Universitatea “Petre Andrei” din Iași

Facultatea de Drept

Referat: Rolul legii electorale în sistemul politic militar

Responsabil Disciplină:Conf.univ.dr. Constantin Manolache

Student: Ivan Cristian

Email:Ivancristian956@gmail.com

Cuprins

Introducere
I.1. Definirea sistemului politic
II. Amata în societatea românească
II. 1. Puterea politică şi armata
III. Rolul serviciului miliar în organizarea alegerilor
III.1. Organizarea pazei pentru buna desfășurarea alegerilor

1
 Rolul legii electorale în sistemul politic militar
Introducere
Domeniul militar, ca parte integrantă a sistemului social global, poate fi
cunoscut în contextul în care există şi funcţionează. Prin funcţiile sale,
sistemul politic organizează şi conduce societatea pentru îndeplinirea
idealurilor doctrinare, creând instituţii, instrumente şi strategii de acţiune
politică ce conţin obiectivele şi direcţiile de urmat pentru celelalte subsisteme
sociale. Cunoaşterea doctrinelor şi instituţiilor politice precum şi
funcţionalitatea acestora este necesară pentru liderii militari, care reprezintă
şi, în acelaşi timp, asigură funcţionalitatea subsistemului militar pentru
îndeplinirea obiectivelor stabilite de către puterea politică precum şi sistemul
de relaţii ce se stabilesc între instituţia militară şi celelalte subsisteme sociale
şi, în mod deosebit, cu cel politic. "Armata - se precizează în Constituţia
României - este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea
suveranităţii, a independenţei şi unităţii statului, a integrităţii teritoriale a
ţării şi a democraţiei constituţionale" 1 . De asemenea, ea "contribuie la
apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni
privind menţinerea sau restabilirea păcii" 2 . Pornind de la misiunea de bază a
Armatei României rezultă că militarii trebuie să cunoască competenţele
puterii politice în folosirea forţelor armate, doctrinele politico-militare ale
statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice.

I.1. Definirea sistemului politic

Sistemul politic se înscrie în sfera de cuprindere a politologiei - care

este considerată a fi ştiinţa despre politică. Politica (gr.polis = cetate) -
activitate de guvernare a societăţii prin decizii prin care se asigură
direcţionarea dezvoltării pentru atingerea unor obiective, mobilizarea şi
alocarea resurselor necesare, stabilitatea socială, reglarea raporturilor unui
stat cu mediul internaţional. Ştiinţa politică este disciplină ştiinţifică
consacrată studiului fenomenelor politice, descrierii şi analizei sistemelor
politice şi a comportamentului politic. Sistem politic este ansamblul stabil de
raporturi şi roluri sociale instituţionalizate care asigură exercitarea puterii
(autorităţii) asupra societăţii în întregul ei. Societatea nu este sinonimă cu
sistemul social, ci este o totalitate complexă ce ia naştere ca urmare a
1
Constituția Românie, 2003, art 181 (1)
2
Ibidem

2
interacţiunii diferitelor sisteme sociale (mediu-scenă). Sistemul politic, în
viziunea lui Jean William Lapierre - este "ansamblul proceselor de decizie
care vizează totalitatea unei societăţi globale" (în lucrarea Analiza sistemelor
politice) sau "un sistem politic produce decizii obligatorii pentru orice
societate globală. Sistemele de activitate socială formează împreună condiţiile
universale de existenţă a societăţii umane. Sistemele de activitate socială sunt
considerate a fi: ¾ sistemul politic - ansamblul proceselor prin care se
reglementează raporturile sociale; ¾ sistemul economic - ansamblul
proceselor prin care se produc şi schimbă bunurile; ¾ sistemul ecologic -
ansamblul proceselor prin care îşi amenajează spaţiul, combinat cu alte specii
vii; ¾ sistemul biosocial - ansamblul proceselor prin care o populaţie umană
se menţine în viaţă şi se reproduce; ¾ sistemul cultural - ansamblul proceselor
prin care membrii societăţii comunică unii cu alţii; ¾ sistemul social 3 .

