ACTIVISMUL CIVIC – CONDIȚIE A CONSOLIDĂRII INSTITUȚIILOR STATULUI DEMOCRATIC

49
Materialele Seminarului Republican, 28 mai 2021
CZU: 342.7:061.2
ROLUL SOCIETĂȚII CIVILE ÎN PROMOVAREA VALORILOR
ȘI PRINCIPIILOR SECURITĂȚII UMANE
LA NIVEL NAȚIONAL ȘI GLOBAL2

Serghei SPRINCEAN, dr. hab., conf. univ.,

Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice, Republica Moldova
sprinceans@yahoo.com
Tudorița-Sanda SOHOȚCHI,
doctorandă, Universitatea de Stat din Moldova, Republica Moldova
tudorita.sanda@gmail.com
Ghenadie MITROFANOV,
doctorand, Universitatea de Stat din Moldova, Republica Moldova
ghenadie.postmodern@gmail.com

Introducere. Problematica securității umane cu terminologia specifică aces-

teia au fost utilizate pentru prima dată în actele oficiale ale Organizației Națiu-
nilor Unite în anul 1992 [1, p. 44], și anume în „Agenda pentru Pace: diplomație
preventivă, pacificare și menținere a păcii” – un raport în care Secretarul general
al ONU la acel moment B. Boutros-Ghali marca necesitatea realizării unei „abor-
dări integrate asupra securității umane” în contextul proceselor de pacificare și
menținere a păcii în epoca de după finalizarea „războiului rece”, cu scopul de a
elucida cauzele profunde ale conflictelor de diferit nivel din acea perioadă de pe
mapamond și din Europa, cu impact determinant asupra domeniilor economic,
social și politic [2].
Însă cel mai cunoscut fapt care a consacrat pe plan mondial concepția re-
feritor la securitatea umană a constituit momentul menționării acesteia în Ra-
portul de Dezvoltare Umană al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare
din anul 1994 [3]. În cadrul acestui Raport, securitatea umană a fost prezentată
ca o concepție nouă a securității ce impunea primatul asigurării securității per-
soanei și care venea să substituie conceptul tradițional al securității centrat pe
siguranța statului. La fel, în acel Raport al PNUD din 1994, securitatea umană
era definită doar într-un dublu sens ca eliberare de frică și ca eliberare de nevoi,
astfel reiterând cele două principii ale securității umane, devenite tradiționale și
fundamentale pe parcursul ultimelor decenii [4, p. 198].
O nouă etapă în evoluția teoriei referitor la securitatea umană are loc la doar
câțiva ani de la propunerile conceptuale din Raportul PNUD din 1994. În mar-
tie 1999, Guvernul Japoniei, în colaborare cu Secretariatul ONU, au pus bazele
unei inițiative importante precum înființarea Fondului de Trust pentru Secu-
ritate Umană al Națiunilor Unite, astfel fiind subliniată necesitatea impunerii

Lucrarea a fost elaborată în cadrul proiectului de cercetare:

2

20.80009.1606.05  Calitatea actului de justiție și respectarea drepturilor persoanei în Re-

publica Moldova: cercetări interdisciplinare în contextul implementării Acordului de
Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană.
 ACTIVISMUL CIVIC – CONDIȚIE A CONSOLIDĂRII INSTITUȚIILOR STATULUI DEMOCRATIC
50
Materialele Seminarului Republican, 28 mai 2021

