Rolul Guvernul în sistemul constituțional al României: aspecte

organizaționale
The author describes in this article the role of the Government whithin the constitutional system
of the state. The article reviews the legal grounds of the functioning of the Government and the
contextual aspectecs of the interaction with other institutions of the state, especially the Parliament. On
the ground of this study the author deducts original conclusions on the nature of this relationship.

În România Guvernul, este consacrat în art. 102 - 115 şi îşi desfăşoară activitatea potrivit Legii
nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor1.
Guvernul României este organul central al puterii executive care exercită, în conformitate cu
legea, administraţia publică pe întreg teritoriu ţării2.
Conform art. 102 alin. (1), Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de
Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a
administraţiei publice.
În consecinţă, Guvernul este parlamentar prin origine şi guvernamental prin funcţie, reţinând că
programul politic rămâne un document exclusiv al Guvernului, dar liniile sale de forţă sunt acceptate de
Parlament3.
În acest sens, semnificaţia rolului politic al Guvernului poate fi înţeleasă numai în contextul
prevederilor art. 102 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 103 alin. (3), precum şi ale art. 85 din Constituţia
României. în fapt, este vorba de către numirea Guvernului de către Preşedintele României, pe baza
votului de încredere acordat Guvernului de Parlament, denumit şi vot de învestitură4. Votul marchează
"încheierea contractului de guvernare" între Parlament, exprimat prin voinţa majorităţii care susţine
Guvernul şi candidatul desemnat pentru funcţia de Prim-ministru. Acest vot de încredere dă legitimitate
echipei guvernamentale, în sensul acceptării unui program politic de partid ca program oficial de
guvernare a naţiunii5.

1 Publicată în Monitorul Oficial nr.164 din 2 aprilie 2001 modificată şi completată prin Legea nr. 23 din 3 martie
2004, publicată în M. Of. nr. 187 din 3 martie 2004.
2Miron Dan, Drept civil şi administrativ, Ed. Muntenia &Legea, Constanţa, 2002, p. 91.
3Manda Corneliu, Drept administrativ, Ed. Victor, Bucureşti, 2000, p. 199.

4 Cf. Constituţiei României.*) Modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr.
429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003; republicată, cu
reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
767 din 31 octombrie 2003.
Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul naţional din 18-19
octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, a Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru
confirmarea rezultatului referendumului naţional din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei
României.
Constituţia României, în forma iniţială, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21
noiembrie 1991 şi a intrat in vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991.
5Miron Dan , Drept administrativ, voi. II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 40.
1
 Deci, Guvernul României :
a) asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a
administraţiei publice ;

b) are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţional economic

şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiţiile promovării intereselor
naţionale ;
c) se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile constituţionale, având la
bază Programul de guvernare acceptat de Parlament;
d) în îndeplinirea atribuţiilor sale, cooperează cu organismele sociale interesate. Guvernul
României este numit de Preşedintele României pe bază votului de
încredere acordat Guvernului de Parlament, parcurgându-se următoarele etape :
a)Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma
consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament, iar dacă nu există o
asemenea majoritate, a partidelor prezentate în Parlament;
b)candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare,
votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului;
c)programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă
comună ; Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi
senatorilor;
d) Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul, începând de la data depunerii
jurământului în faţa Preşedintelui României.
Pentru realizarea Programului de guvernare Guvernul exercită următoarele funcţii :
a)funcţia de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a
Programului de guvernare ;
b)funcţia de reglementare, prin care se asigură elaborare cadrului normativ şi instituţional
necesar în vederea realizării obiectivelor strategice ;
c) funcţia de administrare a proprietăţii statului, prin care se asigură dministrarea publice şi
private a statului, precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil;

d)funcţia de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe

plan intern şi extern ;

e)funcţia de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi

respectării regulamentelor în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale,
precum şi în domeniile economic şi social şi al funcţionării instituţiilor şi organismelor care

2
 îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului 6 .
În concluzie, la chestiunea rolului Guvernului în ansamblul organelor care realizează sarcinile
puterii executive, vom menţiona că Guvernul este şeful puterii executive care exercită conducerea
generală a administraţiei publice şi că, în această calitate, împreună cu celelalte organe ale administraţiei
publice, ca ei care conduc diferite organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, care
funcţionează în subordinea Guvernului, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligaţi să
ia toate măsurile pentru exercitarea acestui control parlamentar. în alte cuvinte, în România, puterea
executivă se exercită, sub controlul parlamentar, de către Guvern şi de către celelalte organe ale
administraţiei publice centrale7.

