Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport

Facultatea Protecție, Pază și Securitate

Specialitatea Securitatea Civilă și Publică

Referat
Pe tema :

Cultura Politică a tineretului din Republica

Moldova

Realizat de : Coțofana Vasile

Profesor :Artur Leșcu

Chişinau-2021
2

1
 SEMNIFICAŢIA CULTURII ŞI PARTICIPĂRII POLITICE:
La modul general "cultura reprezintă totalitatea informaţiei ne-ereditare"1. Organizarea şi
sistematizarea informaţiei pe domenii după anumite criterii o face indispensabilă pentru organizarea
socială. Din acest punct de vedere, cultura politică reprezintă sistemul de percepţii şi atitudini, bazat pe
valori fundamentate din punct de vedere istoric, care determină formularea obiectivelor sociale şi
comportamentul îndreptat spre atingerea lor de către indivizi, grupurile sociale şi instituţiile unei societăţi.

Instituţiile publice şi private, precum şi cetăţenii se manifestă ca subiecţi ai procesului politic în

raporturile lor reciproce, care sînt determinate de cultura politică. Influenţarea politicilor publice ale
instituţiilor de stat din partea organizaţiilor, a grupurilor şi a indivizilor care urmăresc scopuri politice,
sociale, economice, ecologice etc. implică participarea lor la procesul politic. Rezultanta acţiunilor
subiecţilor procesului politic determină evoluţiile social-politice şi economice. Din această perspectivă
buna guvernare presupune existenţa unui procesul politic ce ţinteşte atingerea a trei obiective
fundamentale: securitatea naţională în toată complexitatea ei; dezvoltarea economică pentru asigurarea
bunăstării cetăţenilor şi diminuarea dezechilibrele sociale; asigurarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor.

Impactul modernizării asupra culturii politice

Republica Moldova parcurge de aproape două decenii un proces de modernizare şi tranziţie de la un
sistem social-economic şi politic la altul, bazat pe valori noi. Şocurile politice, economice şi sociale
generate de modernizare au fost amplificate de factori colaterali foarte influenţi: „criza identitară";
conflictul transnistrean; influenţe semnificative din exterior asupra proceselor interne. Factorii menţionaţi
au contribuit la fragmentarea societăţii moldoveneşti pe segmente etnice, lingvistice, regionale etc.
Realităţile din perioada modernizării au creat noi clişee negative pentru perceperea Republicii Moldova,
atît în interior de către cetăţeni, cît şi în afara ţării: cea mai săracă ţară din Europa; exportatoare de forţă de
muncă ieftină; ţară de origine şi de tranzit a emigraţiei ilegale, a traficului de fiinţe umane etc. Republica
Moldova are, în prezent, cel mai înalt "indice al statelor falite 2" printre ţările Europei, calculat în baza a 12
indicatori caracteristici pentru procesul politic şi influenţaţi de gradul culturi politice.

În pofida factorilor negativi menţionaţi mai sus, Republica Moldova a înregistrat şi anumite succese
în modernizarea instituţiilor sale democratice în conformitate cu standardele europene. Totuşi,
modernizarea societăţii per ansamblu nu a putut, în mod obiectiv, fi sincronizată cu modernizarea rapidă a
instituţiilor. Cauza este că instituţiile publice şi cele ale societăţii civile au fost modernizate în baza unor
modele şi standarde de împrumut pentru a se ancora într-un context european, care şi-a demonstrat
eficienţa în medii cu o cultură politică corespunzătoare. Republica Moldova, numită şi "satul Europei", în
virtutea faptului că este ţara cu cea mai înaltă pondere a populaţiei rurale, are şi o cultură politică
preponderent arhaică sau parohială, cu cea mai mare inerţie de opunere modernizării. Caracteristica
respectivă se regăseşte în comportamentul elitelor politice, preferinţele electorale ale cetăţenilor şi în
gradul de participare la treburile publice.

Fenomenul culturii politice din Republica Moldova nu poate fi analizat încă în baza unor studii cu
caracter teoretic şi empiric, literatura de specialitate, practic, fiind lipsă. O estimare de ansamblu, bazată
de considerarea efectelor tranziţiei şi modernizării asupra democratizării şi efectelor colaterale acestui
proces permite concluzionarea că nivelul culturii politice s-a dovedit a fi impropriu pentru influenţarea şi
asigurarea unei funcţionări eficiente a instituţiilor democratice noi, precum şi pentru atenuarea efectelor
factorilor de şoc care au însoţit modernizarea şi tranziţia.