II. Amata în societatea românească

În compunerea sistemului social global intră, alături de subsistemul
politic, economic etc. şi subsistemul militar. Armata este componenta de bază
a subsistemului militar şi se află într-un ansamblu complex de relaţii cu
celelalte subsisteme. Societatea este considerată o totalitate complexă ce ia
naştere ca urmare a interacţiunii diferitelor sisteme sociale. Societatea civilă
este expresia formelor libere de asociere naţionale, regionale, locale,
profesionale ale cetăţenilor – asocieri care să fie benevole, democratice,
tolerante şi necontrolate sau manipulate de către stat sau partidele politice.
Armata este o instituţie cu un sistem propriu de organizare, conducere şi
ierarhizare, a cărei activitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile
legilor statului, regulamentelor militare, ordinelor şi dispoziţiilor
comandanţilor şi şefilor.

II. 1. Puterea politică şi armata

La scară socială puterea este rezultanta cumulării mai multor factori

materiali şi spiritual: economici, sociali, culturali, ideologici, tehnico-
ştiinţifici, geo-spaţiali, demografici, psihici, morali, religioşi etc. Julien
Freund în lucrarea „Esenţa politicii” – 1965 întrebându-se unde este puterea,
răspunde: „Ea este în sindicate, în presă, partide, asociaţii de toate felurile, în
academii şi laboratoarele tehnice şi ştiinţifice, ea este în guvern”. Puterea
3
Ion Irimia, Dănuţ-Mircea Chiriac, Emil Ion, Curs de doctrine politico-militare, Editura Universații Națională
de Apărare, București, 2004, pg 5.

3
este potenţialitate, forţă latentă şi exprimă abilitatea de a folosi forţa într-o
anumită situaţie socială. În compunerea puterii, după părerea unor analişti,
intră averea, forţa şi ştiinţa. Puterea este voinţa şi presupune inteligenţă,
prestigiu, autoritate, fermitate, iar forţa reprezintă puterea în acţiune,
aplicarea puterii acolo unde nu se reuşeşte prin alte acţiuni 4 . Forţa reprezintă
ansamblul mijloacelor de coerciţie, presiune, distrugere folosite de voinţa
politică pentru menţinerea unei ordini sociale date. În mod curent, în practică,
mai ales în sfera relaţiilor dintre state, interesele se promovează prin mijloace
politice nonviolente (juridice, ideologice, morale) şi se bazează în principal
pe tratative, fiind reduse în ultimă instanţă la diplomaţie, înţeleasă ca „artă de
a convinge fără a întrebuinţa forţa”. Definiţia lui Clausewitz conform căreia
„războiul este continuarea politicii cu alte mijloace” – sugerează că acesta nu
aparţine, în mod normal politicii. Dar, în compunerea puterii intră forţa, nu
neapărat în forma sa violentă. În teorie, dar şi în practică s-a acceptat ideea că
puterea politică este tipul suveran de putere care poate dispune de toate
mecanismele instituţionale paşnice şi nepaşnice pentru exercitarea dreptului
său legitim de a guverna. Deci, ei îi aparţin deopotrivă atât mijloacele
noviolente cât şi cele violente, cadrul normativ – juridic fiind cel care impune
restricţii în folosirea lor. Întrebarea care se pune în relaţia putere politică –
armată este dacă armata este cu adevărat un instrument (mijloc) al politicului
sau este independentă de aceasta? Din dorinţa de a legitima „ştiinţific”
subordonarea armatei de către puterea politică, definiţia lui Clausewitz, a fost
teoretizată în sensul că armata este mijloc al politicii 5 . Consecinţele practice
nu au fost întotdeauna benefice, mai ales în societăţile nedemocratice, când
armata a fost înregimentată în slujba unor partide aflate la putere. În
societăţile democratice există pârghiile juridice necesare pentru ca armata să
nu poată fi angajată în alte acţiuni decât cele constituţionale. Armata face
politica ţării, se subordonează voinţei poporului şi este folosită ca ultimă
soluţie pentru apărarea intereselor naţionale. Având în vedere delimitarea
putere-forţă se naşte întrebarea cum este mai corect să folosim pentru factorul
militar, termenul de „putere militară” sau „forţă militară”. La o analiză
sumară, având în vedere modul specific de organizare şi funcţionare a
organismului militar, gradul de înzestrare, suntem tentaţi să considerăm că
este vorba de o putere. Dar, armata nu poate exista ca o instituţie total
autonomă, idependentă faţă de orice sistem de control social şi nu dispune de
libertatea deplină de a folosi acest potenţial potrivit opţiunilor propriei
conduceri 6 . Armata ca instituţie este investită cu o anume împuternicire,
delegare de competenţă, dar şi cu un sistem de restricţii şi constrângeri care-i
îngrădesc libertatea şi o fac dependentă de puterea politică. Domeniul militar

