LIBERA CIRCULAȚIE A MĂRFURILOR ÎN

SPAȚIUL EUROPEAN
 CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................................4
CAPITOLUL I TEMEIUL JURIDIC, OBIECTIVELE ȘI EXCEPȚIILE LEGALE ȘI
JURISPRUDENȚIALE ALE LIBEREI CIRCULAȚII A MĂRFURILOR..............................5
I.1 Temeiul juridic al liberei circulații a mărfurilor........................................................5
I.2 Obiectivele liberei circulații a mărfurilor..................................................................5
I.3 Excepțiile legale de la libera circulație a mărfurilor.................................................5
I.4  Excepții jurisprudențiale de la libera circulație a mărfurilor....................................6
CAPITOLUL II REALIZĂRILE ȘI ROLUL PARLAMENTULUI EUROPEAN CU
PRIVIRE LA LIBERA CIRCULAȚIE A MĂRFURILOR........................................................8
II. 1 Realizările cu privire la libera circulație a mărfurilor.............................................8
II.2 Rolul parlamentului european cu privire la libera circulație a mărfurilor.............10
CONCLUZII....................................................................................................................14
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................15

2
 INTRODUCERE
Libera circulație a mărfurilor, prima dintre cele patru libertăți fundamentale ale pieței
interne, este garantată prin eliminarea taxelor vamale și a restricțiilor cantitative, precum și
prin interzicerea măsurilor care au un efect echivalent. Principiul recunoașterii reciproce,
eliminarea barierelor fizice și tehnice și promovarea standardizării au fost adăugate în vederea
continuării finalizării pieței interne. Adoptarea noului cadru legislativ (NCL) în 2008 a
consolidat în mod semnificativ normele de comercializare a produselor, libera circulație a
mărfurilor, sistemul de supraveghere a pieței UE și marcajul CE. Principiul recunoașterii
reciproce a fost, de asemenea, consolidat și se aplică în prezent unei game largi de produse
care nu fac obiectul armonizării la nivelul UE.
Totodată, realizarea pieţei unice a fost principalul obiectiv al Tratatului de la Roma.
Acest obiectiv presupunea o mai mare liberalizare a schimburilor de bunuri şi servicii.
Încheierea perioadei de tranziţie a fost fixată la 1 ianuarie 1970; dar, până la acest
moment nu s-au putut realiza decât eliminarea taxelor vamale (1 iulie 1968), libera circulaţie a
lucrătorilor şi armonizarea unor taxe, între care şi introducerea generală a TVA-ului în anul
1970.
La mijlocul anilor ’80 nu se realizase o reducere a restricţiilor cantitative. Libertatea
circulaţiei bunurilor era afectată de practici anticoncurenţiale ale autorităţilor naţionale cum
sunt: drepturi exclusive de producţie sau de servicii, subvenţii.
Piaţa unică s-a realizat abia în 1992 ca urmare a celor stabilite prin Cartea Albă a
Comisiei Europene, din 1985, care a fost incorporată în tratate prin Actul Unic
European (1986). Aceasta conţinea 300 de măsuri legislative (termenul limită de finalizare
fiind 31.12.1992), grupate pe trei obiective principale:
 eliminarea frontierelor politice;
 eliminarea frontierelor tehnice;
 eliminarea frontierelor datorate de sistemele de taxe.
În ce priveşte libera circulaţie a mărfurilor, temeiul legal îl constituie art. 7 din Tratatul
de la Roma care a definit piaţa internă a Comunităţilor ca „o zonă fără frontiere interne, în
care este asigurată libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului”.
Această dispoziţie este reluată în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, la
art. 16(2).
Libera circulaţie a mărfurilor se aplică tuturor produselor originare din statele membre
şi tuturor produselor din terţe ţări cu drept de liberă circulaţie în spaţiul comunitar.
Potrivit art. 29 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, se consideră că se
află în liberă circulaţie într-un stat membru mărfurile provenind din statele terţe din care au
fost importate cu îndeplinirea formalităţilor şi încasarea taxelor de import, respectiv, taxe
vamale şi taxe cu efect echivalent exigibile şi care nu au beneficiat de o restituire totală sau
parţială a acestor taxe şi impuneri.
Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu
efect echivalent, inclusiv taxele vamale cu caracter fiscal, precum şi restricţiile cantitative la
import sau export şi orice măsuri cu efect echivalent.
Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, la art. 28 prevede că „Uniunea este
alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri şi care
implică interzicerea între statele membre, a taxelor vamale la import şi la export şi a oricăror
taxe cu efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţări terţe.”
3
 CAPITOLUL I TEMEIUL JURIDIC, OBIECTIVELE ȘI
EXCEPȚIILE LEGALE ȘI JURISPRUDENȚIALE ALE LIBEREI
CIRCULAȚII A MĂRFURILOR

