SISTEMUL POLITIC AL SOCIETATII

I. Dinamica noțiunii de sistem politic

Noțiunea de sistem politic nu poate fi exclusă din limbajul politico-juridic deoarece:

- conducerea societății se realizează prin intermediul unui sistem, al unui ansamblu de organe şi
organisme, în centrul cărora se află statul;
- activitatea statului, orientată spre conducerea societății, a fost mereu completată cu activități ale
diverselor organisme sociale nestatale, care împreună cu statul formează sistemul politic al societății.

Noțiunea de,,sistem politic" nu este sinonim cu cel de,,regim politic".

Atât sistemele politice, cât şi regimurile politice sunt subsisteme (care se intersectează) ale sistemului social global.
Ele au funcții şi roluri diferite.

Dacă sistemul politic indică modul de organizare şi exercitare a puterii politice de către autoritățile statale în
concordonanță cu un set de valori şi idei, programe ale partidelor politice,
Regimul politic pune în evidență metodele de exercitare a puterii folosite de instituțiile publice ale statului

sistemul politic reprezintă ,,ansamblul de organisme care adoptă decizii politice, norme general-obligatorij.
standarde de conduită, a căror încălcare atrage forța represivă a statului"

Prin sistem politic se mai înțelege „ansamblul structurilor politice constituite prin exprimarea, prin procedee
electorale democratice și periodice, a voinței suverane a națiunii, care au ca obiectiv exercitarea procesului de
guvernare.

Într-o înțelegere în sens larg, sistemul cuprinde, pe lângă structurile de guvernare, structurile economice şi
sociale, tradițiile istorice, valorile și tradițiile culturale, toate aceste componente adiționale, influenșează în plan
politic, ceea ce şi justifică formularea de către guvernant a unor politici economice, sociale, culturale, religioase ş.a.

În sens restrâns – un sistem de sisteme.

În lucrări de sociologie politică, sistemul politic a fost definit ca un ansamblu complex ce cuprinde instituțiile
politice (statul, partidele şi organizațiile politice),

În politologie, sistemul politic este interpretat ca ansamblul elementelor vieții politice, aflate în interacțiune,
precum şi cu alte sisteme ce alcătuiesc societatea, rezultatul activității lor fiind adoptarea unor decizii cu caracter
global.

Sistemul politic este un subsistem al sistemului social. În afară de sistemul politic, sistemul social cuprinde
în structura sa şi sistemele: biosocial, economic, demografic, cultural, ecologic etc. Politicul reprezintă o formă de
organizare şi de conducere a unei comunități umane, el este considerat element principal al suprastructurii unei
societăiți; ca sistem politic, el reprezintă un subsistem al sistemului social-global.

Sistemul politic, ca orișice alt sistem, reprezintă o unitate integrală. Însăşi noţiunea de sistem (gr. systema -
alcătuit din părți, unit) este concepută drept o „totalitate de elemente care se află în raporturi şi legături reciproce şi
care formează un anumit întreg, o unitate".

Sistemul politic reprezintă o structură oranizatorică unitară - desemnează forma internă de organizare a
sistemului, ce se manifestă ca o unitate a interrelațiilor stabile dintre elementele ei, precum şi a legilor acestor
interrelații.

Sistemul politic este structurat pe anumite nivele de organizare. În funcție de natura și treapta fiecărei
structuri organizatorico-funcționale din cadrul sistemului politic, există sarcini şi atribuţii specifice fiecărui subiect al
conducerii, tot mai complexe, dar şi cu un grad tot mai mare de generalitate, pe măsura creșterii nivelului de
organizare. Pornind de la finalitatea sistemului politic, sunt identificate subsistemele acestuia, cărora li se atribuie o
finalitate prprie subordonată celei generale",
 Aceste structuri fundamentale ale sistemului politic, în cea mai mare parte, sunt formate din instituțiile de
guvernământ şi raporturile lor cu celelalte componente ale vieții politice (partide, asociații obşteşti, culte religioase
etc.)

