universitatea „ștefan cel mare” suceava facultatea de

drept și științe administrative

Cariera funcționarilor
publici Cari

Student: Cazacu Dorin

Specializare: Administrație Publică/ID

Anul I

Grupa 1
 Cuprins

Funcționarul public – definirea noțiunii și sediul materiei...................................................3

Recrutarea funcționarilor publici..........................................................................................5

Evaluarea funcționarilor publici...........................................................................................6

Modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public........8

Conflictul de interese și incompatibilitățile privind funcția publică..................................13

Bibliografie.........................................................................................................................14

[2]
 Funcționarul public – definirea noțiunii și sediul materiei

Legea la care trimite Constituţia pentru reglementarea statutului juridic al funcţioanrului

public este Legea nr. 188/1999 privind Statutul juridic al funcţionarului public, cu modificările
ulterioare,1 republicată2 în urma modificărilor care i s-au adus prin Legea nr. 161/2003 3, care
reprezintă astfel legea-cadru în materie. Ultima modificare adusă reglemntării privind statutul
juridic general al funcţionarului public s-a realizat prin Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.4

În analiza pe care o întreprindem statutului juridic al funcţionarului public am avut în

vedere actele normative în vigoare, inclusiv recenta Lege nr. 251/2006.

Prin art. 2 din legea cadru este definită funcţia publică ca reprezentând ansamblul
atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de
putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile
administraţiei publice autonome.

În ceea ce ne priveşte, considerăm că funcţia publică poate fi definită ca situaţia juridică legal
determinată a persoanei fizice învestite cu prerogative în realizarea competenţei unei autorităţi
publice, în regim de putere publică, având ca scop realizarea în mod continuu a unui interes public.

Titularul unei funcţii publice este funcţionarul public.

Importanţa funcţionarului public pentru statul de drpet care se ediifică acum în România rezultă şi
din faptul că, în calitate de instrument prin care administraţia îşi realizează atribuţiile, prerogativele de
putere publică, funcţionarul public este şi cel care, după aderarea României la Uniunea Europeană, va
contribui esenţia la transpunerea în practică a valorilor Uniunii Europene, la garantarea drepturilor

1
Publicată în Monitorul Oficial nr. 600 din 8 decembrie 1999.
2
Republicarea s-a făcut în Monitorul Oficial nr. 251 din 22 03 2004.
3
Lege nr. 161/2003 privind unele măsuri epntru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice,
a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul oficial nr. 279
din 21 aprilie 2003.
4
Publicată în Monitorul Oficial nr.574 din 4 iulie 2006.

[3]
fundamentale ale cetăţenilor, între care se regăsesc şi dreptul la o bună administrare şi dreptul la o
bună guvernare.5

Funcţionarul public reprezintă persoana legal învestită prin numire într-o funcţie publică din
structura unui serviciu public administrativ, în scopul îndeplinirii competenţei acestuia.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată, funcţionarul public e definit ca
reprezentând persoana numită, în condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică. Un asemenea statut este
recunoscut şi persoanei căreia i-a încetat calitatea de funcţionar public şi continuă să facă parte din
corpul de rezervă al funcţionarilor publici.

5
Verginia Vedinaş- Consideraţiia supra proiectului de lege pentru modificarea şi completarea legii nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, în Revista de Drept Public nr. 2/2006, p. 68.

[4]
 Recrutarea funcționarilor publici

Pentru ocuparea unei funcţii publice, legea impune anumite condiţii, cum ar fi: persoana să aibă
cetăţenia română şi domiciliul în România; să cunoască limba română scris şi vorbit; să aibă capacitate
deplină de exerciţiu; să aibă o stare de sănătate corepsunzătoare, atestată prin document medical; să
îndeplineacsă condiţiile de studii cerute de lege pentru funcţia publică; să îndeplinească condiţiile
specifice impuse pentru ocuparea funcţiei publice; să nu fi fost condamnată pentru săvârşirea ueni
infracţiuni contra umanităţii, a statului sau autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care
împiedică înfărtuirea justiţiei, de fals sau fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care
ar face incompatibilă cu exerciatrea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;
să nu fi fost destituită dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani şi să nu fi desfăşurat activităţi de poliţie
politică, astfel cum este aceasta definită prin lege.

