CAPITOLUL 5

ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ

5.1. Principiile de organizare şi funcţionare ale administraţiei publice din unităţile

administrativ-teritoriale

Atât Constituţia României cât şi Codul administrativ consacră principiile

fundamentale pe baza cărora este organizată şi funcţionează administraţia publică locală din
România.
Conform alineatului 1 al art 120 din Constituţia României Administrația publică din
unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei
locale si deconcentrarii serviciilor publice.
La rândul său, Codul administrativ1 formulează și el principiile pe care se întemeiază
administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale .
Conform art. 75 din Codul administrativ - administraţia publică locală din unităţile
administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor generale ale
administraţiei publice prevăzute la partea I titlul III şi al principiilor generale prevăzute în
Legea nr. 199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la
Strasbourg la 15 octombrie 1985, precum şi a următoarelor principii specifice:
a)principiul descentralizării;
b)principiul autonomiei locale;
c)principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor de interes local
deosebit;
d)principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale;
e)principiul cooperării;
f)principiul responsabilităţii;
g)principiul constrângerii bugetare.

Deşi Constituţia nu prevede expres decât două din principiile enumerate de Codul
administrativ, este în afară de orice îndoială că şi o parte din celelalte principii (cel al
eligibilităţii, al legalităţii şi al consultării cetăţenilor) se regăsesc direct sau implicit

1
OUG 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în M.O. nr. 555/05.07.2019
menţionate în legea fundamentală. Cât privește principiul de rang constituțional al
deconcentrării serviciilor publice, acesta lipsește din enumerarea principiilor enunțate de
Codul administrativ.
Principiile după care este organizată şi funcţionează administraţia din unităţile
administrativ-teritoriale (comune, oraşe şi judeţe) sunt în concordanţă cu principiile formulate
în Carta Europeană, a autonomiei locale elaborată de Consiliul Europei la data de 15
octombrie 1985 la Strasbourg, care a fost semnată de România la 4 octombrie 1994 şi
ratificată de Parlamentul României prin legea 197 din 17 noiembrie 1997.
Cât privește principiile generale ale administraţiei publice prevăzute la partea I titlul
III, la care face trimitere art. 75 Cod administrativ, acestea sunt următoarele:
Principiul legalităţii, conform căruia autorităţile şi instituţiile administraţiei publice,
precum şi personalul acestora au obligaţia de a acţiona cu respectarea prevederilor legale în
vigoare şi a tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Principiul egalităţii, în baza căruia beneficiarii activităţii autorităţilor şi instituţiilor
administraţiei publice au dreptul de a fi trataţi în mod egal, într-o manieră nediscriminatorie,
corelativ cu obligaţia autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice de a trata în mod egal
pe toţi beneficiarii, fără discriminare pe criteriile prevăzute de lege.
Principiul transparenţei, care presupune faptul că în procesul de elaborare a actelor
normative, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a informa şi de a supune
consultării şi dezbaterii publice proiectele de acte normative şi de a permite accesul
cetăţenilor la procesul de luare a deciziilor administrative, precum şi la datele şi informaţiile
de interes public, în limitele legii.
Tot în baza principiul transparenţei, beneficiarii activităţilor administraţiei publice au
dreptul de a obţine informaţii de la autorităţile şi instituţiile administraţiei publice, iar acestea
au obligaţia corelativă a acestora de a pune la dispoziţia beneficiarilor informaţii din oficiu
sau la cerere, în limitele legii.
Principiul proporţionalităţii este cel în baza căruia formele de activitate ale
autorităţilor administraţiei publice trebuie să fie corespunzătoare satisfacerii unui interes
public, precum şi echilibrate din punctul de vedere al efectelor asupra persoanelor.
Reglementările sau măsurile autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice sunt iniţiate,
adoptate, emise, după caz, numai în urma evaluării nevoilor de interes public sau a
problemelor, după caz, a riscurilor şi a impactului soluţiilor propuse.
Conform principiul satisfacerii interesului public, autorităţile şi instituţiile
administraţiei publice, precum şi personalul din cadrul acestora au obligaţia de a urmări
satisfacerea interesului public înaintea celui individual sau de grup, cu precizarea că interesul
public naţional este prioritar faţă de interesul public local.
În baza principiului imparţialităţii, personalul din administraţia publică are obligaţia
de a-şi exercita atribuţiile legale, fără subiectivism, indiferent de propriile convingeri sau
interese.
Principiul continuităţii se referă la faptul că activitatea administraţiei publice se
exercită fără întreruperi, cu respectarea prevederilor legale, iar principiul adaptabilităţii
statuează că autorităţile şi instituţiile administraţiei publice au obligaţia de a satisface nevoile
societăţii.
În continuare, vom analiza principiile specifice aplicabile administraţiei publice locale
din unităţile administrativ-teritoriale, conform art. 75 din Codul administrativ:

