Hoarda reprezinta un grup de indivizi reuniti fara nicio regula stsbila si traiesc un stil de viata

nomada.Urmatoarele forme de organizare a societatii prestatale:

1.Familia- un grup de indivizi comun,care traiesc un mod de viata normala;
2.Ginta-o uniune de oameni bazata pe rudenie de sange,o comunitate de familii;
apropiate,precum si prin comunitatea limbii,obiceiurilor,traditiilor;
3.Ginta matriarhala-caracteristica pentru prima etapa de existenta a gintii,legatura de
rudenie se determina dupa mama,deoarece nu erau organizate la acel moment relatii de
casatorie.
4.Ginta patriarhala-dezvoltarea relatiilor economice,a metodelor de dobandire a
hranei,necesitatea protejarii teritoriului,determina cresterea considerabila a rolului barbatului
in societate;astfel,el devine centrul vietii sociale.
5.Tribul-o comunitate etnica si de organizare sociala a mai multor ginti sau familii inrudite.In
calitate de forma a organizarii a puterii sociale evidentiem:conducatorul trib-autoritate
permanenta si sfatul membrilor tribului pentru a discuta cele mai importante provocari ce
apar in fata comunitatii tribale.
6.Uniunea tribala-un ansamblu de triburi caracterizat prin prezenta unor legaturi
gospodaresti si culturale intertribale,ciocniri militare,migratie a populatiei,determinate de
aparitia proprietatii private.
7.Primele formatiuni statale-o comunitate de oameni,care locuieste pe un anumit teritoriu si
are una si aceeasi conducere(colectiva sau unitara) orientata spre realizarea unor scopuri
comune(securitate interna,protejarea proprietatii private,pastrarea si promovarea unei culturi
specifice si formarea unor traditii comune si a unei limbi unice de comunicare).
Organizarea puterii sociale in societatea prestatala are loc in urmatorul fel:adunarea
membrilor gintii formata prin trei categorii conducatorul militar-conducatorul
gintii-conducatorul religios.Conducatorii gintii,conducatorii militari,conducatorii religiosi erau
desemnati in dependenta de anumite calitati pronuntate in domeniul purtator de
autoritate.Astfel ecvidentiem puterea autoritatii prin:puterea emana de la ginta,de la toti
membrii maturi ce fac parte din ea,membrul sfatului batranilor,conducatorii
militari,conducatorii religiosi erau alesi de catre adunarea membrilor gintii si realizau functiile
puterii sub controlul ei,un organ special care s-ar fi ocupat de administrare permanenta nu
exista.Particularitatile normelor de comportament din ginta exprimau interesele tuturor
membrilor gintii,la membrii gintii nu exista delimitarea intre drepturile subiective si
obligatiuni,executarea lor se asigura prin deprinderi,necesitatea naturala de a respecta reguli
inradacinate si prin necesitatea de a respecta opinia sociala a comunitatii.Totuşi, putem
evidenţia şi nişte etape de dezvoltare a normelor ce reglementau relaţiile sociale din
societatea prestatală şi care ulterior s-au transformat, în majoritatea lor, în norme juridice,
odată cu dezvoltarea formaţiunilor statale şi sub influenţa premiselor ce au determinat atât
apariţia statului, cât şi a dreptului:
a) Apariţia totemismului de clan – un ansamblu de norme de comporta- ment ce
reglementează conduita membrilor comunității sociale, fiind inspirate din originalitatea
comunității sociale respective.
b) Stabilirea modalităţii de răzbunare. Legea talionului. Apar primele sancțiuni stabilite
pentru comiterea anumitor fapte prin care se încălcau normele de comportament în perioada
prestatală.
c) Stabilirea unui sistem de despăgubiri pentru comiterea anumitor fapte ce încălcau
normele de conduită obligatorii. Etapa respectivă a evoluției normelor de comportament
evidențiază stabilirea unui sistem de amenzi,recompense materiale pentru daunele comise
în rezultatul încălcării normelor de comportament social și cauzării unui prejudiciu.
3.Premisele aparitiei statului si dreptului

