Sunteți pe pagina 1din 16

RaportuI juridie de drept familial

1. Notiunea, caracteristicile si structura raportului juridie de


drept familial
Notiunea raportului juridie de drept familial. Atat timp cat o relatie sociala nu este
reglementata de norme juridice ea nu poate fi o relatie juridiea. Din momentul in care
apare o norma juridiea care o reglementeaza, ea devine juridiea. De exemplu, relatiile
ce se stabilesc intre persoanele ce si-au ales drept mod de convietuire concubinajul, cu
toate ea sunt cunoscute de-a lungul istoriei si sunt reglementate de astfel de norme
sociale cum ar fi: obiceiurile, traditia, morala, nu sunt relatii familiale. Ele pot deveni
relatii de drept familial din momentul in care concubinii se casatoresc, respectand
conditiile de fond si de forma prevazute de lege pentru incheierea acestui act juridie.
Drept urmare, contractul matrimonial incheiat intre concubini este privit ca un raport de
drept comun. El va intra in vigoare doar odata cu incheierea casatoriei. Daca
persoanele care traiesc in concubinaj nu intentioneaza sa incheie casatoria, atunci
incheierea contractului matrimonial este lipsita de sens, deoarece el nu poate intra in
vigoare.
Deci, raportul de drept familial este o relatie sociala reglementata prin intermediul
normelor de drept familial.
Privite prin prisma normelor juridice, raporturile juridice de drept familial apar ca o
realizare a normelor prevazute in legislatia familiala. Aceste norme prevad anumite
modele de comportament (de exemplu, metodele de educare a copiilor, alese de
parinti, vor exclude comportamentul abuziv, insultele i maltratarile de orice fel,
discriminarea, violenta psihica si fizica, antrenarea in actiuni criminale, initierea in
consumul de bauturi alcoolice etc.). Dar conduita descrisa de norme devine realitate
numai atunci, cand se concentreaza in anumite raporturi sociale, cand se cunosc
subiectii raportului, se cunoaste in legatura cu ce a aparut acest raport, ce drepturi i ce
obligatii au subiectii raportului, care vor fi consecintele abaterii de la modelul prescris
de norma juridiea etc.
Subiectele de drept familial intra in raporturi juridice pentru ca urmaresc realizarea
anumitor scopuri, fie personale (nevoia de afectiune si sprijin moral, dorinta de a avea
motenitori pentru a transmite bunurile familiale etc.), fie sociale (legate de instruirea si
pregatirea profesionala a copiilor, instituirea tutelei si curatelei etc.), fie impuse de
normele juridice (obligatia de a pastra secretul adoptiei, pastrarea dreptului copilului la
pensie si indemnizatii etc.).

Dat fiind faptul ca la baza raporturilor de drept familial stau diferite scopuri, diverse
sunt sj raporturile juridice aparute.
Caracteristicile fundamental ale raporturilor juridice de drept familial. Numarul
raporturilor juridice ce i-au nastere intre subiectii de drept familial este destul de mare
si, totui, aceste raporturi au anumite trasaturi specifice ce le deosebesc de alte relatii
sociale. Aceste trasaturi fundamentale ale raporturilor juridice constau in urmatoarele:
/. Raportul juridie de drept familial este un raport social. Daca orice raport juridie
este o relatie sociala, atunci nu orice relatie sociala este raport juridie. Relatia sociala
devine raport juridie numai in masura in care a fost obiectul de preocupare a
legiuitorului, sub forma adoptarii unei norme juridice care s-o reglementeze.12
Caracterul social al raportului juridie de drept familial se manifests prin faptul ca el se
stabilete intotdeauna fie intre oameni - soti ori foti soti, parinti si copii, bunei i nepoti
etc., fie intre acetia i organele statului, organizatii, institutii (oficiul starii civile,
autoritatea tutelara, comisia pentru minori,

instanta de

judecata, organizatii

neguvernamentale etc.).
2.