Modalităţile de ocupare a unei funcţii publice sunt promovarea, transferul, redistribuirea,

recrutarea şi alte modalităţi prevăzute expres de Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările
ulterioare.

Recrutarea în vederea intrării în corpul funcţioanrilor publici se face prin concurs, în limita
funcţiilor publice vacante rezervate în scopul ocupării în acest fel prin planul de ocupare a forţei de
muncă.

Principiile care guvernează concursul sunt cele ale competiţiei deschise, transparenţei, meritelor
profesionale şi competenţei şi al egalităţii de acces al funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care
îndeplineşte condiţiile legale.

Perioada de stagiu are ca şi scop verificarea aptitudinilor profesionale în vederea îndeplinirii

atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea practică a funcţionarilor debutanţi şi
cunoaşterea de către aceştia a specificului administraţiei şi exigenţelor acesteia.

Durata perioadei de stagiu diferă pentru funcţioanrii din celel trei clase, ea fiind de 12 luni pentur
funcţionarii din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa a II-a şi 6 luni pentru funcţionarii din clase I.

[5]
 Evaluarea funcționarilor publici

Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se face anual.

Procesul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici de
execuţie şi a funcţionarilor publici de conducere cuprinde evaluarea obiectivelor individuale ale
funcţionarilor publici şi testarea cunoştinţelor funcţionarului public necesare îndeplinirii
obiectivelor individuale stabilite în baza atribuţiilor din fişa postului, pentru perioada evaluată.

Evaluarea obiectivelor individuale ale funcţionarilor publici cuprinde următoarele

elemente:

 evaluarea gradului şi a modului de atingere a obiectivelor individuale;

 evaluarea gradului de îndeplinire a criteriilor de performanţă.

Pentru măsurarea gradului de atingere a obiectivelor individuale ale funcţionarilor publici

se stabilesc indicatori de performanţă. Stabilirea obiectivelor individuale şi a indicatorilor de
performanţă trebuie să aibă în vedere corelarea cu atribuţiile şi obiectivele instituţiei în care îşi
desfăşoară activitatea funcţionarul public.

Testarea profesională reprezintă verificarea, în scris, a cunoştinţelor funcţionarului public

necesare îndeplinirii obiectivelor individuale stabilite în baza atribuţiilor din fişa postului, pentru
perioada evaluată.

Pentru testarea profesională a funcţionarilor publici prevăzuţi la alin.(2), la nivelul

autorităţilor şi instituţiilor publice se organizează comisii de testare şi comisii de contestaţii.

Evaluarea obiectivelor individuale ale secretarului general al unităţii administrativ-

teritoriale/subdiviziunii administrativ-teritoriale, se realizează de către o comisie de evaluare
formată din primar, respectiv preşedintele consiliului judeţean şi 2 consilieri locali, respectiv
judeţeni, desemnaţi în acest scop, cu majoritate simplă, prin hotărâre a consiliului local.

Evaluarea performanţelor profesionale individuale se realizează pentru toţi funcţionarii

publici care au desfăşurat efectiv activitate în cursul perioadei pentru care se face evaluarea.

[6]
 Calificativele obţinute în procesul de evaluare a performanţelor profesionale individuale
ale funcţionarilor publici sunt avute în vedere la:

a) promovarea într-o funcţie publică superioară;

b) acordarea de prime, în condiţiile legii;

c) diminuarea drepturilor salariale cu 10% până la următoarea evaluare anuală a

performanţelor profesionale individuale, pentru funcţionarii publici care au obţinut calificativul
satisfăcător;

d) eliberarea din funcţia publică.

Evaluarea performanţelor profesionale individuale se realizează în mod obligatoriu la

modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici.

În cadrul procesului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale

funcţionarilor publici se stabilesc cerinţele de formare profesională a funcţionarilor publici.

[7]
Modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al funcţionarului
public

1. Modificarea raportului de seriviciu reprezintă modalitate aprin intermediul căreia se

realizezaă mobilitatea în cadrul corpului funcţioanrilro publici.

