CONSTITUȚIA DIN

STATELOR UNITE ALE

AMERICII
 CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................................................................................

CONGRESUL CONTINENTAL..........................................................................................................................

ARTICOLELE DIN CONSTITUȚIE....................................................................................................................

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE.......................................................................................................................

AMENDAMENTELE...........................................................................................................................................

CONCLUZII..........................................................................................................................................................

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................................

2
 INTRODUCERE
În urma războiului de independență, la 4 iulie 1776 s-a adoptat
„Declarația de Independență” concepută de Jeffenrson din care au fost scoase
anumite formulări cum ar fi cea referitoare la desființarea sclaviei.
Principiile erau iluministe și dădeau expresie idealurilor de libertate,
dreptate, democrație etc.
În anul următor a fost obținută prima biruință semnificativă la Saratoga
care a dat încredere coloniștilor în posibilitatea biruinței. În 1781 a fost obținută
victoria decisivă la Yorktown. În 1783 s-a semnat pacea de la Paris care a
consacrat un nou stat independent: S.U.A. Proclamarea S.U.A. se facuse în
1781 printr-un act constituțional numit “Articolele confederației”. Cele 13 state
urmau să alcătuiasca o uniune condusă de Congres, instituție cu atribuții
legislative, executive și judiciare. În anul următor au avut loc ample dezbateri
privind organizarea noului stat.

1. CONGRESUL CONTINENTAL
Neajunsurile Articolelor Confederaţiei i-au făcut pe delegaţii la
Congresul Continental să stabilească întrunirea unei convenţii în Philadelphia
cu scopul de a revizui Articolele. Convenţia şi-a început lucrările la 25 mai
1787, dar participanţii, sub preşedinţia generalului George Washington, au
trecut imediat la elaborarea unei constituţii, nesocotind astfel mandatul
încredinţat de Congresul Continental.
Printre delegaţi se numărau câteva mari personalităţi, ,, Benjamin
Franklin, George Washington, James Madison, Alexander Hamilton, James
Wilson, Gouverneur Morris’’ şi alţii. În ciuda diferenţelor de opinii,
participanţii la Convenţie formau un grup destul de omogen din punct de
vedere social. Ei erau elitele societăţii americane, oameni cu averi
considerabile, mulţi dintre ei beneficiari ai unei educaţii britanice de tip
aristocratic. Elitismului lor li se adăuga credinţa, izvorâtă din filozofia lui
Hobbes şi influenţată de teologia calvinistă, că omul este guvernat doar de
interesul propriu, că era nevoie de o constituţie solidă pentru a ţine în frâu
tendinţele naturale ale individului către egoism, răutate şi harţă. Astfel se
explică şi faptul că, deşi credeau că guvernarea nu se poate baza decât pe
consimţământul celor guvernaţi şi luptaseră chiar cu armele împotriva tiraniei
şi pentru suveranitate populară, Părinţii Fondatori se fereau de ideea de
democraţie, pe care o considerau o manifestare periculoasă a radicalismului,
3
capabilă să transforme masele într-o bestie umană şi să arunce societatea în
haos.
Procesul de elaborare a Constituţiei a fost unul destul de anevoios,
presărat cu conflicte de idei şi de interese. O dispută a apărut între statele mari
şi cele cu populaţie mai puţin numeroasă în privinţa reprezentării în noul
Congres. Statele mari au venit cu Planul Virginia, care prevedea un legislativ
bicameral în care fiecare stat să fie reprezentat de un număr de parlamentari
proporţional cu numărul locuitorilor săi. Statele mici au contracarat cu Planul
New Jersey care menţinea Congresul pe principiile Articolelor Confederaţiei: o
singură cameră, în care fiecare stat să aibă acelaşi număr de reprezentanţi.
Disputa s-a rezolvat prin Compromisul Connecticut, prin care se propunea un
legislativ bicameral, format dintr-o Cameră a Reprezentanţilor în care statele
aveau repartizaţi câte un număr de membri, aleşi prin vot, în funcţie de
numărul populaţiei şi un Senat ales de legislativele statelor, în care fiecare stat
avea câte doi reprezentanţi.
Problema sclaviei în statele din Sud a produs de la bun început tensiuni
în actul de creeare a Constituţiei. După intrarea în vigoare a legii fundamentale,
deşi textul nu făcea referire directă la problema scaviei, aprobând-o astfel tacit,
aceasta a rămas cea mai mare ameninţare la adresa Uniunii şi, implicit, a
Constituţiei (până la Războiul Civil). Statele din Sud cereau includerea
sclavilor în numărătoarea populaţiei pentru a obţine un număr cât mai mare de
reprezentanţi în Congres. Statele nesclavagiste au protestat, susţinând că sclavii
aveau statut de proprietate. Compromisul a însemnat adăugarea la numărul
pesoanelor libere a trei cincimi din restul populaţiei. Aceasta era de altfel
singura referire, indirectă, la sclavie.
Consensul a fost atins repede în privinţa prevederilor constituţionale de
bază. Republica urma să fie guvernată de trei puteri: legislativă, executivă şi
judecătorească. În urma disputelor şi a compromisurilor, Convenţia a adoptat
proiectul final după patru luni de la începerea lucrărilor. La mijlocul anului
1788 Constituţia era deja ratificată de majoritatea statelor, procesul continuând
până în 1791.