Raportul juridie de drept familial este un raport volitional. Prin caracterul

volitional al raportului juridie se intelege: in primul rand, faptul ca el este reglementat de


norme juridice, iar norma juridiea (intr-un stat democratic, cum pretinde a fi Republica
Moldova) inseamna vointa poporului ridicata la rang de lege; in al doilea rand,
caracterul volitional al raportului juridie se manifests si prin vointa subiectelor ce
participa la raportul dat ( de exemplu - consimtamantul liber al viitorilor soti la incheierea
actului juridie al casatoriei; pentru adoptarea copilului este necesar acordul parintilor,
tutorelui (curatorului), sotului adoptatorului, a copilului care a atins varsta de 10 ani;
sotii, de comun acord, poseda, folosesc sj dispun de bunurile comune etc.). In
asemenea cazuri, se vorbete despre dublul caracter volitional al raporturilor juridice de
drept familial: eel exprimat de norma juridiea si eel exprimat de subiectii raportului
juridie concret.1
3. Raportul juridie de drept familial este un raport valoric. Intr-un raport juridie de
drept familial Ti gasese eoncretizarea valoriie esentiale ale familiei. Prin intermediul
normelor juridice, statul incurajeaza, promoveaza si apara aceste valori. De exetnplu,
reglementand comunitatea si separarea de bunuri intre soti, Codul familiei nu a facut
decat sa traga consecintele necesare din raporturile personale la care casatoria da
nastere intre acestia. Viata in comun a sotilor, gospodarirea lor comuna si cresterea
copiilor determina impletirea intereselor patrimoniale ale celor doi soti atat cu privire la
drepturi, cat si la obligatii. Comunitatea de bunuri este o masa de bunuri destinate

indeplinirii sarcinilor comune ce le revin sotilor in cadrul casatoriei. Pe de alta parte,


legea reglementeaza si bunuri le proprii fiecarui sot. Rezulta ca raporturile patrimoniale
dintre soti nu alcatuiesc o reglementare de sine statatoare, ci una care este
subordonata finalitatii raporturilor personale izvorate din casatorie, comunitatii si
separarii intereselor dintre soti.
4. Raportul juridic de drept familial este o categorie istorica. Aparut la o anumita
etapa de dezvoltare istorica, odata cu aparitia familiei, raportul juridic de drept familial
poarta pecetea epocii istorice respective. Asa, de exemplu, la baza familiei in dreptul
roman statea puterea capului de familie cu o impatrita sfera de aplicare: putere
parinteasca asupra copiilor, putere maritala asupra sotiei, putere asupra sclavilor si
asupra persoanelor cumparate, putere considerata ca o proprietate. Casatoria legala
putea aduce sotia in puterea sotului fie prin solemnitate religioasa, fie prin cumparare,
fie prin convietuire mai mult de un an. In perioada sec. IV-VIII, forma veche de
cumparare a miresei nu este recunoscuta legala de catre biserica crestina; incheierea
casatoriei avea loc prin cununia in biserica (sau prin binecuvantare religioasa, daca nu
era prima casatorie); conditiile de incheiere a casatoriei erau cele stabilite de
monocanoanele bizantine si anume: consimtamantul viitorilor soti si al parintilor lor; o
varsta minima pentru viitorii soti; credinta crestina comuna etc. Astazi, pentru
incheierea casatoriei este necesar consimtamantul reciproc, neviciat, exprimat personal
si neconditionat, al barbatului si femeii care se casatoresc, precum si atingerea de catre
ei a varstei matrimoniale (art. 11, alin. 1, C.F.), iar toate persoanele casatorite au
drepturi si obligatii egale in relatiile familiale, indiferent de sex, rasa, nationalitate,
origine etnica, limba, religie, opinie, apartenenta politica, avere si origine sociala (art. 5,
alin. 1, C.F.).
Structura raportului juridic de drept familial. Structural, raporturile juridice
presupun trei elemente:
1)

subiectele raportului juridic;

2) continutul raportului juridic;


3) obiectul raportului juridic.
Subiectele sunt partile intre care se incheie raportul juridic, continutul este format
din drepturile subiective ale partilor si din obligatiile corelative lor, iar obiectul il
formeaza conduita partilor, actiunile sau inactiunile la care sunt indrituite sau de care
sunt tinute acestea.

