Principiile fundamentale ale administraţiei publice rezultă din prevederile Constituţiei Republicii 4

Moldova şi ale altor acte normative. Orice principiu, fir prevăzut expres de lege, fie derivat dintr-un
ansamblu de norme juridice trebuie să fie în strictă conformitate cu Constituţia. Acestea permit
abordarea complexă a problemelor din Administraţia Publică Centrală, fiind utile şi în activitatea practică
a autorităţilor date. Principii speciale sunt cele care se aplică doar în anumite domenii de activitate ale
APC precum organizarea, conducerea, metodele de activitate şi altele. Ele au ca suport principiile
generale ale ştiinţei administrative, se bazează pe ele şi se aplică în domeniile respective conform
particularităţilor acestor domenii de activitate

Principiul legalităţii – constituie un principiu fundamental în întreaga activitate a statului şi presupune

respectarea strictă a legii, care reflectă voinţa poporului şi apără interesele acestuia. Aceasta înseamnă
că toate acţiunile care formează activitatea APC să se bazeze pe Constituţie şi celelalte acte normative.
Într-un stat bazat pe drept, aplicarea acestui principiu este obligatorie, în acest mod asigurându-se
legalitatea şi realizarea unei administrări raţionale şi eficiente.

Principiul suveranităţii naţionale (puterii de stat). Acest principiu este consacrat în art.2 al Constituţiei:
„ Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin
organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.” Suveranitatea puterii de stat este
determinată de trei trăsături ale acesteia, şi anume: - Supremaţia puterii de stat – în stat nu există o altă
putere socială care să fie superioară sau cel puţin egală puterii de stat; - Deplinătatea puterii de stat –
puterea de stat se exercită în întreaga viaţă socială, şi ea nu poate fi îngrădită prin nimic de alte forţe
sociale; - Independenţa puterii de stat - puterea de stat nu este subordonată nici unei alte puteri din
interiorul sau din afara statului, fie puterii altor state sau puterii unor organisme internaţionale.

Principiul separaţiei şi colaborării puterilor. Este stipulat în art.6 al Constituţiei Republicii Moldova: „În
Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească şunt separate şi colaborează în
exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor constituţiei.”

Principiul unităţii poporului şi integrităţii teritoriale. Unitatea poporului înseamnă că Republica Moldova
este patria comună a tuturor cetăţenilor, indiferent de apartenenţa lor la vreun grup etnic (alin.1 Art. 10
al Constituţiei). Unitatea este generată de egalitatea între cetăţeni în baza pluralismului în societate, iar
asigurarea integrităţii teritoriale este o sarcină importantă în activitatea autorităţilor publice.
Integritatea teritorială este consfinţită de art.1 şi art.3 al Constituţiei. Acest principiu pentru Republica
Moldova are o semnificaţie deosebită la etapa actuală de dezvoltare, când problemele depăşirii
tendinţelor de dezmembrare teritorială şi asigurării unităţii poporului continuă să rămână actuale
pentru activitatea autorităţilor APC.

Principiul transparenţei. Transparenţa nu este echivalentă doar cu dreptul cetăţenilor de avea acces la
informaţie, . În afara dreptului de a fi informat, o administrare pe deplin transparentă presupune
recunoaşterea şi respectarea drepturilor cetăţeanului de a înţelege procesul administrativ, dreptul de a
face cunoscută propria opinie şi dreptul de a expune opinia altora unei critici obiective şi argumentate.
(Slide)Din interferenţa acestor drepturi rezultă trei domenii distincte ale unei administrări publice
transparente şi anume informarea, controlul şi participarea cetăţenilor la procesul decisional. Sintagma
de transparenta decizionala desemneaza setul de instrumente prin care administratia dau socoteala
cetatenilor / contribuabililor cu privire la activitatea desfasurata în serviciul acestora. În calitatea lor de
contribuabili, cetatenii au dreptul de a fi informati sau consultati, precum si de a participa la deciziile
luate de catre autoritatile administratiei publice locale si centrale, pe care le sustin financiar prin taxele
si impozitele pe care le platesc.
Primul grup al principiilor speciale vizează organizarea administraţiei publice: - Principiul organizării
unitare a administraţiei publice. Principiu constă în faptul că evită tendinţele divergente ce pot apărea
în domeniul organizării din cauza numărului mare şi variat al autorităţilor APC. Elaborarea şi aplicarea
acestui principiu reiese din cerinţele sociale, dat fiind faptul că în lipsa unei concepţii de organizare
unitară a APC ar crea dificultăţi în realizarea proceselor de dirijare (conducere, coordonare şi control) . -
Principiul autonomiei de organizare. Autorităţile APC beneficiază de o autonomie relativă în
conformitate cu legea, fiind capabile de autoreglare. La înfiinţarea ori reorganizarea unei autorităţi a
APC, trebuie să se ţină seama de particularităţile funcţiilor pe care urmează să le exercite, de
caracteristica şi capacitatea substructurilor de a fi autoreglabile. Aceasta înseamnă că autorităţile au
posibilitatea de adoptare a deciziilor, de căutare a soluţiilor adecvate pentru fiecare problemă în parte.