4
Petre, Andrei, Sociologie generală,Editura, Poliron, Iaşi, 1997 pg.89

5
Ion Irimia, Dănuţ-Mircea Chiriac, Emil Ion, Curs de doctrine politico-militare, pg. 6.
6
Anton, Carpinschi şi Cristian, Bocancea, Ştiinţa politicului, vol.I, Editura Universităţii „Al.I.Cuza”, Iaşi,
1998., pg. 72

4
este un subsistem care se supune coordonării puterii politice, ridicată de votul
electoratului la gradul de nucleu legitim în jurul căruia gravitează toate
celelalte subsisteme ale puterii. Dacă puterea include forţa, corect este să
apreciem că puterea politică include în conţinutul său forţa militară. Deci
armata poate fi considerată ca o forţă militară componentă a puterii politice.
Se impune să facem delimitarea între puterea armată a unui stat şi forţa lui
militară – armata fiind una din componentele ei. Termenul de putere armată
are o sferă mult mai largă şi cuprinde: forţele armate, forţele de protecţie,
conducerea, resursele, infrastructura, capacitatea de operaţionalizare,
generare şi acţiune. De regulă, în societate, puterea politică, prin legitimitatea
şi autoritatea sa, are rol coordonator faţă de celelalte domenii, dar în situaţii
speciale, eforturile pot fi concentrate în sprijinul forţei militare, care poate fi
utilizată în următoarele forme: − ca mijloc principal în desfăşurarea
războiului pentru îndeplinirea scopului politico-militar; − ca forţă de
descurajare în cadrul intervenţiilor militare pentru realizarea unor obiective
politice limitate în care poate primi ca misiuni: ƒ despresurarea unor
instituţii, centre administrative şi de comunicaţii; ƒ blocarea forţelor adverse;
ƒ instituirea ordinii militare în localităţi în baza legilor „stării de urgenţă”
sau „stării de asediu”; ƒ realizarea unor zone tampon între părţile aflate în
conflict 7 . În general, poziţia organismului militar în societate este relativ
precis delimitată, ea având subordonări şi funcţii clar definite. Viaţa a
demonstrat că armata nu rămâne întotdeauna „imobilizată în cadrele juridice
instituite, în situaţii critice ea asumându-şi o anumită autonomie şi libertăţi,
care ajung uneori până la impunerea propriului control asupra societăţii şi
politicului. Pentru exemplificare pot fi amintite: „regimul coloneilor” în
Grecia, loviturile militare ale generalilor Kenan Evren în Turcia şi Pinochet
în Chile, regimurile militare din unele state din lumea a treia. Deşi se
vorbeşte despre „apolitismul” şi neutralismul” social al armatei, în situaţii
conflictuale fiecare parte implicată încearcă să o atragă în acţiuni partizane.
Situaţia armatei este determinată de natura regimului politic din societăţile
respective: regimuri totalitare, regimuri democratice, regimuri de tranziţie
etc.