2. ARTICOLELE DIN CONSTITUȚIE

Articolul I
Articolul I se referea la Congres, Secţiunea 1. învestit cu puterea
legislativă; Secţiunea 2 se referea la Camera Reprezentanţilor şi stabilea
criteriul reprezentării în funcţie de numărul populaţiei. Secţiunea a 3-a se
referea la Senat, format din câte doi reprezentanţi din fiecare stat, precizând
cele trei clase de senatori schimbate o dată la doi ani, patru şi, respectiv, şase
ani. Secţiunea a 8-a prevedea puterile Congresului printre care: să impună şi să
colecteze taxe şi impozite, să împrumute bani, să reglementeze comerţul intern
şi cel exterior, să bată monedă, să formeze şi să menţină o armată şi o marină
militară şi, foarte important în interpretările constituţionale ulterioare, să facă
orice legi considerate necesare şi potrivite (necessary and proper) pentru
exercitarea puterilor cu care a fost învestit.

Articolul II

4
 Articolul II stabilea puterea executivă delegată Preşedintelui Statelor
Unite. Acesta nu era ales direct de către alegători ci printr-un colegiu electoral,
alcătuit din electori aleşi de fiecare stat într-o manieră determinată de
legislative, într-un număr egal cu cel al reprezentanţilor şi al senatorilor săi din
Congresul federal. Dacă nici un candidat nu obţinea majoritatea voturilor în
colegiu, Camera Reprezentanţilor avea sarcina de a alege Preşedintele. Astfel,
statele şi Congresul aveau un cuvânt de spus în alegerea Preşedintelui.

Articolul III
Articolul III se referea la puterea judecătorească învestită într-o curte
supremă şi în instanţele inferioare, specificând totodată competenţele acestora.

Articolul IV
Articolul IV reglementa raporturile dintre state, garantarea de către Statele
Unite a integrităţii fiecărui stat şi primirea de noi state în Uniune.

Articolul V
Articolul V prevedea procedura de modificare a Constituţiei prin
adoptarea amendamentelor.

Articolul VI
Articolul VI impunea statutul Constituţiei ca lege supremă a ţării.

Articolul VII
Articolul VII stabilea intrarea în vigoare a Constituţiei după
ratificarea acesteia de cel puţin nouă state.

3. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE
Constituţia SUA se bazează pe câteva principii fundamentale. Statul îşi
trage puterea de la popor.
1) Principiul „Suveranităţii poporului”  - după cum se arată în
Preambul: „Noi, poporul Statelor Unite, … rânduim şi consfinţim această
Constituţie pentru Statele Unite ale Americii”. Ca expresie a acestui principiu,
guvernarea este reprezentativă, dar, în numeroase cazuri, Constituţia
temperează avântul democratic prin alegeri indirecte şi practica numirilor în
funcţie.

5
 2) Principiul „Guvernării limitate” - funcţionează pentru protejarea
drepturilor individuale, realizată constituţional în două feluri:
a) Prin specificarea atribuţiunilor federale.
b) Prin interzicerea expresă a unor acţiuni sau practici ale Statului
federal.
Astfel, grupul antifederaliştilor a impus în 1791 adoptarea primelor
zece amendamente (Bill of Rights) prin care se protejau libertăţile individuale
prin restricţii impuse Statului.

