Originea,evolutia statului

si dreptului

A elaborate elevul Colţa Andrei.

La obiectul Teoria Generala a Dreptului si Statului.
Profesor evaluator:Ghenadie Epure
 Importanta studierii originii statului si
dreptului.
 Problematica privind apariţia statului şi dreptului cunoaşte o istorie
îndelungată;
respectiv, menţionăm actualitatea ei, fapt ce denotă interesul permanent
față de aceste fenomene. Cercetarea fenomenului apariţiei statului şi
dreptului
prezintă interes atât teoretic, cât şi practic. Acest proces determină
formarea
a noi direcţii de cercetare a diferitelor fenomene de ordin divers ce sunt
tangenţiale
cu fenomenul stat şi cu fenomenul drept. La fel, este de menţionat că
apariţia statului şi dreptului nu poate fi legată numai de trecutul istoric.
Etapa
contemporană de dezvoltare a societăţii la fel demonstrează existența
proceselor
de formare a statelor şi a sistemelor de drept noi.
 Mentionez 3
teorii de aparitie a statului si
dreptului.
a) teoria particulară de apariţie a statului şi dreptului – apariţia unui stat
şi a unui sistem de drept caracteristic statului dat (de exemplu, apariţia
statului şi dreptului român, francez ş.a.);
b) teoria specială de apariţie a statului şi dreptului – apariţia statelor şi a
sistemelor de drept ce se atribuie la o anumită epocă sau etapă istorică
(de exemplu, apariţia statelor şi a sistemelor de drept moderne, contemporane);
c) teoria generală de apariţie a statului şi dreptului în general, adică a
statului şi dreptului ca fenomene sociale, când se poate evita răspunsul
la întrebarea: Despre ce stat şi drept este vorba?
 2. Caracteristica evolutivă a puterii sociale şi a
normelor sociale
în societatea prestatală
Evident, în societatea prestatală nu exista statul şi dreptul, însă persistau alte forme, mai simple, de organizare a
societăţii,precum şi alte norme sociale ce reglementau relaţiile sociale existente în acea perioadă.
Ca de exemplu:
Pentru etapa inițială de existență a societății prestatale menționăm existența
Hoardei drept stare primară socială, în care este discutabil de a evidenția o formă
de organizare socială. Hoarda reprezintă un grup de indivizi reuniţi fără nicio
regulă fixă, stabilă. Se caracterizează printr-un mod de trai nomad (nu are un loc
sedentar de trai).
Ulterioarele etape de dezvoltare a scoietății prestatale identifică și forme de
organizare a puterii sociale în cadrul acestora, caracterizate printr-o evoluție vizibilă.
Evidenţiem următoarele forme de organizare a societăţii prestatale:
1. Familia – un grup de indivizi, uniţi prin legături de rudenie şi care determină
un mod de viaţă în comun. Este caracterizată prin prezenţa unei autorităţi – capul
familiei şi printr-o repartizare relativă a anumitor funcţii sociale.
 2. Ginta – o uniune de oameni bazată pe rudenie de sânge, o comunitate
 de familii apropiate, oameni bazaţi pe munca în comun şi apărarea în comun a
 intereselor colective, a proprietăţii comune, precum şi prin comunitatea limbii,
 obiceiurilor, tradiţiilor. Se caracterizează prin prezența conducătorului ginții în
 forma de organizare a puterii sociale.
 2.1. Ginta matriarhală – caracteristică pentru prima etapă de existenţă a
 ginţii, legătura de rudenie se determina după mamă, deoarece nu erau organizate
 la acel moment relaţiile de căsătorie
 2.2. Ginta patriarhală – dezvoltarea relaţiilor economice, a metodelor de
 dobândire a hranei, necesitatea protejării teritoriului determină creşterea
considerabilă
 a rolului bărbatului în societate; astfel, el devine centrul vieţii sociale.
 3. Tribul – o comunitate etnică şi de organizare socială a mai multor ginţi
 sau familii înrudite. Numeric este mai extins în coraport cu ginta evidențiem:
conducătorul de trib – autoritate
4. Uniunea tribală – un ansamblu de triburi caracterizat prin prezenţa unor
legături gospodăreşti şi culturale intertribale, ciocniri militare, migraţie a populaţiei,
determinate de apariţia proprietăţii private. Mai sunt caracterizate prin înlocuirea
legăturilor de sânge cu legături teritoriale. Drept formă de organizare a
puterii sociale pentru uniunile tribale este recunoscut sfatul conducătorilor de
triburi.
5. Primele formaţiuni statale – o comunitate de oameni, care locuieşte
pe un anumit teritoriu şi are una şi aceeaşi conducere (colectivă sau unitară)
orientată spre realizarea unor scopuri comune (securitate internă, protejarea
proprietăţii private, păstrarea şi promovarea unei culturi specifice şi formarea
unor tradiţii comune şi a unei limbi unice de comunicare). Anume în condițiile
formațiunii statale puterea socială obține primele exprimări de organizare, similare
cu puterea de stat. În condițiile primelor formațiuni statale puterea începe
a-și obține acele caracteristici care ulterior ne permite a o identifica drept putere
de stat.
 Organizarea puterii sociale în societatea prestatală
 Adunarea membrilor ginții
 Conducătorul militar
 Conducătorul ginții
 Conducătorul religios
 Premisele aparitiei statului
 1.Economice
 2.Sociale
 3.Militare
 4.Religioase
 Apariția și evoluția istorică a statului
Dreptul, ce se prezintă ca un ansamblu de norme de comportament înzestrate cu anumite trăsături specifice, prin care se
deosebesc de alte categorii de
norme sociale, este un fenomen social ce apare şi se dezvoltă în cadrul societăţii umane, acumulând şi reflectând experienţa
acestei societăţi.
La subiectul respectiv este necesar a da răspuns la două întrebări conceptuale: 1. Când apare dreptul?; 2. Cum se dezvoltă
dreptul?
Când apare dreptul? În doctrina juridică există două concepţii referitoare
la momentul apariţiei dreptului: 1. Odată cu apariţia societăţii; 2. Odată cu apariţia statului. Referitor la problema în cauză,
considerăm că dreptul apare acolo
şi atunci când apare necesitatea instaurării unei ordini ca bază a unei securităţi
generale ce determină prezenţa unei forme de organizare superioară a socie-
tăţii – statul.
 Legitățile dezvoltării istorice a statului și dreptului

