Universitatea de Stat din Moldova

Eseu
La disciplina
Drept Constitutional
Ciclu I, Licenta

Guvernul

Efectuat de: Bancu Irina

Facultatea Drept, gr. 1,
frecventa redusa
Controlat de: Mocanu Veronica

Chisinau 2021
 GUVERNUL
Guvernul Republicii Moldova asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi
exercită conducerea generală a administraţiei publice. În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se
conduce de programul său de activitate, acceptat de Parlament.

I. Structura si functionarea Guvernului

Structura și lista Guvernului
1. Guvernul este alcătuit din:
a) Prim-ministru;
b) prim-viceprim-ministru;
c) viceprim-miniștri;
d) miniștri;
e) alți membri stabiliți prin lege organică.
2. Persoanele care cad sub incidența prevederilor alin. (1) lit. e) devin membri ai
Guvernului de drept, în baza funcției deținute, conform legii organice aplicabile, și nu trebuie
expres menționați în lista Guvernului prezentată Parlamentului în vederea obținerii votului de
încredere.
3. Lista Guvernului, prezentată Parlamentului de către candidatul la funcția de Prim-
ministru în vederea obținerii votului de încredere, include lista candidaților la funcția de
membru al Guvernului și lista ministerelor. La elaborarea listei candidaților la funcția de
membru al Guvernului, candidatul la funcția de Prim-ministru trebuie să țină cont de legislația
în domeniul asigurării egalității de șanse între bărbați și femei, corelate cu criteriile de
profesionalism și de merit.
4. Prim-ministrul are dreptul să solicite Parlamentului, în perioada exercitării
mandatului, modificarea listei ministerelor în cazul necesității constituirii, reorganizării sau
dizolvării acestora. Parlamentul decide asupra solicitării Prim-ministrului prin adoptarea unei
hotărîri de modificare a listei ministerelor cu votul majorității deputaților aleși.
Ministerele Republicii Moldova
Ministerul Afacerilor Externa si Integritatii Europene
Ministerul Afacerilot Interna
Ministerul Agriculturii, Dezvoltarii Regionale si Mediului
Ministerul Apararii
Ministerul Economiei si Infrastructurii
Ministerul Educatiei, Culturii si Cercetarii
Ministerul Finantelor
Ministerul Justitiei
Ministerul Sanatatii, Muncii si Protectiei Sociale

Funcțiile Guvernului
Pentru realizarea programului său de activitate, Guvernul exercită următoarele funcții
de bază:
a) de organizare și planificare strategică, prin care se asigură elaborarea și aprobarea
documentelor de politici, inclusiv a celor necesare punerii în aplicare a programului de
activitate al Guvernului;
b) de reglementare, prin care se asigură elaborarea și aprobarea cadrului normativ și
instituțional necesar realizării programului de activitate al Guvernului și organizării executării
legilor;
c) de administrare a proprietății și finanțelor publice;
d) de gestionare și prestare a serviciilor publice pentru care este responsabil Guvernul;
e) de reprezentare a statului pe plan intern și extern, în limitele stabilite de normele
constituționale și actele normative;
f) de asigurare a aplicării și respectării reglementărilor în domeniile de activitate;
g) alte funcții care decurg din rolul Guvernului de a reprezenta și a exercita puterea
executivă în Republica Moldova sau din prevederile actelor normative.

Atribuțiile Guvernului
In realizarea funcțiilor sale, Guvernul are următoarele atribuții:
a) exercită conducerea generală a administrației publice;
b) asigură realizarea politicii interne și externe a statului;
c) asigură executarea actelor normative ale Parlamentului și decretelor Președintelui
Republicii Moldova, adoptate în conformitate cu normele constituționale, și a prevederilor
tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte;
d) realizează programul său de activitate;
e) înaintează Parlamentului inițiative legislative;
f) aprobă, prin hotărîre, și înaintează Președintelui Republicii Moldova proiecte de
decrete în condițiile legii;
g) avizează inițiative legislative, inclusiv proiecte de legi, și examinează propuneri
legislative;
h) aprobă documente de politici și acte normative;
i) elaborează, prezintă Parlamentului spre adoptare și asigură executarea bugetului de
stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor de asigurare obligatorie de asistență
medicală;
j) asigură accesul, prestarea, verificarea, evaluarea calității și modernizarea serviciilor
publice;
k) asigură administrarea eficientă și transparentă a proprietății publice;
l) monitorizează și analizează eficiența implementării actelor normative;
m) asigură realizarea controlului administrativ al activității autorităților administrației
publice locale;
n) îndeplinește alte atribuții prevăzute de cadrul normativ sau care decurg din rolul și
funcțiile Guvernului.