Sistemul politic se află într-o stare de evoluție continuă. Evoluția oricărui sistem politic este rezultatul influenței a
două tendințe.

 Prima tendință este determinată de diferențiere structurală şi specializare funcțională (diferențiere de

activităţi şi roluri politice).
 Cea de-a doua tendință este rezultatul tentativelor de integrare, de organizare a comunității politice într-o
unitate centralizată.

Sistemul politic îndeplineşte funcții specifice. Ca şi orice alt sistem, sistemul politic are funcțiile sale:

 direcționarea dezvoltării sociale prin decizii ce privesc totalitatea vieţii sociale;

 asigurarea stabilității şi integrității societății prin combaterea proceselor de dezintegrare şi haos social;
 realizarea adaptării la schimbările ce se produc atât în interiorul, cât şi în mediul extern al unei societăți, prin
înnoirea structurilor, crearea de noi roluri politice sau modificarea conținutului celor vechi;
 adoptarea deciziilor politice şi a normelor general-obligatorii şi asigurarea respectării lor, inclusiv prin
aplicarea forţei de constrângere.

sistemul politic reprezintă

 un subsistem al sistemului social

 care formează o unitate integrală cu o structură oranizatorică unitară,
 structurat pe anumite nivele de organizare (elemente constitutive),
 aflat într-o stare de evoluție continua
 şi care asigură direcționarea dezvoltării societății prin adoptarea deciziilor politice şi a normelor general-
obligatorii şi asigurarea respectării lor, inclusiv prin aplicarea forţei de constrângere.

II. Elemente constitutive ale sistemului politic

Tradiţional, în calitate de elemente ale sistemului politic sunt considerate

1. Statul
2. partidele politice
3. asociațiile obşteşti

Unii autori includ în structura sistemului politic

1. Cele 3 ramuri ale guvernării (legislativă, executivă, judecătorească),

2. partidele politice,
3. grupurile de interese,
4. grupurile de presiune,
5. mass-media
6. raporturile dintre guvernare și opoziție.

Dat fiind faptul că una din trasaturile definitorii a sistemului politic este adoptarea deciziilor politice şi a normelor general-
obligatorii, precum şi asigurarea respectării lor, inclusiv prin aplicarea forţei de constrângere, putem include în cadrul acestor
elemente şi unele structuri sociale oarecum netradiționale cum ar fi armata şi poliţia
Opinia prof

1. Statul
2. Partide politice
3. Organizații obștești
4. Armata si politia
5. Mijloace mass-media
6. Cultele religioase

Sistemul politic include următoarele componente:

 instituțional
 functional
 normativ
 comunicativ
 cultural

- instituțională, cuprinde o largă diversitate de instituții și organizații social- politice. În cadrul oricărei societăți, o componentă
importantă a sistemului politico constituie instituțiile politice. Ele asigură derularea și realizarea efectivă a vieții si practicii
politice. În cadrul oricărui sistem politic se întâlnesc două tipuri de instituții politice: statale (statul şi instituțiile sale) şi
extrastatale (partidele politice, mişcările sociale, uniuni, organizații, organe ale democrației directe şi reprezentative ş.a.). O
instituție cu o pondere deosebită în viața politică a societății este mass-media;

- funcțională, cuprinde totalitatea formelor şi direcțiilor activității politice, a procedeelor şi metodelor de realizare a puterii, a
funcțiilor îndeplinite de instituțiile social-politice, a mijloacelor de influențare asupra vieții sociale. Componenta funcțională a
sistemului politic determină regimul politic al societății, care poate fi democratic, autoritar sau totalitar;

- normativă, însumează totalitatea normelor politico-juridice şi a altor mijloace ce reglementează relațiile dintre subiecții
sistemului politic. Un rol deosebit le revine normelor de drept care asigură funcționarea nu numai a organelor statale, dar şi a
organizațiilor obşteşti;

- comunicativă, reprezintă totalitatea diverselor relații dintre subiecții sistemului politic referitor la exercitarea puterii,
elaborarea şi realizarea acțiunilor politice, precum şi acele legături care se stabilesc între diferite categorii şi grupuri sociale în
scopul satisfacerii intereselor lor în raport cu puterea politică. Relațiile politice sunt raporturi între grupuri de indivizi, între
partide şi organizații politice, între acestea şi puterea politică.

