Principiile de organizare şi funcţionare a administraţiei publice locale

Principiul descentralizării

Prin administrație publică locală se ințelege totalitatea organismelor statului care sunt
chemate să satisfacă interesele care nu sunt generale, ci privesc, în primul rând grupările
omenești din localitate, și care se caracterizează prin faptul că titularii cărora le sunt
încredințate administrarea acestor interese, nu dețin puterea de la autoritatea centrală, ci de la
corpul electoral local, pe cale de alegere. Acești titulari sunt însă și ei subordonați autorității
centrale, reprezentată de Guvern, care își exercită dreptul său de coordonare si unitatea a
statului pe calea tutelei si a controlului.
Administrația publică locală nu mai este o administrație de stat, ci o structură
administrativă autonomă, care permite colectivităților locale să își rezolve treburile publice
locale prin autorități administrative proprii, sub controlul autorităților centrale.1
Administrația publică locală are la baza organizării și funcționării sale principiul
descentralizării, autonomiei locale și cel al deconcentrării serviciilor publice, reprezentând
expresia regimului descentralizării aplicat la nivelul administrației publice românești.
Raporturile dintre administrația publică organizată la nivelul comunelor și orașelor și
cea de la nivelul județelor au la bază principiile autonomiei, legalității și colaborării în
rezolvarea problemelor comune, în relațiile dintre ele nu există raporturi de subordonare.2
Relațiile administrației publice locale cu administrația publică centrală de specialitate
și respectiv cu serviciile publice deconcentrate ale acesteia, sunt relațiile specifice de
colaborare, cooperare si conlucrare, ce se constituie într-un regim de co-administrare.3
Administrația publică locală rezolvă treburile publice și realizează servicii publice de
interes județean, prin autorități administrative alese, și prin referendum local, în condițiile
legii. Cu alte cuvinte, puterea lor nu provine din puterile statului, ci, din contră, își trage forța
din voința alegătorilor locali pe care îi reprezintă și numele cărora acționează.
4

Principiile administrației publice locale exprimă în mod sintetic o serie de trăsături

generale, având rolul de a asigura o construcție unitară a sistemului, în special in procesul de
elaborare a normelor de drept, contribuind la mai buna cunoaștere a sistemului.
Principiul descentralizării
Principiul descentralizării în administrația publică este specific statului de drept și
presupune rezolvarea problemelor locale de către autoritățile alese, de către colectivități
locale, care nu se subordonează ierarhic autorităților centrale, funcționând autonom, în
condițiile legii, iar actele lor nu pot fi anulate decât de autorități din sfera altei puteri a
1
Constitutia Romaniei, art. 121-123
2
Constituția României, art.123 aliniatul 4
3
Gheorghe Zaharia, Drept administrativ roman, Ed. Ankarom, Iasi, 1998, p.193
4
Gheorghe Zaharia, Drept administrativ roman, Ed. Ankarom, Iasi, 1998, p.195
statului, respectiv de instanțele judecătorești. În sistemul constituțional român,
descentralizarea privește, pe plan organizatoric și instituțional, autoritățile administrației
publice care le sun subordonate , iar pe plan funcțional, competențele si atribuțiile care le sunt
conferite de lege.
Descentralizarea administrativă constă în recunoașterea personalității juridice
unităților administrativ-teritoriale, existența autorităților publice pe care le reprezintă și care
nu fac parte dintr-un sistem ierarhic subordonat centrului, precum și transferarea unor servicii
publice din competența autorităților centrale către cele locale.
În doctrina românească, influențată si de cea franceză, s-a considerat că administrația
reprezintă totalitatea serviciilor publice și că serviciul public este mijlocul prin care
administrația își desfășoară activitatea. Serviciul public se realizează fie de stat, când se
vizează realizarea unor probleme de interes național, fie de comună, oraș sau județ, când
scopul care se urmărește interesează in mod express, colectivitățile respective.5
În funcție de nivelul și multitudinea cerințelor exprimate de cele mai diverse
colectivități, de specificul și posibilitățile existente în fiecare comunitate există numeroase
servicii publice. Existența lor este determinată, în principal de dimensiunea cerințelor sociale
care se cer satisfăcute , la nivel național sau numai la nivel local, de natura serviciilor publice
organizate și care să reflecte domeniul determinat de natura prestației, de reguli juridice
aplicabile ( cu regim administrativ adică când funcționează ca servicii publice organizate ca
autorități administrative cu regim mixt, de drept privat si administrativ adică când serviciile
publice sunt concesionate in baza unui contract administrativ), de modul de organizare
însemnând unele autorități administrative ( ministere, departamente, direcții, oficii, consilii
locale, primarii, consilii județene, etc.)
Într-un regim de descentralizare administrativă problemele locale se pot rezolva mai
operativ, pentru că autoritățile locale nu mai au nevoie de avize și aprobări de la centru,
resursele materiale si financiare pot fi folosite cu mai mare eficiență și să răspundă unor
nevoi prioritare , pe care autoritățile locale, ca reprezentanți a locuitorilor, le cunosc si le simt
mai bine decât ar face-o autoritățile centrale.
Pe planul competențelor și al atribuțiilor, descentralizarea in administrația publică
presupune, pe de o parte, transferul unor atribuții din competența autorităților centrale în cea
a autorităților administrației publice locale alese în unitățile administrativ-teritoriale, dar și
transferul unor atribuții de la nivelul județelor în competența consiliilor locale din comune și
orașe, și chiar în structurile sectorului privat.
Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006 precizează că descentralizarea înseamnă
transferul de competență administrativă și financiară de la nivelul administrației publice
centrale la nivelul administrațiilor publice locale sau către sectorul privat.
Analizând aspectele juridice generale ale procesului de descentralizare în
administrația publică, legea-cadru consacră principiile și regulile generale ale acestui proces
si cadrul instituțional în care se desfașoară. În legătură cu principiile, sunt prevăzute
următoarele șase: principiul subsidiarității, al asigurării resurselor corespunzătoare
competențelor transferate, principiul responsabilității autorităților administrației publice
locale în raport cu competențele ce le revin, principiul asigurării unui proces de