Premisele aparitiei statului reprezinta acele transformari ce s-au manifestat in societate si au

determinat aparitia statului ca forma de organizare a societatii,ele sunt de natura
diferita:economice,sociale,militare,religioase.
Premisele economice-transformari cu caracter economic ce au determinat aparitia si a altor
premise de alta natura.
Cele trei mari diviziuni ale muncii sunt:
-Prima diviziune a muncii-separarea agricultorilor de crescatorii animali;
Efectele:apar cunostinte in sfera agriculturii,se duce un mod de viata sedentar,apare
activitatea specializata a produselor suficiente pentru existenta
-A doua diviziune a muncii-formarea distincta a castei mestesugarilor;
Efectele:trecerea de la epoca de piatra la epoca bronzului si ulterior la epoca
fierului;ridicarea calitatii uneltelor si armelor ce servesc ca mijloace de productie mai
eficiente,ridicarea in rezultat a productivitatii muncii si obtinerea unui surplus de productie.
-A treia diviziune a muncii-formarea tagmei negustorilor;
Efectele:aparitia relatiilor de comert,aparitia echivalentului de schimb-bani,posibilitatea mai
eficienta de acumulare a proprietatii private.Rezultatul acestor diviziuni ale muncii, ce au
avut loc pe parcursul unei perioade de timp destul de îndelungate şi într-un mod specific la
diferite popoare şi regiuni ale Terrei.
Premisele sociale de apariție a statului și dreptului.
Transformările fundamentale ce au modificat structura interna a societatii au și determinat
apariția unui sistem de relatii sociale tipizate in cadrul acestor elemente de structura
sociala.Premisele sociale sunt determinati de cativa factori:aparitia familiei,aparitia
claselor,aparitia unor forme de administrare a societatii cu caracter permanent.Premizele
militare sunt acele condiții ce au generat transformări fundamentale în societatea prestatală,
transformând calitativ relațiile sociale în domeniul administrării societății și organizării puterii
sociale.Factorii care determina premisele militare sunt:cresterea rolului conducatorului
militar,formarea unui detasament militar permanent si specializat,distinct de ceilalti membri ai
societatii,aparitia necesitatii protejarii unui teritoriu limitat prin anumite hotare.
Premisele religioase ce au contribuit la aparitia statului si dreptului incadreaza un asamblu
de conditii,in rezultatul carora comunitatea devine mai organizata,identificand un sistem
uniform de valori si o ierarhie sociala,determinata de o anumita religie ce armonios se
combina cu ierarhia sociala traditionala.Factorii care identifica premisele religioase
sunt:formarea unui sistem de valori sociale promovate de o anumita religie,formarea unei
structuri sociale speciale,in care reprezentantii cultului religios ocupau un loc
aparte,existenta unui sistem de norme obligatorii pentru reprezentantii religiei respective.

4.Aparitia si evolutia istorica a statului si dreptului

4.1.Aparitia si evolutia istorica a statului

Procesul de dezvoltare istorică a statului poate fi divizat convenţional în mai multe
compartimente,diferite clasificări în domeniu au evidenţiat la baza lor diferite criterii de
clasificare.Procesul de clasificare se manifestă ca o operaţiune logică. Are destinaţia de a
evidenţia diferite clase, grupuri, în scopul de a facilita procesul de cercetare a statului.
Referitor la clasificarea statelor din acest punct de vedere, este necesar de a evidenţia două
criterii de clasificare în tipuri istorice de stat.
Primul criteriu: formaţiunea social-economică – fiecărui tip de stat îi corespunde o anumită
formaţiune social-economică, caracterizată prin anumite mijloace şi forţe de producţie ce
determină aspectul economic, care, la rândul lor, ulterior generează o anumită structură
socială (prezenţa anumitor clase).
Conform acestui criteriu, evidenţiem următoarele tipuri istorice de stat: a) statul sclavagist; b)
statul feudal; c) statul burghez; d) statul socialist.
Al doilea criteriu: conceptul civilizaţiilor şi culturilor universale – se efectuează o tipizare a
statelor în dependenţă de nivelul de cultură şi civilizaţie, care determină un caracter destul
de relativ.
Conform acestei clasificări,evidenţiem următoarele tipuri istorice de stat: a) statul antic; b)
statul medieval; c) statul modern; d) statul contemporan