2. Subiectele dreptului familiei


Asa cum nu se poate concepe un raport juridic decat numai intre oameni, numai
oamenii au calitatea de subiect de drept. Insa omul in sine nu este subiect de drept, ci
numai daca din punctul de vedere al dreptului i se recunoaste si i se atribuie aceasta
calitate, daca i se ofera capacitatea de a fi subiect de drept - capacitatea juridica. Cele
mai multe raporturi juridice apar intre persoane fizice (subiecte individuale). Dar parti
ale unui raport juridic pot deveni si anumite colective, organe de stat, organizatii
obstesti sau chiar statul (subiecte colective).
Fiecare ramura de drept se caracterizeaza printr-un cere propriu de subiecte, care
de rand cu obiectul si metoda de reglementare, determina specificul ramurii date in
sistemul de drept. Aceasta inseamna ca insusirea (calitatea) de subiect de drept al
familiei este conditionata de recunoasterea capacitatii sale juridice de drept al familiei.
Ca subiecte de drept al familiei stiinta juridica ti recunoaste pe acei participanti ai
relatiilor sociale, care conform legislatiei familiale in vigoare poseda drepturi
subiective si obligatii corespunzatoare. Subiectele de drept familial necesitd o
calitate speciald - cea de sot, parinte, copil etc., adica de persoane apropiate, care in
marea majoritate a cazurilor au un domiciliu comun, sunt legate intre ele prin relatii de
casatorie, rudenie sau infiere si care urmaresc un scop comun - stabilitatea, bunastarea
si prosperarea, atat a familiei in intregime, cat si a fiecarui membru al ei in parte. Pot fi,
deci, subiecte de drept familial sotii si fostii soti, parintii si copiii, buneii si nepotii, fratii si
surorile, adoptatorul si adoptatul, tutorele (curator) si persoana minora aflata sub tutela
(curatela) etc.
Calitatea de sot apare odata cu inregistrarea casatoriei la oficiul de stare civila.
Calitatea de fast sot apare din ziua inregistrarii divortului (cind desfacerea casatoriei
are loc la oficiul starii civile) ori din ziua cind hotarirea instantei judecatoresti a ramas
definitiva (in cazul desfacerii casatoriei pe cale judecatoreasca). Calitatea de parinte si
copil rezulta din provenienta copilului atestatd in modul stabilit de lege, copil fiind
considerate persoana de la nastere pana la implinirea varstei de 18 ani. In cazul
rudeniei civile drepturile si obligatiile adoptatorului si adoptatului (ca parinte si copil) iau
nastere din momentul cind a ramas definitiva hotarirea instantei judecatoresti privind
incuviintarea adoptiei. Persoanele care au dreptul la adoptie dupa cum si cele care pot
fi numite tutori (curatori) sunt prevazute in art. 121 si respectiv 143 C.F.

Drepturile si obligatiile subiectelor ce decurg din lege cu privire la drepturile familiale,


reprezinta statutul juridic al subiectelor de drept familial: statut de sot, de parinte, copil,
adoptator, bunel, nepot etc.
Fiecare categoric de subiecte ale dreptului familiei poseda un statut juridic
specific.
Garantarea drepturilor statutare si raspunderea pentru neindeplinirea obligatiilor
asumate, fiind categorii juridice, se exprima in forma de norme juridice. Apararea
drepturilor si intereselor copiilor minori revine parintilor lor, care sunt reprezentantii
legali ai copiilor, fara o imputernicire speciala. Astfel, copilul isi poate exercita dreptul de
a fi protejat, la invatatura, la exprimarea opiniei etc. numai in cazul in care parintii isi
onoreaza obligatia si responsabilitatea de a proteja copilul, de ai acorda sustinerea
adecvatS in vederea dezvoltarii lui fizice, intelectuale, spirituale etc. Drepturile si
obligatiile parintilor nu pot fi exercitate in contradictie cu interesele copilului. Daca
parintii nu-si pot exercita responsabilitatea primara fata de copil, statul este eel care
trebuie sa-si asume aceasta raspundere. Responsabilitatea pentru ai acorda copilului
protectia necesara o poarta, deci, familia, societatea, statul. Deci, in relatiile juridice de
drept al familiei statul, institutiile statului, organizatiile de stat si obstesti apar ca
subiecte colective de drept al familiei. Obligatia statului de a asigura protectia copiilor si
responsabilitatea lui pentru aceasta rezulta din prevederile art. 1, alin 3 din Constitutia
Republicii Moldova: Republica Moldova este un stat de drept democratic, in care
demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane,
dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.
Individualizarea subiectelor de drept familial se realizeaza prin anumite mijloace
de identificare, denumite si atribute de identificare si anume:
1)

numele (cuvantul sau grupul de cuvinte prin care este identificata o


persoana, compus din nume de familie si prenume);

2) domiciliul ( locul unde persoana respective isi are locuinta sa statornica sau
principals);
3)

starea civila, determinata de anumite evenimente sau acte juridice ce sunt


supuse inregistrarii in Registrul de stare civila si care poate fi dovedita prin :
certificate de nastere, casatorie, deces etc.