Experienţa istorică evidenţiază că, în multe situaţii, totalitarismul s-a

asociat cu militarismul, în unele ţări organismul militar reprezentând suportul
puterii politice, garantul structurilor autoritare de externe dreaptă sau stângă.
Exemple sunt date de fascismul german şi socialismul de tip oriental sovietic
sau chinez. O analiză a raportului armată-societate în cadrul blocului socialist
răsăritean evidenţiază, dincolo de unele elemente comune, seriase nuanţări,
atitudini şi opţiuni specifice ale diferitelor state în problemele militare, în
funcţie de aria geostrategică şi zona de influenţă în care se aflau. Prin armată
s-a menţinut unitatea statului (Iugoslavia) s-a descurajat intervenţia străină
(Cuba, Coreea de Nord) s-au satisfăcut aspiraţii hegemoniste (URSS). Unele
7
Călin, Zamfir , Structurile gândirii sociologice, Editura Politică, Bucureşti, 1987, pg. 89.

5
 evenimente internaţionale evidenţiază că unele situaţii (intervenţiile armatei
chineze în piaţa Tienenmeu, ale celei sovietice în Ţările Baltice, legea
marţială în Polonia, războiul civil în Iugoslavia etc.) forţa militară continuă
să fie folosită pe plan intern pentru ţinerea sub control a unor mişcări sociale,
etnice şi naţionaliste 8 . Armata îndeplineşte funcţia militară a statului –
funcţie de echilibru social. Toate societăţile, inclusiv cele mai „civilizate” şi-
au creat instrumente instituţionalizate pentru menţinerea şi dezvoltarea
capacităţii de a răspunde adecvat, a descuraja şi absorbi violenţa fizică, atunci
când acest lucru devine necesar şi avantajos. Cu alte cuvinte, funcţia militară
serveşte gestionării violenţei în societate. În general, activităţile şi acţiunile
militare sunt orientate împotriva „inamicilor” interni şi-sau externi, percepuţi
ca atare şi care atacă sau intenţionează să atace puterea constitutivă şi
stabilitatea societăţii. Funcţia de bază a armatei rămâne pregătirea,
descurajarea şi ducerea războiului în conformitate cu doctrina militară a
statului a apărării colective în cadrul unor alianţe sau a operaţiunilor
multinaţionale sub egida unor organisme de securitate 9 . Derivate din această
funcţie sunt considerate ca importante: − colaborarea militară; − elaborarea şi
aplicarea doctrinei militare; − pregătirea militară a populaţiei; − pregătirea
economiei pentru apărare; − pregătirea teritoriului pentru apărare.

III. Rolul serviciului miliar în organizarea alegerilor

Serviciul de Telecomunicații Speciale asigură suportul tehnic de

comunicații și tehnologia informației pentru birourile electorale și secțiile de
votare, în vederea bunei organizări și desfășurări a proceselor electorale,
asigurând permanent măsuri de reziliență și securitate cibernetică.
Conform Hotărârii de Guvern nr. 631/2019 privind stabilirea măsurilor pentru
buna organizare şi desfăşurare a alegerilor pentru Preşedintele României din
anul 2019, art. 5, STS asigură:
o aplicaţii informatice conform cerinţelor operaţionale furnizate de AEP, şi
anume Aplicația informatică pentru verificarea dreptului de vot (ADV), în
cadrul Sistemului informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire
a votului ilegal (SIMPV), precum și Aplicația de centralizare a proceselor
verbale, în cadrul Sistemului informatic de centralizare a proceselor-verbale
(SICPV);
o echipamente informatice şi de comunicaţii pentru implementarea şi
funcţionarea sistemelor informatice și asistența tehnică necesară acestora;
o terminale informatice pentru secţiile de votare din ţară și străinătate în
vederea:
8
Ion, Mitran, Politologia în faţa secolului XXI, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 1997, pg. 98