- culturală, include totalitatea valorilor, ideilor, teoriilor şi concepțiilor politice. Prin cultură politică înțelegem ansamblul
cunoştinţelor, valorilor, normelor, convingerilor, sentimentelor şi trăirilor pe care se întemeiază şi funcţionează sistemul politic
  Statul

Statul este „element central”, „cea mai importantă parte a sistemului politic”, „baza întregii organizări politice a
societăţii”

Desi nu sunt mentionate expes in constitutie statul urmareste cateva scopuri:

1. Apărarea independenţei naţionale. Declarând neutralitatea sa permanentă (art. 11 din Constituţie),

2. Menţinerea liniştii şi ordinii interne.
3. Apărarea libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor. Acest scop, care este considerat primordial, poate fi realizat
nu numai prin adoptarea unor declaraţii de depturi ori prin consacrarea acestora în textul Legii
fundamentale, dar şi prin crearea condiţiilor de realizare efectivă a acestora. O garanţie suplimentară în
acest context revine instituţiei Ombudsman-ului
4. Asigurarea bunăstării generale. Se asigură prin legi menite să amelioreze condiţiile de viaţă, protejând
îndeosebi categoriea populaţiei cea mai vulnerabilă din punct de vedere economic.
5. Asigurarea asistenţei sociale. Pentru aceasta statul instituie asigurări sociale pentru săraci, protecţia
familiilor, construirea de locuinţe de stat, încurajarea construcţiei de locuinţe priva te, protejarea chiriaşilor,
îngrijirea medicală, învăţământul gratuit, asigurări sociale,

 Partide politice

la baza definiției patidului politic sunt puse argumente de natură ideologică. Spre exemplu, marxismul a tratat
întotdeauna partidele ca fiind „o grupare de oameni care apără anumite interese de clasă şi luptă pentru puterea
politică”.

În raport cu această definiţie trebuie să menţionăm că actualmente caracterul de clasă al partidelor politice nu mai
este atât de accentuat. Interesele partidelor contemporane sunt orientate spre satisfacerea intereselor unui cerc cât
mai larg de susţinători, indiferent de apartenenţa acestora la anumite categorii ori straturi sociale

Legislaţia naţională interpretează noţiunea de partid politic drept sociaţiei benevolă, cu statut de persoană juridică, a
cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, care, prin activităţi comune şi în baza principiului liberei participări,
contribuie la conceperea, exprimarea şi realizarea voinţei lor politice.

Caracteristici care fac din partidele politice un element constitutiv al sistemului politic deosebit:

– partidele exprimă şi promovează interesele diferitelor straturi şi categorii sociale;

– întotdeauna prezintă obiectivele sale ca fiind expresia intereselor generale ale societăţii, susţin că de vor reuşi, vor
exercita puterea în interesul general al cetăţenilor;

– pentru a-şi realiza obiectivele, numesc candidaţi în alegeri, în numele partidului;

– partidul se remarcă prin organizarea sa formală (este o organizaţie, având militanţi aderenţi sau susţinători, care
funcţionează pe baza unor norme proprii cuprinse în statut etc.);

– fiecare partid are un program care exprimă o anumită ideologie politică (liberală conservatoare, social-democrată
ori comunistă);

– în marea majoritate a cazurilor, principalul obiectiv social al partidului ţine de cucerirea sau conservarea puterii.
În literatura de specialitate se menționează despre două metode relevante de apariție a partidelor politice: crearea
partidelor în interiorul sistemului electoral și reprezentativ și crearea lor în exteriorul acestui cadru.

 Tipologia partidelor politice.