5
Legea nr. 215/2001, art.6
descentralizare stabil, bazat pe criterii si reguli obiective, principiul echității și cel al
constrângerii bugetare.
Referitor la regulile generale ale procesului de descentralizare, legea prevede că:
Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale au
obligația să transfere competențe pe care le exercită în prezent autorităților administrației
locale de la nivelul județelor, comunelor sau orașelor, după caz, respectând principiul
subsidiarității care constă în exercitarea competențelor de către autoritățile administrației
publice locale, situate la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean si care dispune de
capacitatea administrativă necesară.
Transferul de competențe se face in același timp cu asigurarea resurselor necesare
exercitării acestora. Exercitarea competențelor se face numai după transmiterea resurselor
financiare necesare. Finanțarea competențelor delegate se asigură în totalitate de către
administrația publică centrală.
Potrivit legii, transferul de competențe se desfășoară în următoarele etape:
1) Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale
elaborează strategiile privind transferul de competențe către autoritățile administrației publice
locale si proiectele de acte normative pentru punerea în aplicare a acestora.
2) Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale
identifică resursele necesare și costurile integrate aferente competențelor care sunt transferate
precum si sursele bugetare pe baza cărora sunt finanțate. Resursele, astfel identificate sunt
transferate autorităților administrației publice locale, în condițiile legii.
3) Guvernul, ministrele si celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale
asigură, în colaborare cu structurile asociate autorităților administrației publice locale,
corelarea pe termen lung între responsabilitățile transferate si resursele aferente, astfel încât
să acopere variațiile de cost în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică
descentralizate.6
În procesul descentralizării în administrația publică, legea stabilește și care trebuie să
fie standardele de cost și de calitate în furnizarea serviciilor descentralizate, capacitatea
administrativă a unităților administrativ-teritoriale, precum și ctaegoriile de competențe ale
autorităților administrației publice locale.
În legătură cu cadrul instituțional în care se desfașoară procesul de descentralizare,
legea prevede că Ministrul Afacerilor Interne avizează, potrivit legii, inițiativele și proiectele
de acte normative privind descentralizarea administrativă si financiară, elaborate de
ministere, respectiv de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și
sprijină fundamentarea și implementarea politicii de descengtralizare a Guvernului.
Pornind de la dispozițiile Legii-cadru privind descentralizarea, putem spune că
elementele specifice descentralizării administrative care caracterizează în prezent
administrația publică din Romania sunt următoarele:
1) rezolvarea problemelor locale care interesează comuna, municipiul sau județul este dată în
competența autorităților publice locale, acestea având o competență materială generală,
6
precum dreptul și obligația de a rezolva cea mai mare parte din problemele care interesează
unitatea administrativ-teritorială.
2) persoanele care compun autoritățile administrației publice locale consilierii locali/județeni,
precum și primarii sunt aleși de corpul electoral, iar funcționarii publici sunt desemnați de
către aceste autorități.
3) între autoritățile administrației publice locale si cele ale administrației publice centrale nu
există raporturi de subordonare.
4) autoritățile centrale nu au posibilitatea de a anula actele, chiar si cele ilegale, ale
autorităților locale alese.
Centralizarea în administrația publică înseamnă în plan organizatoric, subordonarea
ierarhică a autorităților administrației locale față de cele ale administrației centrale, și
numirea funcționarilor publici din conducerea autorităților locale către cele centrale, iar în
plan funcțional, emiterea actului de decizie de către autoritățile centrale si executarea lor de
către cele locale.
Funcționarii publici aleși sau numiți, în regimul descentralizării administrative, pe un
termen limitat, înlătură în măsură mai mare fenomenele birocratice în activitatea locală.
Participarea locuitorilor prin alegeri la desemnarea autorităților locale accentuează spiritul de
responsabilitate și inițiativă pentru viața publică a localității în care locuiesc și determină să
caute și să găsească ei înșiși soluții pentru problemele cu care se confruntă.