9
Idem, Doctrine politice contemporane, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985, pg. 87.

6
o asigurării funcționării SIMPV;
o înregistrării audio-video a operațiunilor efectuate de membrii birourilor
electorale ale secțiilor de votare pentru numărarea voturilor;
o fotografierii proceselor-verbale privind consemnarea rezultatelor votării și
transmiterea acestora în SICPV;
o servicii de telefonie specială şi de comunicaţii de voce şi date necesare
birourilor electorale din țară.
SIMPV:
o asigură verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru
exercitarea dreptului de vot;
o semnalează tentativele de vot ilegal;
o asigură unicitatea înscrierii în listele electorale;
o agregă date statistice privind prezenţa alegătorilor la vot.
Nu există nicio implicare a SIMPV în procesul de numărare a voturilor.
Datele privind exprimarea votului de către alegători sunt obținute prin
numărarea efectivă și centralizarea voturilor la nivelul secțiilor de votare,
sunt consemnate în procese verbale și asumate prin consens și semnături de
către președinții birourilor electorale ale secțiilor de votare și membrii
acestora.
ADV asigură preluarea datelor de identificare ale alegătorilor de către
operatorii de calculator şi compararea acestora cu datele deja înregistrate în
SIMPV, pe baza listelor furnizate de AEP.
De asemenea, conform prevederilor legale, în cadrul procesului electoral, STS
asigură funcționarea Centrului de suport tehnic prin care furnizează asistenţă
tehnică pentru operatorii de calculator din secţiile de votare.
În cadrul Centrului de suport tehnic funcționează:
o Centrul de preluare a apelurilor, de tip Call Center 1 0 ;
o Centrele de intervenție operativă pentru remedierea eventualelor
disfuncţionalităţi ale SIMPV, organizate la nivel național;
o Dispeceratele tehnice.  
Totodată, în perioada premergătoare alegerilor, specialiştii STS și AEP
asigură evaluarea și instruirea operatorilor de calculator din țară și din
străinătate. La instruirea membrilor-operatori din secțiile de votare din
străinătate participă și Ministerul Afacerilor Externe.
Pentru a îndeplini funcția de operator, cetățenii români fac o solicitare
în acest sens către AEP, conform Hotărârii AEP nr. 36/2019.
Operatorii de calculator se înscriu pe o platformă disponibilă în Internet, unde
au la dispoziție materiale de instruire (îndrumar, instrucțiuni și proceduri de
lucru), prevederile legislative și filme de prezentare cu activitățile pe care
trebuie să le desfășoare pe timpul procesului electoral.
Ca urmare a participării la sesiunile de evaluare și instruire, desfășurate în
locațiile din țară stabilite de AEP, dar și în sistem videoconferință cu
membrii-operatori din străinătate, operatorii susțin o testare, iar AEP îi
desemnează în secțiile de votare, conform criteriilor stabilite prin Hotărârea
AEP nr. 36/2019.
În perioada de pregătire a procesului electoral, specialiştii STS au derulat
măsuri de asigurare a serviciilor de comunicații de voce și date în locațiile în

10
ht t ps: / / www.st s.ro/ ro/ l egi sl at i e1571838041

7
 care vor funcționa secții de votare în țară și au desfășurat activități de selecție
și instruire a operatorilor de calculator.  
Contribuția sistemelor informatice dezvoltate de Serviciul de Telecomunicații
Speciale în asigurarea transparenței proceselor electorale
STS transmite săptămânal către Comisia tehnică centrală, a cărei componență
a fost stabilită prin ordin al ministrului afacerilor interne, informări privind
activitățile desfășurate pentru pregătirea și organizarea procesului electoral
din luna noiembrie 2019.
STS asigură informarea corectă și transparentă asupra tuturor aspectelor
legate de funcționalitățile sistemelor și aplicațiilor informatice care au fost
dezvoltate în baza cerințelor formulate de AEP și Biroul Electoral Central
(BEC).
Sistemul informatic proiectat și dezvoltat de STS asigură eliminarea celor mai
multe suspiciuni de fraudare a alegerilor prin:  
o prevenirea votului multiplu;
o eliminarea riscurilor de fraudare în timpul numărării voturilor prin
filmare/supraveghere video (înregistrarea și stocarea imaginilor video din
fiecare secție de votare din țară sau străinătate);
o eliminarea erorilor de completare a proceselor-verbale la nivel de secții de
votare;
o fotografierea proceselor-verbale în secția de votare - eliminarea riscului de
modificare al acestuia în drum către Biroul Electoral Județean 1 1 .
o

