherheitspolitischen Diskussion‘, in Wolfgang R. Vogt (ed.): Mut zum Frieden. Über die Möglichkeiten einer
Friedensentwicklung für das Jahr 2000 (Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1990), pp. 176-187; Johansen,
Robert C.: ’Real Security is Democratic Security‘, Alternatives, vol. 16, no. 2 (Spring 1991), pp. 209-242; Rourke, John T.,
Richard P. Hiskes & Cyrus Ernesto Zirakzadeh: Direct Democracy and International Politics. Deciding International Issues
Through Referendums (Boulder: Lynne Rienner, 1992).
xli.
On the promotion of democracy and human rights see Peceny, Mark: Democracy at the Point of Bayonets
(University Park: Pennsylvania State University Press, 1999).
xlii.
Bienen, Henry (ed.): Power, Economics, and Security. The United States and Japan in Focus (Boulder:
Westview, 1992); cf. Buzan: op.cit. 1991 (note 6), pp. 230-269.
xliii.
See e.g. Knorr, Klaus: ‘The Determinants of Military Power’, in Bienen (ed.): op.cit. (note 42), pp. 69-133;
which is an update on idem: The War Potential of Nations (Princeton: Princeton University Press, 1956).
xliv.
Becker, Abraham S.: ‘U.S.-Soviet Trade and East-West Trade Policy’, in Arnold L. Horelick (ed.): U.S.-Soviet
Relations. The Next Phase (Ithaca: Cornell University Press, 1986), pp. 175-197; Stent, Angela: ‘Economic Containment’, in
Terry L. Deibel & John Lewis Gaddis (eds.): Containing the Soviet Union. A Critique of US Policy (London: Pergamon-
Brassey's, 1987), pp. 59-77. On the debate on most-favoured-nation status for the USSR in return for ‘good behaviour’ in the
realm of arms control, see e.g. Garthoff, Raymond: Detente and Confrontation. American-Soviet Relations From Nixon to
Reagan (Washington, D.C.: Brookings Institution, 1985), pp. 87-93.
xlv.
See e.g. Goodwin, Crauford D.: ‘National Security in Classical Political Economy’, in idem (ed.): Economics
and National Security. A History of Their Interaction. Annual Supplement to Volume 23, History of Political Economy
(Durham: Duke University Press, 1991), pp. 23-35.
xlvi.
On the follow-on system, see Kaldor, Mary: The Baroque Arsenal (New York: Hill and Wang, 1981).
xlvii.
See e.g. Cohen, Richard & Peter A. Wilson: Superpowers in Economic Decline. U.S. Strategy for the
Transcentury Era (New York: Crane Russak, 1990); cf. Deger, Saadet & Somnath Sen: Military Expenditure. The Political
Economy or International Security (Oxford: Oxford University Press/SIPRI: Strategic Issue Papers, 1990); Mintz, Alex
(ed.): The Political Economy of Military Spending in the United States (London: Routledge, 1992); Väyrynen, Raimo:
Military Industrialization and Economic Development. Theory and Historical Case Studies (Aldershot: Dartmouth and
UNIDIR, 1992). The only IP theorerician who has dealt at length with this matter is Gilpin, Robert G.: War and Change in
World Politics (Cambridge: Cambridge University Press, 1981); idem: ‘The Economic Dimension of International Security’,
in Bienen (ed.): op. cit. (note 42), pp. 51-68. His hypotheses received historical support from Paul Kennedy's monumental
The Rise and Fall of the Great Powers. Economic Change and Conflict from 1500 to 2000 (London: Unwin Hymann, 1988).
xlviii.
On the effectiveness of economic blockade, see e.g. Hufbauer, Gary Clyde, Jeffrey J. Schott & Kimberly Ann
Elliott: Economic Sanctions Reconsidered. History and Current Policy, 2nd edition (Washington, D.C.: Institute for
International Economics, 1990). For an analysis of Sweden's quest for this form of economic security, see Agrell, Wilhelm:
Sveriges civila säkerhet (Stockholm: Liber Förlag, 1984). For a similar analysis of Switzerland, see e.g. Fischer, Dietrich:
‘Invulnerability Without Threat: The Swiss Concept of General Defense’, Journal of Peace Research, vol. 19, no. 3, 1982,