Tutela administrativă este o instituție a dreptului public în baza căreia autoritatea
centrală a administrației publice și reprezentanții locali ai acesteia, au dreptul de a controla
activitatea autorităților administrației publice locale.
Problema tutelei administrative se pune numai între acele autorități administrative în
care nu există subordonare ierarhică între un subiect din sfera puterii executive și unul din
afara acesteia. Nu poate fi vorba de tutelă administrativă între organele centrale ale puterii
executive și cele ce exercită putere la nivel județean sau local.
Regimul de tutelă administrativă este și mai apropiat de cel al descentralizării. În acest
regim, titularii autorității locale nu sunt numiți de centru, ci desemnați de însăși autoritatea
locală. Ei au competența să rezolve problemele locale, emițând ei însăși autoritatea locală. Au
competența de a rezolva problemele locale, emițând acte administrative, însă numai după ce
aceste acte au fost aprobate de autoritatea centrală prevăzută de lege. Tutela administrativă
constă în dreptul autorităților tutelare de a aproba, anula sau suspenda anumite acte ale
autorităților descentralizate, pentru motive de legalitate. Când numărul actelor administrative
supuse regimului de tutelă se menține în limite minime, rezumându-se doar la cele care sunt
legate de un interes general, lăsându-se autorităților locale rezolvarea problemelor economice
și sociale pe care le privesc, regimul de tutelă se apropie mult de cel al descentralizării.
Controlul de tutelă este necesar din mai multe puncte de vedere:
1) autoritățile descentralizate asigură serviciile publice, care trebuie să functioneze în mod
regulat și continuu, iar statul este direct interesat pentru buna funcționare a acestor servicii
publice.
2) autoritățile centrale sunt obligate să vegheze ca nu cumva interesele locale sau regionale să
fie satisfăcute în detrimentul celor generale.
3) puterea centrală, veghează ca autoritățile locale să satisfacă în condițiile cele mai bune
interesele generale.
4) autoritatea centrală trebuie să vegheze la menținerea unității statului
Avantajele descentralizării sunt următoarele:
- într-un regim de descentralizare administrativă se pot rezolva în condiții mai bune interese
locale, serviciile publice locale putând fi conduse mai bine de autoritățile administrației
publice locale alese, pentru că acestea nu au obligația să se conformeze ordinelor și
instrucțiunilor de la centru.
- măsurile și deciziile pot fi luate mai operativ de către autoritățile administrației publice
locale.
- resursele materiale și financiare și chiar și forța de muncă pot fi folosite cu mai mare
eficiență și pot să răspundă unor nevoi prioritate.
- alegerea sau numire funcționarilor publici, pe un termen limitat, înlătură în măsură mai
mare fenomenele birocratice și rutinele în activitatea locală.
- participarea locuitorilor la desemnarea autorităților administrației publice locale le
accentuează spiritual de responsabilitatea și inițiativă pentru viața publică și îi determină să
găsească ei însăși soluții la problemele cu care se confruntă.
- stabilirea impozitelor și taxelor locale într-un mod adecvat. Impozitele dobândesc caracter
de “contribuții”, fiind întoarse contribuabilului sub forma diferitelor servicii publice prestate
de administrația locală.
Dezavantajele descentralizării sunt următoarele:
- într-un regim puternic descentralizat acțiunea puterii centrale este mai îngreunată.
- alegerea autorităților descentralizate introduce în administrația locală politica de partid, care
acaparează si viciază votul.
- uneori, în localitățile mici, este greu de găsit buni specialiști în administrația publică.
- pe planul gestionării patrimoniului și a finanțelor, descentralizarea sporește numărul
colectivităților cu patrimoniul si bugetul propriu, fapt ce îngreunează realizarea unui control
eficient asupra utilizării banului public.
- gradul ridicat de dependență față de legile anuale ale bugetului de stat.
- modificări ale unor categorii de cheltuieli ce cad în sarcina administrației locale, fără
asigurarea resurselor aferente.
- deși finanțează anumite activități autoritățile publice locale nu au competențe în ceea ce
privește numirea și eliberarea conducătorilor instituțiilor respective.
BIBLEOGRAFIE
1.Constituția României, republicată în Monitorul Oficial nr.767 din 31 decembrie 2003
2. LEGEA-CADRU nr.195 din 22 mai 2006
3. LEGE-CADRU nr. 339 din 12 iulie 2004
4. Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001
5.Gheorghe Zaharia, Drept administrativ român, Ed. Ankarom, Iasi, 1998
6. Petrescu Rodica Narcisa, Drept administrativ, Ed. Hamangiu

Prof: Goga Gina-Livioara

Student: Luca Elena-Alice