Al doilea grup al principiilor speciale se referă la conducerea administraţiei publice: - Principiul

conducerii unitare. În administraţia publică, organizarea şi conducerea urmează a fi înfăptuită în mod
unitar. Realizarea unei concepţii de conducere unitară este o cerinţă obligatorie în orice condiţii şi la
toate nivelurile activităţii. în faza de elaborare a orientărilor şi deciziilor trebuie asigurate condiţii pentru
dezbaterea amplă şi aprofundată a problemelor, pentru realizarea unei largi confruntări a opiniilor şi
propunerilor pentru o fundamentare cât mai temeinică a soluţiilor ce urmează a fi adoptate. Dar o dată
ce s-a ajuns la o concluzie şi s-a adoptat o decizie, aceasta devine obligatorie pentru toţi, chiar şi pentru
cei care au o altă părere . (Slide)

- Principiul participării funcţionale la conducerea instituţiilor. Conducerea unitară nu neagă

participarea funcţionarilor la conducerea instituţiilor administraţiei publice, ba, dimpotrivă, Acest
principiu presupune consultarea sistematică a funcţionarilor asupra sarcinilor ce le revin. Pentru a crea
un climat de colaborare, un conducător eficient cere, ori de câte ori are posibilitatea, sugestii şi
propuneri de la subalterni. Aplicarea acestui principiu are efecte psihologice profunde. Dacă funcţionarii
participă la elaborarea programului sau la adoptarea deciziilor, le consideră ca fiind personale şi în
consecinţă se simt răspunzători şi de îndeplinirea lor

Al treilea grup al principiilor speciale ţine de metodele de activitate: - Principiul definirii prealabile a
problemei de rezolvat. Metoda definirii prealabile constituie un imperativ, deoarece nu se poate rezolve
judicios o problemă insuficient cunoscută sau eronat expusă. Aceasta înseamnă că, înainte de a se lua o
decizie, trebuie să se formuleze precis definiţia problemei respective pentru a şti ce anume urmează a fi
rezolvat. - Principiul special că orice problemă nouă cere metode noi. administraţiei se confrunta cu noi
probleme, din ce în ce mai complexe şi mai imprevizibile, care nu mai pot fi rezolvate prin procedeele
tradiţionale oricât au fost ele de valoroase sau de eficiente la timpul lor. p/u a se aplica o asemenea
metodă modernă de administraţie, aste necesară o concepţie fundamentală de democraţie, dreptate şi
morală, orientată la satisfacerea interesului general.

Alte principii

Principiul proporţionalităţii.. Ca principiu al dreptului proporţionalitatea implică ideile de rezonabilitate,

echitate, toleranţă,. In masura in care administratia publica dispune de puteri care ii permit sa asigure
promovarea interesului general, uneori putand aduce atingere drepturilor si intereselor cetatenesti, ea
nu trebuie sa uzeze de acestea decat in limitele necesare,. Este necesar ca administratia publica sa
actioneze in astfel de situatii cu respectarea principiului proportionalitatii.