Imputernicirile Guvernului
În vederea realizării funcțiilor și atribuțiilor sale, Guvernul deține următoarele
împuterniciri:
a) aprobă Regulamentul Guvernului;
 b) stabilește modul de organizare și funcționare, domeniile de activitate, structura și
efectivul-limită ale ministerelor, ale altor autorități administrative centrale subordonate
Guvernului și ale structurilor organizaționale din sfera lor de competență, coordonează și
controlează activitatea acestora;
c) asigură constituirea, reorganizarea și dizolvarea ministerelor, în condițiile legii;
d) înființează în subordinea sa alte autorități administrative centrale pentru realizarea
politicii statului într-un domeniu de activitate care nu intră în competența nemijlocită a
ministerelor, precum și în domenii de activitate în care competențele ministerelor se
intersectează, precum și le reorganizează și dizolvă;
e) decide asupra constituirii, reorganizării și dizolvării structurilor organizaționale din
sfera de competență a ministerelor și altor autorități administrative subordonate Guvernului;
f) asigură finanțarea activității ministerelor, a altor autorități administrative centrale
subordonate Guvernului și a structurilor organizaționale din sfera lor de competență în
conformitate cu bugetele aprobate;
g) suspendă, abrogă sau anulează, în condițiile legii, actele miniștrilor, ale
conducătorilor altor autorități administrative centrale subordonate Guvernului și ale
conducătorilor structurilor organizaționale din sfera lor de competență dacă acestea contravin
Constituției Republicii Moldova, actelor normative ale Parlamentului, decretelor Președintelui
Republicii Moldova, hotărîrilor, ordonanțelor și dispozițiilor Guvernului;
h) decide asupra inițierii negocierilor, aprobă semnarea tratatelor internaționale și
aprobă tratate interguvernamentale și interinstituționale, în condițiile legii;
i) numește în funcție, modifică raporturile de serviciu, suspendă și eliberează din
funcție secretarul general al Guvernului, secretarii generali adjuncți ai Guvernului, secretarii
generali de stat, secretarii de stat, reprezentantul Guvernului în Parlament și la Curtea
Constituțională, reprezentantul Guvernului în teritoriu și adjunctul acestuia, conducătorii și
adjuncții conducătorului autorităților administrative centrale subordonate Guvernului;
j) în cazurile stabilite de legislație, la propunerea ministrului, a conducerii Cancelariei
de Stat și, respectiv, a conducătorului autorităților administrative centrale subordonate
Guvernului, numește, modifică raporturile de serviciu, suspendă și eliberează din funcție
conducătorii și adjuncții conducătorului structurilor organizaționale din sfera de competență a
ministerelor, a Cancelariei de Stat și, respectiv, a altor autorități administrative centrale
subordonate Guvernului;
k) creează grupuri de lucru, comisii și comitete interministeriale, desemnează membrii
acestora și aprobă regulamentele de activitate ale acestora;
l) aprobă planul de acţiuni al Guvernului și monitorizează executarea acestuia;
m) numește judecătorii Curții Constituționale din partea Guvernului;
n) înaintează Președintelui Republicii Moldova propuneri privind numirea și demiterea
persoanelor care, din oficiu, intră în componența Comandamentului Suprem al Forțelor
Armate;
o) înaintează Președintelui Republicii Moldova propuneri privind acreditarea și
rechemarea șefilor misiunilor diplomatice, precum și privind înființarea, desființarea sau
schimbarea rangului misiunilor diplomatice;
p) desemnează, din partea Guvernului, un reprezentant în Consiliul de Integritate;
q) instituie premii de stat și aprobă condițiile de decernare a acestora, precum și
înaintează Președintelui Republicii Moldova propuneri privind decernarea distincțiilor de stat;
r) deține şi alte împuterniciri prevăzute de cadrul normativ sau care decurg din rolul,
funcțiile și atribuțiile Guvernului.
Prim-ministrul
- Prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia,
respectînd atribuţiile ce le revin.
- În cazul imposibilităţii Prim-ministrului de a-şi exercita atribuţiile sau în cazul
decesului acestuia, Preşedintele Republicii Moldova va desemna un alt membru al Guvernului
ca Prim-ministru interimar pînă la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada
imposibilităţii exercitării atribuţiilor încetează, dacă Prim-ministrul îşi reia activitatea în
Guvern.
- În cazul demisiei Prim-ministrului, demisionează întregul Guvern.
Actele Guvernului
(1) Guvernul adoptă hotărîri, ordonanţe şi dispoziţii.
(2) Hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în condiţiile articolului 106.
(4) Hotărîrile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de Prim-ministru, se
contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărîrii sau
ordonanţei.
(5) Dispoziţiile se emit de Prim-ministru pentru organizarea activităţii interne a
Guvernului.