I.1 Temeiul juridic al liberei circulații a mărfurilor

Temeiul juridic al liberei circulații a mărfurilor îl constituie articolele 26 și 28-37 din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

I.2 Obiectivele liberei circulații a mărfurilor

Libera circulație a mărfurilor provenite din statele membre și a mărfurilor care provin
din țări terțe și se află în liberă circulație în statele membre constituie unul dintre principiile
fundamentale ale tratatului (articolul 28 din TFUE). Inițial, libera circulație a mărfurilor era
considerată parte integrantă a uniunii vamale dintre statele membre, implicând desființarea
taxelor vamale, a restricțiilor cantitative asupra schimburilor comerciale și a măsurilor
echivalente și stabilirea unui tarif exterior comun pentru Comunitate. Mai târziu, accentul a
fost pus pe eliminarea tuturor obstacolelor rămase în calea liberei circulații a mărfurilor în
scopul creării pieței interne – o zonă fără frontiere interne în interiorul căreia mărfurile să
poată circula la fel de liber ca pe o piață națională.

I.3 Excepțiile legale de la libera circulație a mărfurilor

Obstacole la libera circulaţie a mărfurilor cum sunt apriori ilicite prin urmare, dacă
raţiunile pentru care au fost instituite sunt justificate de un interes general, nu pot fi tratate ca
fiind măsuri cu caracter echivalent măsurilor cantitativ – restrictive.
Într-o enumerare limitativă, de strictă interpretare, dispoziţiile art. 36 din Tratatul
privind funcţionarea U. E., redau motivele care pot legitima derogări de la principiul liberei
circulaţii a mărfurilor: dispoziţiile art. 34-35 nu se opun interdicţiilor sau restricţiilor la
import/export sau de tranzit justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de
siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi animalelor sau de conservare
a plantelor, de protejare a unor bunuri din patrimoniul naţional cu valoare artistică, istorică sau
arheologică sau de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale.
În interpretarea acestor prevederi devin semnificative următoarele aspecte:
a) Domeniul de aplicare a limitărilor principiului, în sensul că motivele prevăzute de
art. 36, pot fi invocate doar cu referire la obstacolele de tarifare (restricţii cantitative şi măsuri
cu caracter echivalent), nu şi în cazul celor tarifare (taxe vamale la import/export), respectiv
taxe cu efect echivalent acestora;
b) Natura specifică a motivelor enumerate, în sensul că acestea nu au caracter
economic;
c) Cu referire la înţelesul noţiunilor enumerate în cuprinsul art. 36, fiecare stat membru
stabileşte, în funcţie de criterii valorice proprii1, întinderea semnificațiilor care legea să le
atribuie acestora.