Componența Guvernului
Potrivit art. 102 alin. (3) din Constituţie, Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi
membri stabiliţi prin lege organică, care constituie, împreună, un organ colegial, solidar, fără ierarhie.
Legea 90/2001 proving organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, stabileşte, în
art. 3, co din Guvern pot face parte, alături de prim-ministru şi miniştri, şi miniştri delegaţi, cu însărcinări
speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuţi în lista Guvernului prezentată pentru acordarea votului de
încredere8.
Constituţia nu face nici o referire la numărul membrilor Guvernului, respectiv al miniştrilor şi al
"altor membri", singura precizare fiind aceea că "alţi membri" se stabilesc prin lege organică.Legea nr.
90/2001 nu se referă nici la numărul membrilor Guvernului,însă introduce în componenţa Guvernului şi
"miniştrii de stat"9, precum şi aşa-nimiţii "miniştri-delegaţi cu însărcinări speciale pe lângă primul-
ministru".
Ca atare, în contextual reglementărilor Constituţiei şi a noii sale legi de organizare şi funcţionare,
Guvernul funcţionează ca un organ colegial şi solidar. Aceasta semnifică co Guvernul este determinat ca
un organ cu o existenţă proprie, distinctă de cea a membrilor săi şi care se traduc prin instituţia şi
autoritatea Guvernului . Semnifică, totodată, că fiecare ministru este individual responsabil de actele sale,
dar răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia10.
Sub aspectul componenţei Guvernului, legiuitorul constituant a prevăzut prin norma de la art. 102

6 Creangă Ion, Actele juridice ale Guvernului: aspecte teoretice şi practice, Editura Epigraf, Chişinău, 2003
pag.67

7Art. 1 alin. (5) din Legea nr. 90/2001. privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor,
(publicata in Monitorul Oficial nr. 164 din 2 aprilie 2001) http://legislatie.resurse-pentru-
democratie.org/90_2001.php
8Badescu Mihai , Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 311.
Valentin I. Prisacru, Tratat de drept administrativ roman, Ed. AII Back, Bucureşti, 1996, p. 74. Cf. Legii nr.
90/2001 publicată în Monitorul Oficial nr. 464/28.06.2003.
9Funcţia de "ministru de stat" a fost introdusă prin Legea nr. 23/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
90/2001 proving organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 187 din 3 martie 2004.
10 Cf. art. 31 din Legea nr. 90/2001.
3
alin. (3), existenţa unor raporturi juridice egale între toţi membrii săi, inclusiv în raport cu cei "stabiliţi
prin legea organică", consacrând, aşa cum pe bună dreptate observă şi profesorul Antonie Iorgovan, "o
formulă de Guvern fără scară ierarhică interioară"11.
Referitor la soluţiile pe care viaţa politică din România le-a impus şi le-a experimentat după
intrarea în vigoare a Constituţiei, menţionează Mircea Preda co au fost adoptate diverse formule
privitoare la componenţa, structura şi organizarea internă a guvernului. După alegerile din noiembrie
2000, Guvernul a avut în componenţă un număr de 27 membri, dintre care : primul-ministru, 24
de miniştri şi 2 miniştri-delegaţi. După remanierea guvernamentală din luna iunie 2003, acest număr s-a
redus la 21, dintre care : primul-ministru, 14 miniştri şi 6 miniştri-delegaţi.
Ca urmare a remanierii guvernamentale din luna martie 2004, Guvernul are 24 de membri, şi
anume : primul-ministru, 3 miniştri de stat, 13 miniştri şi 7 miniştri-delegaţi, cu însărcinări speciale pe
lângă primul-ministru în lipsa unei norme de natură constituţională ori de natură organică prin care să se
precizeze numărul de mambri ai Guvernului, acesta este stabilite în mod explicit prin hotărârea de
modificare a statului sau componenţei politice a Guvernului, ca urmare a remanierii guvernamentale.
Pot fi membri ai Guvernului persoanele care :
•au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară ;

•se bucură de exerciţiul drepturilor electorale ;