RAPORTURILE PARLAMENTULUI CU GUVERNUL

Informarea Parlamentului
(1) Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului şi prezintă informaţiile şi
documentele cerute de acesta, de comisiile lui şi de deputaţi.
(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită
prezenţa, participarea lor este obligatorie.

Întrebări şi interpelări
(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sînt obligaţi să răspundă la întrebările sau la
interpelările formulate de deputaţi.
(2) Parlamentul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia faţă de obiectul
interpelării.
Exprimarea neîncrederii
(1) Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, îşi poate exprima
neîncrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor.
(2) Iniţiativa de exprimare a neîncrederii se examinează după 3 zile de la data
prezentării în Parlament.

Angajarea răspunderii Guvernului

(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program,
unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege.
 (2) Guvernul este demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la
prezentarea programului, declaraţiei de politică generală sau proiectului de lege, a fost votată
în condiţiile articolului 106.
(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat
se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală devine obligatorie
pentru Guvern.
Delegarea legislativă
(1) În vederea realizării programului de activitate al Guvernului, Parlamentul poate
adopta, la propunerea acestuia, o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite
ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pînă la care se
pot emite ordonanţe.
(3) Ordonanţele intră în vigoare la data publicării, fără a fi promulgate.
(4) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului.
Proiectul de lege privind aprobarea ordonanţelor se prezintă în termenul stabilit în legea de
abilitare. Nerespectarea acestui termen atrage încetarea efectelor ordonanţei. Dacă
Parlamentul nu respinge proiectul de lege privind aprobarea ordonanţelor, acestea rămîn în
vigoare.
(5) După expirarea termenului stabilit pentru emiterea ordonanţelor, acestea pot fi
abrogate, suspendate sau modificate numai prin lege.

II. Modalitatea de formare a Guvernului

Investitura Guvernului
După consultarea fracțiunilor parlamentare, Președintele Republicii Moldova
desemnează un candidat pentru funcția de Prim-ministru.
Candidatul pentru funcția de Prim-ministru cere, în termen de 15 zile calendaristice de
la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate și a întregii
liste a Guvernului.
Programul de activitate și lista Guvernului se dezbat în ședința Parlamentului. Acesta
acordă încredere Guvernului cu votul majorității deputaților aleși.
În baza votului de încredere acordat de Parlament, Președintele Republicii Moldova
numește Guvernul prin decret, în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data adoptării
de către Parlament a hotărîrii pentru aprobarea programului de activitate al Guvernului și
acordarea votului de încredere.
În termen de cel mult 3 zile calendaristice de la data emiterii decretului privind numirea
Guvernului, membrii Guvernului depun individual, în fața Președintelui Republicii Moldova,
jurămîntul al cărui text este prevăzut la art. 79 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova.
Exercitarea mandatului Guvernului

Guvernul își exercită mandatul din data depunerii jurămîntului de către membrii
acestuia în fața Președintelui Republicii Moldova și pînă la data validării alegerilor pentru un
nou Parlament.
Din data validării alegerilor pentru un nou Parlament, Guvernul este limitat în
exercitarea atribuțiilor sale în conformitate cu prevederile art. 15 din prezenta lege.
Incetarea mandatului Guvernului
(1) Mandatul Guvernului încetează:
a) la data validării alegerilor pentru un nou Parlament;
b) în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament;
c) în cazul demisiei Guvernului în componență deplină;
d) în cazul în care Prim-ministrul se află în imposibilitate definitivă de a-și exercita
atribuțiile, în cazul demisiei sau al decesului acestuia.
(2) Se consideră că Prim-ministrul se află în imposibilitate definitivă de exercitare a
atribuțiilor în următoarele cazuri:
a) dacă acesta nu își exercită funcția mai mult de 3 luni consecutive;
b) dacă Prim-ministrul care îşi prezintă demisia refuză expres exercitarea interimatului
pînă la învestirea noului Guvern;
c) dacă intervin alte circumstanțe care împiedică continuarea exercitării funcției.
(3) Prim-ministrul poate refuza expres exercitarea interimatului concomitent cu
demisia sau ulterior în orice moment în perioada exercitării interimatului.
(4) Refuzul se exprimă prin depunerea unei cereri scrise adresate Președintelui
Republicii Moldova sau printr-un anunț public, intră în vigoare și devine irevocabil din
momentul depunerii cererii sau emiterii anunțului.