Principiul descentralizării
Descentralizarea este sistemul care are la bază recunoaşterea interesului local, distinct
de cel naţional, localităţile dispunând de structuri organizatorice, funcţionale şi un patrimoniu
propriu, afectat realizării interesului local .
În redactarea textului constituţional din 1991 erau remarcate două principii de ordin
constituţional ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale: principiul
autonomiei locale şi al descentralizării serviciilor publice. Textul constituţional plecând de la
ideea că aceste principii se vor regăsi atât în activitatea fiecărei autorităţi comunale
(orăşeneşti) şi judeţene . Ideea de descentralizare, aşa cum se susţinea şi în literatura
interbelică, implică ideea de autonomie locală, de aceea, nu de puţine ori cele două noţiuni se
folosesc împreună, chestiune preluată, după cum am văzut şi de legiuitorul constituant.
Prin legea de revizuire din 2003 se va adăuga celor două principii ale textului din
1991 şi principiul deconcentrării serviciilor publice. Ideea fundamentală a organizării
deconcentrate este aceea de a asigura realizarea sarcinilor autorităţilor publice centrale prin
agenţi proprii, organizaţi însă pe principii teritoriale.
Legiuitorul constituant a considerat că această completare era necesară deoarece
administraţia publică locală realizată la nivel judeţean şi al localităţilor, presupune, la rândul
său, şi o aşezare în teritoriu a organismelor specializate, deci o deconcentrare spre localităţi a
serviciilor .
Conform Codului administrativ, principiile pe baza cărora se desfăşoară procesul de
descentralizare sunt următoarele:
a)principiul subsidiarităţii, care constă în exercitarea competenţelor de către autoritatea
administraţiei publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetăţean şi
care dispune de capacitate administrativă necesară;
b)principiul asigurării resurselor corespunzătoare competenţelor transferate;
c)principiul responsabilităţii autorităţilor administraţiei publice locale în raport cu
competenţele ce le revin, care impune obligativitatea respectării aplicării standardelor de
calitate şi a standardelor de cost în furnizarea serviciilor publice şi de utilitate publică;
d)principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii şi
reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităţilor administraţiei publice locale
sau să limiteze autonomia locală financiară;
e)principiul echităţii, care implică asigurarea accesului tuturor cetăţenilor la serviciile publice
şi de utilitate publică.

Principiul autonomiei locale

Carta Europeană a Autonomiei Locale înţelege prin autonomia locală organizarea,
funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care aparţin
comunei, oraşului sau judeţului, reprezentând totodată dreptul şi capacitatea efectivă a
administraţiei publice locale de a rezolva şi a gestiona în cadrul legii, sub propria răspundere
şi în interesul populaţiei, o parte importantă din treburile publice.
Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene,
acestea fiind autorităţi ale administraţiei publice locale, alese prin vot universal, egal, direct,
secret şi liber exprimat .
La ora actuală autonomia locală este definită în Codul administrativ ca
reprezentând dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a
soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale la nivelul cărora
sunt alese, treburile publice, în condiţiile legii.
Autonomia locală se exercită de autorităţile administraţiei publice locale. Autonomia
locală este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele
prevăzute de lege.
Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţa şi atribuţiile
autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii,
aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului, după caz.
 Autonomia locală garantează autorităţilor administraţiei publice locale dreptul ca, în
limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor date în mod expres în
competenţa altor autorităţi publice.
Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice din comune, oraşe, municipii şi
autorităţile administraţiei publice de la nivelul judeţului se bazează pe principiile autonomiei
locale, legalităţii, cooperării, solidarităţii, egalităţii de tratament şi responsabilităţii.
În relaţiile dintre consiliul local şi primar, consiliul judeţean şi preşedintele consiliului
judeţean, precum şi între autorităţile administraţiei publice din comune, oraşe, municipii şi
autorităţile administraţiei publice de la nivel judeţean nu există raporturi de subordonare; în
relaţiile dintre acestea există raporturi de colaborare.
În scopul asigurării autonomiei locale, autorităţile deliberative ale administraţiei
publice locale au dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi taxe locale, să aprobe bugetele
locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile legii.
Stabilirea, constatarea, impunerea, inspecţia fiscală, încasarea, urmărirea şi executarea
silită, precum şi procedurile de administrare a creanţelor bugetare locale se realizează în
condiţiile legii.
Autorităţile administraţiei publice locale administrează sau, după caz, dispun de
resursele financiare, precum şi de bunurile proprietate publică sau privată ale unităţilor
administrativ-teritoriale, în conformitate cu principiul autonomiei locale.
În cadrul politicii economice naţionale, unităţile administrativ-teritoriale au dreptul la
resurse financiare proprii, pe care autorităţile administraţiei publice locale le stabilesc, le
administrează şi le utilizează pentru exercitarea competenţei şi a atribuţiilor ce le revin, în
condiţiile legii. Resursele financiare de care dispun autorităţile administraţiei publice locale
trebuie să fie corelate cu competenţa şi atribuţiile prevăzute de lege.