Valori şi percepţii
Valorile împărtăşite de cetăţenii moldoveni pot fi identificate în mod implicit prin consultarea
sondajelor de opinie . Atitudinea faţă de sărbătorile: religioase şi de familie (roşu); cu caracter
internaţional (galben); şi naţionale (albastru), marchează cîmpul semiotic al valorilor, întrucît sărbătorile
sînt prilejuri de manifestare a sentimentelor de entuziasm, admiraţie sau bucurie pentru anumite
evenimente cu impact pentru coeziunea socială şi pentru simbolurile care le fixează.

1Putere şi privilegii. O teorie a stratificării sociale. Gerhard E. Lenski, Editura Amarcord 2002
2http://www.foreignpolicy.com/story/cms.php7storv id=3865&page=0
2
 Cele mai importante sărbători

100

Sărbătorile naţionale, legate de statalitatea şi ordinea constituţională a Republicii Moldova, sînt cel
mai puţin populare printre cetăţeni. Însă popularitatea scăzută a acestora este în dezacord cu nivelul
percepţiei pozitive a faptului de a fi cetăţean al Republicii Moldova - peste 70% sînt mîndri sau foarte
mîndri că sunt cetăţeni ai Republicii Moldova, deşi doar 15-25% sărbătoresc evenimentele legate de
statalitate.

3
Graficele din acest raport sînt făcute în baza datelor Barometrul de Opinie Publică, www.ipp.md
Cît de mîndru sînte ţi dvs. de calitatea de cetăţean al RM?

Mîndria de propria identitate este una naturală pentru fiinţele umane, lucru utilizat peste tot în lume
de "istoricii oficiali" pentru a apropia reflectarea trecutului istoric de necesitatea cetăţenilor de a se mîndri
cu el. În cazul Republicii Moldova există o corelaţie între popularitatea unor sărbători şi perioada de timp
cît acestea s-au aflat în cîmpul valoric al comunităţii: sărbătorile creştine - mai mult de un mileniu;
sărbătorile internaţionale - aproximativ 50 de ani ai perioadei sovietice; sărbătorile naţionale - ultimii 16-
18 ani de după perioada sovietică.
3
 Gradul culturii politice poate fi estimat prin reacţiile cetăţenilor faţă de intenţiile de "exploatare" din
partea elitelor guvernante a cîmpului semiotic al valorilor prin prisma interesului politic, chiar şi în
cazurile cînd nu împărtăşesc valorile respective. Cel mai elocvent exemplu de adaptare a elitelor
guvernante la interesele valorice ale cetăţenilor ţine de exploatarea sentimentelor lor religioase: ctitorirea
construirii sau reconstruirii lăcaşelor sfinte etc. de către demnitari cu înalte funcţii publice sau lideri de
partid care recunosc în mod public că nu sînt credincioşi în virtutea doctrinei politice pe care o
împărtăşesc, utilizarea metodelor de "convingere" a oamenilor de afaceri să susţină financiar iniţiativele
ctitorilor cu înalte funcţii publice. Pe de o parte, elitele guvernante îşi demonstrează dorinţa de satisfacere
a necesităţilor religioase ale cetăţenilor, iar pe de altă parte, cetăţenii nu pun la îndoială sinceritatea
ctitorilor "necredincioşi".

IMPLICAŢIILE CULTURII POLITICE ASUPRA BUNEI GUVERNĂRI: Stabilitatea politică

Modernizarea Republicii Moldova implică necesitatea unei bune guvernări, care este realizabilă doar
în condiţiile existenţei unui anumit grad de stabilitate politică. Datele sondajelor de opinie referitoare la
interesul faţă de politică, comportamentul electoral şi intenţiei de protest ale cetăţenilor în situaţii de criză
reprezintă indicatorii pentru estimarea stabilităţii politice.

4
 Credeţi că în ţara noastră lucrurile merg într-o direcţie
bună sau merg într-o direcţie greşită?

Pe parcursul ultimilor şase ani majoritatea absolută a cetăţenilor Republicii Moldova a fost nemulţumită de direcţia
generală a evoluţiei lucrurilor din ţară. Aceasta stare de fapt s-a regăsit în comportamentul electoral prin
accentuarea absenteismului. Corelaţia dintre nivelul foarte scăzut de încredere în partidele politice şi absenteismul
electoral explică interesul scăzut faţă de politică. Dar ţinînd cont de faptul că democraţiile moderne sînt prin
excelenţă "democraţii partinice", care se afirmă prin alegeri periodice, tocmai interesul faţă de politică, faţă de
ofertele partidelor şi participarea activă la alegeri reprezintă singura cale legală şi legitimă pentru ca cetăţenii să
încerce schimbarea stării de lucruri. În acest sens, pentru cultura politică moldovenească este caracteristic
nihilismul politic, existînd riscul răbufnirii într-un comportament de protest.

