INTELLIGENCE INFO

ISSN 2821 - 8159, ISSN – L 2821 – 8159, Volumul 2, Numărul 2, Iunie 2023

Paradigme în mediul internațional de securitate

Alexandru Cristian

Cristian, Alexandru (2023), Paradigme în mediul internațional de securitate, Intelligence Info,

2:2, 93-97, https://www.intelligenceinfo.org/paradigme-in-mediul-international-de-securitate/

Publicat online: 02.03.2023

© 2023 Tiberiu Tănase. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine

exclusiv autorilor.
 PARADIGME ÎN MEDIUL INTERNAȚIONAL DE SECURITATE

Paradigme în mediul internațional de securitate

Dr. Alexandru Cristian
alexandrucristian87@yahoo.com

Paradigms in the international security environment

Abstract

The totality of ideas and theories is an accumulation that, when harmonized, can
give birth to a unitary thought. A paradigm is a scientific model that gives solutions to
concrete, real and immediate problems in a certain discipline. A paradigm is the answer to
several queries. A security paradigm is a unitary theory that provides problems and
solutions on the international security system. It is what American scholars call the
mainstream, the main stream of thought of the moment. A security paradigm is a unique,
ordered framework that contains assumptions, hypotheses, axioms about the international
security system.
Keywords: paradigm, security, politics, geopolitics

Rezumat

Totalitatea ideilor şi a teoriilor este un cumul care armonizat poate da naştere unei
gândiri unitare. O paradigmă este un model ştiinţific care dă soluţii unor probleme concrete,
reale şi imediate într-o anumită disciplină. O paradigmă este răspunsul la mai multe
interogaţii. O paradigmă de securitate este o teorie unitară ce oferă probleme şi soluţii
asupra sistemului internaţional de securitate. Este ceea ce savanţii americani numesc
mainstream, curentul principal de gândire al momentului. O paradigmă de secu¬ritate este
un cadru unic, ordonat care conţine asumpţii, ipoteze, axiome despre sistemul internaţional
de securitate.
Cuvinte cheie: paradigmă, securitate, politica, geopolitica

2
 CONTROLUL ASUPRA INTELLIGENCE –ULUI

INTELLIGENCE INFO, Volumul 2, Numărul 2, Iunie 2023, pp. 93-97

ISSN 2821 - 8159, ISSN – L 2821 - 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/paradigme-in-mediul-international-de-securitate/
© 2023 Alexandru Cristian. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor
exprimate revine exclusiv autorilor.

Totalitatea ideilor şi a teoriilor este un cumul care armonizat poate da naştere unei
gândiri unitare. O paradigmă este un model ştiinţific care dă soluţii unor probleme concrete,
reale şi imediate într-o anumită disciplină. O paradigmă este răspunsul la mai multe
interogaţii.

Conceptul ştiinţific de paradigmă

Thomas S. Kuhn spunea că paradigma este o realizare ştiinţifică universal

cunoscută care, pentru o perioadă anume de timp, oferă probleme şi soluţii model unei
comunităţi de practicieni1. Atunci când istoria ştiinţei şi a tehnicii trec de la o paradigmă la
alta, perioada se numeşte preparadigmatică2. După definiţia academicianului Gleb Drăgan,
paradigma este o realizare ştiinţifică ce formulează şi rezolvă probleme unui grup de
cercetători, paradigmele sunt entităţi complexe ce prezintă un melanj între partea teoretică,
instrumentală şi metodologică3.
Pentru filosoful ştiinţei Thomas S. Kuhn cunoaşterea este anistorică, formalistă şi
narativă4. Cunoaşterea este un lucru profund şi este o combinaţie între date empirice şi
filtrul mental propriu. După foarte mulţi cercetători, când ne naştem avem cunoştinţe
arhaice sedimentate prin moştenirea lanţului trofic. Richard Dawkins spunea că nemurirea
este în noi prin codul genetic.
Paradigma este un cadrul larg, teoretic şi practic, în care o serie de asumpţii, ipoteze
şi axiome răspund unor întrebări. Dilemele paradigmatice se ivesc atunci când din două

1
Acad. Gleb Drăgan, „Despre contribuţia lui Thomas Kuhn în istoria ştiinţei”, în Revista Noema,
Volumul VIII, Academia Română, Bucureşti, 2009, p.272.

2
Idem.

3
Idem.

4
Idem.

3
 PARADIGME ÎN MEDIUL INTERNAȚIONAL DE SECURITATE

paradigme nu ştim evoluţia exactă a uneia sau a alteia. Aceste dileme apar doar în ştiinţele
socio-umane.
Paradigmele în ştiinţele socio-umane sunt mai volatile, au graniţe permeabile şi
conceptualizări aparent asemănătoare. Teoriile literare sunt asemănătoare prin faptul că
operează cu aceleaşi instrumente, operele literare. Teoriile de securitate operează cu acelaşi
instrumente, state, nonstate, popoare, resurse. Teoriile ştiinţelor exacte operează cu
instrumente diferite, bosoni, quarci, atomi.
O situaţie paradigmatică este atunci când avem un model unificator şi nu ştim unde
să-l încadrăm. Ca exemplu, ne gândim la state şi comportamentul lor. Unde putem încadra
comportamentul statelor, într-o lume a competiţiei, a recunoaşterii, a cooperării.
Paradigmele de securitate principale sunt, după definiţia lui Joseph S. Nye Jr.: sistemul
internaţional imperial, sistemul internaţional feudal şi sistemul internaţional anarhic. După
Immanuel Wallerstein, lumea se împarte între centru şi periferie, în care centrul este
dezvoltat şi beneficiază de resursele primare ale periferiei subdezvoltate şi incapabile să le
optimizeze pentru a progresa.