In ceia ce priveste capacitatea de folosinta si de exercitiu a subiectelor de drept


familial, putem afirma urmatoarele:
-

sotii, de comun acord, poseda, folosesc si dispun de bunurile comune;

dreptul de proprietate al sotilor si al copilului este realizat in modul stabilit de


Codul civil;

copilul

nu

are

drept

de

proprietate

asupra

bunurilor

parintilor,

iar

mostenire

si

parintii
-

asupra

bunurilor

copiilor,

cu

exceptia

dreptului

la

dreptul la intretinere;
-

parintii si copiii care loeuiese impreuna poseda si folosesc bunurile fiecaruia

dintre ei de comun acord;


-

capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice apare odata cu implinirea varstei

de 18 ani, adica majoratul. In cazul in care casatoria a fost admisa inainte de implinirea
varstei de 18 ani, minorul ce nu a implinit varsta de 18 ani dobandeste capacitatea
deplina de exercitiu din momentul incheierii casatoriei;
- in afara de capacitatea de exercifiu deplina cunoastem:
1)

capacitatea de exercitiu a minorilor intre 15 si 18 ani si

2) capacitatea de exercitiu a minorilor pana la 15 ani.


Minorii intre 15 si 18 ani incheie conventii cu consimtemantul parintilor, infietorilor
sau curatorilor. Ei au insa dreptul de a dispune singuri de salariu (castigul) sau de bursa
lor, de a executa drepturile de autor si de inventator asupra operelor, inventiilor,
propunerilor de rationalizare, precum si de a incheia mici conventii ce tin de viata de
toate zilele. Pentru minorii, care n-au implinit varsta de 18 ani conventiile le incheie in
numele lor parintii, infietorii sau tutorii. Minorii, care n-au implinit varsta de 15 ani, au
dreptul sa incheie mici conventii ce tin de viata de toate zilele.
In cazul in care cetateanul sufera de o boala psihica mintaia. care nu-i permite sa
inteleaga insemnatatea actelor sale, el poate fi lipsit de capacitatea de exercitiu. In
numele acestor persoane toate conventiile sunt savarsite de catre tutore (curator).
Astfel, tutorele sotului declarat incapabil poate cere desfacerea ori nulitatea casatoriei;
Tl poate reprezenta si apara in instanta judecatoreasca etc.
Pentru reglementarea relatiilor personale nepatrimoniale si
patrimoniale dintre membrii familiei, nereglementate de legislatia familiala, se
aplica legislatia civila in masura in care aceasta nu contravine esentei relatiilor
familiale.