În ce măsură vă interesează politica?

—*—în foarte mare măsură —■—

în mare măsură —A—nici mult,
nici puţin —X—în mică măsură —
$—în foarte mică masură

nov mar nov apr nov may nov feb dec apr nov may 01 02 02 03 03
04 04 05 05 06 06 07

Gradul de încredere a cetăţenilor în capacitatea lor de a influenţa hotărîrile autorităţilor la nivel local şi naţional
este în consecinţă unul foarte scăzut, corelîndu-se strîns cu gradul de interes pentru politică. Nu există indicatori
clari care să demonstreze existenţa cauzalităţii - cetăţenii nu se interesează de politică
fiindcă nu cred că pot influenţa hotărîrile instituţiilor publice sau viceversa. Acesta poate însemna că
ambele afirmaţii sînt corecte, mai mult sau mai puţin, în egală măsură.
Stabilitatea politică se estimează conform modelului Gallup International în baza interacţiunii a doi
parametri măsuraţi în cadrul sondajelor de opinie: guvernarea în baza voinţei poporului; alegerea liberă şi
corectă a reprezentanţilor poporului în organele publice elective. Modelul Gallup identifică patru categorii
de cetăţeni ca urmare a răspunsului la întrebările despre alegerile şi conducerea ţării după voinţa
poporului: Da, Da - Mulţumiţii (Piloni ai democraţiei); Da, Nu - Dezamăgiţii; Nu, Da - Indiferenţii
(spectatorii); Nu, Nu - Nemulţumiţii.

5
 Matricea stabilitatii politice
Ţara este condusă după voinţa
poporului
Da Nu

Pilonii Dezamăgiţii
democraţiei
D Ap No April Noie
a rilie iembri ie mbrie
e
Alegerile sunt 29. 27. 16.1 12.4
libere şi corecte
30% 8% 0% %
Spectatorii Nemulţumiţii
N 5.1 5.6 49.5 54.2
u 0% % 0% %
Indicele Aprilie Noiembrie
Stabilităţii Politice
- 4.1 -14.0
-------
Indicele stabilităţii politice în Republica Moldova a fost estimat drept unul negativ şi în continuă
scădere în 2006. Factorilor cu impact negativ asupra stabilităţii politice s-au intensificat în 2007 drept
urmare a: aprecierii date de observatorii locali şi internaţionali alegerilor locale generale din iunie 2007 ca
fiind sub aşteptări; calităţii şi transparenţei scăzute a adoptării unor decizii importante în domeniul social-
economic; calităţii justiţiei etc. Toate aceste lucruri au impact direct asupra percepţiei că "ţara nu este
condusă după voinţa poporului".

Estimarea nivelului scăzut al stabilităţii politice nu are impact imediat. Acesta serveşte drept indicator
că printr-un anumit concurs de circumstanţe pot apărea conflicte între ramurile puterii sau pot izbucni
mişcări de protest. Totuşi, trebuie remarcat faptul că în ultimii şase ani nu au avut loc conflicte între
ramurile puterii de genul conflictului dintre Ministerul Apărării şi Preşedintele ţării în 1996 sau de genul
conflictul constituţional dintre Parlament şi Preşedinţie în 1999-2000. În perioada 2002-2004, au avut loc
doar acţiuni de protest organizate de opoziţie împotriva unor politici guvernamentale.

Cultura politică şi potenţialul de protest

Datele BOP3 din perioada 2001 - 2005 atestă că aproximativ 10% din cetăţeni au participat la vreo
acţiune de protest. Ceva mai mult de 15% admit posibilitatea de a participa la acţiuni de protest în caz de
necesitate. Proteste în Republica Moldova sînt, de obicei, paşnice. Subiectele cele mai contestate prin
intermediul protestelor stradale sînt cele legate de: interpretarea istoriei şi modalitatea de predare a
acesteia în şcoli; probleme lingvistice, precum denumirea limbii de stat şi oficializarea statutului limbii
ruse; soluţionarea conflictului transnistrean prin federalizare, sau încercarea revizuirii a statutului de „stat
unitar" al Republicii Moldova.

În perioada 2005 - 2007 proteste în masa pe marginea problemele menţionate nu au avut loc cel mai
probabil din cauza parteneriatului politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene la care a fost
parte principală forţă politică capabilă să organizeze proteste în masă - Partidul Popular Creştin Democrat
(PPCD). După anunţarea consumării "parteneriatului politic" de către partidul de guvernământ, opoziţia a
indicat asupra posibilităţii reluării acţiunilor de protest în eventualitatea dacă se va încerca soluţionarea
problemelor de maximă sensibilitate fără luarea în consideraţie a punctelor de vedere ale acesteia.