Prin mobilitate în corpul funcţionarilor publici se propune eficientizarea acitivităţii

autorităţilor şi insitituţiilor publice, ea realizându-se atât în interes public cât şi în interesul
funcţionarului public, pentru dezvoltarea carierei în funcţia publică.

Modificarea raportului de serviciu se realizează prin delegare, detaşare, transfer sau mutarea în
cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii sau instituţiei publice.

Potrivit articolului 14 al Legii franceze din 13 iulie 1983, mobilitatea funcţionarilor în sânul
fiecărei funcţii publice reprezintă o garanţie fundamentală a carierei. Acelaşi articol adaugă faptul că
reprezintă o garanţie fundamentală accesul funcţionarilor de stat la funcţia publică teritorială şi al
funcţionarilor colectivităţilor teritoriale la funcţia publică de stat. În sistemul farncez, mobilitatea este
asigurată prin accesul direct la un alt corp, schimbarea corpului funcţionăresc prin concurs intern,
punerea la dispoziţie, detaşarea şi mutarea.6

Interesantă ni se pare şi norma, de absolută noutate, care prevede că atunci când mobilitatea
slujeşte un interes public, funcţionarul public nu poate refuza detaşarea sau mutarea în cadrul altui
compartiment sau structură, cu excepţia situaţiilor de la articolul 77 alin. (3), respectiv graviditatea,
creşterea unui copil minor, starea sănătăţii, imposibilitatea asigurării unor condiţii corespunzătoare de
cazare, motive familiale sau când este singurul întreţinător al familiei.

Aceasta este una din soluţiile care slujeşte principiul preemţiunii interesului public, 7 care este
unul din principiile de bază care guvernează dreptul public şi administraţia publică.

Delegarea se dispune în intersul autorităţii sau instituţiei publice, pe o perioadă de cel mult 60 de
zile calendaristice într-un an. Pentru ca delegarea să se poată dispune pe o perioadă mai mare, care nu
poate depăşi 90 de zile într-un an, este necesar acordul funcţionarului public

6
Serge Salon, Jean- Charles Savignac- La fonction publique, Editura Sirey, 1985, p. 118.
7
Cu privire la acest concept, a se vedea. A. Iorgovan- Tratat, op. cit., vol. I, ed. 4, p. 19.

[8]
 Detaşarea se dispune în intersul autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să fie detaşat, pe
o perioadă de cel mult 6luni într-un an. Pentru ca delegarea să se poată dispune pe o perioadă mai mare de
6 luni într-un an într-un an, este necesar acordul scris al funcţionarului public.

Una din condiţiile pentru ca detaşarea să poată fi dispusă este ca funcţioanrul public să aibă
pregătiorea profesională care să corepsundă atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei publice şi să se
respecte categoria, clasa şi gradul profesional al funcţionarului public.

O noutate importantă adusă prin Legea nr. 251/2006 este aceea că atât detaşarea cât şi
transferul se pot face pe o funcţie publică de conducere. Este o normă care schimbă optica şi soluţia
existentă până în prezent, conform căreia ocuparea unei funcţii publice se poate face doar prin concurs
şi pe care, în ceea ce ne priveşte, nu o împărtăşim, pentru că este lesne de intuit modul discreţionar în care
norma se va aplica în practică şi ce consecinţe va produce. Nu cred că suntem încă pregătiţi, ca sistem
administrativ, pentru acest gen de mobilitate în funcţia publică.

Transferul poate avea loc atât în interesul serviciului cât şi la cererea funcţionarului public.

Transferul în interesul serviciului se face numai într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi
grad profesional. Transferul la cerere se face într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad
profesional sau într-o funcţie de nivel inferior, în urma aprobării cererii de transfer a funcţionarului de
către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice la care se solicită transferul.

Introducerea distincţiei între funcţia publică centrală şi cea locală determină concluzia că
transferul nu se va putea efectua de pe o funcţie publică locală pe una de aceeaşi clasă şi grad
centrală şi invers.

În cazul funcţionarilor publici de conducere, transferul se poate realiza pe funcţii ale căror atribuţii
sunt similare cu atribuţiile funcţiei de pe care se efectuează transferul.