•nu au suferit condamnări penale ;
•nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege. în acest
sens, funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii
de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator;
•exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor
cu scopul comercial;
•executarea de acte de comerţ cu excepţia vânzării sau cumpărării de acţiuni ori alte
titluri de valoare ;
•exercitarea funcţiei de administrator sau de cenzor la societăţile comerciale ;
•exercitarea unei funcţii publice în serviciul unei organizaţii străine, cu excepţia acelor
funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte12.
Legea de organizare şi funcţionare a Guvernului nr. 90/2001 precizează că funcţia de membru al
Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de
incompatibilitate, a decesului şi a demiterii în condiţiile stabilite de art. 8 din lege.13
Demisia din funcţia de membru al Guvernului se anunţă public, se prezintă în scris primului-
ministru şi devine irevocabilă din momentul în care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai târziu de 15

11 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, voi. I, Ed. AII Back, Bucureşti, 2001, p.364.
12 Bălan Emil, Instituţii de drept public, Editura ALL Back, Bucureşti, 2003pag.111
13 Lege nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, (publicata in
Monitorul Oficial nr. 164 din 2 aprilie 2001) http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/90_2001.php
4
zile de la data depunerii.

Revocarea din funcţia de membru al Guvernului se face de Preşedintele României, prin decret, la
propunerea primului-ministru.Revocarea are loc în caz de remaniere guvernamentală în cazul în care
încetarea calităţii de mambru al Guvernului intervine ca urmare a demisiei, a pirederii drepturilor
electorale, a incompatibilităţii, a decesului şi alte situaţii stabilite de lege, Preşedintele României, la
propunerea Primului-ministru, ia act de aceasta, în condiţiile prevăzute de art. 85 alin. (2) din Constituţie
şi declară vacantă funcţia de membru al Guvernului.
Atunci când un membru al Guvernului a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătorească
definitivă sau averea sa a fost declarată, în tot sau în parte, ca fiind dobândită ilicit, printr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă, acesta va fi demis de Preşedintele României, la propunerea Primului-ministru.
După cum s-a putu observa, primul-ministru are o poziţie de prim-rang, atât la formarea
Guvernului, cât şi la conducerea echipei guvernamentale. Şi, ca atare, dacă primul-ministru se află într-
una în situaţiile prevăzute de art. 106 sau este în incompatibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele
României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini
atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii
exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi va reia activitatea în Guvern în cel mult 45 de
zile.
Aceleaşi prevederi se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la
propunerea Primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile. în această situaţie, înăuntrul
termenului de 45 de zile, primul-ministru iniţiază procedurile legale în vederea numirii unui alt membru
al Guvernului .
Cât priveşte încetarea mandatului Guvernului, potrivit art. 110 din Constituţie, Guvernul îşi
exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale ori la data demiterii sala, fie prin
retragerea de către Parlament a încrederii acordate, fie că primul-ministru se află într-una din situaţiile
prevăzute de art. 106 ori este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.

De reţinut este şi faptul că Guvernul al cărui mandat a încetat, în conformitate cu dispoziţiile art. 110
alin. (4), îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea
jurământului de membrii noului Guvern.14

14 Cf. Constituţiei României.*) Modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr.
429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003; republicată, cu
reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
767 din 31 octombrie 2003.
Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul naţional din 18-19
octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, a Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru
confirmarea rezultatului referendumului naţional din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei
României.
Constituţia României, în forma iniţială, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21
noiembrie 1991 şi a intrat in vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991.
5
Atribuțiile Guvernului
Constituţia României stabileşte în art. 102 alin. (1) că Guvernul, potrivit programului său de
guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită
conducerea generală a administraţiei publice.
Exercitarea acestor două funcţii guvernamentale se circumscrie realizării următoarelor atribuţii
prevăzute de Constituţie sau de lege.
I) Atribuţiile prevăzute de Constituţie sunt:
1)exercitarea iniţiativei legislative ;
2)modificarea programului de guvernare ;
3)informarea Parlamentuli;
4) negocierea tratatelor internaţionale, încheierea tratatelorinterguvernamentale şi
prezentarea de propuneri în domeniul politicii externe ;
5) sesizarea Curţii Constituţionale.
1) Exercitarea iniţiativei legislative se realizează pe baza art. 74 alin. (1) din Constituţie, în
concordanţă cu programul său de guvernare, Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin aprobarea şi
transmiterea proiectului de lege către una dintre Camere.
Potrivit Legii nr. 90/200115, Guvernul poate elabora proiecte de legi organice sau ordinare în orice
domeniu al vieţii economico-sociale şi au obligaţia de a elabora proiectul legii bugetului de stat şi
proiectul bugetului asigurărilor sociale, precum şi proiecte privind impozite şi taxe etc.
2) Modificarea programului de guvernare este o atribuţie proprie Guvernului care poate să o
facă publică prin prezentarea acesteia în faţa Parlamentului. Expunerea asupra noului program de
guvernare se prezintă de către primul-ministru în şedinţă comună
a celor două Camere şi poate fi făcută cu sau fără angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului,
în condiţiile prevăzute de art. 114 din Constituţia României.
Aprobarea Parlamentului constituie autorizarea Guvernului pentru executarea modificărilor
incluse în programul de guvernare.
Desigur, şi într-un caz şi în celălalt este posibilă retragerea încrederii acordate Guvernului, prin
adoptarea unei moţiuni de cenzură.
Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor, în şadinţă comună, asupra
unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.

