universitatea „ștefan cel mare” suceava facultatea de

drept și științe administrative

Proprietatea comună pe cote părți

Student: Cazacu Dorin

Specializare: Administrație Publică/ID

Anul I

Grupa 1
 Cuprins

1. Introducere....................................................................................................................................2
2. Natura juridică. Caractere.............................................................................................................3
3. Modurile de dobândire.................................................................................................................3
4. Obiect. Titulari. Forme.................................................................................................................3
Bibliografie.......................................................................................................................................4
1. Introducere

Proprietatea comună pe cote-părţi se caracterizează prin aceea că titularul al unei

asemenea drept nu este o singură persoană, ci două sau mai multe persoane; întindereadreptului
fiecărei coproprietar este stabilită matematic, exact, dar abstract, sub formaunei fracţiuni
zecimale raportate la drept, şi nu la bun. Obiectul dreptului nu este divizatîn materialitatea sa, în
sensul în care proprietarii cunosc întinderea dreptului lor, însă nucunosc partea materială din bun
care corespunde dreptului lor.

Proprietatea comuna pe cote-părti este intâlnită sub denumirea de coproprietate,este acea

formă a proprietăţii comune ce se caracterizeaza prin faptul că bunul aparţine concomitent mai
multor proprietari nefiind fracţionat in materialitatea lui, ceea ce estefracţionat este numai dreptul
de proprietate referitor la acel bun. Dreptul de proprietateeste fracţionat în cote-părţi matematice,
ideale, abstracte şi nu în materialitate, astfelîncât, pe perioada coproprietăţii, dreptul fiecărui
coproprietar poartă asupra fiecărei particule din bun. Dreptul coproprietarilor se manifestă printr-
o generalizare a dreptuluifiecăruia în fiecare moleculă asupra bunului indiviz. Cotele matematice
abstracte se vormaterializa doar odată cu încetarea coproprietăţii prin partaj 1.

Cota-parte, ca noţiune esenţială pentru lămurirea problemelor de proprietatecomună,

exprimă pe de o parte întinderea dreptului fiecărui coproprietar în cadruldreptului de proprietate
asupra bunului sau a bunurilor comune iar pe de altă parte,măsura în care fiecare coprorietar sau
coindivizar îşi poate exercita, simultan şiconcurent cu ceilalţi, atributele recunoscute de lege
asupra bunului sau bunurilor cealcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună precum şi
obligaţiile corelate.

Cotele-părţi ce se cuvin coproprietarilor din dreptul de proprietate asupra bunurilor

comune pot fi stabilite prin înţelegerea copropietarilor sau pe cale judecătorească, printr-o acţiune
în constatare.

De exemplu mai multe persone dobândesc cu titlu de proprietate un bun imobil, prin
construirea lui, fără a se stabili cu această ocazie întinderea dreptului de proprietatea fiecăruia în
parte asupra bunului comun. Determinarea cotei-părţi a fiecarui proprietar,într-o astfel de situaţie,
se face în funcţie de contribuţia adusă la dobândirea bunului decopropietar. Instanţa supremă va
arăta că: „cota respectivă de propietate asupraconstrucţiilor depinde exclusiv de contribuţia
efectivă a părţilor la ridicarea lor”.Determinarea concretă se face doar odată cu încetarea
coproprietăţii prin partaj.Participarea mai multor persoane la raportul juridic de proprietate
comună pecote-părţi nu conferă acestora calitatea de persoane juridice, ele continuând a fi
subiectedistincte de drepturi si obligaţii.

1
C. STANESCU, C. BÂRSAN, „Introducere în dreptul civil”, Editura Universul Juridic 1994,Bucureşti
2. Natura juridică. Caractere

Caracterele dreptului de proprietate decurg din faptul că coproprietarii exercitădoar asupra

cotei sale părţi atributele corespunzătoare dreptului de proprietate2:

1) titular al unui asemenea drept nu este o singură persoană, ci douăsau mai multe persone;
2) întinderea dreptului fiecărui coproprietar este stabilită matematic,exact, dar abstract, sub
formă de fracţiune zecimale sau procente raportate la drept, şi nula bun;
3) obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi nu estedivizat în materialitatea sa,
în sensul că titularii unui asemenea drept cunosc întindereadreptului lor, însă nu cunosc
partea materială din bun care corespunde dreptului lor3.

Drepturile copropietarilor pot fi atât egale, cât si inegale. De exemplu unul poateavea 2/3,
iar altul numai 1/3 dintr-un lucru. Nimic nu împiedică ca numărulcopropietarilor să fie mai mare.

3. Modurile de dobândire

Modurile de dobândire a dreptului de proprietate comună pe cote-părţi sunt aceleacte şi

fapte juridice în virtutea cărora se dobândeşte dreptul de proprietate asupra unui bun.Potrivit art.
644 Codul Civil „proprietatea bunurilor se dobândeşte şi setransmite prin succesiune, prin legare,
prin convenţie şi prin tradiţie”, şi potrivit art 645 Codul Civil. „prin accesiune sau încorporaţiune,
prin prescripţie, prin lege şi prinocupaţiune”. Acestea sunt modurile generale de dobândire a
proprietăţii în sensul că elesunt aplicabile tuturor tipurilor si formelor de proprietate.

Modul cel mai frecvent de naştere a dreptului de proprietate comună pe cote- părţi îl
constituie succesiunea. Cu ocazia transmiterii unei succesiuni către mai mulţisuccesori, dreptul de
proprietate exclusivă ce aparţine defunctului, care până la datadecesului era unicul titular al
dreptului de proprietate, se înlocuieşte cu un drept de proprietate comună pe cote-părţi, fiecare
dintre cei chemaţi la succesiune dobândind ocotă-parte din drepturile şi obligaţiile ce alcătuiesc
patrimoniul succesoral.

4. Obiect. Titulari. Forme

Obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi poate fi alcătuit din bunurile

imobile, cât si din bunurile mobile.

Titulari acestui drept pot fii atât personele juridece cât si persoanele fizice.

Proprietate comuna pe cote-părţi poate fii împărţită în două forme:

2
D. LUPULESCU, „ Dreptul de proprietate şi celelate drepturi”, Editura Lumina Lex 2002, Bucureşti;
3
C. STANESCU, C. BÂRSAN, „Introducere în dreptul civil”, Editura Universul Juridic 1994,Bucureşti , p. 177;
a) proprietatea comună pe cote-părţi obişnuită sau temporară(vremelnică) care se caracterizează
prin aceea că poate înceta prin împărţeală sau partaj;

b) proprietatea comună pe cote-părţi forţată sau perpetuă care secaracterizează în principal, prin
aceea că nu poate fi sistată prin împărţeală datoritădestinaţiei bunului aflat în coproprietate, astfel
starea de coproprietate este definitivă și obligatorie.

Bibliografie

 ADAM IOAN, „Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale”, EdituraEuropa Nova,
Bucureşti, 1998;
 D. LUPULESCU, „ Dreptul de proprietate şi celelate drepturi”, Editura Lumina Lex
2002, Bucureşti;
 C. STANESCU, C. BÂRSAN, „Introducere în dreptul civil”, Editura Universul Juridic
1994,Bucureşti;