unui plan concret de acțiuni practice de promovare a concepției [5]. Obiectivul

acestui fond a devenit acordarea suportului financiar și logistic pentru proiecte-
le ONU în domeniul fortificării securității umane în zonele și regiunile cele mai
vulnerabile și afectate din punctul de vedere al siguranței persoanei umane, pre-
cum și activitățile, acțiunile și inițiativele care au ca scop creșterea importanței
impactului operațional al activităților de asigurare a securității umane [6, p. 75].
O altă inițiativă cu impact major a constituit lansarea, tot în anul 1999, a
Rețelei de Securitate Umană (Human Security Network – HSN) la propunerea
Canadei, Austriei și a Norvegiei. Din momentul formării, rețeaua a fost extinsă,
așa încât la începutul anului 2016 cuprindea 12 state: Austria, Chile, Costa Rica,
Grecia, Elveția, Irlanda, Iordania, Mali, Norvegia, Panama, Slovenia și Tailanda,
Africa de Sud participând ca observator [7, p. 98]. Scopul formării Rețelei de Se-
curitate Umană a fost promovarea conceptului de securitate umană în strategiile
politice naționale și internaționale, în cooperare a ONU cu societatea civilă și
cercurile academice. Inițial însă, scopul imediat propus de Rețea a fost alertarea
comunității internaționale referitor la necesitatea interzicerii minelor antiperso-
nal. În acest scop a fost declarată adeziunea de promovare a Convenției din 18
septembrie 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii si transferu-
lui de mine antipersonal și distrugerea acestora [8], precum și a Statutului de la
Roma adoptat la 17 iulie 1998 de 120 de state-membre ONU, intrat în vigoare la
1 iulie 2002, prin care a fost instituită Curtea Penală Internațională. Activitățile
ulterioare ale Rețelei s-au concentrat asupra promovării femeilor în toate sferele
vieții sociale, a dezideratului păcii și securității, protecția copiilor în conflictele
armate, respectul pentru drepturile internaționale ale omului și dreptul umani-
tar, la fel a fost continuat dialogul dintre diverse state-membre ale ONU referitor
la conținutul și impactul concepției securității umane, precum și a importanței
aplicative a acesteia pentru politicile ONU [9, p. 132].
Metodologia aplicată. Dacă majoritatea cercetătorilor din domeniul secu-
rității și științelor politice care aordau problematica securității umane în plan
multidimensional se concentrau pe studiul problematicii separării securității
umane de dimensiunea militară a securității în sens larg, asemenea cercetători
ca D. Henk și R. Ferreira au subliniat aportul concepției securității umane la re-
glementarea militară și civilă a conflictelor, analizând cazul Africii de Sud, unde
s-a reușit în perioada 1994-2005 o implementare practică a principiilor securi-
tății umane în reformarea forțelor armate și în cursul intervențiilor militare [10,
p. 9]. La fel, D. Henk cercetează securitatea umană în plan critic și comparativ,
ajungând la concluzia că acest concept are un potențial mai mare decât alte mo-
dele concurente ale securității, precum și multe impedimente practice de im-
plementare [11, p. 93]. În analizele lor, acești autori sunt exagerat de sceptici în
ceea ce privește viitorul concepției discutate, presupunând o fuziune a teoriei
securității umane cu altele tradiționale, bazate pe componenta militară, ceea ce
constituie o deconstrucție a concepției securității umane și o reducere potențială
a ariei sale de aplicare, fără de a ține cont de necesitatea racordării concepției la
normele ce țin de drepturile omului sau de prioritățile societății civile [12, p. 264].
 ACTIVISMUL CIVIC – CONDIȚIE A CONSOLIDĂRII INSTITUȚIILOR STATULUI DEMOCRATIC
51
Materialele Seminarului Republican, 28 mai 2021