Partide de masă. Sunt formate dintr-un număr mare de aderenţi (partide socaliste, partide comuniste etc.)

Partide de cadre. aceste partide nu audrept scop înregistrarea unui număr mare de aderenți, preferând a fi constituite dintr-un
număr mic de persoane, care-i organizează şi susţin campaniile electoale, inclusiv financiar, care nu întotdeauna au calitatea de
membru, dar specialiști care sunt plătiți pentru serviciile oferite partidului.

Partide de cartel. Resursele care alimentează partidul vin în mare parte de la stat, ceea ce face ca între partidul respectiv și stat
să se constituie un gen de cartel.

Partidul antrepriză. Este un partid care beneficiază de sprijin financiar consistent de la un anumit agent economic privat,
asumându-și în schimb promovarea intereselor acestuia.

Partidul mașină. Astfel, acestui tip de partid îi este caracteristic autonomia straturilor de putere din inetrior.

Partidul confesional. Recunoaşte legătura mai mult sau mai puţin formală dintre valorile promovate şi anumite principii
religioase (catolicismul, islamismul, budismul).

Partidul etnic. Pretinde că reprezintă interesele unui grup social constituit pe principii etnice şi le apără în raport cu politica
guvernamentală

Partidul verde. Are în calitate de obiectiv principal protecţia mediului ambiant.

 Membrii partidelor politice.

Simpatizanţii. Sunt persoanele care nu fac parte din partid, nu plătesc cotizaţii, dar întotdeauna sau aproape, întotdeauna
votează pentru candidaţii partidului.

Aderenţii. Este considerat aderent persoana care se asociază formal partidului, completând un formular de adeziune şi achitând
cotizaţiile. Aderenții constituie un cerc mai larg decât militanţii, dar mai restrâns decât simpatizanţii.

Militanţii. Se consideră militanți membrii de partid care lucrează efectiv pentru acesta, îndeplinind anumite lucrări ca: trimiteri
de scrisori şi propagarea cauzei partidului în orice împrejurare).

 Funcțiile partidelor politice.

- Recrutarea liderilor.
- Integrarea intereselor
- Formarea conştiinţei civice şi formularea politică
- Selectarea candidaților pentru alegeri și organizarea campaniilor electorale.
- Guvernarea

partidele politice îndeplinesc următoarele funcţii esenţiale:

– formulează scopuri şi programe politice pe care le propun populaţiei în vederea realizării lor în cazul obţinerii suportului
electoral necesar pentru dobândirea unor mandate reprezentative;

– îndeplinesc funcţii electorale, constând în asigurarea cadrului ideologic al campaniei electorale, formarea opiniei alegătorilor,
selecţia candidaţilor etc.;

– constituind un „corp” intermediar între popor şi putere, contribuie la degajarea voinţei generale;

– tind spre realizarea funcţiei de conducere a societăţii (partid guvernamental, transformarea programului politic în program
guvernamental);

– mobilizează cetăţenii la lupta politică, contribuind la informarea şi educarea politică a cetăţenilor, la formarea exigenţilor
acestora faţă de putere;
  ASOCIAŢIILE OBŞTEŞTI

asociație obștească poate fi considerate organizația necomercială constituită benevol de fondatori în vederea
realizării scopurilor necomerciale pentru care a fost constituită.

Fundație este organizația necomercială, fără membri, constituită de una sau mai multe persoane, dotată cu
patrimoniu distinct și separat de cel al fondatorilor, destinat atingerii scopurilor necomerciale prevăzute în actul de
constituire.

Instituția private, conform Legii, este organizația necomercială constituită de către o singură persoană pentru
realizarea unor scopuri necomerciale, finanțată parțial sau integral de aceasta.

În realitate cetățenii Republicii Moldova pot constitui și alte forme de asociere, care însă nu cad sub reglementările
Legii cu privire la organizațiile necomerciale. Din aceste considerente, Legea menționată dispune că prevederile sale
nu se aplică organizațiilor care nu sunt înregistrate, instituțiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor,
cultelor religioase și părților lor componente, precum și altor persoane juridice de drept public sau privat al căror
mod de constituire și funcționare este reglementat de alte legi special.