În perioada parteneriatului politic, a avut loc însă un şir de proteste organizate de partidele de
opoziţie împotriva politicilor guvernamentale, precum şi proteste ale „deţinătorilor de patente" ca urmare
a modalităţii şi esenţei modificării legii în cauză. Proteste respective au avut un anumit impact asupra

3 Barometrul de Opinie Publică, IPP, Mai 2007

6
rezultatelor alegerilor locale din iunie 2007, dar nu au avut suport masiv, lucru care indică asupra ierarhia
problemelor de maximă sensibilitate.

Sindicatele din Republica Moldova, practic, nu organizează proteste împotriva politicilor

guvernamentale, deşi întruneşte în rîndurile sale pese o jumătate de milion de angajaţi. În ultimii 3 - 4 ani
sindicatele şi-au consumat energiile în conflicte de ordin intern. Unificarea în 2007 a sindicatelor într-o
singură confederaţie a fost apreciată drept un fenomen pozitiv pe motiv că energiile consumate anterior în
conflicte interne pot eventual fi îndreptate spre apărarea drepturilor salariaţilor. Nu există indicii că aceste
aşteptări se vor adeveri sau nu.

4
Matricea stabilităţii politice se reproduce cu acordul Institutului de Politici Publice
Degajarea tensiunilor protestatare are loc prin supapa emigraţiei celei mai active şi competente forţe
de muncă. În conformitate cu datele Ministerului Dezvoltării Informaţionale (MDI) în martie 2007 peste
hotarele ţării se aflau aproximativ 300.000 de cetăţeni moldoveni. Estimările unor instituţii internaţionale
admit că această cifră ar putea fi de două ori mai mare.

Comportamentul electoral şi pluralismul politic

Patru cicluri electorale au pus în evidenţă că, în principiu, în Republica Moldova succesiunea la
guvernare se realizează în mod periodic, paşnic şi, în general, în conformitate cu normele şi standardele
general acceptate. Alegerile nu aduc în mod iminent la înlăturarea tensiunilor şi a instabilităţii politice.
Procesul electoral, precum şi rezultatele alegerilor servesc uneori contrar aşteptărilor drept temei pentru
creşterea instabilităţii politice. Fragmentarea societăţii ca urmare a divizării ei pe criterii etno-lingvistice,
religioase, politice se regăseşte în rezultatele alegerilor, care se deosebesc semnificativ după criteriul
urban-rural, nordsud, majoritate-minoritate etnică. În dependenţă de rezultatele alegerilor, neîncrederea
reciprocă a exponenţilor forţelor politice, suspectarea de manipulare din partea autorităţilor generează
conflicte cu potenţial de destabilizare politică.

Ultimele trei campanii electorale din Republica Moldova au primit aprecieri mai negative decît cele
precedente din partea misiunilor specializate de observare internaţională, desfăşurate sub egida OSCE.
Alegeri au fost apreciate drept relativ libere, dar departe de a fi corecte şi conforme standardelor
internaţionale. Nu au fost atestate vreo dată manipulări masive cu voturile alegătorilor în ziua alegerilor.
Pretenţiile faţă de autorităţile Republicii Moldova se reduc la: lipsa de bunăvoinţă pentru asigurarea
condiţiilor egale pentru concurenţii electorali, în special a accesului egal la mass-media electronică:
utilizarea de către partidul de guvernămînt a resurselor administrative; hărţuirea opoziţiei. În consecinţă,
sondajele de opinie atestă că majoritatea respondenţilor cred că alegerile în Republica Moldova nu sînt
libere şi corecte.

Partidele politice au devenit principalele instituţii care asigură relaţia dintre societatea civilă şi
instituţiile publice. În cele patru cicluri electorale nici un candidat independent nu a putut deveni deputat.
În organele reprezentative de nivel local doar 5 - 15% din consilieri şi primari sunt aleşi în afara filierelor
partinice. Sondajele de opinie relevă că această stare de fapt nu se datorează încrederii cetăţenilor în
partide, ci sistemului electoral proporţional utilizat pentru alegerea deputaţilor şi consilierilor. Sondajele
de opinie relevă că majoritatea absolută a cetăţenilor pledează pentru schimbarea sistemului electoral în
favoarea votului uninominal, lucru respins cu regularitate de către clasa politică. În Republica Moldova, în
prezent, sînt înregistrate 28 de partide politice, legislaţia în vigoare impunînd ca la înregistrare partidele să
aibă cel puţin 5000 de membri, însemnînd că ar trebui să existe cel puţin 140.000 de membri de partid sau,
cel puţin, aproximativ 6% din cetăţenii ar fi trebuit să fie membri de partid. În realitate, partidele mari
declară că au de la 20 - 30 mii membri, ceea ce e credibil, luînd în consideraţia capacitatea lor de a înainta
cîteva mii de candidaţi la funcţii de primari şi consilieri locali şi, de a înregistra altele cîteva mii de
reprezentanţi ai formaţiunilor în calitate de oficiali electorali în organele electorale, observatori etc.