Incetarea mandatului Guvernului la data validării alegerilor pentru un nou

Parlament
(1) Mandatul Guvernului încetează de drept la data confirmării rezultatelor alegerilor
pentru un nou Parlament și validării de către Curtea Constituțională a mandatelor noilor
deputați aleși.
(2) Încetarea mandatului Guvernului ca urmare a confirmării rezultatelor alegerilor
pentru un nou Parlament și validării mandatelor noilor deputați aleși nu necesită îndeplinirea
vreunei condiții de formă sau de procedură de către Guvern.
Incetarea mandatului Guvernului prin exprimarea votului de neîncredere de către
Parlament
(1) Mandatul Guvernului încetează în cazul exprimării votului de neîncredere de către
Parlament, în urma depunerii unei moțiuni de cenzură, sau în cazul angajării răspunderii
Guvernului, dacă s-a depus o moțiune de cenzură și aceasta a fost adoptată.
(2) Mandatul Guvernului încetează la data adoptării de către Parlament a hotărîrii
privind exprimarea votului de neîncredere Guvernului.
(3) Prim-ministrul își prezintă în scris demisia Președintelui Republicii Moldova în
termen de cel mult 3 zile calendaristice de la data adoptării moțiunii de cenzură.

Incetarea mandatului Guvernului în cazul demisiei Guvernului sau a Prim-

ministrului
(1) Guvernul este în drept să demisioneze în componență deplină din proprie inițiativă.
(2) Hotărîrea privind demisia Guvernului în componență deplină se aprobă în ședință
de Guvern.
(3) Prim-ministrul este în drept să demisioneze din proprie inițiativă prin depunerea
unei cereri scrise adresate Parlamentului sau prin anunț public.
(4) Demisia Prim-ministrului antrenează de drept demisia întregului Guvern.
(5) Demisia Prim-ministrului și, respectiv, a întregului Guvern intră în vigoare și
devine irevocabilă din momentul depunerii cererii scrise sau din momentul emiterii anunțului
public.
(6) Demisia de drept a întregului Guvern nu necesită îndeplinirea vreunei condiții de
formă sau de procedură.

Competența Guvernului al cărui mandat a încetat

(1) Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplinește numai atribuții de administrare a
treburilor publice.
(2) Guvernul al cărui mandat a încetat nu este în drept:
a) să adopte și să prezinte Parlamentului spre examinare proiecte de acte normative și
proiecte ale documentelor de politici;
b) să adopte ordonanțe și documente de politici;
c) să avizeze inițiative legislative, inclusiv proiecte de legi, și să examineze propuneri
legislative;
d) să încheie tratate internaționale care implică angajamente financiare pentru
Republica Moldova;
e) să numească, să propună pentru numire sau să elibereze din funcție persoane cu
funcții de demnitate publică sau funcționari publici, cu excepția cazurilor de imposibilitate
obiectivă a persoanelor de a-și îndeplini atribuțiile;
f) să încheie contracte și să-și asume angajamente pentru o perioadă nedeterminată sau
pentru o perioadă ce depășește un an ori a căror valoare este disproporționată în raport cu
cheltuielile necesare pentru administrarea treburilor publice curente sau pentru gestionarea
unor situații de urgență;
g) să decidă privind inițierea reorganizării sau modificarea structurii ori funcțiilor
ministerelor, ale altor autorități administrative centrale subordonate Guvernului sau ale
structurilor organizaționale din sfera lor de competență.
(3) În perioada desfășurării activității Guvernului al cărui mandat a încetat,
interdicțiile stabilite la alin. (2) lit. e)–g) se aplică în mod corespunzător Prim-ministrului,
prim-viceprim-ministrului, viceprim-miniștrilor și miniștrilor.

