Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Academia ,,Stefan cel Mare”

Facultatea:Drept,Administrație,Securitate și Ordine Publica

Catedra:Drept public si Securitate a Frontierei

REFERAT

Disciplina:Stiinte Filosofice si Politice

Tema:,,Destinele politice in Republica Moldova,,

A elaborat: A verificat:
Studenta anului I,DFRT Asistent universitar,
Grupa academica-223 Master in istorie,inspector principal
Constanta COJOCARU Valeriu HARABARA

Chisinau,2023
 CONȚINUTUL REFERATULUI:

INTRODUCERE
1.DEFINITA SISTEMULUI POLITIC;

2.STRUCTURA SISTEMULUI POLITIC;

3.FUNCTIILE SISTEMULUI POLITIC;

4.TIPOLOGIA SISTEMELOR POLITICE;

5.SISTEMUL POLITIC AL REPUBLICII MOLDOVA;

2
 INTRODUCERE
Societatea, viata sociala in general, se prezinta ca un sistem social global care este
structurat in subsisteme, care la randul lor constituie sisteme de sine statatoare cu
structuri, mecanisme si functii proprii. Din cadrul oricarui sistem social global,
cele mai importante sisteme partiale sunt: sistemul politic, sistemul economic,
sistemul informational, sistemul spiritual, sistemul militar. Conceperea si analiza
societatii ca sistem social global, a componenetelor sale ca sisteme partiale,
constituie o metoda de cercetare relativ noua si ea apartine teoriei generale a
sistemelor create de Lwon Bertolanffy in 1937.In cadrul oricarui sistem social
global, prin locul si rolul pe care-l ocupa in cadrul acestuia, prin multitudinea,
complexitatea si diversitatea relatiilor ce le genereaza, prin impactul asupra
celorlalte sisteme partiale, insasi asupra intregului, se detaseaza si se impune
sistemul politic. Orice sistem social, indiferent de gradul sau de organizare, de
nivelul dezvoltarii sale, de natura sa, implica cu necesitate o dimensiune si o
functie politica. De altfel, politicul si politica au fost dintotdeauna coordonate
majore ale existentei si actiunii umane. "Astazi, mai mult ca oricand - precizeaza
politologul G. Burdeau - epoca noastra este martora unei politizari universale.
Totul a devenit politic, deoarece totul se afla sub influenta politicii sau se
oglindeste in ea".Desi conceperea si studierea sistemica a politicului s-a impus
relativ de curand ca metodologie, aceasta nu este absolut noua. Inca din antichitate
au existat asemenea tentative si ele au apartinut lui Aristotel. Cu tot rolul si locul
important pe care sistemul politic il joaca in orice sistem social global,
identificarea acestora nu este justificata. Sistemul social este un intreg, in timp ce
sistemul politic in raport cu acesta, reprezinta o parte. Prin urmare, relatia dintre
acestea nu este de la intreg la intreg, deci egala, ci de la intreg la parte si deci nici
sub acest aspect nu poate fi vorba de egalitate sau identitate, ci cele doua elemente
sunt concepute distincte, atat sub aspectul naturii, structurii cat si al functiilor.
Conceptul de sistem politic s-a impus atat asupra notiunii de "organizare politica",
cat si a celui de "sistem de organizare politica".

3
 2.DEFINITIA SISTEMULUI POLITIC
Notiunea de sistem este extrem de generală şi de cuprinzătoare. Ea arată, în primul
rând, că obiectul respectiv este o unitate complexă formată dintr-o multime de
elemente. Elementul devine important numai în măsura în care este interpretat ca
sistem, deci ca ansamblu de relatii, de interactiuni şi interdependente. Elementul
trebuie raportat la context, ceea ce într-un context este element, în altul devine
sistem. Acest lucru este posibil pentru că elementele se unesc în subsisteme.
Abordarea sistemică în cercetarea societătii a fost utilizată, printre primii, de către
cercetătorul american Talcott Parsons (1902-1979). În viziunea sa societatea
reprezintă un sistem social complex alcătuit din patru subsisteme: economic,
social, politic şi spiritual. Fiecare subsistem îndeplinind anumite functii asigură
functionarea societătii în ansamblu: Subsistemul economic îndeplineşte functia de
adaptare a societătii la mediul ambiant şi asigură necesitătile materiale ale
oamenilor.Subsistemul social care include totalitatea normelor şi regulilor
convetuirii sociale mentine ordinea stabilită a vietii sociale.Subsistemul politic
stabileşte directiile de dezvoltare şi mobilizează societatea pentru a le
realiza.Subsistemul spiritual îndeplineşte functia de autoconservare a Cornea S.
Introducere în politologie societătii prin intermediul culturii, şcolii, familiei,
religiei Ideile lui T.Parsons au fost dezvoltate de David Easton, care şi-a prezentat
propriul model privitor la o teorie a sistemelor în trei volume - "The Political
System" (1964), "A Framework for Political Analysis" (1965) şi mai ales în "A
Systems Analysis of Political Life" (1979). D.Easton concepe sistemul politic ca
pe un mecanism de constituire şi functionare a puterii în scopul distribuirii
valorilor şi resurselor în societate. Sistemul politic reprezintă un ansamblu de
activităti, roluri şi structuri specializate, deschise spre mediul social, prin care sunt
receptate cerintele şi revendicările grupurilor sociale şi prin care se elaborează
răspunsuri sub formă de decizii şi actiuni.