1
M., Voicu, Drept comunitar, Teorie şi jurisprudenţă, Editura Exponto, Constanţa, 2002, p. 102

4
 Derogările justificate de motivele menţionate în cuprinsul art. 36 din Tratatul privind
funcţionarea U. E., sunt cunoscute în literatura juridică de specialitate sub denumirea de
excepţii legale.
Pot fi reţinute cu titlu exemplificativ următoarele situaţii în care limitările aduse
principiului circulaţii a mărfurilor au fost recunoscute ca justificate:
1. A exporta monede care la momentul respectiv nu aveau circulaţie legală în
Marea Britanie şi a fost impusă pentru a preveni dispariţia totală a acestor monede. S-a
motivat ca fiind măsură pe care un stat le poate dispune în apărarea intereselor sale;
2. Interzicerea importului de materiale pornografice printr-o lege britanică. A fost
apreciată ca fiind aplicată din perspectiva motivului de morală publică;
3. Securitatea publică a fost motivul care a stat la baza unei legi irlandeze prin
care s-a prevăzut obligația importatorilor irlandezi de produse petroliere de a se
aproviziona parțial, în concret 35% de la o rafinărie situată pe teritoriul național;
4. Protecția vieții și sănătății persoanelor a stat la baza legii olandeze prin care s-a
instituit obligația înregistrării obligatorii a oricărui medicament ce urmează a fi
comercializat pe teritoriul Olandei, indiferent dacă provine din import sau este produs
autohton. Legea britanică prin care s-a dispus interdicția medicilor farmaciști de a
înlocui un medicament cu un altul, cu efect similar. O lege franceză a dispus
comercializarea anumitor produse (lentile de contact) a fost în mod exclusiv
recunoscută doar în anumite categorii profesionale, şi anume în domeniul opticii;
5. Protecția sănătății animalelor, exemplu fiind o lege germană care, în ipoteza
achiziționării produselor furajere din import impunea obligația de obținere a unei
autorizații veterinare eliberate de autoritatea competentă;
6. Protecția unor bunuri din patrimoniul național cu valoare artistică, istorică sau
arheologică a stat la baza legilor care conțineau interdicția la export a obiectelor de artă
și a celor cu valoare istorică, de interese național;
7. Protecția proprietății industriale și comerciale. În cazul acestei excepții,
măsurile trebuie să fie justificate de protecția obiectului specific al dreptului de
proprietate intelectuală sau industrială respectivă. Astfel, pentru titularul unui brevet,
obiectul specific al dreptului constă în prerogativa exclusivă de a utiliza invenția în
vederea fabricării și a primei puneri în circulație a produselor industriale, precum și de
a se opune contrafacerii. Odată ce produsul a fost pus în vânzare sau comercializat cu
consimțământul titularului dreptului, se depășesc practic limitele obiectului specific al
dreptului său, funcționând în materie regula epuizării dreptului, conform căreia
monopolul recunoscut prin lege titularului dreptului se consumă prin primul act de
comercializare a produsului.
În situația în care un produs a fost pus deja în circulație pe teritoriul unui stat membru
de către titularul dreptului, fie de către un terț, cu consimțământul titularului, titularul dreptului
nu se va putea opune importului produsului respectiv într-un alt stat membru. Sfera de
aplicare a excepțiilor consacrate de prevederile art.36 din tratat, nu poate fi pentru interpretare
extensiva, lărgită, în afara celor expres prevăzute de norma comunitară menționată şi
derogările respective nu trebuie să permită discriminări arbitrale sau restricții deghizate în
comerțul intracomunitar.

5
 I.4  Excepții jurisprudențiale de la libera circulație a mărfurilor
Prin interpretările organizate de Curtea de Justiție a U.E., sa reținut ca derogările la
libera circulație a mărfurilor pot avea un caracter justificat și prin raportare la alte motive
înafara celor reglementate de art.36 din tratat. Inițial acestea au fost:

1. Eficacitatea controalelor fiscale;

2. Protecția sănătății publice;
3. Corectitudinea tranzacțiilor comerciale;
4. Protecția consumatorilor.
Ulterior, jurisprudența instanței comunitare a lărgit și mai mult cercul de aplicare a
acestor extensii imperative, si anume:
1. Protecția producției cinematografice. Ex: legea franceză care instituia obligația
rulării timp de un an a filmelor în sălile de cinema, pentru ca abia ulterior să poate fi
vândute pe video-casete.
2. Protecția mediului înconjurător. Ex: legea daneză prin care sa instituit în sarcina
producatorilor de bere şi băuturi răcoritoare obligația de a asigura un sistem de
recuperare a ambalajului;
3. Protecția libertății de expresie si a pluralismului în domeniul presei. Ex:
Interdicția cuprinsă în legea austriacă de a include în conținutul publicațiilor, jocuri prin
care cititorilor li s-ar oferi premii in bani.
Ca și excepțiile legale prevăzute de prevederile din tratat la art.36, excepțiile
jurisprudențiale de la libera circulație a mărfurilor, au o dimensiune extra-economică, aceasta
fiind trăsătura comună a acestor excepții2. În ceea ce privește elementele de diferențiere în
timp ce motivele care justifică excepțiile legale sunt limitativ prevăzute de art.36 din tratat şi
pe stricta interpretare sfera excepțiilor jurisprudențiale se află într-o continuă dezvoltare.
Condițiile necesare pentru invocarea excepțiilor legale și jurisprudențiale sunt:
1. Inexistența în domeniul respectiv a unor reglementări comunitare de armonizare
a legislațiilor statelor membre, care să aibă același obiect cu măsura derogatorie instituită
de un stat membru;
2. Măsura naționala respectivă trebuie să fie adoptată din necesitatea de a proteja
un interes general şi să fie în mod obiectiv necesară pentru ocrotirea acestui interes;
3. Derogarea respectivă să nu aibă un caracter discriminatoriu, măsura respectiva
fiind aplicata atât în cazul mărfurilor importate sau exportate, cât și a acelor autohtone;