3. Continutul raportuiui juridic de drept al familiei


Continutul raportuiui juridic de drept al familiei este format din ansamblul
drepturilor si obligatiilor subiectelor ce participa la acest raport. Tocmai prin aceste
drepturi si obligatii, care in cadrul raportuiui juridic de drept familial sunt reciproce sunt
legate subiectele.
Unele raporturi de drept al familiei sunt raporturi juridice simple, adica o parte este
titularul dreptului, iar cealalta parte este titularul obligatiei. De exemplu: Copilul are
dreptui la educatie din partea pSrintilor, la dezvoltarea capacitatilor intelectuale, la
libertatea gandirii si constiintei, la apararea demnitatii si onoarei (art. 51, alin. 3, C.F.),
iar parintii sunt obligati sa-si educe copiii conform propriilor convingeri, ei poarta
raspunderea pentru dezvoltarea fizica, intelectuala si spirituals a copiilor si au prioritate
la educatia lor fata de oricare alte persoane (art.60, alin. 2, C.F.).
Majoritatea absoluta a raporturilor juridice de drept al familiei au, insa, un caracter
complex. Acestor raporturi le este caracteristic faptul ca fiecare parte este titular atat de
drepturi cat si de obligatii. De exemplu, in conformitate cu prevederile art. 74, alin. 1,
parintii sunt obligati sa-si intretina copiii minori si copiii majori inapti de munca care
necesita sprijin, material, iar in conformitate cu art. 80, alin. 1, copiii majori apti de
munca sunt obligati sa-si intretina si sa-si ingrijeasca parintii inapti de munca care
necesita sprijin material.
Prin urmare, normele juridice de drept al familiei stabilesc pentru fiecare
participant la raportul juridic (pentru fiecare subiect de drept), anumite prerogative,
anumite posibilitati individuale - drept subiectiv. Trebuie sa facem deosebire intre
dreptui obiectiv, ca ansamblu de norme si dreptui subiectiv, ca indrituire Iegata de o
persoana, ca posibilitate de a actiona in temeiul dreptului obiectiv si care se poate
apara, apeland la justitie.
In cadrul raportuiui juridic de drept al familiei dreptui subiectiv permite titularului
sau:
a) sa ia o anumita atitudine fata de dreptui sau (de exemplu, sa se
foloseasca de el sau nu);
b) sa pretinda o atitudine corespunzatoare din partea subiectului obligat;
c) sa poata apela la calea statala in apararea dreptului sau. Astfel, in conformitate
cu art. 27 C.F., persoanele care doresc sa
se casatoreasca sau sotii, pot incheia benevol un contract matrimonial. Deci,
incheierea contractului matrimonial este un drept care poate fi folosit sau nu. In
contractul matrimonial sotii (viitorii soti) sunt in drept sa determine drepturile, dar si

obligatiile privind intretinerea reciproca si modul de participare a fiecaruia la veniturile


obtinute de fiecare dintre ei si la chetuielile comune, bunurile ce vor fi transmise
fiecaruia dintre soti in caz de partaj, precum si sa se stabileasca alte clauze
patrimoniale, inclusiv sanctiuni patrimoniale pentru sotul culpabil de desfacerea
casatoriei (art. 29, alin. 4, C.F.). Daca contractul matrimonial contine clauze care
lezeaza drepturile si interesele unuia dintre soti, ale copiilor minori, ori ale altor
persoane ocrotite prin lege, atunci, la cererea unuia dintre soti sau a procurorului,
instanta judecatoreasca este in drept sa declare nulitatea, totala sau partiala a
contractului matrimonial (art.31, C.F.).
Vorbind despre drepturile subiective ale subiectelor de drept familial este
necesara efectuarea unor distinctii intre diversele categorii de drepturi. In literatura
juridica distinctiile sunt facute in functie de mai multe criterii. Aceste criterii sunt valabile
si pentru clasificarea drepturilor subiectelor de drept al familiei.
Astfel, dupa criteriul provenientei lor drepturile subiective pot fi clasificate in 3 mari
categorii:
-

drepturi fundamentale, care deriva din apartenenta la societatea umana a

fiecarui individ (dreptui la viata, demnitate, libertate etc.);


- drepturi care decurg din insertia individului in viata sociala (dreptui la nume, la
domiciliu, la o profesie etc.);
- drepturi care deriva din insasi vointa indivizilor (dreptui de a intemeia o familie,
de a infia un copil, de a incheia contracte etc.).
Dupa

intinderea

efectelor

lor

drepturile

subjective

sunt clasificate in

urmatoarele categorii:
- drepturi absolute, care sunt acele drepturi ce produc efecte fata de toate
subiectele de drept. Acestora le corespunde obligatia tuturor persoanelor de a nu face
nimic de natura a Tmpiedica pe titularul dreptului sa si-1 exercite. Sunt drepturi
absolute: dreptul la viata. la sanatate, integritate corporala etc.
- drepturi relative, care sunt acele drepturi ce produc efecte numai asupra
titularului dreptului subiectiv si titularul obligatiei. adica. numai intre partile raportului
juridic concret. In aceasta categorie intra numai drepturi patrimoniale.
O alta distinctie a drepturilor subiective poate fi efectuata in functie de continutul
dreptului si anume:
-

drepturi

patrimoniale,

care

au

un

caracter

general, pot fi exprimate in bani;