pp. 205-225.
xlix.
Galtung, Johan: There Are Alternatives. Four Roads to Peace and Security (Nottingham: Spokesman, 1984), p.
13; Fischer, Dietrich: Preventing War in the Nuclear Age (Totowa, N.J.: Rowman & Allanheld, 1984), pp. 142-153; idem,
Wilhelm Nolte & Jan Øberg: Frieden gewinnen. Mit autonomen Initiativen den Teufelskreis durchbrechen (Freiburg:
Dreisam Verlag, 1987), pp. 195-199; Øberg, Jan: Myter om vor sikkerhed. En kritik af dansk forsvarspolitik i et
udviklingsperspektiv (Copenhagen: Mellemfolkeligt Samvirke, 1980); idem: At udvikle sikkerhed og sikre udvikling
(Copenhagen: Vindrose, 1983), pp. 131-142.
l.
Emmanuel, Arghiri: L'Échange Inegal (Paris: Maspero, 1969); Frank, Andre Gunter: Capitalism and
Underdevelopment in Latin America (New York: Monthly Review Press, 1969); Galtung, Johan: ‘A Structural Theory of
Imperialism’, Journal of Peace Research, vol. 8, no. 2 (1971), pp. 81-118; Amin, Samir: Le developpement inégal (Paris:
Editions du Minuit, 1973); idem: L'accumulation a l'échelle mondiale, vols. 1-2 (Paris: Editions Anthropos, 1976).
li.
Haas, Ernst: International Political Communities, (New York: Anchor Books, 1966), pp. 93-110; cf. idem: ‘The
Study of Regional Integration: Reflections on the Joy and Anguish of Pretheorizing’ (1970), in Richard A. Falk & Saul
Mendlowitz (eds.): Regional Politics and World Order (San Francisco: Freeman, 1973), pp. 103-130; Hansen, Roger:
‘Regional Integration: Reflections on a Decade of Theoretical Efforts’, in Michael Hodges (ed.): European Integration,
(Harmondsworth: Penguin Books, 1972), pp. 184-199. See also the prize-winning essay by Tranholm-Mikkelsen, Jeppe:
‘Neo-functionalism: Obstinate or Obsolete? A Reappraisal in the Light of the New Dynamism of the EC’, Millennium:
Journal of International Studies, vol. 20, no. 1, 1991, pp. 1-22.
lii.
On complex interdependence, see Keohane & Nye: op.cit. (note 20); cf. for a historical survey: Wilde, Jaap de:
Saved From Oblivion: Interdependence Theory in the First Half of the 20th Century. A Study on the Causality Between War
and Complex Interdependence (Aldershot: Dartmouth, 1991); Tromp, Hylke: ‘Interdependence and Security: the Dilemma
of the Peace Research Agenda’, Bulletin of Peace Proposals, vol. 19, no. 2 (1988), pp. 151-158; Haas, Ernst B.: ‘War,
Interdependence and Functionalism’, in Raimo Väyrynen (ed.): The Quest for Peace. Transcending Collective Violence and
War Among Societies, Cultures and States (London: Sage, 1987), pp. 108-127.
liii.
Bolz, Klaus: ‘Gemeinsame Sicherheit und Ost-West Wirtschaftsbeziehungen’, in Bahr & Lutz (eds.): op. cit.
1987 (note 23), pp. 129-142; Wilke, Peter: ‘Ökonomische Aspekte Gemeinsamer Sicherheit. Anmerkungen zum Stand der
Debatte’, ibid., pp. 151-168.
liv.
A proponents of this view is Booth, Ken (1991): ‘Security and Emancipation’, Review of International
Studies, vol. 17, no. 4 (1991), pp. 313-327; idem: ‘Human Wrongs and International Relations’, International Affairs, vol.
71, no. 1 (January 1995), pp. 103-126. See also Suhrke, Astri: ‘Human Security and the Interests of States’, Security
Dialogue, vol. 30, no. 3 (September 1999), pp. 265-276; Zacarias, Agostinho: Security and the State in Southern Africa
(London: I.B. Tauris, 1999). For a related view see Falk, Richard: Predatory Globalization. A Critique (Oxford: Polity Press,
1999).
lv.
Wæver, Ole: ‘Societal Security: the Concept’, in idem et al.: op. cit. (note 6), pp. 17-40 (quote from p. 23). See
also Buzan, Barry: ‘Societal Security, State Security and Internationalization’, ibid., pp. 41-58.
lvi.
E.g. Lellouche, Pierre: Le nouveau monde. De l'ordre de Yalta au désordre des nations (Paris: Grasset, 1992),
pp. 257-305.
lvii.
See e.g. Weiner, Myron: ‘Security, Stability and International Migration’, International Security, vol. 17, no. 3