2
A., Fuerea, Drept comunitar european, Partea generală, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 58

6
 CAPITOLUL II REALIZĂRILE ȘI ROLUL PARLAMENTULUI
EUROPEAN CU PRIVIRE LA LIBERA CIRCULAȚIE A MĂRFURILOR

II. 1 Realizările cu privire la libera circulație a mărfurilor

Taxele vamale și restricțiile cantitative (contingente) dintre statele membre au fost
eliminate la 1 iulie 1968, și anume cu un an și jumătate mai devreme decât fusese prevăzut.
Acest termen nu a fost respectat în cazul obiectivelor suplimentare, și anume
interzicerea măsurilor care au un efect echivalent și armonizarea legislațiilor naționale
relevante. Aceste obiective au devenit de o importanță fundamentală în efortul constant de
realizare a liberei circulații a mărfurilor.
A. Interzicerea taxelor cu efect echivalent celui al taxelor vamale: articolul 28 alineatul
(1) și articolul 30 din TFUE
Având în vedere că nu există nicio definiție a acestui concept în tratat, jurisprudența a
fost nevoită să ofere o definiție. Curtea de Justiție a Uniunii Europene consideră că orice taxă,
indiferent de denumirea ei sau de modul de aplicare, „care, impusă asupra unui produs
importat dintr-un stat membru, dar nu și asupra unui produs intern similar, are, prin
modificarea prețului, același efect asupra liberei circulații a mărfurilor ca și o taxă vamală” 3
poate fi considerată ca fiind o taxă cu efect echivalent, indiferent de natura sau forma acesteia
(cauzele 2/62 și 3/62 din 14 decembrie 1962 și cauza 232/78 din 25 septembrie 1979).
B. Interzicerea măsurilor cu efect echivalent celui al restricțiilor cantitative: articolele
34 și 35 din TFUE
În hotărârea pronunțată în cauza Dassonville, Curtea de Justiție a formulat opinia
conform căreia toate normele comerciale dispuse de către statele membre care pot să
împiedice, direct sau indirect, în mod real sau potențial, comerțul intracomunitar trebuie să fie
considerate ca măsuri având un efect echivalent celui al restricțiilor cantitative (cauzele 8/74
din 11 iulie 1974 și punctele 63-67 din cauza C-320/03 din 15 noiembrie 2005). Argumentarea
Curții a fost dezvoltată mai departe în jurisprudența Cassis de Dijon (cauza 120/78 din
20 februarie 1979), care stabilește principiul potrivit căruia orice produs fabricat și
comercializat legal într-un stat membru în conformitate cu normele echitabile și tradiționale
ale acestuia și cu procesele de fabricație existente în țara respectivă trebuie să fie autorizat pe
piața oricărui alt stat membru. Aceasta a fost argumentația principală care stă la baza

3
D. C., Dragoş, Uniunea Europeană, C.H.Beck, Bucureşti, 2007, p. 48

7
dezbaterii privind definirea principiului recunoașterii reciproce, care se aplică în absența
armonizării. Ca urmare, chiar și în lipsa unor dispoziții europene de armonizare (legislația
secundară a UE), statele membre sunt obligate să permită circulația și introducerea pe piețele
lor a produselor fabricate și comercializate legal într-un alt stat membru.
Trebuie remarcat că domeniul de aplicare al articolului 34 din TFUE este limitat de
jurisprudența Keck, conform căreia anumite modalități de vânzare nu intră în domeniul de
aplicare al acestui articol, cu condiția ca ele să nu fie discriminatorii (și anume, acestea se
aplică tuturor comercianților în cauză care își desfășoară activitatea pe teritoriul național și
afectează în același mod, în drept și în fapt, comercializarea produselor naționale și a celor
provenind din alte state membre) (cauzele conexate C-267/91 și C-268/91 din 24 noiembrie
1993).
C. Excepții de la interzicerea măsurilor cu efect echivalent celui al restricțiilor
cantitative
Articolul 36 din TFUE permite statelor membre să ia măsuri cu un efect echivalent
celui al restricțiilor cantitative atunci când acestea se justifică prin considerente generale,
neeconomice (de exemplu, motive de moralitate publică, de ordine publică, de siguranță
publică). Astfel de excepții de la principiul general trebuie interpretate în mod strict, iar
măsurile naționale nu pot constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau de restricție
disimulată în comerțul dintre statele membre. Excepțiile nu mai pot fi justificate în cazul în
care un act legislativ al Uniunii care interzice astfel de excepții a intrat în vigoare în domeniul
respectiv. În cele din urmă, măsurile trebuie să aibă un efect direct asupra intereselor publice
care trebuie protejate și nu trebuie să depășească nivelul necesar (principiul proporționalității).
În plus, Curtea de Justiție a admis în jurisprudența sa (cauza Cassis de Dijon) că statele
membre pot face excepții de la interzicerea măsurilor cu efect echivalent restricțiilor
cantitative în baza cerințelor obligatorii (legate, printre altele, de eficiența controlului fiscal, de
protejarea sănătății publice, de corectitudinea tranzacțiilor comerciale și de apărarea
consumatorilor). Statele membre trebuie să notifice Comisiei măsurile naționale de
derogare. Au fost introduse proceduri pentru schimbul de informații și un mecanism de
monitorizare pentru a facilita supravegherea unor astfel de măsuri naționale de derogare [așa
cum se prevede la articolele 114 și 117 din TFUE, în Decizia nr. 3052/95/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 13 decembrie 1995 și în Regulamentul (CE) nr. 2679/98 al
Consiliului din 7 decembrie 1998]. Principiul a fost oficializat și în Regulamentul (CE) nr.
764/2008 privind recunoașterea reciprocă, adoptat în 2008 ca parte a așa-numitului nou cadru
legislativ (NCL).
D. Armonizarea legislațiilor naționale