- drepturi nepatrimonile, care nu pot fi exprimate in bani.17

economic

si,

in

Dreptul familiei reglementeaza doua mari categorii de relatii


familiale: relatii personale nepatrimoniale si patrimoniale (art. 3C.F.). Particularitatile
relatiilor personale nepatrimoniale constau in
urmatoarele:
a) ele sunt lipsite de orice continut economic;
b)

obiectul

urmatoarele
fidelitatea

raporturilor

bunuri
conjugala,

personale

nepatrimoniale:
sprijin

reciproc

nepatrimoniale

numele,
moral,

grija

Tl

cinstea,
pentru

viata,

foreaza
demnitatea.
sanatatea

si educatia copiilor etc.


c)
raporturile

raporturile
privind

(relatiile)
drepturile

personale
si

obligatiile

nepatrimoniale
familiale

care

sunt
sunt

considerate
legate

de

titularii lor i nu pot fi cedate persoanelor terte.


Categoriile de relatii personale nepatrimoniale reglementate de dreptul familiei
sunt urmatoarele:
1)

relatii de identificare, adica acele relatii care au in continutul lor drepturi cu

ajutorul carora se individualizeaza subiectul din dreptul familiei cum ar fi: dreptul la
nume de familie la nastere sau ales la incheierea si desfacerea casatoriei; la cetatenie;
la domiciliu, la Tndeletnicire si profesie etc.
2) relatii referitoare la existenta si integritatea subiectelor de drept familial, adica
acelea care au in continutul lor drepturi personale nepatrimoniale prccum sunt: dreptul
la viata, la sanatate, la educatie, la ocrotirea oricaror forme de abuz, la protectie sociala
etc.
Este necesar sa deosebim doua categorii de raporturipatrimoniale reglementate
de dreptul familiei. raporturi reale si raporturi obligationale. Raporturi reale sunt acele
raporturi care au in continutul lor drepturi reale, in cazul nostru - dreptul de proprietate a
membrilor familiei. Raporturile patrimoniale reale dintre soti apar odata cu incheierea
actului casatoriei si sunt supuse regimului proprietatii in devalmasie a bunurilor. Acest
regim legal al bunurilor sotilor actioneaza in masura in care nu este modificat de
contractul matrimonial.
Caracteristic pentru drepturile reale este faptul ca ele sunt legate de posesie,
folosinta si administrare (dispunere) a bunurilor aflate in proprietate. Sotii. de comun
acord, poseda, folosesc si dispun de bunurile coinune (art. 21, alin. 1 C.F.), fiecare
dintre ei fiind in drept sa incheie conventii prin care sa dispuna de bunurile comune, cu
exceptia bunurilor imobile (acordul celuilalt sot fiind prezumat).

Raporturile obligationale sunt raporturile legate de trecerea bunurilor de la un


subiect la altul. Obligatia subiectului de drept al familiei este indatorirea pe care acesta
trebuie sa o indeplineasca. Ea poate consta in a da, a face sau a nu face ceva,
conduita care poate fi impusa. in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului.
Astfel, Codal familiei prevede:
a)

obligatia de intretinere dintre parinti sj copii;

b)

obligatia de intretinere dintre soti si fostii soti;

c) obligatia de intretinere dintre alti membri ai familiei (dintre frati si surori, bunei
si nepoti, copii si parinti vitregi, copil si educator).
Dupa cum se observa, obligatia juridica a subiectelor de drept al familiei nu este
arbitrara. ea reprezinta o indatorire a unei parti care corespunde dreptului subiectiv al
celeilalte parti a raportului juridic. De aceea, obligatia juridica poate fi considerate drept
masura dreptului subiectiv. Aceasta practic inseamna ca dreptului unei parti in raportul
juridic ii corespunde, in mod imperativ, o obligatie a celeilalte parti. Ca urmare, intr-un
raport juridic de drept al familiei nu poate fi vorba de vrcun drept al unui subiect daca
celuilalt subiect nu-i corespunde o anumita obligatie. Deci, o caracteristica definitorie a
continutidui raportului juridic de drept familial reprezintd faptul ca drepturile si obligatiile
subiectelor nu sunt rupte unele de allele , ele se presupun si se coordoneaza reciproc,
mai mult, ceea ce poate pretinde subiectul activ este exact ceea ce constituie
indatorirea subiectului pasiv.
In concluzie se poate afirma ca, drepturile si obligatiile partilor din cadrul unui raport
juridic de drept al familiei reprezinta o concretizare, o materializare a disponibilitatilor
normelor juridice. Ele se prezinta intr-o stransa corelatie. Raporturile dintre ele sunt
determinate de reglementarile dreptului obiectiv si de cerintele principiului echitatii, care
guverneaza (mai corect-ar trebui sa guverneze) relatiile dintre membrii familiei.
4. Obiectul raportului juridic de drept al familiei
Obiectul raportului juridic reprezinta urmatorul element din structura raportului
juridic. In privinta obiectului raportului juridic in literatura de specialitate se intalnesc mai
multe pareri. Unii autori considers ca obiect al raportului juridic pot fi doar actiunile
(interactiunile), adica comportarea subiectelor. Conduita umand ce se realizeaza de
cdtre subiectii raportului juridic ca urmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor
constituie obiectul raportului juridic.