III. Evaluarea functionarii, prin identificarea deficientelor si formularea

solutiilor pentru problemele identificate
Prin programul său de activitate, Guvernul și-a asumat angajamentul să continue
eficientizarea administrației publice pentru a oferi cetățenilor servicii la cel mai înalt nivel în
conformitate cu practicile democrațiilor europene.
Unul dintre elementele intersectoriale și novatorii ale reformei generale și profunde a
administrației publice în raport cu reformele anterioare trebuie să devină descentralizarea.
Descentralizarea administrativă și financiară este un instrument important în atingerea
obiectivelor de modernizare a administrației publice, îmbunătățirii calității serviciilor publice,
luptei cu corupția și reforma justiției.
În comparație cu ciclul de reformare anterior, Strategia este: axată mai mult pe
cetățean – reformele nu mai sunt axate exclusiv pe funcționarea internă a birocrației, ci au
scopul să eficientizeze modul de acordare a serviciilor de către administrație cetățenilor,
inclusiv aspectele ce țin de amplasare, cost, viteză și satisfacția acestora; mai cuprinzătoare –
aceasta nu se limitează doar la autoritățile publice centrale, ci vizează și autoritățile publice
locale; mai coordonată – procesul de monitorizare și supraveghere la nivel central se axează
pe prioritățile și sinergia între domenii și presupune termene mai stricte și indicatori
verificabili.
Una din probleme esentiale ramine coruptia. La moment se interprind mai multe
masuri pentru a o eradica. Dar problema centrala dupa parerea mea este gradul redus de
incredere a populatiei in reprezentantii paturei de conducere. Se elaboreaza si se
implimenteaza mai multe legi anticoruptionale, dar ele foarte greu ajung la utilizatorul final –
cetateanul de rind. Evident ca problema este multifactoriala si implica mai multe ramuri – de
ordin economic, juridic, social. Salariile ce nu corespund necesitatilor zilei de azi in mai multe
domenii de activitate (in special bugetare) deasemenea sunt un motiv de dare si acceptare de
de mita. Cetatenii tarii noastre sunt obisnuiti sa-si rezolve problemele financiare ocolind statul
(nu cer si demonstreaza necesitatea salariilor mai mari dar string suma lipsa prin mita).
Multa atentie se acorda luptei si prevenirii coruptiei si spalarii de bani in proportii
mari. In acest sens a fost creat Proiectul „Combaterea corupției prin aplicarea legii și
prevenire (CLEP)” Proiectul e sustinut si finantat de Uniunea Europeana.
Cadrul legislativ împotriva corupției și spălării banilor.
Se află în vigoare următoarele legi incidente:
- Legea integrității, nr. 82 din 25.05.2017;
- Legea privind testarea integrității instituționale, nr. 325 din 23.12.2013;
- Legea privind declararea averii și a intereselor personale, nr. 133 din 17.06.2016;
- Legea privind Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale, nr. 48 din
30.03.2017; - Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr. 132 din
17.06.2016;
- Legea cu privire la Centrul Național Anticorupție, nr.1104 din 06.06.2002;
- Legea cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării
terorismului, nr. 190 din 26.07.2007;
- Proiect de lege cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării
terorismului (în dezbatere parlamentară, a doua citire);
- Legea cu privire la procuraturile specializate, nr. 159 din 07.07.2016;
- Codul penal, legea nr. 985 din 18.04.2002;
- Codul de procedură penală, legea nr.122 din 14.03.2003;
- Strategia națională de integritate și anticorupție pentru anii 2017 – 2020;
- Strategia națională de combatere a spălării banilor și finanțării terorismului pentru
anii 2013 – 2017.
 Atât pentru domeniul anticorupției, cât și, în mod special, pentru domeniul de
prevenire și combatere a spălării banilor, vor fi necesare analize și măsuri cu privire la
următoarele acte normative:
- Modificarea și completarea cadrului național care să ducă la îmbunătățirea
investigării și combaterii infracțiunilor financiare;
- Redactarea de noi amendamente la Codul de procedură penală, pentru a se consolida
investigarea actelor de corupție, spălare de bani și finanțare a terorismului;
- Statute, reglementări și ghiduri necesare implementării adecvate a noii legi de
prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului și a întregii legislații de
integritate, precum și a legislației privitoare la Agenția de Recuperare a Bunurilor
Infracționale. Legea integrității, adoptată recent de Parlament, stabilește cadrul general
anticorupție pe care îl pun în aplicare agențiile cu atribuții în domeniu. După o anumită
perioadă de implementare se poate face o analiză corespunzătoare a eventualelor decalaje ale