În spațiul de limbă rusă se remarcă o serie de cercetători care analizează pro-

blematica securității umane în contextul și în raport cu asigurarea securității na-
ționale. Astfel, un cercetător important în acest sens este politologul E. Seifula
Ogly Izzatdust care studiază securitatea națională a Federației Ruse, subliniind
aspectul uman [13, p. 47]. În acest studiu amplu sunt relevate impedimentele
instituționale și de mentalitate care creează dificultăți în promovarea securității
umane în această țară. Dar, inclusiv într-un spațiu politic autoritar dominat de
preocuparea asigurării securității naționale prin mijloace militare, această abor-
dare fiind instituită la nivel de politică de stat, comunitatea științifică are datoria
să atenționeze societatea civilă și opinia publică, în măsura posibilităților și prin
mijloacele disponibile, asupra necesității asigurării securității persoanei uma-
ne pe lângă cea națională [14, p. 275]. Într-un context similar, cercetătorul A.A.
Satsuta analizează securitatea națională din perspectiva proceselor sociale În vi-
ziunea sa, securitatea națională reprezintă unul dintre fenomenele și procesele
sociale care au însoțit evoluția omenirii pe tot parcursul acesteia, iar securitatea
persoanei umane putea fi asigurată doar într-un cadru social în care pericolele
și amenințările sunt reduse maximal posibil, în funcție de conjunctura internă
și externă, de nivelul de civilizație și de dezvoltare tehnologică a sociumului etc.
[15, p. 37]. Remarcând toate aceste aspecte, A.A. Satsuta nu întreprinde efortul, în
măsura cuvenită, de a analiza comparativ și calitativ concepția securității umane
și cea a securității naționale, înțeleasă mai mult ca asigurare contra pericolelor
externe, cu prea puține tangențe cu aria de activitate a societății civile [16, p. 86].
În consecință, concepția dominantă tradiționalistă ce trata în mod restrâns
securitatea ca un domeniu al siguranței și bunăstării statelor pe arena interna-
țională în concurență cu alte state, securitatea ca stare ce nu poate fi obținută
fără ajutorul forțelor militare, fiind garantată de acestea, a fost modificată din
temelie prin nevoia societății contemporane a riscului de a lua în considerare
factorul uman, dar nu de rând cu alți numeroși factori ce influențează în final
starea de securitate pe mapamond, ci ca element fundamental al procesului de
securizare. Evoluția conceptului de securitate a avut loc în mod gradual și trep-
tat, concomitent cu apariția noilor provocări de securitate care au generat noi
necesității de conceptualizare teoretică și de găsire a soluțiilor optime pentru
aceste provocări. Astfel, de la lansarea termenului de securitate umană, la sfârși-
tul sec. XX și începutul sec. XXI, concepția dată a devenit cu atât mai relevantă cu
cât s-au intensificat conflictele civile în diferite zone de pe mapamond, populația
civilă devenind categoria socială cea mai vulnerabilă și afectată de consecințele
acestor fenomene violente. Conceptul devine tot mai util din perspectiva apli-
cabilității sale, în situațiile post-conflict de restabilire a condițiilor esențiale și
minime pentru o viață normală a populației civile. În acest context, drepturile
internaționale ale omului, dreptul umanitar, conceptul protecției internaționale
a refugiaților devin surse teoretice, metodologice, dar și fundamente normative
pentru concepția securității umane.
 ACTIVISMUL CIVIC – CONDIȚIE A CONSOLIDĂRII INSTITUȚIILOR STATULUI DEMOCRATIC
52
Materialele Seminarului Republican, 28 mai 2021