Cea mai relevantă estimare a nivelul culturii politice prin prisma atitudinii cetăţenilor faţă de
pluripartitism ca valoare fundamentală a societăţilor moderne poate fi făcută prin evidenţierea faptului că
majoritatea absolută a cetăţenilor pledează pentru existenţa unui singur partid politic. Existenţa în

7
Republica Moldova a unui partid dominant - PCRM, poate fi considerată o expresie directă a atitudinii
faţă de valoarea pluripartitismului.
POLITICI GUVERNAMENTALE:
În perioada de după declararea independenţei Republicii Moldova, demnitari de cel mai înalt rang,
reprezentanţii diferitor forţe politice şi instituţii non-guvernamentale au lansat iniţiative de identificare a
„ideii naţionale", care ar permite depăşirea divizării antagoniste pe criterii politice a societăţii
moldoveneşti. Rolul „ideii naţionale" trebuia să fie determinant în diminuarea riscurilor destabilizării
politice, cauzate de atitudinile forţelor politice faţă de principalele probleme cu potenţial de polarizare a
opiniei publice. Problemele respective s-au profilat foarte clar în ultimul deceniu prin protestele pe care le-
au generat. Este vorba de: modalităţile de interpretare a istoriei cu impact asupra problemei identităţii
naţionale şi lingvistice; modalitatea de soluţionare a conflictului separatist din raioanele din stînga
Nistrului; vectorul politicii externe; politicile social-economice şi de asigurarea a drepturilor cetăţeneşti.

Iniţiativa care s-a bucurat de un suport, practic, unanim a fost Declaraţia cu privire la parteneriatul
politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene, votată in corpore de toţi deputaţii la prima
şedinţă a noii legislaturi din 24 martie 2005. Documentul are la bază consensul larg al tuturor fracţiunilor
parlamentare în ceea ce priveşte promovarea consecventă şi ireversibilă a cursului strategic spre integrarea
europeană. Ideea parteneriatului politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene a fost
acreditată neoficial cu potenţial de a suplini ideea naţională. În cadrul parteneriatului politic toate
fracţiunile parlamentare s-au angajat să întreprindă eforturi în vederea: soluţionării paşnice şi democratice
a problemei transnistrene; asigurării stabilităţii instituţiilor democratice; asigurării independenţei
sistemului judecătoresc; combaterii corupţiei; dezvoltării libere a mijloacelor de informare în masă,
respectării drepturilor minorităţilor naţionale, dezvoltării sociale, reducerii sărăciei, ameliorării climatului
investiţional şi afirmării plenare a rolului limbii de stat. Acţiunile invocate aveau menirea să apropie
Republica Moldova de satisfacerea criteriilor necesare pentru integrarea europeană.

Parteneriatului politic a avut rezonanţă şi suport internaţional. Politicile publice cu caracter de