15 Legea 90 din 26 martie 2001 (Legea 90/2001) privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a
ministerelor Publicat in Monitorul Oficial 164 din 2 aprilie 2001 (M. Of. 164/2001)

6
 Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură depusă în termen de 3 zile de la prezentarea
programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile art. 113
din Constituţia României.
3) Informarea Parlamentului este obligaţia prevăzută de art. 111 din Constituţia României, în
sarcina Guvernului, dar şi a celorlalte organe ale administraţiei publice prin care sunt puse la dispoziţia
Parlamentului informaţii şi documente necesare realizării funcţiilor acestuia, astfel :
a) se vor prezenta informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de
Senat sau de către comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora.
în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a
bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.
b)participarea membrilor Guvernului la lucrările Parlamentului. Dacă se solicită
prezenţa, participarea lor este obligatorie.
c)guvernului şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi, potrivit art. 112 din Constituţia
României, să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi sau de
senatori.
4) Negocierea tratatelor internaţionale, în condiţiile art. 91 din Constituţia României,
constituie o atribuţie a Guvernului care sa exercită prin intermediul membrilor acestuia. în acest sens,
tratatele care se încheie în numele României se negociază de Guvern şi se încheie de Preşedintele
României.

De asemenea, Guvernul propune Preşedintelui României acreditarea şi rechemarea

reprezentanţilor diplomatici ai României şi înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor
diplomatice.
4)Sesizarea Curţii Constituţionale de către Guvern în vederea exercitării controlului de
constituţionalitate asupra unei legi înainte de promulgarea sa. Guvernul poate să-şi expună
punctul de vedere ori de câte ori Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra
constituţionalităţii unei legi ca urmare a sesizării făcute de către Preşedintele României, unul
dintre preşedinţii celor două Camere, Curtea Supremă de Justiţie, un număr de cel puţin 50 de
deputaţi sau 25 de senatori. De asemenea, Guvernul este abilitat să prezinte Curţii Constituţionale
punctul său de vedere ori de câte ori aceasta judecă excepţii de neconstituţionalitate.16

II) Atribuţiile Guvernului stabilite de Lege nr. 90/2001.17

Potrivit art. 11 din Legea nr. 90/2001, în exercitarea funcţiilor sale, Guvernul îndeplineşte
următoarele atribuţii :

16 Bădescu Mihai, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001. Pag.123
17 Legea 90 din 26 martie 2001 (Legea 90/2001) privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor
Publicat in Monitorul Oficial 164 din 2 aprilie 2001 (M. Of. 164/2001)
7
 a)Exercită conducerea generală a administraţiei publice ;
b)Iniţiază proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului;
c) Emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, ordonanţe în temeiul unei
legi speciale de abilitare şi ordonanţe de urgenţă, potrivit Constituţiei;
d)Asigură executarea de către autorităţile administraţiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziţii
normative în aplicarea acestora ;
e)Elaborează proiecte de legi a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le
supune spre adoptare Parlamentului;
f)Aprobă strategiile şi programele de dezvoltare economică a ţării, pe ramuri şi domenii de
activitate ;
g) Asigură realizarea politicii în domeniul social potrivit Programului de guvernare ;
h)Asigură apărarea ordinii de drept, a liniştii publice şi siguranţei cetăţeanului,
precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în condiţiile prevăzute de lege ;
i) Aduce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru apărarea ţării, scop în care
organizează şi înzestrează armata ;