(Winter 1992/93), pp. 91-126.
lviii.
Heisler, Martin O. & Zig Layton-Henry: ‘Migration and the Links Between Social and Societal Security’, in
Wæver et al.: op. cit. (note 6), pp. 148-166.
lix.
See e.g. Snyder, Jack: ‘Averting Anarchy in the New Europe’, International Security, vol. 14, no. 4 (Spring
1990), pp. 5-41; Griffiths, Stephen Iwan: Nationalism and Ethnic Conflict. Threats to European Security (SIPRI Research
Report No. 5) (Oxford: Oxford University Press, 1993).
lx.
The image refers to the famous Russian wooden dolls: When you open the biggest one, a smaller appears, inside
which is an even smaller, etc. On secession see Mortimer: op. cit. (note 26); Cassese, Antonio: Self-Determination of
Peoples. A Legal Reappraisal (Cambridge: Cambridge University Press, 1995); Freeman, Michael: ‘The Right to Self-
Determination in International Politics: Six Theories in Search of a Policy’, Review of International Studies, vol. 25, no. 3
(1999), pp. 355-370; Meadwell, Hudson: ‘Secession, States and International Society’, ibid., pp. 371-387. On Russia see
Baev, Pavel: ‘Russia's Stance against Secessions: From Chechnya to Kosovo’, International Peacekeeping, vol. 6, no. 3
(Autumn 1999), pp. 73-94.
lxi.
Midlarsky, Manus I. (ed.): The Internationalization of Communal Strife (London: Routledge, 1992); and Muni,
S.D. (ed.): Pangs of Proximity. India and Sri Lanka's Ethnic Crisis (New Delhi and London: Sage, and Oslo: PRIO, 1993);
Brown, Michael E. (ed.): The International Dimensions of Internal Conflict (Cambridge, MA: MIT Press, 1996); Lake,
David A. & Donald Rothchild (eds.): The International Spread of Ethnic Conflict. Fear, Diffusion and Escalation
(Princeton, NJ: Princeton University Press, 1998).
lxii.
Brundtland Commission (World Commission on Environment and Development): Our Common Future
(Oxford: Oxford University Press, 1987); Brundtland, Gro Harlem: ‘The Environment, Security and Development’, SIPRI
Yearbook 1993, pp. 15-26; Moss, Richard H.: ‘Resource Scarcity and Environmental Security’, ibid., pp. 27-36. See also
Prins, Gwyn: ‘Politics and the Environment’, International Affairs, vol. 66, no. 4 (1990), pp. 711-730; Renner, Michael G.:
‘National Security: The Economic and Environmental Dimensions’, Worldwatch Paper, no. 89 (Washington D.C.:
Worldwatch Institute, 1989); Thomas, Caroline: The Environment in International Relations (London: Royal Institute of
International Affairs, 1992), pp. 115-151 et passim; Weizsäcker, Ernst U. von: Erdpolitik. Ökologische Realpolitik an der
Schwelle zum Jahrhundert der Umwelt, third, updated edition (Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1992);
Boulding, Elise: ‘States, Boundaries and Environmental Security’, in Dennis J.D. Sandole & Hugo van der Merwe (eds.):
Conflict Resolution Theory and Practice. Integration and Application (Manchester: Manchester University Press, 1993), pp.
194-208; Dalby, Simon: ‘Security, Modernity, Ecology: The Dilemmas of Post-Cold War Security Discourse’, Alternatives,
vol. 17, no. 1 (Winter 1992), pp. 95-134; Suliman, Mohamed (ed.): Ecology, Politics and Violent Conflict (London: Zed
Books, 1998). See also the discussion on environmental security in Elise Boulding (ed.): New Agendas for Peace Research.
Conflict and Security Reexamined (Boulder: Lynne Rienner, 1992): Brock, Lothar: ‘Security Through Defending the
Environment: An Illusion?’, pp. 79-102; Mische, Patricia: ‘Security Through Defending the Environment: Citizens Say
Yes!’, pp. 103-120; and Oswald, Ursula: ‘Ecodevelopment: What Security for the Third World’, pp. 121-126. A good
overview os Græger, Nina: ‘Review Essay: Environmental Security’, Journal of Peace Research, vol. 33, no. 1 (February
1996), pp. 109-116.