Mutarea în cadrul altui compartiment poate fi definitivă sau temporară.

Mutarea defitinivă în cadrul altui compartiment poate avea loc atunci când se ddispune de
aonducătorul unei autorităţi sau isntituţii publice, la solicitarea justificată a fucnţioanrului public, cu
aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice sau în alte situaţii prevăzute de lege.

Funcţioanrul public paote solicita mutarea temporară sau definitivă în cazul în care starea
sănătăţii, dovedită cu certificat medical, nu îi permite desfăşurarea activităţii în acelaşi compartiment.

[9]
 Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere vacante se realizează
prin promovarea temporară a unui funcţionar public care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea
acestei funcţii publice şi care nu are în cazierul administrativ sancţiuni disciplinare neradiate, potrivit legii.
2. Suspendarea raportului de serviciu 8
Sunt reglementate două tipuri de suspendare, de drept şi din iniţiativa persoanei interesate.
Suspendarea de drept intervine când funcţionaril se află într-un din următoarele situaţii:
a) este numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică, pentru perioada respectivă;
b) este încadrat la cabinetul unui demnitar;
c) este desemnat pentru o misiune diplomatcă sau în cadrul unor organisme internaţionale;
d) desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută de lege suspendarea;
e)efectuează stagiul militar, stagiul militar alternativ, este concentrat sau mobilizat;
f)este arestast preventiv;
g) efectuează tratament medical în străinătate sau însoţeşte soţia sau o rudă de gradul I inclusiv;
h) este în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună;
i) carantină, în condiţiile legii;
j) concediu de maternitate, în condiţiile legii;
k) este dispărut, iar diuspariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă;
l)forţă majoră;
m) alte cazuri prevăzute de lege.
Suspendarea la iniţiativa funcţionarului public are loc în următoarele situaţii:
a)concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap,
până la 3 ani, în condiţiile legii;
b) concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 7 ani sau în cazul copilului cu
handicap, până la 18 ani;
c) desfăşurarea de activităţi în cadrul unor roganisme sau isntituţii internaţionale;
d) participarea la campania electorală;
e) participarea la grevă.
Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcţionarului public, pentur un
interes personal legitim, în alte situaţii decât cele prevăzute anterior. Cererea se face îns cris, cuc el puţin
15 zile înainte de data de la care se cere suspendarea.

8
Pentru o abordare de ansamblu a acestei problematici, a se vedea Andreea Drăghici- Instituţia suspendării
raporturilro juridice a serviciu ale funcţionarilor publici în lumina reglementărilor Legii nr. 188/1999 republicată, articol apărut
în lucrarea Reformele administrative şi judiciare în perspectiva integrării europene, Secţiunea pentru ştiinţe juridice şi
administrative, Caietul Ştiinţific nr. 6/2004, Institutul de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”, pp.419-423..