4
 3.FUNCTIILE SISTEMULUI POLITIC
G. Almond consideră că o analiză comparativă a regimurilor politice şi a formelor
de guvernământ în diversitatea lor istorică şi geografică ne permite să stabilim un
ansamblu de criterii şi de categorii ce definesc functiile universale ale sistemelor
politice. Astfel, el separă aceste functii în două mari categorii, pe versantul
intrărilor şi al ieşirilor:
Intrare:
♦ Socializare şi recrutare politică
♦ Exprimarea intereselor
♦ Agregarea intereselor
♦ Comunicare politică;
Ieşire:
♦ Elaborarea de reguli
♦ Aplicarea regulilor
♦ Functia judiciară.
Această clasificare a functiilor sistemului politic reprezintă un ghid teoretic util şi
pentru operatia de determinare a componentelor sale (structuri, institutii, actori,
actiuni, politici publice). Dacă în sistemele moderne şi democratice occidentale
avem de-a face cu o specificitate functională a structurilor politice, în societătile
traditionale, bazate pe traditie, structurile politice şi sociale sunt mai putin
diferentiate, iar functiile de mai sus sunt exercitate în mod difuz, întrucât nu dispun
de aparate institutionale autonome. În schimb, în societătile moderne, conform
principiului cunoscut al separatiei puterilor, aceste functii sunt specializate şi
asumate de structuri determinate. Unii autori recunosc în calitate de functii
pricipale ale sistemului politic următoarele:
 Functia de integrare a puterii, de întrunire într-un tot unitar social, într-o
comunitate unică integră a tuturor elementelor structurii sociale în baza
valorilor şi idealurilor de care se conduc fortele economice şi politice
dominante;
 Functia de stabilire a scopurilor şi sarcinilor dezvoltării politice, economice,
sociale şi culturale a societăti;
 Functia organizatorică, care se exprimă în mobilizarea resurselor umane,
materiale şi spirituale pentru atingerea scopurilor pe care le înaintează în fata
societătii fortele social politice dominante;
 Functia de reglare, care constă, în primul rând, în legitimarea politicii, adică
în asigurarea recunoaşterii deciziilor politice, în modificarea şi renovarea

5
 activitatii institutiilor politice, în asigurarea participării fără impunere a
cetătenilor la viata politică
4.TIPOLOGIA SISTEMULUI POLITIC

Sistemul care organizează în societate activitatea tuturor instituţii puterii politice