Definirea paradigmei securităţii

O paradigmă de securitate este o teorie unitară ce oferă probleme şi soluţii asupra

sistemului internaţional de securitate. Este ceea ce savanţii americani numesc mainstream,
curentul principal de gândire al momentului. O paradigmă de securitate este un cadru unic,
ordonat care conţine asumpţii, ipoteze, axiome despre sistemul internaţional de securitate.
Există două mari viziuni de analiză a Relaţiilor Internaţionale. Prima viziune este
cea pozitivistă. Pozitivismul este o viziune obiectivă, nepărtinitoare a relaţiilor
internaţionale. A doua viziune este cea post-pozitivistă care se referă la o analiză
subiectivă, criteriile analitice sunt influenţate de poziţii sociale, valori şi felul cum vedem
lumea cu adevărat5.
Dintre paradigmele de securitate prezente de-a lungul istoriei referitoare la
sistemul internaţional, s-au detaşat trei curente principale liberalism, realism şi con-
structivism social.

5
Jill Steans, Lloyd Pettiford, colaborare Thomas Diez, op.cit., p.3.

4
 CONTROLUL ASUPRA INTELLIGENCE –ULUI

Liberalismul a apărut în secolul al XVIII-lea şi are ca principale idei; raţionalitatea

este caracteristica definitorie a neamului omenesc, oamenii au un interes după care se
ghidează pentru a-şi atinge scopul, cooperarea este trăsătura principală a relaţiilor omeneşti
dar şi a relaţiilor internaţionale, guvernarea este necesară dar centralizarea este dăunătoare
iar libertatea individuală are o importanţă politică supremă6. Fondatorii acestui curent sunt
Immanuel Kant, Adam Smith, David Ricardo, Jeremy Bentham, John Stuart Mill iar ca
teoretician de marcă John Maynard Keynes.
Immanuel Kant vede sistemul internaţional ca pe o federaţie de state libere
guvernată de domnia legii7. Viziunea universală iluministă kantiană a dezvoltat conceptul
de lume kantiană. O lume a păcii, a colaborării, a cooperării.
Internaţionalismul liberal este activitatea politică internaţională care vede lumea în
termenii unei condiţii umane universale, fiecare naţiune are particularităţile ei socio-
istorice8. Viziunea liberală asupra lumii este una universală, paşnică, cooperantă. Este o
viziune izvorâtă din filosofia iluministă, unde progresul are un rol covârşitor în istoria
omenirii. Iluminismul a adus formula progresului în istorie şi dezrădăcinarea de Evul
Mediu mistic şi mitologic.
Principalele ipoteze ale liberalismului sunt: libertatea individuală, viziunea
pozitivă sau progresivă asupra lumii, lumea trăieşte într-o interdependenţă unde frontierele
sunt permeabile rezultând o lume mondială şi interdependentă9. Pentru gânditorii liberali
omul are drepturi inalienabile în virtutea capacităţii universale de a gândi raţional10.
Instituţionalismul neoliberal îşi propune să explice procesele cooperării şi rolul
instituţiilor internaţionale în relaţiile internaţionale, explică Robert. O. Keohane11.
Viziunea liberală este una orientată spre universalism, libertate, cooperare. Paradigma

6
Idem, p.34.

7
Ibidem, p.35.

8
Idem.

9
Ibidem, p.41.

10
Ibidem, p.57.

11
Ibidem, p.83.

5
 PARADIGME ÎN MEDIUL INTERNAȚIONAL DE SECURITATE

internaţională de securitate este o lume liberă dar guvernată de simţăminte etice. Statele
sunt libere, suverane dar se supun dreptului internaţional şi cutumelor acestuia. Este o lume
a dreptului.
Realismul este o viziune, catalogată de mulţi, pesimistă. O lume hobbesiană care
este într-o continuă competiţie, într-o luptă pentru afirmare şi resurse. O lume plină de
insecuritate, fără o speranţă de a se normaliza. Thomas Hobbes spunea că omul este o fiară
pentru ceilalţi, homo homini lupus sau forma arhaică de la Plaut, Lupus est homo homini.
Astfel omul nu poate avea o convieţuire paşnică cu ceilalţi oameni. Trăsătura generală a
realismului este competiţia într-un mediu anarhic de securitate. Sistemul internaţional
realist este unul al unei jungle, al competiţiei acerbe pentru putere şi resurse. Puterea este
cheia înţelegerii comportamentului internaţional şi a motivaţiei de stat12.

12
Ibidem, p.67.