CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................3
I. ROLUL GUVERNULUI ÎN SISTEMUL AUTORITĂȚILOR DE STAT......................4
II. NUMIREA GUVERNULUI.................................................................................................5
III. FUNCȚIONAREA GUVERNULUI.................................................................................5
IV. ATRIBUȚIILE GUVERNULUI.......................................................................................8
V. RĂSPUNDEREA GUVERNULUI.......................................................................................9
CONCLUZII..................................................................................................................................9
REPERE BIBLIOGRAFICE.....................................................................................................10
INTRODUCERE

Guvernul, care în statul modern „determină şi conduce politica naţiunii” 1, reprezintă

organul central al administraţiei publice din România, consacrat ca atare prin prisma dispoziţiilor
constituţionale şi legale. Constituţia României din 1991, revizuită în anul 2003, normează
regimul juridic al acestei instituţii politice şi administrative prin Capitolul III, intitulat generic
„Guvernul”, art. 102-110, delimitând normativ aspecte cu privire la rolul, structura, învestitura şi
actele juridice ale Guvernului, incompatibilităţile şi încetarea funcţiei de membru al Guvernului,
răspunderea membrilor Guvernului, precum şi în ceea ce priveşte instituţia Primului-ministru.
De asemenea, cadrul constituţional al instituţiei Guvernului este completat de către
legiuitor prin intermediul Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului
României şi a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare.
Guvernul României reprezintă, conform Constituției, puterea executivă în România
împreună cu președintele. Guvernul se organizează și funcționează în conformitate cu
prevederile constituționale, având la bază un program de guvernare acceptat anterior de către
parlament.
Guvernul se compune dintr-un lider numit prim-ministru și un număr variabil de miniștri
care conduc ministere specializate pe anumite domenii, cu numeroase agenții și instituții cu
diferite grade de subordonare în cadrul executivului. Guvernul României ocupă în București, ca
sediu al activităților sale Palatul Victoria.
Guvernul actual este condus de Nicolae Ciucă. La data de 25 noiembrie 2021 a primit
votul de încredere al parlamentului, înlocuind astfel guvernul interimar condus de Florin Cîțu.
Guvernul actual constă în 20 de ministere și trei portofolii suplimentare, de prim-ministru și 2 de
viceprim-ministru, cabinet crescut cu 2 ministere în raport cu guvernul precedent.

I. ROLUL GUVERNULUI ÎN SISTEMUL AUTORITĂȚILOR DE

STAT
Conform art. 102 alin. (1) din Constituţia
României, “Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament,

1
Verginia Vedinaș, Drept administrativ. Ediția a 12 -a revăzută și actualizată, Ed. Universul Juridic, București,
2020, p. 50

2
asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a
administraţiei publice”. Dispoziţia constituţională, chiar dacă nu dispune în mod expres,
instituie un dublu rol al Guvernului în sistemul român de drept: un rol politic şi un rol
administrativ.
În primul rând, Guvernului îi corespunde un rol politic, ce rezultă pe de o parte,
din faptul că acest organ este cel care concepe programul de guvernare stabilind astfel
coordonatele generale ale politicii interne şi externe ale statului pe perioada exercitării
mandatului aprobat de către Parlament, iar pe de altă parte, din faptul că, în urma obţinerii
votului de încredere din partea legislativului, va asigura realizarea politicii interne şi externe în
conformitate cu programul politic asumat.
În al doilea rând, Guvernul are un rol administrativ, şi anume, potrivit expresiei
constituantului român, de a realiza conducerea generală a administraţiei.
Rolul administrativ al Guvernului este în mod indispensabil legat de rolul său politic
deoarece modalitatea de conducere genarală a sistemului administraţiei de stat este cantonată în
coordonatele politicii guvernamentale asumate prin programul girat de către Parlament. Aşadar,
Guvernul este în acelaşi timp şi o instituţie administrativă, care trebuie să conducă
ca organ al administraţiei publice într-o manieră generală întregul sistem al administraţiei
statului, centrale şi inclusiv locale, pentru realizarea obiectivelor propriei politici
guvernamentale.
Legea-cadru nr. 90/2001, prin intermediul art. 1 alin. (1), furnizează o definiţie
generală a Guvernului ce are meritul de a evidenţia dublul rol general al acestuia, politico-
administrativ, prin normarea sa atât ca autoritate politică, cât şi ca autoritate administrative:
“Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care funcţionează în baza votului de
încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării
şi exercită conducerea generală a administraţiei publice”. Pe lângă cele două roluri
generale ale Guvernului, Legea-cadru nr. 90/2001 instituie şi un rol special al acestuia, prin
art. 1 alin. (2), rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului
naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial
în condiţiile promovării intereselor naţionale. Acest rol special al Guvernului îşi găseşte
fundamentul principal în obligaţiile generale ce incumbă statului în domeniul economic
normate prin art. 135 din Constituţie.