cu ajutorul concepţiilor politice se defineşte ca sistem politic. Sistemul politic
apare odată cu apariţia statului, fiind o normă necesară a progresului uman.
Sistemul politic organizează activitatea societăţii în ansamblu, tot odată având grijă
şi de interesul fiecărui membru al ei. Sistemului politic structural este compus din:
- Relaţii politice – activitate individuală şi colectivă a membrilor societăţii
organizaţi, pentru înfăptuirea unui scop politic. - Instituţiile politice. Statul cu toate
instituţiile sale de presiune, partidele politice, instituţiile ideologice, societatea
civilă, organizaţiile nonguvernamentale. - Ideologia şi concepţiile politice reflectă
în viaţa spirituală a formelor şi metodelor, modului de organizare şi conducere a
societăţii conform programelor şi doctrinelor politice. Sistemul politic se mai
complectează cu subsisteme – instituţional, normativ (cel de reglare), comunicativ,
cultural. Subsistemul instituţional uneşte toate instituţiile ce sunt legate de politică,
organele statale, ideologice, presa, biserica. Subsistemul normativ include normele
politice, principiile şi tradiţiile morale, care reglementează viaţa politică a
societăţii. Subsistemul ideologic reflectă totalitatea de ideii, concepţii a subiecţilor
ce participă în viaţa politică. Cultural încorporează totalitatea de compartimente
politice manifestate în stereotipuri şi reprezentări politice. Aşa dar, sistemul politic
reprezintă totalitatea instituţiilor, organizaţiilor, relaţiilor, ideilor şi normelor a
intereselor politice, care asigură reglementarea politică a vieţii societăţii prin
intermediul puterii de stat. Sistemul politic ne administrează cu societatea,
exercitând o influenţă generală asupra ei. Nucleul sistemului politic este statul,
puterea de stat. Sistem politic fiind sistem social are şi trăsături specifice: unitatea
şi integritatea sistemului politic. Deciziile, dispoziile, cursul politic elaborat este
obligatoriu pentru toţi; sistemul are menirea de-a se autoregla, autoreproduce,
datorită activităţii în societate; funcţionarea sistemului este reglementat de norme
politice şi juridice speciale; punctul central al sistemului o constituie mecanismul
6
realizării puterii de stat. Reieşind din necesitatea activităţii în societate şi pentru
societate sistemul politic îşi asumă următoarele funcţii: funcţie strategică –
deformarea scopului, sarcinilor, căilor de dezvoltare; organizarea acti vităţii
societăţii pentru împlinirea scopului politic; distribuirea bunurilor materiale;
armonizarea intereselor statului; elaborarea legilor, necesare pentru activitatea
societăţii în ansamblu; 10 asigurarea securităţii interne şi externe, menţinerea
ordinii publice; formarea conştiinţei politice, atragerea maselor în viaţa politică;
controlul îndeplinirii scopurilor trasate de sistemul statal existent; explorarea
resurselor materiale şi umane din mediul naţional; mobilizarea maselor la activitate
socială, politică. Funcţiile, conform cărora funcţionează sistemul politic sunt
necesare pentru prosperitatea societăţii. La etapa contemporană este răspândită
clasificarea propusă de G. Almond, care pune la bază tipul culturii politice şi
distribuirea rolurilor politice între participanţii procesului politic. Sistemul politic
anglo-american – cultură politică pluri valorică bazată pe calculul raţional,
diferenţiere clară a instituţiilor politice. şi a funcţiilor lor. Sistem politic continental
–european- caracteristic, îmbinarea propriilor culturi cu ce-a americană, Sistem
politic totalitar - caracteristic cultură politică contradictorie, valorile culturale sunt
impuse, societatea este condusă de sistem hipercentralizat. (exemplu - cultură
sovietică a realismul socialist). Politologii europeni occidentali - au clasificat
sistemului politic ca:

1. Sistem politic tradiţional, unde slab este diferenţiat instituţiile de stat,

concentrarea puterii politice în mâinile unei persoane.

2. Sistem politic al ţărilor industriale ce le este caracteristic anumită

democraţie a instituţiilor statului., afirmarea democraţiei de multiple feluri.

3. Sistem a statelor post industriale, ce le este caracteristic, democraţia ca

valoare generalizată.

4. Sistemul statelor în perioadă de tranzacţie, cel mai complicat sistem politic,

din pricina căutării căilor optimale de formare a sistemului politic.

7
 5.SISTEMUL POLITIC AL REPUBLICII MOLDOVA
Sistemul politic al Republicii Moldova este determinat, în mare măsură, de
Constitutia adoptată în 1994. Potrivit cu prevederile constitutionale Republica
Moldova este un stat de drept, democratic, suveran şi independent, unitar şi
indivizibil. Cea mai importantă şi eficientă institutie în exercitarea puterii politice a
fost şi continuă a fi statul. Vointa poporului, exprimată prin alegeri libere,
constituie baza puterii de stat. Puterea legislativă, executivă şi judecătorescă sunt
separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor atribuite. Puterea legislativă –
Parlamentul se alege prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Parlamentul alege prin vot secret şeful statului - Preşedintele Republicii Moldova,
care reprezintă statul şi este garantul suveranitătii, independentei nationale, al
unitătii şi integritătii teritoriale a Tării. În baza votului de încredere acordat de
Parlament Preşedintele numeşte Guvernul. Potrivit cu prevederile constitutionale,
puterea legislativă este independentă, justitia înfăptuindu-se numai în numele legii
şi numai de instantele judecătoreşti. Un element important al sistemului politic îl
constituie autoritătile administratiei publice locale organizate în baza principiului
autonomiei locale. Autoritătile administratiei publice, prin care se exercită
autonomia locală în sate şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi. Ei
activează în conditiile legii, ca autorităti administrative autonome şi rezolvă
treburile publice din localitătile respective. Un rol important în sistemul politic
moldovenesc îl joacă partidele politice, mişcările social-politice, blocurile şi
aliantele electorale. Ele participă, potrivit cu prevederile constitutionale, la
definirea şi la exprimarea vointei politice a cetătenilor şi, în conditiile legii,