3) Principiul Separaţiei puterilor în stat prin mecanismul de „control şi

echilibru” 
Astfel într-un triunghi al celor trei puteri în Stat, niciuna nu se poate
ridica deasupra celorlalte. Spre exemplu, Preşedintele are autoritate asupra
puterii judecătoreşti numind judecătorii şi promulgând deciziile judecătoreşti.
Instanţa supremă la rândul ei poate declara acţiunile prezidenţiale
neconstituţionale. Preşedintele poate recomanda adoptarea unor legi de către
Congres, are drept de veto în faţa proiectelor adoptate de acesta şi
implementează legile. Congresul adoptă legi prin care se înfiinţează agenţiile şi
departamentele guvernamentale, aprobă programele acestora, poate anula veto-
ul Preşedintelui cu o majoritate de două treimi şi poate pune sub acuzare
preşedintele. Prin Senat, Congresul ratifică tratatele şi confirmă numirile
prezidenţiale în administraţie şi justiţie. În relaţia dintre puterea legislativă şi
cea judecătorească, Congresul poate revoca judecătorii, înfiinţa instanţe
inferioare şi stabili jursidicţia lor şi salariile aparatului judiciar. Instanţele pot
interpreta statutele congresionale şi declara actele Congresului
neconstituţionale.
4) Principul „Federalismului” - este şi el un principiu de bază al
Constituţiei. Astfel, guvernarea se împarte între autorităţile naţionale şi cele
statale. Puterile naţionale sunt cele enumerate sau implicite în enumerare, iar
statele beneficiază de acele puteri care nu le sunt interzise şi care nu sunt
atribuite autorităţilor naţionale. Inevitabil, au apărut conflictele între legislaţia
de stat şi cea federală. Soluţia a venit din faptul că toate legile, ordonanţele
guvernamentale şi hotărârile judecătoreşti se supun, Constituţiei, legea
supremă. Acest principiu a dat firesc naştere celui numit revizuire judiciară,
care, deşi nestipulat ca atare în textul Constituţiei, reprezintă puterea instanţelor
federale de a declara neconstituţionale actele Congresului şi ale Preşedintelui.

4. AMENDAMENTELE
Amendamentul I

Congresul nu trebuie să dea legi privitoare la instituirea vreunei religii

sau la interzicerea liberății de praticare a vreunei religii; sau care îngrădesc
libertatea de exprimare sau libertatea presei; sau dreptul poporului de a se
aduna pașnic și de a cere guvernului să le rezolve plângerile.

Amendamentul II

6
 Deoarece o miliție bine organizată este necesară securității unui stat
liber, dreptul pouplației de a păstra și purta arme nu trebuie să fie încălcat.

Amendamentul III

Nici un soldat nu trebuie să fie încarcerat în timp de pace în vre-o casă

fară consimțământul proprietarului acelei case, iar în timp de război în nici un
alt mod decât cel prevăzut de lege.

Amendamentul IV

Dreptul oamenilor de a fi siguri de propria lor persoană, de casele,

documentele și bunurile lor nu trebuie să fie violat prin percheziții și
sechestrări nerezonabile; nu trebuie să fie emise mandate decât pe baza unei
cauze a carei probabilitate e susținută prin jurământ sau afirmații, iar mandatele
trebuie să descrie în amănunt locul care urmează a fi percheziționat și
persoanele sau lucrurile care urmează a fi sechestrate.

Amendamentul V

Nici o persoană nu trebuie să fie făcută responsabilă de o crima capitală

sau de altă crimă infama decât be baza declarației sau acuzației unei curți cu
juri, cu excepția cazurilor din cadrul forțelor terestre și navale, sau al miliției,
survenite în timpul serviciului în caz de război sau stare de urgență; nici o
persoana să nu fie pusa în pericol de a-și pierde viața sau integritatea corporală
pentru aceeași ofensă de două ori; nici să fie silită în vreun caz penal să fie
martoră împotriva propriei persoane, nici să fie privată de viața, libertate sau
bunuri fară judecata legală; iar proprietatea privată să nu fie luată spre folosință
publică fară o compensație dreaptă.