8
 Începând cu sfârșitul anilor 1970, s-au făcut eforturi considerabile în vederea
armonizării legislațiilor naționale. Adoptarea dispozițiilor de armonizare a permis eliminarea
obstacolelor create de dispozițiile naționale, făcându-le neaplicabile, și stabilirea de norme
comune vizând atât garantarea liberei circulații a mărfurilor și bunurilor, cât și respectarea
celorlalte obiective stabilite în Tratatul CE, cum ar fi cele legate de protecția mediului și a
consumatorilor, concurență etc.
Armonizarea a fost facilitată în continuare de introducerea regulii majorității calificate,
necesare în cazul majorității directivelor privind finalizarea pieței unice (articolul 95 din
Tratatul CE, modificat prin Tratatul de la Maastricht), și de adoptarea unei noi abordări
propuse în Cartea albă a Comisiei din iunie 1985 cu scopul de a se evita un proces costisitor și
detaliat de armonizare. În noua abordare bazată pe Rezoluția Consiliului din 7 mai 1985
(confirmată în Rezoluția Consiliului din 21 decembrie 1989 și în Decizia 93/465/CEE a
Consiliului), principiul de bază este recunoașterea reciprocă a normelor naționale.
Armonizarea trebuie să se limiteze la cerințele esențiale și este justificată atunci când normele
naționale nu pot fi considerate echivalente și creează restricții. Directivele adoptate în cadrul
noii abordări au scopul dublu de a asigura libera circulație a mărfurilor prin armonizarea
tehnică a unor sectoare întregi și de a garanta un nivel înalt de protecție a obiectivelor de
interes public la care se face referire în articolul 114 alineatul (3) din TFUE (de exemplu
jucăriile, materialele de construcții, utilajele, aparatele pe bază de gaz și echipamentele
terminale de telecomunicații).
E. Finalizarea pieței interne
Crearea pieței unice a impus eliminarea tuturor obstacolelor rămase în calea liberei
circulații a mărfurilor. Cartea albă a Comisiei din iunie 1985 a identificat obstacolele fizice și
tehnice care trebuiau îndepărtate și măsurile care trebuiau luate de către Comunitate în acest
scop. Majoritatea acestor măsuri au fost deja adoptate. Cu toate acestea, este în continuare
nevoie de reforme substanțiale pentru ca piața unică să poată face față provocărilor progresului
tehnologic, care este factorul-cheie pentru a îmbunătăți competitivitatea UE pe piața mondială.

II.2 Rolul parlamentului european cu privire la libera circulație a mărfurilor

Parlamentul a susținut finalizarea pieței interne și a acordat întotdeauna un sprijin
deosebit „noii abordări” în legătură cu libera circulație a mărfurilor, clarificându-i definiția
într-un raport din anul 1987. Acesta a adus, de asemenea, o contribuție legislativă
semnificativă la Directivele privind armonizarea. Parlamentul a avut o contribuție
semnificativă la pachetul de măsuri privind noul cadru legislativ, adoptat în 2008. În cadrul
negocierilor cu Consiliul, obiectivul principal urmărit de Parlament era de a se garanta un
acord prin care toți agenții economici implicați să fie responsabili, într-o măsură tot mai mare,