consolidare social-politică au fost desfăşurate preponderent sub auspiciile unor strategii elaborate şi/sau
susţinute de instituţii şi structuri internaţionale: Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei;
Planul de Acţiuni Uniunea Europeană - Republica Moldova; Obiectivele Mileniului. Însă lupta pentru
putere şi metodele utilizate în acest sens în cadrul alegerilor locale generale din 2007 au relevat că pentru
partidul de guvernămînt menţinerea la guvernare prin orice mijloace prevalează asupra parteneriatului
politici şi asupra scopului în numele căruia a fost încheiat acesta. Consecinţă a pierderii alegerilor locale
din 2007 de către partidului de guvernămînt şefului statului a declarat parteneriatul politic expirat.
Expresia sistării parteniatului politic a fost boicotarea reciprocă de către partidul de guvernămînt şi
opoziţie în aproximativ 2/3 din raioane a constituirii organelor de conducere. În cazul raionului Rezina
biocotul a avut drept consecinţă dizolvarea consiliului raional şi convocarea alegerilor noi. Astfel, nivelul
culturii politice moldoveneşti permite că interesele de partid să prevaleze asupra interesului public, fără
sancţionarea din partea alegătorilor a unor astfel de eşalonări a priorităţilor din partea partidelor politice.
DEMOCRAŢIA PARTICIPATIVĂ CA ELEMENT AL CULTURII POLITICE: Asimilarea bunelor practici
Scopul strategic declarat de integrarea europeană a sugerat împrumutul de către Republica Moldova
a bunelor practici de cooperare a instituţiilor publica cu instituţiile societăţii civile. Articolul I-47 al
proiectului Constituţiei Uniunii Europene stabileşte în mod expres printre obiectivele şi valorile Uniunii -
democraţia participativă ca modalitate de implicare permanentă a cetăţenilor şi grupurilor interesate în
activităţi de influenţare a deciziilor instituţiilor reprezentative şi executive oficiale. Obiectivele menţionate
urmează a fi atinse prin: oferirea cetăţenilor şi organizaţiilor cetăţeneşti a posibilităţii de a cunoaşte
viziunile şi intenţiile instituţiilor publice pentru a le putea influenţa; dialogul permanent, deschis şi
transparent ainstituţiilor publice cu organizaţiile societăţii civile, implicarea acestora în soluţionarea
problemelor de interes public.

În perioada parteneriatului politic, Parlamentul şi Guvernul, în special Ministerul Afacerilor Externe

şi Integrării Europene (MAEIE) au manifestat o deschidere fără precedent pentru cooperarea cu
organizaţiile societăţii civile avînd drept scop atragerea acestora în implementare strategiilor naţionale
susţinute de către partenerii externi. Deschidere instituţiilor publice faţă de societatea civilă este "fără
precedent" în sensul că, ea a fost, de fapt, impusă de instituţiile internaţionale, suportul acestora faţă de

8
Republica Moldova în implementarea strategiilor şi planurilor comune (SCERS, PAUERM) fiind, practic,
condiţionată de cooperarea cu societatea civilă. Este o caracteristică importantă a culturii politice
moldoveneşti faptul că cooperarea instituţiilor publice şi cele ale societăţii civile este influenţată şi
susţinută din exterior.

potenţialul şi imaginea organizaţiilor non-guvernamentale

Potenţialul organizaţiilor societăţii civile din Republica Moldova rămîne subdezvoltat 4.
Subdezvoltarea societăţii civile moldoveneşti este o consecinţă a subdezvoltării "clasei de mijloc",
reprezentanţii căreia ar fi în stare şi ar fi dispuşi să dedice timp şi alte resurse personale soluţionării unor
probleme de interes public, interes manifestat prin asocierea în organizaţii civice specializate. Totuşi, în
ultimii 3 - 4 ani modalităţile de participare şi autoorganizare a structurilor non-guvernamentale (ONG) au
suferit schimbări semnificative. În perioada 1997 - 2003 ONG-urile moldoveneşti au fost preponderent
preocupate de probleme interne ale sectorului asociativ, organizînd patru forumuri naţionale pentru
dezbaterea chestiunilor referitoare la cadrul de activitate, rolul lor şi relaţiile cu autorităţile publice. În
perioada 2003 - 2007, sub presiunea unor factori externi, legaţi de obligaţiile Guvernului, ONG-urile: au
putut participa la monitorizarea implementării unor strategii naţionale; au reuşit să se autoorganizeze în
coaliţii şi reţele pe criterii de specializare şi împărtăşire a aceloraşi viziuni pentru realizarea unor proiecte
şi acţiuni concrete. (nicăieri nu se indică că între parteneriatul politic şi "deschidere" exista relaţie cauză-
efect, s-a afirmat doar ca în perioada "parteneriatului" în sensul ca perioada a fost marcată preponderent de
"parteneriat" care tot din exterior a fost impus. Este vorba de efectul lui De Cartes referitor la cele "două
ceasuri"!!!!!)

Studiul sociologic „Dezvoltarea sectorului non-guvernamental din Republica Moldova" efectuat

de SBS Axa împreună cu Centru CONTACT în 2006 relevă de o manieră complexă gradul de dezvoltarea
şi potenţialul organizaţiilor non-guvernamentale. Ministerul Justiţiei şi organele administraţiei publice
locale au înregistrat pînă în 2007 peste 6.500 de NGO-uri, dintre care aproximativ 54% activează la nivel
naţional şi 46% la nivel local. În ţările din Europa Centrală şi de est numărul ONG-urile ce revin la
100.000 de cetăţeni este de 5 - 10 ori mai mare decît în Republica Moldova. În ţările europene din CSI
doar în Belarus numărul de ONG-uri la 100.000 de cetăţeni este mai mic ca în Republica Moldova.