Principiul deconcentrării serviciilor publice

În ceea ce priveşte reglementările de ordin constituţional, Constituţia din 2003
adaugă principiului descentralizării pe cel al deconcentrării serviciilor publice (art.120).
Datorită faptului că în Comisia de redactare a textului constituţional din 1991 s-a
preferat expresia mai uzuală de descentralizare, în locul celei de deconcentrare – care ar fi
fost mult mai precisă din punctul de vedere al ştiinţei dreptului administrativ, redactorii din
2003 au fost nevoiţi să se supună exigenţelor tehnico-juridice şi pentru a înlătura orice
discuţii cu privire la utilizarea celor două noţiuni să insereze şi conceptul de deconcentrare a
serviciilor publice.
 Art.123 elimină confuzia care se făcea între noţiunea de descentralizare şi
deconcentrare întrucât precizează că „prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local
şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale”.
Aceste servicii din teritoriu ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale (deci servicii statale) sunt servicii deconcentrate şi nu
descentralizate. Aceasta deoarece descentralizarea semnifică situaţia în care conducerea
serviciului public este numită de către autoritatea deliberativă a administraţiei locale, în timp
ce deconcentrarea presupune numirea conducerii serviciului public printr-un ordin al
ministrului.
În concluzie, se poate spune că aceste servicii publice ale ministerelor organizate în
teritoriu nu puteau fi decât deconcentrate, singurele servicii publice descentralizate fiind
acelea organizate în comune, oraşe sau judeţe de către autorităţile administraţiei publice
locale.

Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale

Organele prin intermediul cărora se realizează autonomia locală sunt: consiliile locale
şi judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti precum şi primarii şi președinții
consiliilor județene, care se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Viceprimarii şi vicepreşedinţii consiliului judeţean se aleg prin vot indirect.
Pentru a fi ales consilier local/județean sau primar/președinte de consiliu județean,
candidatul trebuie să respecte anumite condiţii de eligibilitate:
• calitatea de alegător - cetăţenii români care au împlinit vârsta de 18 ani (inclusiv cei care
împlinesc această vârstă în ziua alegerilor), potrivit art.36 din Constituţie;
• dreptul de a fi ales - cetăţenii români cu drept de vot care au împlinit vârsta de cel puţin 23
ani, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice (art.37 din Constituţie);
• domiciliul în ţară - pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale pentru care candidează.
(art.16. alin.3 din Constituţie), cu precizarea că alineatul 4 al aceluiaşi articol, introdus cu
ocazia revizuirii din 2003 stabileşte că în condiţiile aderării României la Uniunea Europeană,
cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi
în autorităţile administraţiei publice locale.
 Principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes
deosebit

Principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes

deosebit este consacrat în Codul administrativ ca principiu legal aplicabil administraţiei
publice locale.
În Codul administrativ este consacrat referendumul ca formă principală de consultare
a colectivităţilor locale. Singura situație de referendum obligatoriu este prevăzută de art. 95,
alin. 4 care stabilește că “orice modificare a limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-
teritoriale care priveşte înfiinţarea, reînfiinţarea sau reorganizarea acestora se poate efectua
numai prin lege şi după consultarea obligatorie a cetăţenilor din unităţile administrativ-
teritoriale respective prin referendum local, în condiţiile legii”.
Principiul cooperării este doar menționat de către Codul administrativ, fără a fi
definit. Considerăm, alături de alți autori 2 că prin cooperare înțelegem relațiile prin care două
sau mai multe părți își aduc la cunoștință propriile necesități, identificând, în același timp, și
modalitățile în care se pot sprijini efectiv în spiritul legii și cu bună-credință.
Principiul responsabilităţii este și el doar menționat de către Codul administrativ, fără
a fi definit. Prin responsabilitate înțelegem asumarea de către autoritățile administrației
publice a literei și spiritului legii și aplicarea acestora în activitatea desfășurată.
Principiul constrângerii bugetare este și el doar enunțat, fără a fi definit de către
Codul administrativ. Considerăm că el vizează aspecte economico-financiare, vizând
dimensiunea financiară a autonomiei locale.

2
Verginia Vedinaș, Drept administrativ, ed. A XIII-a, Ed. Universul Juridic, 2022, Pag. 234.