lxiii.
See e.g. Sagan, Carl: ‘Nuclear War and Climatic Catastrophe’ (Foreign Affairs, Winter 1983-84), in William P.
Bundy (ed.): The Nuclear Controversy. A Foreign Affairs Reader (New York: New American Library, 1985), pp. 117-152;
Ehrlich, Paul, Carl Sagan, Donald Kennedy & Walter Orr Roberts: The Cold and the Dark. The World After Nuclear War
(London: Sidgwick & Jackson, 1984); Gleditsch, Nils Petter: ‘Armed Conflict and the Environment: A Critique of the
Literature’, Journal of Peace Research, vol. 35, no. 3 (May 1998), pp. 381-400.
lxiv.
Gleick, Peter H.: ‘Water and Conflict: Fresh Water Resources and International Security’, International
Security, vol. 18, no. 1 (Summer 1993), pp. 79-112; Lowi, Miriam R.: ‘Bridging the Divide: Transboundary Resource
Disputes and the Case of Westbank Water’, ibid., pp. 113-138; Beschomer, Natasha: ‘Water and Instability in the Middle
East’, Adelphi Papers, no. 273 (London: IISS, 1992); Morris, Mary E.: ‘Water Scarcity and Security Concerns in the Middle
East’, The Emirates Occasional Papers, no. 14 (1998); Homer-Dixon, Thomas F.: Environment, Scarcity, and Violence
(Princeton, NJ: Princeton University Press, 1999); Hauge, Wenche & Tanja Ellingsen: ‘Beyond Environmental Scarcity:
Causal Pathways to Conflict’, Journal of Peace Research, vol. 35, no. 3 (May 1998), pp. 299-317; Elhance, Arun P.:
Hydropolitics in the 3rd World. Conflict and Cooperation in International River Basins (Washington, D.C.: United States
Institute of Peace Press, 1999).
lxv.
See e.g. the discussion in Ball, Desmond & David Horner (eds.): Strategic Studies in a Changing World:
Global, Regional and Australian Perspectives, Series ‘Canberra Papers on Strategy and Defence’, vol. 89 (Canberra:
Strategic and Defence Studies Centre, Research School of Pacific Studies, the Australian National University, 1992),
especially Sean Lynn-Jones: loc.cit. (note 5) who argues for a broader, yet still national security-oriented, agenda with a
focus on military matters; and Gwyn Prins: ‘A New Focus for Security Studies’ (pp. 178-222) who is in favour of a complete
shift of focus to the environment. An even more extreme, ‘eco-centric’, view is that of Eckersley, Robyn: Environmentalism
and Political Theory (London: UCL Press, 1992).
lxvi.
Ball, Nichole: Security and Economy in the Third World (London: Adamantine Press, 1988); Brandt
Commission: North-South: A Programme for Survival. Report of the Independent Commission on International
Development Issues (Cambridge, MA: MIT Press, 1980); Brandt, Willy: Der organisierte Wahnsinn. Wettrüsten und