În mod normal asociațiile obștești ar trebui să fie independente fașă de autoritățile statale, față de partidele
politice și față de alte organizații sociale. În acest sens legislația Republicii Moldova stabilește anumite garanții:

- organizația necomercială se constituie benevol

- persoanele se pot asocia fără a fi obligate să-și înregistreze organizația;

- organizația necomercială este liberă să își stabilească structura internă, scopurile și activitățile proprii, în
condițiile legii;

- organizația necomercială este liberă să solicite, să primească și să folosească mijloace financiare și materiale,
din țară sau de peste hotare, în vederea realizării scopurilor statutare. Un aspect important în activitatea
organizațiilor obștești țin de natura relațiilor dintre acestea și stat.

- statul își asumă sarcina de a respecta, proteja și asigura libertatea de asociere;

- autoritățile publice sunt obligate să trateze în mod egal și să nu discrimineze organizațiile necomerciale;

- statul trebuie să asigure dreptul contribuabililor de a direcționa desemnări procentuale în folosul organizațiilor
necomerciale care desfășoară activități de utilitate publică;

- statul se oblige să acorde organizațiilor necomerciale sprijin financiar și material pentru dezvoltarea acestora.

 MIJLOACELE DE INFORMARE PUBLICĂ

Mijloacele de informare publică, contribuie la încunoştinţarea şi iniţierea politică a cetăţenilor, asigurând capacitatea lor de
a participa la viaţa politică a statului. Nu întâmplător se insistă asupra denumirii de “puterea a patra” oferită acestor servicii.

Statutul mijloacelor de informare publică în cadrul sistemului politc porneşte chiar din prevederile unor acte normative
internaţionale care consacră dreptul la informaţie: Declaraţia universală a drepturilor omului (art. 19), Convenţia europeană
a drepturilor omului (art. 10), Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (art. 19).

În dezvoltarea acestor prevederi, majoritatea statelor au elaborat şi adoptat reglementări naţionale. În Republica Moldova
aceste dispoziţii sunt preluate mai întâi de toate de Constituţie (art. 34). Alineatul (4) al acestui articol obligă mijloacele de
informare publică, de stat sau private să asigure informarea veridică, obiectivă a populaţiei.

Respectiv, în Republica Moldova în afară de prevederile Co importanţă deosebită în stabilirea statutului juridic al mijloacelor
de informare publică revine Legii presei şi Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova.
  CULTELE RELIGIOASE

De regulă, în statele cu un regim politic democratic se consacră egalitatea în drepturi a cultelor religioase, libertatea
conştiinţei şi libertatea religioasa, biserica este separata de stat, iar şcoala de biserică, libertatea confesională fiind
garantată.

Consacrând libertatea conştiinţei, Constituţia Republicii Moldova (art. 31) stabileşte că în republică cultele religioase sunt
libere şi se organizează potrivit statutelor proprii. Având drept scop crearea condiţiilor de realizare a dispoziţiilor
constituţionale, Parlamentul Republicii Moldova la 24 martie 1992, a adoptat Legea despre culte. Legea conținea dispoziții
în conformitate cu care cultele religioase erau declarate libere să se organizeze şi să funcţioneze atunci când practicile şi
ritualurile lor nu contravin Constituţiei şi legislaţiei în vigoare. În anul 2007 această lege este abrogată în rezultatul adoptării
Legii despre cultele religioase și părțile lor constitutive. Pe lângă relațiile legate de libertatea de conștiință, de gândire și de
religie această Lege reglemntează și statutul juridic al cultelor religioase și al părților lor constitutive.