9
de asigurarea respectării normelor și a siguranței produselor pe care le introduc pe piață și de a
se consolida în continuare marcajul CE printr-o mai mare sensibilizare a consumatorilor.
Parlamentul își continuă activitatea în acest domeniu cu pachetul de aliniere, care cuprinde
nouă directive vizând diferite produse, inclusiv ascensoarele, articolele pirotehnice și
explozibilii.
În rezoluția sa din 8 martie 20114, Parlamentul a solicitat Comisiei să instituie un
sistem unic de supraveghere a pieței pentru toate produsele (armonizate sau nu), în temeiul
unui singur act legislativ care să cuprindă atât Directiva privind siguranța generală a
produselor, cât și Regulamentul (CE) nr. 765/2008 privind supravegherea pieței, pentru a
realiza un nivel ridicat de siguranță a produselor și de supraveghere a pieței și pentru a
clarifica temeiul juridic. La 13 februarie 2013, la cererea Parlamentului, Comisia a prezentat
Pachetul privind siguranța produselor și supravegherea pieței, al cărui obiectiv este
îmbunătățirea sistemelor de supraveghere a pieței din statele membre. Pachetul constă în noi
norme de aplicare pentru piața internă a bunurilor, ceea ce va permite autorităților naționale de
supraveghere a pieței să aplice legea și să prevadă mijloace de protecție a consumatorilor mai
bune și mai cuprinzătoare. În mod deosebit, autoritățile vor fi capabile să identifice mai bine
produsele periculoase, iar, în același timp, normele privind siguranța produselor pentru
consumatori vor fi simplificate și unificate într-un singur act legislativ.
Cele mai importante trei părți ale pachetului sunt:
1. o propunere pentru un nou regulament privind siguranța produselor pentru
consumatori (RSPC);
2. o propunere de regulament unic privind supravegherea pieței pentru produse,
unificând și simplificând legislația fragmentată existentă;
3. un plan multianual pentru supravegherea pieței care conține 20 de măsuri
individuale pe care Comisia le va adopta în următorii trei ani.
Alături de principiul recunoașterii reciproce, standardizarea joacă un rol central în
funcționarea adecvată a pieței interne. Standardele europene armonizate contribuie la
asigurarea liberei circulații a mărfurilor în cadrul pieței interne și permit întreprinderilor din
UE să devină mai competitive. Aceste standarde contribuie la protejarea sănătății și siguranței
consumatorilor europeni, precum și a mediului înconjurător. Pentru a îmbunătăți conținutul
reformei privind standardizarea, la 21 octombrie 2010 5, Parlamentul a adoptat o rezoluție în
care solicită menținerea și îmbunătățirea numeroaselor elemente de succes ale sistemului de
standardizare, precum și găsirea unui echilibru între dimensiunea națională, europeană și
internațională. În plus, Parlamentul a considerat că adăugarea principiului „reprezentării
4
JO C 199 E, 7.7.2012, p. 1
5
JO C 70 E, 8.3.2012, p. 56

10
corespunzătoare” este un element vital, dat fiind faptul că este foarte important să se țină
seama în mod corespunzător de pozițiile tuturor părților interesate, ori de câte ori este în joc
interesul public, în special în elaborarea de standarde destinate sprijinirii politicilor și
legislației UE.
La 25 octombrie 2012, Parlamentul și Consiliul au adoptat Regulamentul (UE) nr.
1025/2012 privind standardizarea europeană, modernizând și îmbunătățind mecanismul de
instituire a standardelor europene.
Cea de a șaptea legislatură a încheiat revizuirea legislativă a nouă directive din
pachetul de aliniere, în domenii precum echipamentul de tensiune joasă, compatibilitatea
electromagnetică, instrumentele de cântărire neautomate, mijloacele de măsurare, explozivii
de uz civil, echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial
explozive, articolele pirotehnice și recipientele simple sub presiune, precum și a Directivelor
privind echipamentele sub presiune și echipamentele radio. De asemenea, Parlamentul a
încheiat activitatea legislativă cu privire la: Regulamentul de stabilire a unor condiții
armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții, etichetarea și marcarea
compoziției fibroase a produselor textile, siguranța și performanțele de mediu ale vehiculelor
cu două și trei roți și ale cvadriciclurilor6, precum și la Directiva privind ambarcațiunile de
agrement și motovehiculele nautice (îmbunătățirea siguranței printr-o mai bună clasificare a
ambarcațiunilor). A opta legislatură continuă aceste eforturi prin activitatea sa privind
regulamentele referitoare la instalațiile pe cablu, aparatele consumatoare de combustibili
gazoși, dispozitivele medicale și echipamentele individuale de protecție. Parlamentul a
finalizat cu succes lucrările privind Regulamentul eCall7 și Decizia referitoare la soluțiile de
interoperabilitate pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni (ISA2) 8. În
cadrul Pachetului de măsuri privind economia circulară, Parlamentul elaborează în prezent
acte legislative privind punerea la dispoziție pe piața unică a produselor fertilizante cu marcaj
CE.
Parlamentul sprijină necesitatea unei cooperări mai strânse între autoritățile UE și cele
naționale în vederea îmbunătățirii calității legislației UE și a identificării actelor legislative
care necesită simplificare sau codificare, în conformitate cu obiectivul de a depune eforturi
6
P., Eeckhout, The Consequences of Brexit for the Customs Union and the Internal Market Acquis for
Goods (Consecințele Brexitului asupra uniunii vamale și a acquis-ului privind piața internă pentru bunuri),
2017, http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2017/602053/IPOL_BRI(2017)602053_EN.pdf.
7
Regulamentul (UE) 2015/758 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind
cerințele de omologare de tip pentru instalarea sistemului eCall bazat pe serviciul 112 la bordul vehiculelor și de
modificare a Directivei 2007/46/CE (JO L 123, 19.5.2015, p. 77.)
8
Decizia Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui program privind soluțiile de
interoperabilitate pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni (ISA2). Interoperabilitatea ca
mijloc de modernizare a sectorului public (Text cu relevanță pentru SEE)
(COM(2014)0367), http://ec.europa.eu/isa/documents/isa_2_proposal_en.pdf