j) Asigură realizarea politicii externe a ţării şi, în acest cadru, integrarea României în structurile
europene şi internaţionale ;
k) Negociază tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale care angajează statul român ;
negociază şi încheie, în condiţiile legii, convenţii şi alte înţelegeri internaţionale la nivel guvernamental;
1) Conduce şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale de specialiate din
subordinea sa ;
m) Asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului;
n) Acordă şi retrage cetăţenia română, în condiţiile legii ; aprobă renunţarea la cetăţenia română,
în aceleaşi condiţii;
o) înfiinţează, cu avizul Curţii de Conturi, organe de specialitate în subordinea sa ;
p) Cooperează cu organismele interesate în îndeplinirea atribuţiilor sale ;
q) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau care decurg din rolul şi funcţiile
Guvernului.
În vederea rezolvării unor probleme din competenţa sa, conform art. 12 din Legea nr. 90/2001,
Guvernul poate constitui organisme cu caracter consultativ. De asemenea, în scopul elaborării, integrării,
corelării şi monitorizării de politici, Guvernul poate consitui consilii, comisii şi comitete
interministeriale18. Organizarea şi funcţionarea structurilor şi a serviciilor acestora, cu caracter consultativ
şi pentru politicile guvernamentale, se stabilesc în limitele bugetului aprobat prin hotărâre a Guvernului
(de exemplu, constituirea Comitetului Interministerial pentru Relaţiile României cu Republica Moldova,

18 Cf. Legii 90/2001. Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor, publicată în Monitorul
Oficial nr. 164 din 2 aprilie 2001 modificată şi completată prin Legea nr. 23 din 3 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr.
187 din 3 martie 2004.
8
organizat prin Hotărârea Guvernului nr. 228/2001) .

Din prevederile Constituţiei, ca şi ale Legii nr. 90/2001, rezultă că primul-ministru al Guvernului
are o poziţie juridică deosebită, poziţie determinată de modul de desemnare şi de înlocuire, ca şi de
atribuţiile ce-i revin.
Astfel, Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, iar
primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile
ce-i revin fiecăruia. De asemenea, primul-ministru prezintă

Parlamentului declaraţii şi rapoarte cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebările ori

interpretările care îi sunt adresate de către deputaţi ţi senatori. El poate desemna un membru al
Guvernului să răspundă la întrebările şi interpretările adresate Guvernului de către deputaţi şi senatori, în
funcţie de domeniul de activitate ce formează obiectul interpelării.
Atribuţiile primului-ministru sunt detaliate în Legea nr. 90/2001 cu privire la organizarea şi
funcţionarea Guvernului şi a ministerelor şi dintre acestea menţionăm :
a)reprezintă Guvernul în relaţiile cu Parlamentul, Preşedintele României, Curtea
Supremă de Justiţie, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ,
Ministerul Public, celelalte autorităţi şi instituţii publice, cu partidele şi alianţele
politice, sindicatele, cu alte organizaţii neguvernamentale ;
b)convoacă şi conduce şedinţele Guvernului, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.
Primul-ministru este vicepreşedinte Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi exercită toate
atribuţiile ce-i revin din această calitate19.
Primul-ministru prezintă Camerei Deputaţilor şi Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la
politica Guvernului şi răspunde la întrebările şi interpelările care îi sunt adresate de către deputaţi sau
senatori.
în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, Primul-ministru contrasemnează decretele emise
de Preşedintele României, în cazul în care Constituţia prevede obligativitatea contrasemnării acestora.
Primul-ministru numeşte şi eliberează din funcţie pe :20
a) conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepţia
persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului;
b) secretarul general şi secretarii generali adjuncţi ai Guvernului, în cazul
utilizării acestor funcţii;
c)personalul din cadrul aparatului de lucru al Primului-ministru ;
d)secretarii de stat;
e) alte persoane care îndeplinesc funcţii publice, în cazurile prevăzute de lege.
În scopul rezolvării unor probleme operative, Primul-ministru poate constitui, prin decizie,

19Clocotici Dorin, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Europolis,Constanţa, 1998.pag 321
20 Gheorghe Gheorghe, Separaţia puterilor în stat, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976.pag114
9
consilii, comisii şi comitete interministeriale.
Primul-ministru îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în Constituţie şi de lege sau care decurg
din rolul şi funcţiile Guvernului.
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Primul-ministru emite decizii, în condiţiile legii.
Legea nr. 90/2001 nu precizează caracterul acestor decizii, dar acest fapt rezultă din atribuţiile
stabilite de Constituţie şi de legea organică, ca atare, credem că deciziile emise pot fi atât cu caracter
individual dar şi normativ (cele pentru organizare internă a Guvernului).

10