[10]
 Pe perioada suspendării,a utorităţile şi isntituţiile publcie au obligaţia să rezerve postul aferent
funcţiei ocupată de funcţioanrul public suspendat, ocuparea postului respectiv putându-se face numai pe
perioadă determinată.
3. Încetarea raportului de serviciu se face prin act administrativ al autorităţii învestită cu
puterea de numire,după cum urmează: de drept, prin acordul părţilor, consemnat în scris, prin eliberare din
funcţia publică, prin destituire din funcţia publică şi prin demisie.
Încetarea de drept are loc la data decesului funcţionarului public; a rămânerii defintive a
hotărârii de declarare a morţii; când funcţioanrul nu mai îndeplineşte anumite condiţii necesare pentru
ocuparea unei funcţii publice; la împlinirea condiţiilor de pensioanre sau al comunicarea deciziei pe
pensioanre pentru limită de vârstă, aniticpată sau de invaliditate, ca urmare a constatării nulităţii absolute a
actuluia dministrativ de numore în funcţia publică; când funcţioanrul a fost condamnat prin hotărâre
judecătorească pentru o infracţiune dinc ele prevăzute de lege sau când s-a dispus o pedeapsă privativă de
libertate; ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau funcţiei, ca măsură de siguranţă şi la data
expirării termenului pentru care a fost ocupată, pe o perioadă determinată, o anumită funcţie.
Eliberarea din funcţie se dispune de persoana care are competenţa legală de numire în
următoarele cazuri: autoritatea şi-a încetat activitatera sau a fost mutată în altă aprte iar funcţioanrul nu
este de acord să o urmeze; reducerea personalului, în caz de reorganizare, prin reducerea postului ocupat
de funcţioanrul public; ca urmare a admiterii cererii de reintegrare a funcţie formulată d eun funcţioanr
destituit ilegal; pentru incompetenţă eprsonală, când s-a obţinut calificativul necorespunzător la evaluarea
performanţelor profesionale; starea de sănătate a funcţioanrului, constatată prin decizie a organelor
medicale competente; ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcţioanr public de acceptare a
numirii în condiţiile mobilităţii prevăzută de lege pentru ei. În caz de eliberare, autoritatea sau isntituţia
publică este obligată să acorde un preaviz de 30 de zile.
Destituirea dintr-o funcţie publică se dispune ca sancţiune disciplianră aplicată pentru motive
imputabile funcţioanrului public, în cazul săvârşirii repetate a unor abateri disciplinare sau a unei abateri
disicplinare care a avut consecinţe grave sau dacă s–a ivit un motiv legal de incompatibilitate iar
funcţioanrul nu acţionează pentru încetarea lui într-un termen de 10 zile calendaristice de la data când a
intervenit.
Demisia reprezintă un act juridic unilateral al funcţionarului public, prin care acesta comunică în
scris încetarea raportului de serviciu. Demisia nu trebuie motivată şi produce efecte juridice în termen de
30 de zile calendaristice de la înregistrare.
Funcţionarul public căruia i s-a modificat, i-a fost suspendat sau a încetat raportul de serviciu are
obligaţia să predea lucrările şi bunurile care i-au fost încredinţate în vederea exercitării atribuţiilor de
serviciu.

[11]
 În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţioanrul public le
consideră ilegale, el poate cere anularea actului administrativ prin care i-a încetat raportul de serviciu, în
condiţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

[12]
 Conflictul de interese și incompatibilitățile privind funcția publică

Prin incompatibilitate se înţelege „imposibilitatea legală ca un funcţionar public să

exercite anumite funcţiuni, mandate sau profesiuni.9”

Conflictul de interese este definit de art. 70 al Legii nr. 161/2003 ca fiind „situaţia în care
cel ce exercită o demnitate sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială,
care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin.” Conflictul de
interese priveşte toate categoriile de funcţionari publici, precum şi funcţiile de demnitate publică
din sfera celor trei puteri ale statului, anume prevăzute în art. 69 al Legii.

9
P. Negulescu, Tratat de drept administrativ. Principii generale, vol. I, ed. a IV-a, Institutul de Arte Grafice
„E. Marvin ”, Bucureşti, 1934, pag. 607-608

[13]
 Bibliografie

1. Alexandru, I., Popescu-Slăniceanu, I., Cărăuşan, M., Enescu, C. I., Dincă, D., Drept
administrativ, Ed. Economică, Bucureşti, 2003
2. Bălan, E., Drept administrativ şi procedură administrativă, Ed. Universitară, Bucureşti,
2002
3. Giurgiu, L., Drept administrativ, note de curs, Ed. Sylvi, Bucureşti, 1999
4. Iorgovan, A. Tratat de drept administrativ, vol.I, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005
5. Negulescu, P., Tratat de drept administrativ. Principii generale, vol. I, ed. a IV-a,
Institutul de Arte Grafice „E. Marvin ”, Bucureşti, 1934
6. Oroveanu, M., Tratat de drept administrativ, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Cerna,
Bucureşti,1998
7. Petrescu, R. N., Drept administrativ, ed. revăzută şi adăugită, Ed. Cordial Lex, Cluj-
Napoca, 2001
8. Preda, M., Drept administrativ. Partea generală, ediţie revăzută şi actualizată, Ed.
Lumina Lex, Bucureşti, 2000
9. E. S. Ticameş, Drept administrativ şi elemente de ştiinţa administraţiei, Ed. Sedcom
Libris, Bucureşti, 2003, pag. 78

[14]