legislației.
Procedura nou aprobată de testare a integrității instituționale a început să fie
implementată din 2017, așadar este foarte devreme pentru a fi evaluate eventualele lacune.
Totuși, este nevoie de proceduri standard de operare (PSO) și de sprijin în elaborarea
practicilor de lucru interne.
Codul penal a fost modificat și completat de câteva ori în privința sancționării
infracțiunilor de corupție și spălare de bani. Odată cu introducerea confiscării speciale în
2014, Procuratura a raportat abia in iunie 2017 primul caz de aplicare.
Politici instituționale și sectoriale Centrul Național Anticorupție (CNA) a publicat
noua Strategie națională de integritate și anticorupție (SNIA, 2017-2020) în iunie 2017.
SNIA se sprijină pe 7 piloni:
1. Parlamentul
2. Guvernul, sectorul public și administrația publică locală
3. Justiţia şi autoritățile anticorupţie
4. Comisia Electorală Centrală și partidele politice
5. Curtea de Conturi
6. Avocatul Poporului
7. Sectorul privat
Coordonarea și cooperarea între agenții (la nivel național și internațional)
Cooperarea orizontală între instituțiile anticorupție există la nivel formal, dar multe aspecte
pot fi îmbunătățite în privința eficacității și a mecanismelor. La nivel național, nu există un
mecanism de coordonare în domeniul spălării banilor, FIU fiind responsabilă doar de
supravegherea și coordonarea generală a politicilor din domeniu. În mod evident,
infrastructura regulamentară este insuficientă, ceea ce echivalează cu deficiențe majore la
nivelul sistemului. În prezent, schimbul de informații are loc printr-un schimb oficial de
scrisori, și nu, cum ar trebui, prin întâlniri periodice ale reprezentanților instituțiilor implicate
în prevenirea și combaterea spălării banilor. În cazul aspectelor tehnice și al informațiilor
clasificate, circulația este periclitată de lipsa unui canal electronic sigur între instituții. O
soluție de corectare a acestei situații ar putea fi reprezentată de instituirea unor ofițeri de
legătură, a unui birou de coordonare ori a unei structuri de coordonare interministeriale.
Mass-media și societatea civilă
 Societatea civilă face parte din rândul grupurilor de monitorizare și efectuează o
supraveghere independentă. Această relație, care a fost stabilită înainte de SNIA 2017-2020, a
dus la inițiative comune cu efecte pozitive, cum ar fi elaborarea de acte normative, de
documente strategice și a contribuit substanțial la efortul de monitorizare. În ciuda acestui
fapt, este posibilă mai multă colaborare și mai multe organizații pot fi încurajate să
colaboreze. Multe instituții beneficiare nu au competențele și structurile necesare în
relaționarea cu mass-media.
Centrul de Investigații Jurnalistice a organizat câteva Cluburi pentru Jurnaliștii
de Investigație, la care participă reprezentanți de la PA și CNA. În timpul discuțiilor,
jurnaliștii au avut ocazia de a se familiariza mai bine cu reforma PA și cu activitatea CNA,
mai ales în zona de prevenție. În același timp, din cauza reticenței lucrătorilor de la autoritățile
de aplicare a legii de a sta de vorbă cu jurnaliștii, informațiile oferite cu prilejul acestor
discuții au fost foarte superficiale și s-au limitat la declarații oficiale.
ONG-urile oferă expertiză și întocmesc rapoarte de monitorizare alternativă privind
activitatea instituțiilor statului inclusiv si organizatiilor anticorupție. ONG-urile sunt
percepute ca având abordări critice referitoare la activitatea organismelor de aplicare a legii și
de combatere a corupției, ceea ce reprezintă motivele cooperării nesatisfăcătoare dintre cele
două părți. Câteva platforme de jurnalism de investigație publică periodic articole de
investigație privind veniturile și averile unor funcționari publici. Astfel de informații pot servi
ca punct de plecare pentru investigații interne, dar și pentru controale oficiale ale ANI. În ceea
ce privește spălarea banilor, organizațiile din societatea civilă sunt implicate mai puțin.
Situația poate fi remediată prin implicarea acestor organizații în întocmirea noii strategii de
prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului. Oricum, ONG-urile au
nevoie de consolidarea capacităților pentru a căpăta cunoștințe în acest domeniu.
Implicarea tuturor verigilor in egala masura va duce la actualizarea si adaptarea
cadrului legislativ, procedural necesitatilor societatii de azi. O deosebita importanta are
comunicarea cu reprezentantii societati civile. Pentru elaborarea unui model optimal
functional avem nevoie de studiat experienta ce a dat rezultate palpabile mai multor tari.
pentru a pune pe roate unu sistem efectiv al Guvernului