3
 II. NUMIREA GUVERNULUI
Numirea guvernului se face de Președintele României pe baza votului de încredere
acordat de către parlament. Nominalizarea candidatului pentru postul de premier se face de către
președinte după consultări cu partidele politice ori coaliția care deține majoritatea în parlament.
După nominalizarea acestuia, candidatul trebuie să propună un program de guvernare și o
listă completă de propuneri pentru posturile ministeriale într-un termen de 10 zile. Acest termen
nu este o dată limită strictă, deși reprezintă perioada optimă pentru înființarea unui guvern legal
competent. Expirarea acestui interval îi poate acorda Președintelui dreptul de a-și revoca
propunerea, deși acest lucru nu e obligatoriu.
Odată aceste sarcini îndeplinite premierul desemnat solicită Parlamentului, în ședință
comună, votul de încredere. După consultarea președinților celor două camere și a liderilor
grupurilor parlamentare, președintele poate dizolva Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul
de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai
după respingerea a cel puțin două solicitări.
Când Parlamentul își acordă votul de încredere, programul de guvernare devine oficial,
membrii își încep mandatul conform legii după depunerea jurământului de loialitate față de țară.

III. FUNCȚIONAREA GUVERNULUI

În sistemul român de drept, Guvernul, potrivit structurii analizate anterior, este un organ
colegial, iar activitatea sa se desfăşoară prin intermediul şedinţelor convocate şi conduse de către
primul-ministru [art. 24 alin. (1) din Legea-cadru nr. 90/2001] 2. La numite şedinţe poate lua parte
şi Preşedintele Romaniei, şi anume la acelea în cadrul cărora se dezbat probleme de interes
naţional
privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice sau dacă există o invitaţie
din partea primului-ministru, [art. 24 alin. (2)]. În cazul participării Preşedintelui la
şedinţele desfăşurate de către Guvern, acesta va prezida aceste şedinţe [art. 24 alin. (3)].