Rezultatele investigației. Potrivit Raportului „Human Security Now”, lansat

de Comisia pentru Securitate Umană a ONU în 2003, se susține la pct. 6 că ambe-
le concepte: securitatea statului și securitatea umană, devin complementare for-
tificându-se reciproc, fiecare devenind dependent de celălalt concept, deoarece
ambele vizează aceleași cauze ale insecurității, cu excepția că securitatea umană
implică în procesul de soluționare a provocărilor de securitate nu doar instituții-
le specializate ale statului, ca în cazul securității de stat, dar și comunitățile loca-
le, organismele internaționale, societatea civilă etc. [17]. Problematica securității
umane reprezintă un subiect ce este tratat situațional și în concordanță sau în
tandem cu un set de condiții argumentate. În orice caz, subiectele abordate din
perspectiva securității umane vin să sublinieze primatul concentrării eforturilor
de asigurare a securității pe individ în raport cu securitatea comunității sau a sta-
tului, în condițiile în care cele din urmă ar depinde organic de nivelul asigurării
securității persoanei umane ca componentă referențială pentru socium, comu-
nitate sau stat, nu neapărat și invers, atunci când percepția subiectivă a (in)secu-
rității de către individul uman poate fi generată de multiple cauze, printre care se
pot regăsi (in)securitatea comunitară sau de stat.
În contextul promovării asigurării securităţii umane, devine relevantă analiza
unei serii de aspecte şi cazuri relativ recente din viaţa sociopolitică din Republica
Moldova, legate tangenţial de problematica societății civile. Astfel că, se fac re-
marcate ca amploare socială şi ca ecou politic şi eurointegraţionist, unele dintre
problemele cu caracter social ce au avut o rezonanţă importantă în spaţiul politic
al Republicii Moldova, printre care se numără şi adoptarea Legii non-discrimi-
nării, numită la finalul dezbaterilor şi confruntărilor publice – Legea cu privire la
asigurarea egalităţii [18], la 25 mai 2012, intrată în vigoare din 01 ianuarie 2013.
Aspectul care a devenit cel mai controversat şi mai disputat din legea în cauză,
în confruntarea dintre guvernare şi unele grupuri provenind din societatea civi-
lă, se referea la promovarea drepturilor minorităţilor sexuale şi a nediscriminării
acestora, în perspectiva de a fi luaţi în considerare şi respectaţi ca cetăţeni egali,
apăraţi prin această lege, de rând cu alte categorii defavorizate ale minorităţilor
sociale, de gen sau etnice etc., în cadrul politicii de promovare a diversităţii vieţii
sociale, politice şi comunitare.
În cazul Republicii Moldova se atestă tendințe similare. Problematica aso-
cierii internaţionale a Republicii Moldova reprezintă un subiect destul de con-
troversat şi disputat în comunitatea ştiinţifică din moment ce ridică numeroase
întrebări referitoare la oportunitatea aplicării multiplelor scheme, perspective şi
abordări de evaluare a riscurilor, ameninţărilor şi beneficiilor pentru securita-
tea, stabilitatea şi bunăstarea Republicii Moldova atât pe termen scurt, cât şi pe
termen mediu şi lung. În general, subiectul configurării alianţelor interstatale, a
subiecţilor dreptului internaţional, supuşi presiunilor şi influenţelor politice din
interiorul sistemului lor politic naţional, dar şi provenind din cadrul sistemului
geopolitic internaţional, se situează în proximitatea preocupărilor pentru lega-
litatea şi moralitatea unor asemenea acţiuni de influenţare a deciziilor politice
 ACTIVISMUL CIVIC – CONDIȚIE A CONSOLIDĂRII INSTITUȚIILOR STATULUI DEMOCRATIC
53
Materialele Seminarului Republican, 28 mai 2021

de către un şir de factori (geo)politici sau de către societatea civilă. Astfel ca, ase-
menea aspecte precum corelaţia dintre corectitudinea, moralitatea şi legalitatea
acţiunilor de presiune cu interesele sociopolitice, tot mai mult vor preocupa atât
oamenii de ştiinţă din domeniul politologiei, cât şi opinia publică şi societatea
civilă, vigilentă şi atentă la orice pericol şi ameninţare la adresa bunei funcţionări
a mecanismului democratic ca un garant important al eficienţei sistemelor poli-
tice şi sociale, mai cu seamă în perioada crizei globale.

Concluzii
Importanța societății civile în Republica Moldova în contextul elaborării po-
liticilor publice s-a dovedit a fi majoră. Implicarea societății civile în promovarea
securității umane, a fost efectuată și în cadrul Strategiei securităţii naţionale a
Republicii Moldova prin asigurarea securităţii societale, prevăzută la punctul 4.8
din acest document. Într-un mod clar este stipulat aici că Republica Moldova se
angajează în a asigura egalitatea şi echitatea între cetăţenii săi, dar şi dintre alte
persoane de pe teritoriul său naţional „stimulând astfel spiritul civic şi implica-
rea civilă”. La fel, se consideră ca fiind importantă asigurarea securităţii societale
prin combaterea tabagismului şi alcoolismului, a consumului de droguri ca ma-
nifestări nocive şi destructive atât pentru individul uman, cât şi pentru societate,
în întregime.
În contextul studiului referitor la securitatea omului, interesul permanent al
ştiinţei şi filosofiei pentru îmbunătăţirea calitativă atât a vieţii sociumului, cât şi
a vieţii individului uman, se constată a fi o preocupare importantă pe parcursul
întregii istorii a umanităţii din antichitate până azi. Rolul societății civile în pro-
movarea conceptului și practicii securității umane pe parcursul istoriei s-a dove-
dit a fi de o importanță crucială. Obiectivul suprem de supravieţuire calitativă a
omenirii în totalitatea ei, fără a neglija aspectele diversităţii culturale, etnice, re-
ligioase etc. împreuna cu supravieţuirea întregii biosfere, în toată biodiversitatea
ei, rămâne a fi un obiectiv maxim de realizat, dincolo de orice fel de apartenenţe,
atât pentru comunitatea civilă (oameni de știință, opinie publică, businessmeni
etc., care au tendinţa să intervină în spaţiul public pentru a-şi promova păreri-
le personale şi de a-şi urmări interesele private) cât şi pentru societatea politică
(politicieni şi funcţionari ce au datoria să urmărească interesul public).