Principiul permanentei si continuitatii in asigurarea interesului general. Administratia publica trebuie

sa fie continua, prompta si energica deoarece ea reprezinta statul, atat in exterior, cat si in interior.
Pentru a asigura desfasurarea regulata si continua a actiuniisale, administratia publica se bucura de un
regim juridic special, regimul administrativ, care ii permite sa efectueze acte unilaterale, in regim
derogatoriu de la dreptul comun.

Principiul subsidiaritatii.Subsidiaritatea are la baza ideea fundamentala in conformitate cu care decizia

in ceea cepriveste realizarea propriilor interese trebuie sa apartina persoanei, comunitatii, care suntcele
mai apropiate de nivelul de aplicare a deciziei. Principiul subsidiaritatii isi gaseste o definitie in Carta
Europeana a Autonomiei Locale: Exercitarea responsabilitatilor publice trebuie, de o maniera generala,
sa revina, depreferinta, autoritatilor celor mai apropiate de cetateni. Atribuirea unei responsabilitati
uneialte autoritati trebuie sa tina seama de amploarea si de natura sarcinii, precum si decerintele de
eficacitate si economie. Principiul subsidiaritatii este un principiu esential politic pentrt ca el are in
vedere apropierea cat mai mult posibil a deciziei de cetateni. În acest context, trebuie să destingem
caracterul necesar politic al descentralizării, care nu se poate extinde decât în favoarea autorităţilor
alese ce au competenţe proprii, de preferat competenţelor del gate.

Principiul motivării impune necesitatea ca autoritatea care emite un act administrativ să arăte, ,
elementele de fapt şi de drept care determină soluţia adoptată. Astfel, motivarea se referă în primul
rând la faptele şi împrejurările care au determinat soluţia cuprinsă în act, confirmând că acestea s-au
produs si au existat. Când motivarea se referă la elemente de drept avute în vedere, deci la legalitatea
actului, este necesar să se explice modul în care autoritatea eminentă a înţeles să aplice dispoziţiile
legale în vigoare. Orice document administrativ sau decizie luată la nivelul unei autorităţi a
administraţiei publice trebuie însoţit de o motivare. Din aceasta trebuie să rezulte în mod firesc motivele
care au dus la luarea deciziei finale,

Principiile fundamentale de organizare a APC de specialitate: ierarhie instituţională; delimitare a

funcţiilor de elaborare şi de promovare a politicilor de funcţiile de implementare a acestora; atribuire
clară a responsabilităţilor şi competenţelor evitând ambiguitatea, dublarea şi suprapunerea acestora;
desconcentrare a serviciilor publice; simplitate şi claritate a structurii instituţionale.

Principiile fundamentale de funcţionare a APC de specialitate: legalitate; eficacitate în atingerea

obiectivelor şi realizarea sarcinilor stabilite; gestionare în mod economic a proprietăţii publice şi utilizare
eficientă a fondurilor publice alocate; planificare strategică; colaborare interinstituţională; asigurare a
controlului financiar public intern; responsabilitate pentru activitate; raţionalizare şi promptitudine a
procedurilor şi activităţilor administrative; deservire eficientă a cetăţenilor; asigurare a accesului la
informaţie, a publicării datelor guvernamentale cu caracter public şi a transparenţei în procesul
decizional.

Aplicarea principiilor APC de specialitate. Principiile APC de specialitate sînt aplicate: - la exercitarea de
către Guvern a controlului legalităţii şi oportunităţii activităţii ministerelor, a altor autorităţi
administrative centrale şi a structurilor organizaţionale din sfera lor de competenţă; - la verificarea şi
evaluarea de către Guvern a calităţii serviciilor de interes public prestate de către ministere, de alte
autorităţi administrative centrale şi de structurile organizaţionale din sfera lor de competenţă; - la
exercitarea de către ministere şi de alte autorităţi administrative centrale a controlului ierarhic asupra
legalităţii şi oportunităţii activităţii structurilor organizaţionale din sfera lor de competenţă, precum şi la
verificarea şi evaluarea calităţii serviciilor de interes public pe care acestea le prestează; - la înfăptuirea
de către instanţa de contencios administrativ competentă, în conformitate cu legislaţia în vigoare, a
controlului judecătoresc al legalităţii actelor administrative emise de ministere, alte autorităţi
administrative centrale şi de structurile organizaţionale din sfera lor de competenţă.