Alti autori vorbesc despre un triplu obiect al raportului juridic: obiectul juridic, adica
conduita partilor; obiectul ideologic, adica vointa partilor; obiectul material, adica lucrul
(bunul) la care se refera.9
Intr-o alta acceptiune, obiectul raporturilor juridice il formeazd anumite actiuni pe
care titularul dreptului subiectiv le efectueazd sau le poate pretinde sipe care celalalt
subiect este obligat a le savarsi.20
Dupa parerea mai multor autori, printre care si Boris Negru, obiectul raportului
juridic este diferit, precum diferite sunt si raporturile juridice. Ca urmare a diversitatii
raporturilor juridice , obiecte ale raportului juridic pot fi:
a)

actiunile pe care titularul dreptului subiectiv le Tndeplineste ori le poate

pretinde si pe care celalalt subiect este obligat a le savarsi sau a se abtine de la


savarsirea lor;
b) lucrurile si alte bunuri materiale;
c)valori nemateriale (cinstea, onoarea, demnitatea, numele,
sanatatea, integritatea fizica si psihica etc.);
d) rezultatul creatiei intelectuale (opera literara, artistica, stiintifica
TI
etc.).
Acceptand ultima parere si raportand-o la raporturile juridice de drept al familiei,
putem considera ca obiecte ale raportului juridic de drept familial pot fi:
a) valorile nemateriale;
b) actiunile subiectelor; d) bunurile materiale.
a) Nici intr-o alta ramura de drept valorile nemateriale nujoaca un rol atat de
semnificativ ca in ramura dreptului familiei. Coexistenta simultana in familie a unui
numar imens de obiceiuri, norme de convietuire, norme morale, norme religioase etc.
due la faptul ca anume valorile nemateriale guverneaza relatiile de familie. Respectand
intimitatea vietii familiale, precum si a vietii personale a fiecarui membru al familiei,
normele de drept pot regula relatiile familiale doar pana la o anumita limita.
Normele de convietuire: diferite reguli de cultura, igiena, de bunavointa si
comportament civilizat etc. sunt foarte numeroase si prezente in viata de zi cu zi.
Calitatea sau trasatura distincta a acestor norme este data de o anumita apreciere sau
pretuire a personalitatii exprimata prin stima, respect, consideratie etc. Astfel, Art.
16, alin. 4 C.F. prevede ca, relatiile dintre soti se bazeaza pe stima si ajutor reciproc, pe
obligatii comune de intretinere a familiei, de ingrijire si educatie a copiilor, iar art. 18,
alin. 2 C.F. stipuleaza: sotii isi datoreaza reciproc sprijin moral si fidelitate conjugala.