11
suplimentare pentru o mai bună legiferare, o transpunere promptă și o punere corectă în
aplicare. Parlamentul solicită, de asemenea, celorlalte instituții să susțină, ori de câte ori
este posibil, co-reglementarea și acordurile voluntare, în conformitate cu același principiu al
unei mai bune legiferări.
Potrivit unor studii recente, procesul Brexit aflat în curs va genera incertitudini
considerabile și va avea un impact negativ asupra pieței unice și asupra drepturilor cetățenilor
europeni. Parlamentul va trebui să joace un rol semnificativ în asigurarea legitimității
democratice și a respectării drepturilor cetățenilor în cadrul acestui proces.
În ceea ce privește libera circulație a mărfurilor în România, principiul liberei
circulaţii a mărfurilor presupune că produsele trebuie comercializate liber dintr-o parte a
Uniunii în cealaltă. Într-o serie de sectoare acest principiu general este completat cu un cadru
de reglementare armonizat, în „vechea abordare” (care impune specificaţii exacte pentru
produs) sau în „noua abordare” (care impune cerinţe generale pentru produs). Transpunerea
legislaţiei europene armonizate în domeniul produselor reprezintă cea mai mare parte a acquis-
ului acestui capitol. În plus, este esenţial să existe capacitatea administrativă suficientă pentru
aplicarea măsurilor orizontale şi procedurale în domenii cum sunt: standardizarea, certificarea
şi supravegherea pieţei. Acest capitol se extinde şi asupra regulilor detaliate ale UE cu privire
la achiziţiile publice care necesită organisme de implementare specializate.
Este în vigoare legislaţia cadru pentru măsurile orizontale şi procedurale necesare
pentru acquis-ul din sectorul noii abordări, ca de altfel şi infrastructura de implementare în
domeniile standardizării, certificării, acreditării, metrologiei şi evaluării conformităţii.
Cea mai mare parte a structurilor administrative funcţionează adecvat. ASRO,
organismul român de standardizare, este membru al Institutului European de Standardizare în
Telecomunicaţii, ETSI, şi este afiliat la organismele de standardizare CEN şi CENELEC, dar
nu a devenit încă membru plin. Trebuie acordată o atenţie specială întăririi capacităţii
administrative a organismului român de acreditare RENAR căruia i-a fost suspendat temporar
statutul de semnatar al Acordului Multilateral în cadrul Cooperării Europene pentru Acreditare
datorită unor importante carenţe administrative. Structurile de supraveghere a pieţei au fost
create dar este necesar să fie întărite în continuare, precum şi o coordonare îmbunătăţită.
România a transpus cea mai mare parte a legislaţiei sectoriale din cadrul noii
abordări iar alinierea este, în general, acceptabilă. Sunt necesare eforturi în continuare în ceea
ce priveşte legislaţia cu privire la instalaţiile pe cablu, sisteme şi echipamente de protecţie
destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive, recipiente pe bază de aerosoli,
echipamente medicale şi ambarcaţiuni de agrement. Este încă în curs de evaluare legislaţia în
domeniul recipientelor simple sub presiune şi produselor pentru construcţii. Pentru o serie de
sectoare organismele de evaluare a conformităţii trebuie să fie acreditate şi evaluările relevante
să fie efectuate.
În ceea ce priveşte directivele aferente sectorului vechii abordări, România a transpus
cea mai mare parte a acquis-ului în legislaţia naţională. Alinierea completă nu a fost încă
realizată în domeniile bunelor practici de laborator şi a cosmeticelor. Sunt necesare eforturi în
continuare în domeniile fertilizatorilor, precursorilor de droguri, produselor farmaceutice,
produselor medicamentoase de uz veterinar şi al autovehiculelor. Este încă în curs de evaluare
legislaţia în domeniile metrologiei legale, a substanţelor şi preparatelor chimice periculoase şi
a transparenţei preţurilor pentru produsele medicale. Structurile administrative au fost create şi