Welthunger (Köln: Kiepenheuer & Witsch, 1985); Job (ed.): op. cit. (note 36); Weiss, Thomas G. & Maryl A. Kessler (eds.):
Third World Security in the Post-Cold War Era. A World Peace Foundation Study (Boulder & London: Lynne Rienner,
1991).
lxvii.
Neuman, Stephanie (ed.): International Relations Theory and the Third World (New York: St. Martin's Press,
1998).
lxviii.
See e.g. Nincic, Miroslav: How War Might Spread to Europe (London: SIPRI/Taylor & Francis, 1985).
lxix.
Bailey, Kathleen: Doomsday Weapons in the Hands of Many (Urbana, Illinois: University of Illinois Press,
1992). On ballistic missile proliferation, see e.g. Carus, W. Seth: ‘Ballistic Missiles in the Third World. Threat and
Response’, The Washington Papers, no. 146 (New York: Praeger & The Center for Strategic and International Studies,
1990); Karp, Aaron: ‘Ballistic Missile Proliferation in the Third World’, in SIPRI Yearbook 1989. World Armaments and
Disarmament (Oxford: Oxford University Press/SIPRI, 1989), pp. 287-318; idem: ‘Controlling Ballistic Missile
Proliferation’, Survival, vol. 33, no. 6 (1991), pp. 517-530; Nolan, Janne E.: Trappings of Power. Ballistic Missiles in the
Third World, (Washington, D.C.: Brookings, 1991); Fetter, Steve: ‘Ballistic Missiles and Weapons of Mass Destruction:
What is the Threat? What Should be Done?’, International Security, vol. 16, no. 1 (Summer 1991), pp. 5-42; Navias, Martin:
Going Ballistic. The Build-up of Missiles in the Middle East (London: Brassey's, UK, 1993); Neuneck, Götz & Otfried
Ischebeck (eds.): Missile Proliferation, Missile Defence, and Arms Control (Baden-Baden: Nomos Verlag, 1992). On
nuclear proliferation, see e.g. Spector, Leonard S.: Nuclear Proliferation Today (New York: Vintage Books, 1984); Meyer,
Stephen M.: The Dynamics of Nuclear Proliferation (Chicago: The University of Chicago Press, 1984); Fischer, David:
Stopping the Spread of Nuclear Weapons. The Past and the Prospects (London: Routledge, 1992); Barnaby, Frank: How
Nuclear Weapons Spread. Nuclear-Weapon Proliferation in the 1990s (London: Routledge, 1993). On chemical weapons
and missiles, see Findlay, Trevor (ed.): Chemical Weapons and Missile Proliferation (Boulder, CO: Lynne Rienner, 1991).
On the proliferation problems stemming from the dissolution of the USSR, see Zagorski, Alexander: ‘Post-Soviet Nuclear
Proliferation Risks’, Security Dialogue, vol. 23, no. 3 (September 1992), pp. 27-39.
lxx.
lxxi.
On this phenomenon, examplified by the idea of ‘peace’, see Rapoport, Anatol: Peace. An Idea Whose Time
Has Come (Ann Arbor: University of Michigan Press, 1992).

