Sunteți pe pagina 1din 3

NORME JURIDICE, MORALE, RELIGIOASE SI POLITICE

In societatea actuala omul intra inevitabil intr-o multime de relatii sociale cu semenii sai. Relatiile sociale sunt legaturile dintre oameni, intre acestia si autoritati, stat, existente in viata sociala, economica, politica. Normele sociale sunt create de oameni i stabilesc conduita umana in cele mai diverse domenii ale vieii sociale. Existena normelor sociale este tacit necesara, nici o societate neputandu-se lipsi de ele, o societate anomic, adic fr norme de comportare, fiind de neinchipuit. Orice relatie sociala se desfasoara dupa anumite reguli, principii care vizeaza anumite scopuri, respectiv satisfacerea unor necesitati. Necesitatea ordinii in societate a fost impusa de dorinta oameni pentru a asigura functionarea institutiilor si organizatiilor. In literatura de specialitate se defineste ordinea sociala ca fiind modalitatea asigurarii drepturilor si libertatilor indivizilor, permitand integrarea profesionala, normative si social-culturala a acestora. Un alt autor sustine ca ordinea sociala reprezinta un corp inchegat de norme, prescriptii, indatoriri si obligatii care reglementeaza conduita si comportamentele sociale si individuale Societatea umana are o multitudine de norme si valori sociale care sunt profund diversificate de varietatea relatiilor dintre oameni si de modul in care este exprimata vointa din aceste norme, vointa ce urmeaza sa fie indeplinita. Normele care reglementeaza ordinea sociala sunt clasificate in norme religioase, morale, juridice, politice si altele, prin respectarea lor gasindu-se valori de proveniente diferite. Sistemul normelor sociale a crescut i s-a dezvoltat pe msura evoluiei i dezvoltrii societii, crescnd deosebit de mult mai ales rolul normelor juridice n societatea contemporan. Dar normele sociale nu li se impun oamenilor n mod mecanic, n mod automat, ci trebuie s treac prin contiina lor, prin liberul lor arbitru. Aceast libertate, acest liber arbitru al oamenilor, este relativ n sensul kantian, adic este libertatea de a permite manifestarea concomitent i a libertii celorlali. Dup filozoful german Kant, norma suprem a dreptului cere s te pori n aa fel nct libertatea ta (expresie a voinei autonome) s se mpace cu libertatea fiecruia. Dreptul este acela care prin normele sale asigur o limitare reciproc a voinelor libere ale oamenilor. Pe de alt parte, tot dreptul este acela care face corectivul necesar, care aplic saniunea atunci cnd individul a ales o conduit contrar normei sociale. Desi cel mai frecvent in limbaj, termenul politica este cel mai greu de definit. Multifunctionalitatea sa, intelesurile nuantate, interpretarile diverse, transforma incercarile de o asa natura intr-un fel de munca a legendarului Sisif. Structurile constitutionale moderne nu pot di explicate si concepute in afara politicii sau neavand nicio legatura cu aceasta. Nu exista si nici nu poate exista o guvernare apolitica, nu poate exista parlament sau partide apolitice. In sensul ce ne intereseaza, politica este o forma de activitate sociala care se extinde asupra sferei relatiilor dintre clase, natiuni si alte grupuri sociale. Politica include ansamblul problemelor ce intereseaza statul, maniera de a-l conduce. Statul si dreptul sunt greu de explicat cat priveste continutul si forma lor in afara politicii. Politica este regizorul unei piese de teatru, iar dreptul trupa de

actori care interpreteaza piesa, executand indicatiile regizorului(Jean Gicquel). Morala reprezinta un ansamblu de conceptii si reguli, cu privire la bine si la rau, drept sau nedrept, permis sau nepermis. Normele de morala sunt creatia societatii sau grupurilor sociale. Este un ansamblu de norme izvorate din experienta societatii pe parcursul dezvoltarii sale, in stransa legatura, totodata, cu gradul de cultura, civilizatie, avutie si chiar influenta asupra comunitatii. Morala, dreptul si religia au influentat gandirea in antichitate (Roma si Grecia Antica). Fiind gandiri usor diferite, in Grecia antica nu se facea distinctie intre normele religios-morale si cele juridice, fiindca ambele erau considerate a fi rezultatul aceleiasi vointe divine. Spre deosebire de celelalte popoare ale Antichitatii, romanii au depasit aceasta confuzie. Inca din Epoca veche, ei desemnau normele de drept prin cuvantul ius, iar normele religioase prin cuvantul fas. Apoi, trebuie retinut faptul ca, in epoca veche, legile au imbracat un vesmant religios atat ca expresie lingvistica, cat si in privinta continutului lor. Intr-adevar, in epoca veche, pana si institutiile juridice, precum contractele, erau incheiate "in forma religioasa". De pilda, "... forma pe care au imbracat-o conventiile pentru a deveni contracte a fost cea religioasa... Cele mai importante contracte in aceasta forma sunt "sponsio" (promisiunea) religioasa si jusiurandum liberti" (juramantul dezrobitului). Alti autori exclud legatura dintre normele juridice, morale si religioase, considerand ca cercetarea dreptului si eleborarea lui trebuie ferite de influentele moralei. Trebuie tinut cont ca sfera moralei este mai variata decat cea a dreptului, dreptul fiind de sine mult mai pragmatic, avand caracter tehnic, dar cuprinzand aprecieri de ordin moral. Spre deosebire de drept - care asigura respectarea normelor juridice, inscrise in legi, prin forta de constrangere morala si religia asigura respectarea normelor convietuirii umane, de obicei nescrise, stabilite prin traditii seculare. Normele de drept imbraca forme oficiale de stat. Normele morale nu sunt acte oficiale ce trebuie respectate si nu sunt garantate de forta de constrangere a statului, ci de factori sociali, opinie publica si gupuri sociale si se transmite in general prin educatie Or, tocmai prin acest obicei au fost statuate si relatiile morale dintre oameni, care au gasit in credinta lor religioasa suportul si criteriul judecatii faptelor lor. Majoritatea indivizilor iau cunostinta de regulile sociale inca din copilarie, in cadrul familiei, cunosterea lor fiind continuata in cadrul altor grupuri sociale cum sunt scoala, organizatiile productive, culturale, religioase etc, tendinta comportamentului uman fiind cea de conformare cu regulile stabilite Toate categoriile de norme care reglementeaza viata colectivitatilor umane, actioneaza articulat, ele fiind intr-o stare de interdependenta, fiecare dintre acestea avand importanta ei. Cele mai importante sunt totusi normele juridice care in totalitatea lor si prin efectele ce le produc stabilesc ordinea juridica, ordine care este una din componentele inseminate ale ordinii sociale. Norma juridica este asadar conditia "sine qua non" a dreptului si elementul primar al acestuia. Cu privire la norma juridica se impun cateva precizari: - normele care reglementeaza relatiile sociale sunt de mai multe feluri: norme juridice, norme morale, norme religioase, norme politice etc.; multe relatii sociale sunt reglementate concomitent de normele morale, religioase si juridice, altele nu; - multe din regulile de drept au fost simple reguli de morala pana cand societatea a considerat ca sanctiunea morala nu este suficienta si atunci au fost juridicizate, instituindu-se sanctiuni juridice pentru nerespectarea acestora; - sursele dreptului si cele ale moralei sunt diferite; dreptul are ca

sursa vointa puterii de stat si de regula, aceasta vointa este exprimata intr-o forma si un continut specific; morala si religia pot avea ca sursa revelatia divina, constiinta individuala.

Rotaru Andreea Grupa 102