8
participă la alegeri. Astfel, la alegerile parlamentare din 6 martie 2005 au participat
23 de concurenti electorali (inclusiv), 2 blocuri electorale, 9 partide sau mişcări
social-politice şi 12 candidati independenti), iar la alegerile locale generale din 3
iunie 2007 au participat 24 de concurenti electorali. Constitutia proclamă
pluralismul politic, interzicând în acelaşi timp asociatiile secrete, partidele
constituite din cetăteni străini, partidele şi organizatiile social-politice care, prin
scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a
principiilor statului de drept, a suveranitătii şi independentei, a integritătii
teritoriale a Republicii Moldova. În încercarea de a proiecta functiile universle ale
sistemelor politice asupra realitătilor din societătile aflate în tranzitie
postcomunistă, şi în special asupra realitătilor din R.Moldova, constatăm că aceste
functii au fost adesea îndeplinite într-un mod deficitar şi inconsecvent (agregare
slabă a intereselor, partide politice insuficient consolidate, nivel ridicat de
conflictualitate în societate, comunicare politică dificilă între guvernanti şi
societate, legislatie incompletă şi imperfectă, criză de autoritate a institutiilor
publice, coruptia administratiei şi a sistemului juridic etc.). Partidele politice au un
caracter fluctuant, structurile politice sunt insuficient institutionalizate, exprimarea
intereselor este nesigură, comunicarea politică între sfera puterii şi societate este
precară şi marcată de disfunctionalităti, aplicarea legilor este marcată de birocratie,
coruptie şi de ineficientă.

În general, sistemul politic al Republicii Moldova poate fi caracterizat de

următoarele trăsături distincte:

► Aspectul structural: se consolidează o nouă configuratie a autoritătilor statale,

se afirmă sistemul pluripartidist; în acelaşi timp, lipseşte unitatea şi concordanta
între elementele sistemului politic.

► Aspectul normativ: a fost adoptată o nouă Constitutie, se creează un nou sistem

legislativ, dar mecanismul de realizare a normelor constitutionale şi legislative
functionează ineficient.

9
► Aspectul relational: sistemul politic este caracterizat de instabilitate,
conflictualitate, opozitie de interese a diferitor grupuri sociale, nemultumirea
majoritătii populatiei fată de activitatea ineficientă a structurilor statale. Potrivit
rezultatelor Barometrului Opiniei Publice.

CONCLUZIE

O dată cu apariţia domeniului politic, a apărut şi necesitatea pentru comunităţile

umane ajunse la un anumit nivel de dezvoltare să se organizeze în sistem politic,
fără de care funcţionarea acestora n-ar mai fi posibilă. De fapt, politicul, în ultima
instanţă, se regăseşte în viaţa socială în esenţă sub forma de sistem bine articulat,
care asigură funcţionalitatea de ansamblu a societăţii. Societatea, viaţa socială în
general, se prezintă ca un sistem social global care este structurat în subsisteme,
care la rândul lor constituie sisteme de sine stătătoare cu structuri, mecanisme şi
funcţii proprii. Din cadrul oricărui sistem social global, cele mai importante
sisteme parţiale sunt: sistemul politic, sistemul economic, sistemul informaţional,
sistemul spiritual, sistemul militar. Conceperea şi analiza societăţii ca sistem social
global, a componenetelor sale ca sisteme parţiale, constituie o metodă de cercetare
relativ nouă şi ea aparţine teoriei generale a sistemelor create de Lwon Bertolanffy
în 1937. În cadrul oricărui sistem social global, prin locul şi rolul pe care-l ocupă
în cadrul acestuia, prin multitudinea, complexitatea şi diversitatea relaţiilor ce le
generează, prin impactul asupra celorlalte sisteme parţiale, însăşi asupra
întregului, se detaşează şi se impune sistemul politic. Orice sistem social,
indiferent de gradul său de organizare, de nivelul dezvoltării sale, de natura sa,
implică cu necesitate o dimensiune şi o funcţie politică. De altfel, politicul şi
politica au fost dintotdeauna coordonate majore ale existenţei şi acţiunii umane.
“Astazi, mai mult ca oricând – precizează politologul G. Burdeau – epoca noastră
este martora unei politizări universale. Totul a devenit politic, deoarece totul se
afla sub influenta politicii sau se oglindeste in ea”

10
 REFERINTE BIBLIOGRAFICE

 Dictionar de probleme politice: 60 de mize ale Frantei contemporane / red.

coord. N.Haudegand şi P.Lefebure.- Chişinău: Museum, 2002.
 Enciu, N. Politologie: Curs universitar.- Chişinău: Civitas, 2005.
 Fisichella, D. Ştiinta politică. Probleme, concepte teorii.- Chişinău, 2000.
 Fruntaşu, P. Sistemele politice liberal – democratice.- Chişinău: USM, 2000.
 Fulga, Gh. Cunoaşterea socială şi universul politic: studii de sociologie
politică.- Bucureşti: Editura Economică, 2003.
 Mitran, I. Politologie.- Bucureşti, 2000.
 Piturcă, A. Introducere în ştiinta politică,
 Popescu, T. Politologie.- Chişinău, 1998.

 Radu, R. Cultura politică.- Bucureşti, Ed.: Tempus,1994

11
12