Referințe bibliografice:
1. Sprincean S. Securitatea umană și bioetica. Monografie, Chișinău, F.E.P. „Tipo-
grafia Centrală”, 2017.
2. An Agenda for Peace: Preventive Diplomacy, Peacemaking and Peace-keeping
http://graduateinstitute.ch/files/live/sites/iheid/files/shared/Winter/pro-
tected/Boutros%20Boutros%20Ghali%20Agenda%20for%20Peace.pdf (vizitat
14.06.2021).
 ACTIVISMUL CIVIC – CONDIȚIE A CONSOLIDĂRII INSTITUȚIILOR STATULUI DEMOCRATIC
54
Materialele Seminarului Republican, 28 mai 2021

3. Raportul de Dezvoltare Umană al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvol-

tare 1994 http://hdr.undp.org/en/content/human-development-report-1994
(vizitat 14.06.2021).
4. Sprincean S., Sohoțchi T.-S. Filosofia securității umane în contextul provocărilor
contemporane, în: Filosofia și perspectiva umană: sustenabilitatea gândirii filo-
sofice în societatea post-pandemie. Materialele conferinței științifice consacrate
Zilei Mondiale a Filosofiei, 19 noiembrie 2020, Chișinău, Tipogr. «Lexon Prim»,
2020, p. 194-205.
5. United Nations Trust Fund for Human Security – UNTFHS
http://www.un.org/humansecurity/trust-fund (vizitat 14.06.2021).
6. Sprincean S., Sohoțchi T.-S. Asigurarea securității umane prin optimizarea pro-
cesului decizional din Republica Moldova, în: Moldoscopie. Publicaţie periodică
ştiinţifico-practică [Chişinău], anul 24 (2020), nr. 4 (91), p. 73-80.
7. Sprincean S., Sohoțchi T.-S. Importanța componentei educaționale în procesul de
asigurare a securităţii umane, în: Performanţa în educaţie: factor-cheie în asigu-
rarea securităţii umane. Materialele Conferinţei știinţifico-practice internaţiona-
le, 9-10 octombrie 2020, Chişinău, Tipogr. „Print-Caro”, 2020, p. 97-104.
8. Convenția din 18 septembrie 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, produce-
rii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora.
http://www.cab1864.eu/upload/CONVENTIA%20PRIVIND%20INTERZICE-
REA%20UTILIZARII%20STOCARII%20%20PRODUCERII%20SI%20TRAN-
SFERULUI%20DE%20MINE%20ANTIPERSONAL%20SI%20DISTRUGE-
REA%20ACESTORA.pdf (vizitat 14.06.2021).
9. Sprincean S., Mitrofanov Gh. Drepturile omului și securitatea globală. În: Culege-
re de articole științifice. Conferința Ştiințifică Internațională „Strategia Securității
Uniunii Europene în contextul Metamorfozelor Relațiilor Internaționale (1)”, 23
aprilie 2021, Acad. de Administrare Publică. / Comitet științific: Oleg Balan [et al.];
colegiul redacțional: Ludmila Roşca [et al.]. Chişinău: Print-Caro. 2021, vol. 1, p.
130-135.
10. Ferreira R., Henk D. Military Implications of Human Security: The Case of South
Africa. In: 45th Anniversary Biennial International Conference, Inter-University
Seminar on Armed Forces & Society. Chicago, 21 October 2005. 38 p.
11. Henk D. Human Security: Relevance and Implications. În: Parameters, Summer.
2005, p. 91-106.
12. Sprincean S. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei ca imperative didacti-
ce. În: Tradiție și perspective în didactica modernă. Vol. 4 / ed.: Camelia Augusta
Roşu, Cristina Nanu. Alba Iulia: Aeternitas, 2020, p. 263-268.
13. Иззатдуст Э. С. Национальная безопасность России: институциональный
контекст и человеческое измерение. Москва: Academia, 2010. 255 p.
14. Sprincean S. Filosofia supraviețuirii: repere și perspective, în: Revista de Filozofie,
Sociologie şi Ştiinţe Politice, 2019, nr. 3(181), p. 274-277.
15. Сацута А. А. Национальная безопасность как социальное явление: современ-
ная парадигма. În: Вестник Военного университета. № 3. 2007, p. 36-43.
16. Sprincean S., Becciu S. Importanța societății civile și a grupurilor de presiune pen-
tru asigurarea securități proceselor decizionale. În: Revista de Filosofie, Sociologie
și Științe politice, 2017, nr. 2, p. 85-98.
 ACTIVISMUL CIVIC – CONDIȚIE A CONSOLIDĂRII INSTITUȚIILOR STATULUI DEMOCRATIC
55
Materialele Seminarului Republican, 28 mai 2021