Legii despre cultele religioase și părțile lor constitutive consacră (art. 6) principiul libertății asociațiilor religioase.
Concomitent Legea stabilește și o serie de garanții pentru realizarea acestui principiu:

- nimeni nu poate fi obligat să participe la administrarea serviciilor religioase ale acestui sau acelui cult, să se alăture sau să
nu se alăture vreunui cult religios, să participe sau să nu participe la cheltuielile oricărui cult religios;

- nici o comunitate religioasă nu poate face parte simultan din două sau mai multe culte religioase. Aderarea unei
comunități religioase la un alt cult religios este posibilă numai după retragerea ei voluntară din cultul religios în care era
membră;

- fiecare comunitate religioasă poate adera în mod liber și fără aprobări suplimentare la vreo asociație religioasă sau o poate
lăsa în voia liberă a membrilor săi;

- dreptul credincioșilor și al comunităților acestora de a se uni în organizațiile religioase este protejat într-o procedură
judiciară sau administrativă în cadrul supravegherii statului asupra respectării statului de drept;

- statul garantează comunităților religioase protecția drepturilor și intereselor lor legale prin interzicerea intervenției
nejustificate a organelor și organizațiilor de stat,

 FORŢELE ARMATE

Forţele armate reprezintă o instituţie de bază a unui stat care are destinaţia să apere valorile fundamentale ale societăţii
prevăzute în Constituţie (suveranitatea naţională, independenţa, integritatea teritorială, principiile statului de drept). Pentru
armată este specific o organizare proprie, structuri organizaţionale şi de comandă ierarhizate, sistemul său de valori şi folosirea
forţei organizate pentru îndeplinirea obiectivelor ce exprimă voinţa organică a statului.

Legea cu privire la apărarea naţională (art. 33) stabileşte că Armata Naţională se foloseşte în corespundere cu destinaţia ei
constituţională în scopul garantării suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei
constituţionale. Antrenarea Armatei Naţionale în soluţionarea problemelor ce nu ţin nemijlocit de apărarea statului se
efectuează în exclusivitate în temeiul hotărârii Parlamentului, iar în situaţii extreme, prin decretul Preşedintelui Republicii
Moldova.

 POLIŢIA
În conformitate cu art. 2 din Legea Republicii Moldova cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, poliţia este o
instituţie publică specializată a statului, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, care are misiunea de a apăra
drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei prin activităţi de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii
publice, de prevenire, investigare şi de descoperire a infracţiunilor şi contravenţiilor.. Este indiscutabil faptul că o condiţie
necesară a funcţionării normale a oricărui organ de stat, cu atât mai mult al poliţiei, este reglementarea normativă expresă
şi clară a destinaţiei şi scopurilor de activitate. Dreptului de a aplica forţa în scopul realizării sarcinilor trasate de legislaţie
este particularitatea distinctivă a poliţiei care îi permite acesteia să ocupe un loc deosebit în cadrul elementelor sistemului
politic
Poliţia unui stat de drept, ca organ deosebit al puterii executive, “trebuie să asigure liniştea publică, să apere societatea de
orice fel de convulsii violente care pot surveni în viaţa socială, să neutralizeze şi să pedepsească pe toţi acei care, nesocotind
legile ţării, le încalcă în mod premeditat, astfel aducând prejudicii bunei derulări a vieţii cotidiene”.
 Formele de asociere a cetatenilor in cadrul sistemului politic

Constitutia Republicii Moldova (art. 41) consacră dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în partide și în alte organizatii social-politice. O
altă formă de asociere a cetățenilor direct menționată de Constituție (art. 42) sunt sindicatele.

Aşadar, din conținutul acestor constituții reiese că cetățenii participă la viața politică prin asocierea în partide politice, asociații politice;
asociații obşteşti;sindicate; organizații socioprofesionale, federații, uniuni, fundații, mişcări etc.

În practica unor state pot fi întâlnite şi alte forme de asociere, cum ar fi: diverse asociatii comunitare, coaliții ad-hoc, organizații teroriste.