Studii de Securitate Textbook

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studii de Securitate Textbook

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea din Bucure ti

Master Studii de Securitate

TEORIA I PRACTICA SECURITĂłII

ConferenŃiar universitar dr. IONEL N. SAVA

Bucure ti, 2012

© Ionel Nicu Sava / 2012

Cursul se adresează studentilor si masteranzilor Universitătii din Bucuresti si Academiei de

• EvidenŃierea evolutiei conceptului si a principalelor orientări teroretice în abordarea

Introducere in tematica cursului ……………………………………………………7

1. SECURITATEA CA PUTERE. DILEMA DE SECURITATE ……………………13

1. Securitatea ca artă militară: Clausewitz, Jomini, Machiavelli,

1. Dimitrie Gusti: sociologia păcii i a războiului.

1. Statul i securitatea naŃională. Interesele naŃionale.

4. SECURITATEA SOCIETALĂ. NOUA AGENDĂ DE SECURITATE

5. SOCIETATEA RISCULUI. SECURITATE ÎN CONDIłII DE RISC ………………63

1. Industrialism, democratie, modernism: riscul istoriei.

THE CONCEPT OF SECURITY: by Bjørn Møller …………………………………… …………74

• Politica de Securitate si Aparare Comuna a UE :

• Organizatia pentru Cooperare si Securitate in Europa – OSCE

• Organizatia Natiunilor Unite – ONU:

• Organizatia Tratatului Nord Atlantic – NATO :

• Protal Securitate ETH Zurich

• Se adauga bibliografia recomandata de prof. invitat

INTRODUCERE IN TEMATICA CURSULUI

securitatea – esentiala vietii indivizilor, comunitatii, statelor;

Fenomenul 9/11 a accelerat procesul de redefinire a securitatii.

... lipsa relativa a razboiului (Ian Bellany, 1981);

Aceasta trecere in revista a variatelor definitii pun in evidenta complexitatea conceptului de

Scoala realista (traditionalista) (Morgenthau, Aron, Neighbuhr, Kennan, Herz, Wight,

cand interesele statelor converg = pace in sistemul international;

factorii care influenteaza securitatea:

Morgenthau: politica internationala, ca orice politica, este o “lupta pentru putere”,

• actorii relevanti in politica sunt grupurile si nu indivizii;

Scoala liberala (idealista)

starea “naturala” a lumii este cea de pace (Kant);

4. Abordarea post-razboi rece.

Razboiul Rece a condus la o “militarizare” a securitatii;

Sf. Razboiului Rece - reconsiderare a domeniului securitatii;

trecerea de la amenintari la vulnerabilităŃi i riscuri de securitate;

5. Noul aparat conceptual al securitatii:

(Buzan, Waever, de Wilde, 1997)

5. Redefinirea securitatii (B. Buzan, 1998)

Acceptarea ipotezei realiste a sistemului international anarhic;

În abordarea critică (CSS), securitatea

1. Securitatea ca artă militară: Clausewitz, Jomini, Machiavelli, Liddell-Hart, Douhet

Abordarea traditionala a studiilor de securitate in cursul sec. XIX-XX pune un accent

2. Securitatea ca artă militară.

Ca precursori ai studiilor de securitate pot fi amintiŃi străluciŃi reprezentanŃi ai artei militare:

Carl von Clausewitz (1780-1831)

Securitatea ca putere. Studiile strategice si definirea insecuritatii.

In secolul al XX-lea, securitatea este subsumata domeniului studiilor strategice (strategic

Pentru managementul razboiului rece, perioada in care dominanta este dimensiunea

Metode pentru instaurarea si mentinerea echilibrului de putere:

Experienta razboiului rece a demonstrat ca aceste aranjamente din interiorul politicii de

Rezumand, in viziunea realista, capacitatile militare joaca rolul esential in definirea

Consecinte ale dilemei securitatii:

1. reducerea propriei capacitati militare a statului care initiaza dilema securitatii;

Reducerea propriei capacitati militare

capacitate militara (military capability) = capacitatea specifica a unui stat de a desfasura

b) A si B se inarmeaza cu sisteme defensive (ex. sisteme antirachete), securitatea lui A

Pericolul insecuritatii adversarului

Reducerea securitatii adversarului

cresterea capacitatilor militare ale lui A si B nu duc la cresteri de securitate;