4.2 .Aparitia si evolutia istorica a dreptului

Dreptul, ce se prezintă ca un ansamblu de norme de comportament înzestrate cu anumite
trăsături specifice, prin care se deosebesc de alte categorii de norme sociale, este un
fenomen social ce apare şi se dezvoltă în cadrul societăţii umane, acumulând şi reflectând
experienţa acestei societăţi.
Cand apare dreptul? În doctrina juridică există două concepţii referitoare la momentul
apariţiei dreptului:
1. Odată cu apariţia societăţii;
2. Odată cu apariţia statului.
Cum se dezvoltă dreptul? În calitate de fenomen social dreptul posedă un reper principal în
dezvoltarea sa – societatea. Dacă societatea se dezvoltă în tempouri instabile, atunci şi
dreptul procedează la fel. În societatea care este zguduită de transformări revoluţionare
aceleaşi transformări proporţionale le acceptă şi dreptul. În calitate de fenomen social,
dreptul se află într-o dezvoltare proporţională
cu dezvoltarea societăţii respective. Putem identifica anumite legităţi de dezvoltare istorică a
dreptului:
1. Evoluţia dreptului caracterizează o tranziţie de la un proces spontan şi inconştient de
creare a dreptului la unul planificat şi conştient.
2. Are loc trecerea de la caracterul particular al normelor juridice la ca- racterul universal al
lor. Astfel, reglementările referitoare la valorile general-umane obţin un caracter
internaţional.
3. Odată cu evoluţia sa, dreptul se transformă dintr-un simplu sistem de pedepse într-un
mijloc de protejare a valorilor sociale. Importanţa tipizării dreptului este incontestabilă şi
poate fi caracterizată prin următoarele:
1) Conceptul cu privire la tipul istoric de stat şi drept este determinatoriu pentru procesul de
interpretare obiectivă a procesului de dezvoltare a fenomenelor dreptului şi statului;
2) Tipologia dreptului ne permite să înţelegem logica internă şi legităţile de dezvoltare a
dreptului;
3) Procesul de tipizare a dreptului permite evidențierea legităţilor gene- rale de dezvoltare a
dreptului, ce sunt caracteristice tuturor tipurilor de drept, cu cele particulare, caracteristice
doar unui tip istoric de drept;
4) Procesul de tipizare a fenomenelor dreptului şi statului permite de a generaliza,
sistematiza, interpreta, supune analizei întregul material ştiinţific referitor la apariţia şi
dezvoltarea dreptului. Evidenţiem cea mai complexă definiţie a dreptului.
Dreptul este un sistem de norme de comportament, adoptate sau sancţionate de către stat,
ce deţin un caracter general, impersonal, obligatoriu, exprimă voinţa deţinătorilor puterii şi în
caz de necesitate sunt asigurate prin forţa de constrângere a statului.
Din definiţie devine clar că dreptul este un sistem de norme de comportament.Prin aceeaşi
definiţie stabilim deosebirile dintre normele de drept şi alte norme sociale existente, şi
anume:
a) că sunt adoptate sau sancţionate de către stat;
b) că deţin un caracter general, impersonal şi obligatoriu;
c) că exprimă voinţa deţinătorilor puterii
d) că în caz de necesitate (numai)sunt asigurate prin forţa de constrângere a statului.

4.3. Legitățile dezvoltării istorice a statului și dreptului

Procesul de trecere de la un tip istoric de stat și drept la altul este unul de natură obiectivă și
caracterizat prin următoarele legități:
a) Inovaţia(noutate,schimbare,transformaresubstanţială),aparițiaaceva nou, ce nu a existat
anterior;
b) Negaţia, dispariţia, negarea unor categorii şi legături ce au existat ante- rior, în cazul
nostru, cu referință la stat sau la drept;
c) Continuitatea, faptul de a păstra sensul raţional ce a existat anterior și a caracterizat statul
și dreptul la etapa anterioară de dezvoltare;
d) Perfecţionarea, îmbunătăţirea calitativă a elementelor ce caracterizează fenomenele stat
și drept în condițiile etapei precedente.

5. Caracteristica unor concepţii privind originea statului şi dreptului

Interesul științific față de fenomenele dreptului și statului, îndeosebi față de apariția acestora,
a generat un ansamblu de teorii prin intermediul cărora se expli- că modul de apariție,
dezvoltare și chiar natura lor juridică.Evidențiem un ansamblu de teorii ce explică apariția
fenomenului statului și teorii ce explică apariția fenomenului dreptului.