Rating-ul de dezvoltare al ONG-urilor din Republica Moldova este mult mai slab decît cele ale ONG-
urilor din Europa Centrală, precum şi a celor din Europa de Sud Est. În spaţiul CSI, gradul de dezvoltare
al ONG-urilor moldoveneşti este depăşit de cele din Ucraina, Georgia şi Armenia. Durabilitatea
dezvoltării ONG-urilor moldoveneşti este în dependenţă directă de finanţarea din fondurile străine. Acest
fapt amplifică imaginea proastă a ONG-urilor în ochii cetăţenilor şi a mass-media, care le califică de o
manieră persiflantă drept "devoratoare de granturi". În consecinţă nivelul de încredere a cetăţenilor în
organizaţiile societăţii civile, deşi mai înalt ca cel al partidelor şi sindicatelor, este foarte scăzut. Un lucru
remarcabil este că în perioada parteneriatului politic nivelul de încredere al cetăţenilor în ONG a depăşit
nivelul de încredere în Parlament şi Guvern (din grafic se vede ca pentru prima oară in mai 2007 rating-ul
ONG-urilor le-a depăşit
Realizările în cooperarea organizaţiilor non-guvernamentale cu instituţiile statului
Parlamentul a adoptat la 29 decembrie 2005 Concepţia privind cooperarea dintre Parlamentul
Republicii Moldova şi societatea civila, prin care s-au stabili principiile şi mecanismul general de
interacţiune între Parlament şi reprezentanţii societăţii civile, consultarea permanentă între aceste instituţii.
Iniţiativa forului legislativ a fost urmată de alte instituţii publice. Preşedintele Republicii Moldova a
semnat în decembrie 2005 - ianuarie 2006 decretele Concepţiei securităţii naţionale şi Concepţiei
Politicii Externe, care prevedeau participarea reprezentanţilor societăţii civile la elaborarea documentelor
respective. Exemplele de bun augur privind deschiderea spre colaborarea a instituţiilor statului cu
societatea civilă au fost urmate de iniţiative mult mai importante, vizînd implicarea ONG-urilor în
elaborarea de politici publice legate de: asigurarea transparenţei procesului decizional; elaborare a
legislaţiei administraţiei publice; amendare a legislaţiei cu suportul ONG-urile specializate în domeniile
respective etc.

Sondajele de opinie relevă că ONG-urile moldoveneşti îşi văd rolul în cooperarea cu autorităţile
publice după cum urmează: colaborarea cu autorităţile guvernamentale în vederea elaborării strategiilor;
4 Freedom House. Nation in Tranzit 2006. Democratization from Central Europe to Eurasia. Edited by Jeannette Goehring
9

7
implementarea acestora; monitorizarea realizării lor şi înaintarea unor concluzii şi recomandări;
consultanţă şi informarea reciprocă. Motoul preferat al ONG-urilor moldoveneşti este „noi suntem câinii
de pază şi trebuie să vedem cum se realizează o politică sau alta " . Pentru asigurarea unei implementări
transparente a SCERS Guvernul de comun acord cu un şir de ONG-uri au constituit Consiliul pentru
Participare. ONG-uri participante şi-au evoluat contribuţiile după cum urmează: participarea la întruniri
naţionale, conferinţe,dezbateri(54,7%); mediatizarea problemelor cheie în domeniile de referinţă (30,2%);
exercitarea influenţelor prin intermediul unei reţele naţionale (24,8%)5.

Memorandumului privind cooperarea în procesul integrării europene, elaborat de Ministerul

Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE) a fost lansat pentru discuţii publice în mai 2007. El
prevede cooperarea MAEIE cu organizaţiile societăţii civile în vederea atingerii obiectivului integrării
europene şi a Strategiei de informare şi comunicare pentru integrare europeană a Republicii Moldova. Ca
document de intenţii, Memorandumul a fost semnat de către MAEIE şi peste 30 de organizaţiile ale
societăţii civile. El prevede: necesitatea consolidării cooperării între administraţia publică şi societatea
civilă în procesul implementării documentelor bilaterale între Republica Moldova şi Uniunea Europeană şi
respectiv a realizării integrării europene a Republicii Moldova; asigurarea accesului continuu la informaţia
privind procesul de integrare europeană a Republicii Moldova în ţară şi peste hotarele ei; coordonarea
programele, proiectele şi activităţile lor în domeniul integrării europene; implicarea reprezentanţilor
organizaţiilor societăţii civile în evenimentele şi activităţile organizate în contextul realizării politicii de
integrare europeană a ţării; schimbul de informaţie şi experienţă privind procesele care se desfăşoară la
nivel naţional şi local atât în contextul implementării Planului de Acţiuni RM-UE, cât şi în vederea
realizării politicii de integrare europeană a Republicii Moldova; cooperarea în procesul de implementare a
Strategiei de Informare şi Comunicare pentru Integrare Europeană.