Aceste norme pot contribui la intretinerea raporturilor familiale, insa aportul lor este
redus, iar uneori superficial sau numai formal, daca nu sunt dublate de puternice
motivatii morale.
Preceptele si normele morale - reguli cu privire la bine si la rau, corect si incorect,
just si injust etc., calauzesc conduita oamenilor, bazandu-se pe convingerea intima si
constiinta personala a fiecarui individ in comportamentul sau, care poate fi moral sau
imoral. Sanctiunea exterioara a acestui comportament poate fi manifestata sub forma
de oprobiu public, iar sanctiunea interioara, fiind cea mai eficienta- sub forma de
regrete, pareri de rau, mustrari de constiinta sau scrupule. Este de notat legatura
stransa intre normele de morala si religie. Practic, fiecare religie a determinat formarea
unei morale, sacralizand preceptele etice si unele institutii sociale, in special cele
privitoare la viata de familie (casatoria, nasterea copilului, sfintirea locuintei etc.). De
fapt, biserica crestina a fost cea care a prevazut in canoanele ei necesitatea
consimtamantului la casatorie, a varstei minime pentru casatorie, obligatia parintilor
pentru cresterea si educarea copiilor, interdictia casatoriei intre rude pana la un anumit
grad de rudenie etc., precepte ce au fost preluate de normele de drept.
b) Pentru ca sa apara (sa se modifice, sa se stinga) un raport juridic de drept
familial, in afara de norma juridica, mai sunt necesare anumite imprejurari de fapt (fapte
juridice). De exemplu: aparitia raportului juridic de casatorie presupune, in prealabil, ca
fapt juridic, incheierea casatoriei, iar aparitia raportului juridic de rudenie civila,
presupune in prealabil incheierea adoptiei. In dependents de caracterul volitional,
faptele juridice se clasifica in evenimente si actiuni. Evenimentele sunt faptele juridice
care se produc independent de vointa omului, dar de petrecerea carora legea leaga
producerea unor efecte juridice. Cele mai frecvente evenimente care au o semnificatie
juridica sunt: nasterea (de ea legea leaga, de exemplu, dobandirea calitatii de subiect
de drept al familiei); decesul (de el legea leaga fie stingerea unor raporturi juridice, de
exemplu, de casatorie, fie aparitia unor raporturi juridice noi, de exemplu dreptul la
pensionare pentru pierderea intretinatorului). Actiunile umane ca fapte juridice sunt
manifestari de vointa ale oamenilor care nasc, modified sau sting raporturi juridice. Ca
exemple de actiuni a subiectelor de drept al familiei pot fi mentionate: casatoria,
divortul, adoptia, instituirea tutelei (curatelei), incheierea contractului matrimonial sau de
plata a pensiei alimentare etc. In functie de raportul actiunilor cu legile in vigoare, ele
pot fi licite si ilicite. De exemplu, pentru ca actul juridic de casatorie sa fie valabil sunt
necesare respectarea anumitor conditii de fond (consimtamant liber exprimat, varsta
matrimoniala, stare a sanatatii etc.) si de forma (sa fie inregistrata la organele de stare

civila cu respectarea procedurii special prevfeuta cu aceasta ocazie), dupa cum i lipsa
impedimentelor la casatorie. Daca casatoria a fost Tncheiata cu Tncalcarea conditiilor
enumerate, ea va fi declarata nula de catre instanta judecatoreasca. De asemenea, si
casatoria fictiVa (cand sotii sau unul dintre ei nu a avut intentia de a crea o familie) este
tot o actiune ilicita.
c) In ceea ce priveste bunurile materiale, conform legislatiei, bunurile dobandite
de soti in timpul casatoriei apartin ambilor cu drept de proprietate in devalmasie. Sotii,
de comun acord, poseda, folosesc si dispun de bunurile comune. Bunurile care au
apartinut fiecaruia dintre soti pana la incheierea casatoriei i bunurile primite in dar,
obtinute prin motenire sau in baza altor conventii gratuite de catre unul dintre soti in
timpul casatoriei, sunt proprietate personala a fiecaruia dintre soti. Fiecare sot,
raspunde pentru obligatiile proprii cu bunurile proprietate personala si cu cota-parte din
proprietatea in devalmasie.

BIBLIOGRAFIE
Lilia Margineanu Dreptul Familiei
Baies Sergiu Drept Civil
Lupsan Gabriela Dreptul familiei (Note de curs)

CUPRINS
1. Notiunea, caracteristicile si structura raportului juridie de drept familial.1
2. Subiectele dreptului familiei ..4
3. Continutul raportuiui juridic de drept al familiei...7
4. Obiectul raportului juridic de drept al familiei10
BIBLIOGRAFIE...14
CUPRINS.15

Ministerul Educatiei, tineretului si Sport


Universitatea de Studii Europene din Moldova

REFERAT
LA TEMA: RAPORTURILE JURIDICE FAMILIALE

Elaborat: Moraru Ion


Controlat: S. Rotaru

Chisinau 2014