III.1. Organizarea pazei pentru buna desfășurarea alegerilor

La nivelul fiecărui municipiu se  va asigura  paza la secţiile de votare,

precum şi măsurile de ordine publică în zona acestora, pentru desfăşurarea
alegerilor în condiţii de deplină siguranţă civică.
Fiecare Inspectorat Județean de Jandarmi asigura paza  Biroului Electoral de
Circumscripţie  şi a unui număr de  secţii de votare , din fiecare unitate
teritorială. Pe timpul desfăşurării alegerilor, jandarmii vor urmări respectarea
prevederilor legale privind comercializarea băuturilor alcoolice în zona
secţiilor de votare, evitarea oricăror incidente care ar putea periclita
exercitarea în condiţii de siguranţă a dreptului la vot, precum şi împiedicarea
desfăşurării oricărei activităţi electorale sau care ar putea influenţa opinia
alegătorilor.
De asemenea, efective  din cadrul fiecărui inspectorat asigură măsurile
de pază la tipografia  din fiecare municipiu, reședință de județ, unde sunt
tipărite buletinele de vot ce urmează să fie folosite la alegeri iar în prezent
asigură locul de depozitare a acestora.
Totodată, jandarmii vor asigura paza buletinelor de vot, după închiderea
procesului electoral, pe timpul transportului acestora de la secţiile de votare
11
Apud. Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 36/2019 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind funcționarea Sistemului informatic de monitorizare a prezenței la vot și de prevenire a votului ilegal,
selecția, desemnarea și atribuțiile operatorilor de calculator ai birourilor electorale ale secțiilor de votare,
verificarea corelațiilor din procesele-verbale de consemnare a rezultatelor votării, precum și condițiile de
înregistrare audio-video a operațiunilor efectuate de către membrii birourilor electorale ale secțiilor de votare
pentru numărarea voturilor;

8
la sediile Birouri Electorale de Circumscripţie. Compartimentul Informare,
Relaţii Publice şi cu Publicul, înregistrează orice sesizare, care contravine
legii electorale

Bibliografie:
Petre, ANDREI, Sociologie generală, Poliron, Iaşi, 1997

9
 Anton,CARPINSCHI,Cristian BOBONCEA - Ştiinţa politicului, vol.I, Editura
Universităţii „Al.I.Cuza”, Iaşi, 1998.
Călin, ZAMFIR , Structurile gândirii sociologice, Editura Politică, Bucureşti, 1987
Ion, MITRAN, Politologia în faţa secolului XXI, Editura Fundaţiei „România de Mâine”,
Bucureşti, 1997
Idem, Doctrine politice contemporane, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985
Ion IRIMIA, Dănuţ-Mircea CHIRIAC, Emil ION, Curs de doctrine politico-militare,
Editura Universații Națională de Apărare, București, 2004

Adrese web:

https://www.sts.ro/ro/legislatie1571838041

• Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 36/2019 pentru aprobarea Normelor

metodologice privind funcționarea Sistemului informatic de monitorizare a prezenței la
vot și de prevenire a votului ilegal, selecția, desemnarea și atribuțiile operatorilor de
calculator ai birourilor electorale ale secțiilor de votare, verificarea corelațiilor din
procesele-verbale de consemnare a rezultatelor votării, precum și condițiile de
înregistrare audio-video a operațiunilor efectuate de către membrii birourilor electorale
ale secțiilor de votare pentru numărarea voturilor;

10