Legitățile dezvoltării istorice a statului și dreptului

Procesul de trecere de la un tip istoric de stat și drept la altul este unul de
natură obiectivă și caracterizat prin următoarele legități:
a) Inovaţia (noutate, schimbare, transformare substanţială), apariția a ceva
nou, ce nu a existat anterior;
b) Negaţia, dispariţia, negarea unor categorii şi legături ce au existat
anterior, în cazul nostru, cu referință la stat sau la drept;
c) Continuitatea, faptul de a păstra sensul raţional ce a existat anterior și a
caracterizat statul și dreptul la etapa anterioară de dezvoltare;
d) Perfecţionarea, îmbunătăţirea calitativă a elementelor ce caracterizează
fenomenele stat și drept în condițiile etapei precedente
 Teoriile ce explică apariția statului

Teoria contractului social. Apariția statului este rezultatul unei înţelegeri

între oameni, al unui contract ce-și are originea în voinţa oamenilor, al unui „pact
de supunere”. Ca urmare, supuşii promit să asculte, iar regele le promite un minimum de libertate. (Rousseau)
Teoria materialistă (clasială). Statul este produsul şi manifestarea antagonismului dintre clase. (Marx)
Teoria organică (biologică). Societatea şi statul prezintă un organism social, format din oameni, analogic organismului uman care este
format din celule.
(Bluntski, Spencer)
Teoria psihilogică. Statul a apărut în rezultatul necesităţilor psihologice ale
oamenilor de a trăi în hotarele unei societăţi organizate, comunicare colectivă.
(L.Petrajiţki)
Teoria violenţei. Statul apare în rezultatul violenţei interne (economice şi politice) şi externe (cotropirea unui popor de către altul).
(E.Dühring,
L.Gumplowicz,K.Kautsky)
Teoria teologică. Statul este creaţia divinităţii, iar monarhul, şeful statului
este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ. (Sf.Augustin, Sf.Paul)
Teoria patriarhală. Statul îşi are originea de la familie. (Aristotel)
Teoria patrimonială. Statul apare în perioada medievală. Se afirmă că statul
a luat naştere din dreptul de proprietate asupra pământului. (L.Gumplowicz)
Teoria rasială. Statul se transformă într-un mecanism centralizat excesiv,
axat pe o ierarhie militar-birocratică, în fruntea căreia se află führerul, exponent
al „spiritului naţiunii”. (Nietzsche)