Sistemele politice asigură participarea efectivă a cetățenilor la viața politică nu numai prin sistemele electorale, dar și prin crearea
condițiilor de participare cu care individul se poate angaja efectiv în această activitate.
În acest scop, sistemele politice promulgă legi care contribuie la accesul cetățenilor la educație şi informație politică. Astfel,
Constituția Republicii Moldova consacră dreptul la învăţătură (art. 35), libertatea opiniei şi a exprimării (art. 32), dreptul la informație (art.
34), protejându-se şi dreptul mijloacelor de informare publică, la exprimarea liberă necenzurată. În aceste condiții, informarea politică a
cetățenilor va fi completă şi garantată, iar capacitatea lor de a participa la viața politică a statului va fi sporită.

SISTEME DE PARTIDE

Generalizând, constatăm că sistemul de partide politice reprezintă un ansamblu de partide politice existente în cadrul unui şi
aceluiaşi sistem politic între care există relații de colaborare sau opoziție structurate şi care se manifestă, de regulă, la nivel național.

În funcție de numărul de partide, sunt cunoscute sisteme

 monopartidiste,
 bipartidiste
 pluripartidiste.

Monopartidismul
- este characteristic regimurilor totalitare
- se manifesta sub forma unui partid dominant
(EXEMPLE Partidul comunistilor-URSS, Italia si Germania 1933-1944 Partidul national socialist,
Deobicei partidele monoparrtidiste se alegeau in momente de criza si tensiune, ele nefiind alese in mod liber si democratic.

Bipartidismul
- exista doua partied principale, intre ele se desfasoara competitia pentru putere
- bispartidismul poate fi numric si calitatic,
numeric – atunci cand in societate exista doar 2 partide
calitativ – presupune existent mai multor partide, dar predomina doar 2
- avantajul acestui system este ca fiind vesnic o competitive intre cele 2 partide, acestea au interesul de a se manifesta in mod pozitiv
pentru a ademeni cat mai multi simpatizanti si potentiali sustinatori

Alte avantaje

- executivul este stabil si efficient

- intron system bipartid sustinatorii se pot pronunța mai ușor

Pluripartidismul

Existența pluripartidismului este determinate de

1. stratificarea socială
2. tradiții, ideologii, miscări sociale
3. actualizarea unor conflicte sociale
4. accentuarea și dezvoltarea conștiinței politice
5. apariția unor noi idei
 Articole din Constituție

 STATUL

 Articolul 11 Republica Moldova, stat neutru

(1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă.
(2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.

 Articolul 108 Forţele armate

(1) Forţele armate sunt subordonate exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii, a
integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.

 PARTIDE

 Articolul 41 Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice

(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice.

 Articolul 42 Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate

(1) Orice salariat are dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

 Articolul 32 Libertatea opiniei şi a exprimării

 Articolul 34 Dreptul la informaţie

 Articolul 5 Democraţia şi pluralismul politic

(1) Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul.

 ASOCIAȚII OBȘTEȘTI
Legea cu privire la organizațiile necomerciale
 art.1 stabileste ca organizatia necomercială este persoana juridică, al carei scop principal este altul decat obținerea de venit.

 MIJLOACELE DE INFORMARE PUBLICĂ/ MASS MEDIA

 Articolul 34 Dreptul la informaţie

(4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
(5) Mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii.

 CULTELE RELIGIOASE

 Articolul 31 Libertatea conştiinţei

(1) Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc
(2) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(3) În relaţiile dintre cultele religioase sunt interzise orice manifestări de învrăjbire.
(4) Cultele religioase sunt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată,
în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate.

 ALTE ELEMENTE ALE SIS.POLITIC

 Articolul 108 Forţele armate

Forţele armate sunt subordonate exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii, a
integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.

 Articolul 87 Atribuţii în domeniul apărării

(1) Preşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forţelor armate.

Legea cu privire la apărarea națională

 Art.9 Forțele destinate apărării naționale sunt Forțele armate compusde din Armata Natională si Inspectoratul National de
Carabinieri
 Art.33 din lege stabileste ca Armata trebuie sa asigure garantarea suveranitatii, independentei, unitatii si integritatii teritoriale.