Teoriile ce explică apariția statului

Teoria contractului social. Apariția statului este rezultatul unei înţelegeri între oameni, al unui
contract ce-și are originea în voinţa oamenilor, al unui „pact de supunere”. Ca urmare,
supuşii promit să asculte, iar regele le promite un mi- nimum de libertate. (Rousseau)
Teoria materialistă (clasială). Statul este produsul şi manifestarea antago- nismului dintre
clase. (Marx)
Teoria organică (biologică). Societatea şi statul prezintă un organism soci- al, format din
oameni, analogic organismului uman care este format din celule. (Bluntski, Spencer)
Teoria psihilogică. Statul a apărut în rezultatul necesităţilor psihologice ale oamenilor de a
trăi în hotarele unei societăţi organizate, comunicare colectivă. (L.Petrajiţki)
Teoria violenţei. Statul apare în rezultatul violenţei interne (economi- ce şi politice) şi externe
(cotropirea unui popor de către altul). (E.Dühring, L.Gumplowicz,K.Kautsky)
Teoria teologică. Statul este creaţia divinităţii, iar monarhul, şeful statului este reprezentantul
lui Dumnezeu pe pământ. (Sf.Augustin, Sf.Paul)
Teoria patriarhală. Statul îşi are originea de la familie. (Aristotel)
Teoria patrimonială. Statul apare în perioada medievală. Se afirmă că statul a luat naştere
din dreptul de proprietate asupra pământului. (L.Gumplowicz)
Teoria rasială. Statul se transformă într-un mecanism centralizat excesiv, axat pe o ierarhie
militar-birocratică, în fruntea căreia se află führerul, exponent al „spiritului naţiunii”.
(Nietzsche).
Paralel cu teoriile referitoare la apariţia statului, ce reflectă într-o mare măsu- ră şi
concepțiile referitoare la apariţia dreptului, mai putem identifica următoarele şcoli de drept:
1. Şcoala dreptului natural. Hugo Grotius a stabilit bazele acestei şcoli. Dreptul natural se
consideră totalmente independent de religie şi întemeiat numai pe raţiune. El se întemeiază
pe dubla idee a stării naturale a omului şi a contractului social. Dreptul natural este dedus
din natura lucrurilor, pretutindeni aceeaşi. Este format din drepturile şi îndatoririle oamenilor
ce reies din natura lor de a fi oameni. Școala dreptului natural se fundamentează pe ideea
că omul, prin însăși existența sa, posedă anumite drepturi inalienabile de care el nu poate fi
lipsit. Aceste drepturi sunt „date” omului odată cu nașterea sa, ele nu pot lipsi într-un sistem
de drept pozitiv democratic.
2. Şcoala istorică a dreptului. Formarea şi dezvoltarea dreptului au avut loc în condiţiile unui
anumit mediu, care este diferit la diferite popoare. Acest proces de formare este lent, la baza
lui fiind amplasat „spiritul naţional”.
3. Şcoala sociologică a dreptului. Dreptul ia naştere în lupta dintre diferite interese sociale şi
constituie interesul fundamental al vieţii sociale. Există un interes social general şi scopul
dreptului este de a ocroti acest interes. Potrivit „teoriei solidarităţii sociale” a lui L.Duguit,
dreptul poate fi divizat în două categorii: dreptul social şi dreptul pozitiv. Dreptul social are
drept izvor viaţa socială a oamenilor. Dreptul pozitiv este dreptul elaborat de stat, acelaşi
drept social materializat în formulări juridice şi asigurat cu forţa de constrângere a statului.
4. Şcoala normativistă a dreptului. Fondator ˗ H.Kelsen. Conform şcolii menţionate, sistemul
normelor juridice se caracterizează în formă pirami- dală. Elementul primar al acestei
piramide este norma de comportament.

Literatura recomandată:
1. Avornic Gh. Teoria generală a dreptului. Chişinău: Cartier, 2004.
2. Baltag D., Guţu Al., Ursan I. Teoria generală a dreptului. Chişinău,
2002.
3. Boboş Gh. Teoria generală a dreptului: Note de curs. Cluj-Napoca,
1994.
4. Ceterchi I., Craiovan I. Introducere în studiul dreptului. București,
1995.
5. Negru B., Negru A. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău,
2006.