Amendamentul VI

În toate cazurile penale acuzatul trebuie să aiba dreptul la o judecată

publică rapidă de către un juriu imparțial din statul și districtul unde crima va fi
fost comisă, care district va fi fost stabilit în prealabil după preceptele legale;
acuzatul trebuie să fie informat cu privire la natura și motivul acuzației; să fie
confruntat față în față cu martorii care depun marturie împotriva lui; să existe o
procedura obligatorie pentru a obține martori în favoarea sa și să aibă asistența
unui avocat pentru apararea sa.

Amendamentul VII

În procese de drept comun, în care suma controversata depășește

douazeci de dolari, trebuie să se respecte dreptul persoanelor la judecată în
curtea cu juri, iar nici un caz judecat de jurați nu trebuie să fie reexaminat în
nici un tribunal din Statele Unite altfel decât pe baza legilor de drept comun.

Amendamentul VIII

7
 Nu trebuie să se ceara sau să se impună cauțiuni sau amende foarte
ridicate, nici nu trebuie aplicate pedepse crude și neobișnuite.

Amendamentul IX

Enumerarea anumitor drepturi în cadrul Constituției nu trebuie să fie

interpretată ca o negare sau discreditare a altor drepturi de care se bucură
poporul.

Amendamentul X

Puterile care nu sânt delegate Statelor Unite de către Constituție, și nici

interzise de către aceasta statelor, sânt rezervate fie statelor, fie poporului.

8
 CONCLUZII

În timpul Războiului de Independență (în engleză, American

Revolutionary War), ca urmare a Declarației de independență a Statelor Unite
ale Americii, cele treisprezece colonii britanice, care s-au răsculat contra
Imperiului Britanic, au format pentru început un guvern central foarte slab și
nu foarte eficient, având Congresul Continental (în engleză, Continental
Congress) ca unica sa entitate componentă, conform Articolelor Confederației.
Congresul Continental era un organ strict legislativ, care adeseori nu putea nici
măcar să producă legi datorită absenteismului frecvent al membrilor acestuia.
Puterile executivă și judiciară nu existau.
Congresul Continental fiind de fapt doar un organ legislativ, nu avea
nici o putere ca să impună nici un fel de legi, incluzând colectarea de taxe.
Inexistența unor ramuri executive și juridice care să aplice legile și, respectiv,
să-i pedepsească pe cei care nu le respectau, făcea ca puterea Congresului
Continental să fie nu doar foarte limitată, dar, de cele mai multe ori, să fie
nerespectată, ignorată sau chiar ridiculizată. Absenteismul membrilor săi era de
multe ori intenționat pentru a nu se realiza quorumul necesar trecerii unei legi.
Astfel, în mod frecvent, chiar și cele mai moderate propuneri sau schimbări
erau blocate.
Călimara folosită pentru semnarea Constituției Statelor Unite ale
Americii
În septembrie 1786, reprezentanți a cinci state s-au întâlnit în ceea ce
urma a fi numită Annapolis Convention pentru a discuta modificările necesare
care urmau a fi aduse Articolelor Confederației pentru a netezi relațiile
economice, și în special comerțul. Cu această ocazie, participanții i-au invitat
pe toți reprezentanții celor 13 state să se întâlnească ulterior în Philadelphia,
Pennsylvania, ca să discute ce ar trebui să facă pentru îmbunătățirea și
nuanțarea creării organelor necesare conducerii federale.
După terminarea Convenției de la Annapolis, Maryland, Congresul
Confederației a aprobat un plan de revizuire a Articolelor Confederației
prevăzut a avea loc în ziua de 21 februarie 1787.

9
BIBLIOGRAFIE

 Amar, Akhil Reed, In the beginning, America’s Constitution: A

Biography, New York: Random House (2005)
 Gregory Casey, The Supreme Court and Myth: An Empirical
Investigation, “Law &Society Review, vol.8, no. 3
 Levy, Leonard W .,ed. Encyclopedia of the American
Constitution. 5 vol. I (1992)
 Marshall, Thurgood, The Constitution: A living document”,
Howard Law Journal (1987)
 Rakove, Jack N., Original Meanings: Politics and Ideas in the
Making of the Constitution. Knopf (1996);
 Tribe, Laurence H. , American Constitutional Law ( 1999);
 US Law Dictionary;

10