17. The Report Human Security Now.

http://www.un.org/humansecurity/sites/www.un.org.humansecurity/files/
chs_final_report_-_english.pdf (vizitat 14.06.2021).
18. Legea Republicii Moldova nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalităţii.
Monitorul Oficial Nr. 103. 29.05.2012.

ROLUL SOCIETĂȚII CIVILE ÎN PROMOVAREA VALORILOR

ȘI PRINCIPIILOR SECURITĂȚII UMANE
LA NIVEL NAȚIONAL ȘI GLOBAL
Rezumat: Amploarea crescândă a provocări globale, precum necesitatea ame-
liorării situației privind drepturile omului, a teoriei și practicii dezvoltării dura-
bile, a generat apariția concepției securității umane care a schimbat accentele și
în paradigma securității naționale, înlocuind statul ca obiect al activităților de
securizare prin aplicarea forței militare, cu individul uman, protejat multilateral.
Pentru prima dată conceptul de securitate umană a fost propus în anul 1994, în
Raportul asupra dezvoltării umane a ONU. Actualmente există o lipsă evidentă,
atât la nivel internaţional, dar și în Republica Moldova, a unui cadru normativ şi
legislativ adecvat gravităţii situaţiei create în ceea ce priveşte nivelul actual scăzut
al securității umane, aspect ce poate fi ameliorat substanțial prin contribuția so-
cietății civile. Provocările de ordin practic la adresa securității umane, a omenirii
în genere şi a viitorului acesteia, au fost dublate de cele teoretico-metodologice.
Sistemul complex de asigurare a securității umane presupune o schimbare de nor-
me, mentalități, ceea ce e imposibil de realizat fără de o susținere sociopolitică
şi instituţională importantă, sprijinită prin inițiative ale societăţii civile, care a
reacţionat prompt la aceste provocări şi a făcut eforturi importante pentru a se
adapta la priorităţile de ordin practic ale momentului.
Cuvinte cheie: Securitate umană, societate civilă, global, drepturile persoa-
nei, libertăți fundamentale, riscuri de securitate

THE ROLE OF CIVIL SOCIETY IN PROMOTING THE VALUES AND

PRINCIPLES OF HUMAN SECURITY AT NATIONAL AND GLOBAL LEVELS
Summary: The growing magnitude of global challenges, such as the need to
improve the human rights situation, the theory and practice of sustainable de-
velopment, has led to the emergence of the concept of human security which has
changed the emphasis on the national security paradigm, replacing the state as a
security force, with the human individual, multilaterally protected. The concept of
human security was first proposed in 1994 in the UN Human Development Report.
Currently, there is an obvious lack, both internationally and in the Republic of
Moldova, of a normative and legislative framework adequate to the gravity of the
situation created in terms of the current low level of human security, which can be
substantially improved by the contribution of civil society. The practical challeng-
 ACTIVISMUL CIVIC – CONDIȚIE A CONSOLIDĂRII INSTITUȚIILOR STATULUI DEMOCRATIC
56
Materialele Seminarului Republican, 28 mai 2021

es to human security, to humanity in general and to its future, have been doubled
by the theoretical-methodological ones. The complex system of ensuring human
security involves a change of norms, mentalities, which is impossible to achieve
without significant socio-political and institutional support of initiatives of civil
society, which reacted promptly to these challenges and made significant efforts to
adapt to the practical priorities of the moment.
Keywords: Human security, civil society, global, person’s rights, fundamental
freedoms, security risks.