2
Emilia Cătană, Drept administrativ: Ediția. a 2 – a, Ed. C.h. Beck, București, 2021, p. 16

4
 Desfăşurarea şedinţelor Guvernului are loc de regulă săptamânal, dar este posibilă şi ori
de
câte ori este necasar acest lucru iar cvorumul necesar de prezenţă pentru a putea statua în
mod valid este de jumătate plus unu din numărul total al membrilor Guvernului. În
considerarea rolului general al Guvernului, politico-administrativ, problemele dezbătute în
cadrul şedinţelor vor viza politica internă şi externă a ţării, precum şi aspecte privind
conducerea generală a administraţiei publice, în vederea adoptării măsurile corespunzătoare
[art. 25 alin. (2)]. Pe lângă membrii Guvernului sau Preşedinte, la şedinţele guvernamentale
pot participa, în calitate de invitaţi, conducători ai unor organe de specialitate din
subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ai unor autorităţi administrative autonome,
precum şi orice alte persoane a căror prezenţă se apreciază a fi utilă, la solicitarea primului-
ministru [art. 25 alin. (3)]. De asemenea, potrivit art. 25 alin. (4), dezbaterile din şedinţele
Guvernului şi modul de adoptare a actelor acestuia, precum şi a oricăror alte măsuri
stabilite se înregistrează pe bandă magnetică şi se consemnează în scris în stenograma
şedinţei, certificată de ministrul delegat pentru coordonarea Secretariatului General al
Guvernului.
În activitatea desfăşurată de către Guvern acesta adoptă acte juridice specifice,
acestea, potrivit cadrului constituţional român actual prin art. 108 alin. (1), fiind hotărârile
şi ordonanţele.
Guvernul este alcătuit din prim-ministru și miniștri. Prim-ministrul conduce Guvernul și
coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor legale care le revin.
Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din Secretariatul General al Guvernului, Cancelaria
Prim-ministrului, aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului, departamente și alte structuri
organizatorice cu atribuții specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Ministerele sunt organe de specialitate ale administrației publice centrale care realizează
politica guvernamentală în domeniile de activitate ale acestora. Guvernul României este format
din 20 de ministere, un prim-ministru și doi viceprim-miniștri.
Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local. În această calitate prefectul
răspunde de aplicarea politicii Guvernului în unitățile administrativ-teritoriale, având obligația de

5
a asigura executarea actelor Guvernului, precum și pe cele ale ministerelor și celorlalte organe de
specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor3.
Conflictul de interese în cazul membrilor Guvernului
Conform art 70 şi 71 din Legea 161/2003 prin conflict de interese se înţelege situaţia în
care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de
natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin
potrivit Constituţiei şi altor acte normative. Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de
interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea,
transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.
Persoana care exercită funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de
stat sau funcţii asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligată să nu emită un act
administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii
în exercitarea funcţiei publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru
soţul
său ori rudele sale de gradul I. (art.72, Legea nr.161/2003).
Încetarea funcţiei de membru al Guvernului
Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma:
• demisiei;
• revocării;
• pierderii drepturilor electorale;
• stării de incompatibilitate;
• decesului;
• demiterii.

IV. ATRIBUȚIILE GUVERNULUI

În realizarea funcţiilor sale Guvernul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) exercită conducerea generală a administraţiei publice;

b) iniţiază proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului;

3
Verginia Vedinaș, op. cit., p. 55

6
b1) emite puncte de vedere asupra propunerilor legislative, iniţiate cu respectarea Constituţiei, şi
le transmite Parlamentului, în termen de 60 de zile de la data solicitării. Nerespectarea acestui
termen echivalează cu susţinerea implicită a formei iniţiatorului;
c) emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, ordonanţe în temeiul unei legi speciale de
abilitare şi ordonanţe de urgenţă potrivit Constituţiei;
d) asigură executarea de către autorităţile administraţiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziţii
normative date în aplicarea acestora;
e) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le
supune spre adoptare Parlamentului;
f) aprobă strategiile şi programele de dezvoltare economică a ţării, pe ramuri şi domenii de
activitate;
g) asigură realizarea politicii în domeniul social potrivit Programului de guvernare;
h) asigură apărarea ordinii de drept, a liniştii publice şi siguranţei cetăţeanului, precum şi a
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în condiţiile prevăzute de lege;
i) aduce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru apărarea ţării, scop în care
organizează şi înzestrează forţele armate;
j) asigură realizarea politicii externe a ţării şi, în acest cadru, integrarea României în structurile
europene şi internaţionale;
k) negociază tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale care angajează statul român;
negociază şi încheie, în condiţiile legii, convenţii şi alte înţelegeri internaţionale la nivel
guvernamental;
l) conduce şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale de specialitate din
subordinea sa;
m) asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului, ș.a.