Guvernul a lansat în perioada iunie - iulie 2007 programul Obiectivele Planului Naţional de
Dezvoltare

2008 - 2011 şi principiile procesului de participare. În cadrul a cîteva zeci de seminare de dezbateri au
participat destul de modest cîteva zeci de ONG-uri ţintind să atingă următoarele obiective: realizarea unui
consens asupra priorităţilor de dezvoltare a ţării pentru perioada imediat următoare; promovarea spiritului
de apartenenţă a întregii societăţi faţă de obiectivele şi priorităţile pe termen mediu ale ţării printr-un
dialog continuu şi deschis; asigurarea unei legături retroactive între autorităţile publice centrale şi locale,
şi societatea civilă; crearea condiţiilor de participare a tuturor părţilor interesate la procesul de definitivare
a documentului, în scopul realizării unei mai bune coeziuni în cadrul societăţii.

În afara proiectelor de rezonanţă menţionate mai sus cîteva sute de organizaţii s-u manifestat activ
prin largi reţele şi coaliţii la proiecte cu caracter social, ecologic, de apărare a drepturilor omului,
promovării unui proces electoral liber şi corect. Diverse estimări atestă că doar aproximativ 15 - 30% din
organizaţiile societăţii civile moldoveneşti sunt permanent sau periodic active în realizarea principiilor
democraţiei participative.

RISCURI:
Nivelul culturii politice marchează o atitudine inertă din partea societăţii faţă de modernizare şi
efectele tranziţiei. Acesta este reyultatul "importului" accelerat de modele şi valori în vederea
modernizării. Principalii promotori ai modernizării şi beneficiari efectelor ei sînt elitele, masele largi doar
reacţionînd cu întîrziere. Nihilismul politic, reacţiile şi implicările tardive ale cetăţenilor şi instituţiilor
civice ale acestora în soluţionarea problemelor de interes public conservează o stare de subdezvoltare a

5 Ibidem
10
Republicii Moldova. Acest lucru se regăseşte pe plan internaţional în statutul neoficial al Republicii
Moldova de "cea mai săracă ţară" cu cel mai înalt „Indice al statelor falimentare" din Europa.

Inerţia în depăşirea înapoierii social-economice cauzată de starea culturii politice existenţe riscă să
accentueze sindromul depopulării Republicii Moldova. Noile politici de atragere a forţei de muncă a
statelor şi comunităţilor de state din preajma Republicii Moldova vor amplifica fenomenul emigrării forţei
de muncă din Republica Moldova în eventualitatea incapacităţii de modernizare rapidă.

RECOMANDĂRI:
- Este necesară consolidarea vectorului strategic de integrare europene, dat fiind faptul că nu există
o altă idee cu potenţial de idee naţională pentru Republica Moldova.
- Implementarea cu bună credinţă a obligaţiunilor Republicii Moldova faţă de instituţiile
internaţionale în vederea satisfacerii criteriilor de integrare europeană este cel mai recomandabil lucru.
Singura sursă de atragere a suportului internaţional pentru dezvoltarea Republicii Moldova este
angrenarea la instituţiile europene prin corespunderea standardelor acestora.

EVALUAREA COSTURILOR ŞI RECOMANDĂRILOR PROPUSE:

Adecvarea nivelului culturii politice la necesităţile modernizării este un proces de durată, care implică
sincronizarea şi înţelegerea, deopotrivă, atît de către elite, cît şi de către masele largi a eventualelor
beneficii de asociere cu comunitatea europeană de la care au fost împrumutate noile valori şi modelul
social spre care se face tranziţia.
Costurile legate adecvarea nivelului culturii politice sînt doar costuri aferente legate de asigurarea
bunei guvernări, a funcţionarii adecvate a instituţiilor publice, private şi mijloacelor mass-media.

Bibliografie
 Iliescu, Adrian Paul – Etica sociala si politica, Ars Docendi, Bucuresti, 2007
 Iliescu, Adrian Paul & Socaciu, Emanuel (editori) – Fundamentele gandirii politice moderne:
antologie comentata, Polirom, Iasi, 1999
https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Tineretului_Comunist_din_Moldova

11
12