V. RĂSPUNDEREA GUVERNULUI
Respectarea principiului legalităţii. Guvernul, în întregul său, şi fiecare dintre membrii
acestuia sunt obligaţi să îşi îndeplinească mandatul cu respectarea Constituţiei şi a legilor ţării,
precum şi a Programului de guvernare acceptat de Parlament.
Răspunderea politică. Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului, pentru
întreaga sa activitate, ca urmare a votului de încredere acordat de către acesta cu prilejul

7
învestiturii. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru
activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.
Alte tipuri de răspundere a Guvernului. Membrii Guvernului răspund civil,
contravenţional, administrativ sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în exercitarea
atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii şi ale codului administrativ. Aprecierea necesităţii şi
oportunitatea emiterii actelor administrative ale Guvernului aparţin Guvernului.

CONCLUZII

În Constituţia României din 1991, republicată în 2003, Guvernul este reglementat în

Titlul III – Autorităţile publice, în Capitolul III, la art. 102-110, dar prevederi cu privire la
această autoritate publică se regăsesc şi în capitolul următor, intitulat Raporturile Parlamentului
cu Guvernul (art. 111-115) precum şi în alte capitole, cum ar fi: cel consacrat Preşedintelui (art.
85, art. 86, art. 87 etc.) sau în cel consacrat Parlamentului, cum ar fi art. 74 privitor la iniţiativa
legislativă.
Într-o viziune generală, Guvernul are sarcina de a realiza politica naţiunii, el este
iniţiatorul, modelatorul şi executantul măsurilor de redresare economică, scădere a inflaţiei şi
stabilitate economică, răspunde de ordinea publică, de apărarea naţională sau de raporturile
statului pe care-l guvernează cu alte state.
Din conţinutul art. 102 alin. (1) din Constituţia republicată rezultă că Guvernul României
are un dublu rol: politic şi administrativ. Astfel, conform acestei dispoziţii: "Guvernul, potrivit
programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi
externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice".
Cu alte cuvinte, raţiunea fundamentală a Guvernului o reprezintă asigurarea realizării
liniilor politice interne şi externe ale ţării, ceea ce sub aspect juridic se concretizează în iniţierea
de proiecte legislative, adoptarea de hotărâri pentru aplicarea acestora, iar administraţia publică a
cărei conducere generală este realizată de Guvern, are drept scop tocmai îndeplinirea acestor
valori politice. Între Guvern şi toate celelalte autorităţi ale administraţiei publice se stabilesc
raporturi de drept administrativ care pot fi: de subordonare (faţă de ministere şi prefecţi), de
colaborare (faţă de autorităţile administraţiei publice autonome etc.) şi de tutelă administrativă
(faţă de autorităţile administraţiei publice locale).

8
 Guvernul este organ al administraţiei publice cu competenţă materială generală care
exercită potrivit legii următoarele funcţii:
 de strategie
 de reglementare
 de administrare a proprietăţii statului
 de reprezentare
 de autoritate de stat.

REPERE BIBLIOGRAFICE
Literatură de specialitate:
1. Albu Emanuel, Administraţia ministerială în România, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004
2. Cătană Emilia, Drept administrativ: Ediția. a 2 – a, Ed. C.h. Beck, București, 2021
3. Dănişor Dan Claudiu, Drept Constituţonal şi Instituţii Politice.Teoria Generală, vol. I,
Ed. Sitech, Craiova, 2006
4. Ioan Alexandru, Tratat de administraţie publică, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008
5. Ștefan Elena Emilia, Curs de drept administrativ. Manual de drept administrativ, Partea I,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2019
6. Vedinaș Verginia, Drept administrativ. Ediția a 12 -a revăzută și actualizată, Ed.
Universul Juridic, București, 2020
7. Constituția României
8. Legea 90 din 26 martie 2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și
a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare

Sursă web:
9. https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2008/RSJ4/B01GirlesteanuGeorge.pdf, accesat la
data de 03.01.2023