12
funcţionează. Până la sfârşitul anului 2005 trebuie acordată o atenţie specială finalizării
revizuirii autorizaţiilor de comercializare a produselor farmaceutice de uz uman. De la
începutul anului 2005 numai circa 200 de produse au fost reautorizate în timp ce 600 trebuie
încă analizate.
În domeniul produselor alimentare acquis-ul a fost în mare măsură transpus. Mai
trebuie realizată alinierea legislativă în domeniile: organismelor modificate genetic (GMO), a
regulilor de igienă, în special sistemului de Analiza Riscurilor şi a Punctelor Critice de Control
(HACCP), precum şi al apelor minerale şi al controlului importurilor fructelor uscate.
Implementarea acquis-ului în domeniul siguranţei alimentare necesită eforturi sporite.
Domeniile care impun o atenţie specială sunt: întărirea Agenţiei Naţionale Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentară (personal, birouri şi logistică), ca organ principal pentru
siguranţa alimentară aflat în coordonarea Ministerului Agriculturii, îmbunătăţirea
mecanismelor de coordonare şi cooperare şi stabilirea unor sarcini şi competenţe clare pentru
toate instituţiile implicate, în special în ceea ce priveşte funcţiile de control a calităţii şi
siguranţei, întărirea aplicării acquis-ului în domeniul igienei, inclusiv sistemul HACCP şi
bunele practici voluntare în domeniul igienei, pentru întregul lanţ alimentar, aplicarea şi
controlul mai ferme a legislaţiei în domeniul GMO şi pregătirile pentru Sistemul Rapid de
Alertă pentru Alimente şi Furaje. Aspectele referitoare la siguranţa alimentară sunt incluse şi
în Capitolul 7 – Agricultura.
În ceea ce priveşte achiziţiile publice, eforturile legislative pentru realizarea alinierii
legislative complete la acquis trebuie continuate. Aceasta se referă la transpunerea directivelor
din 2004 privind achiziţiile publice, precum şi elaborarea unui cadru legal coerent şi complet,
inclusiv regulile armonizate privind concesiunile şi parteneriatul public-privat, un cadru
complet aliniat cu privire la achiziţiile electronice, precum şi un mecanism de rezolvare a
contestaţiilor independent şi eficient. Strategia de reformă a sistemului de achiziţii publice
pentru perioada 2005-2007 şi planul de acţiune aferent sunt prevăzute pentru a completa
procesul de armonizare legislativă şi, în general, pentru a creşte coerenţa, claritatea şi eficienţa
legislativă într-un cadru juridic solid.
Implementarea legislaţiei privind achiziţiile publice rămâne un domeniu care dă motive
serioase de îngrijorare, România trebuind să demonstreze angajarea continuă în respectarea
totală şi aplicarea completă a unor proceduri competitive şi transparente pentru achiziţiile
publice. În trecut, un număr de cazuri au indicat utilizarea eronată a formelor de parteneriat
public-privat şi o desconsiderare a regulilor de achiziţii: aceasta trebuie să înceteze. Sunt
necesare eforturi importante pentru întărirea capacităţilor administrative atât a nivelurilor
centrale cât şi a celor operaţionale din cadrul entităţilor achizitoare relevante. Procedurile
administrative şi sistemele de monitorizare şi control a achiziţiilor trebuie îmbunătăţite
substanţial. Strategia de reformă adoptată în august 2005, aşa cum a fost completată cu planul
de acţiuni cu măsuri concrete de implementare, poate fi considerată ca un pas în direcţia bună
odată ce a fost lansat şi pus în practică. În iulie 2005 s-a luat hotărârea de organizare a
Autorităţii Naţionale de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice ca agenţie
centrală de achiziţii, separată şi independentă, având sarcini şi responsabilităţi clare. România
trebuie să asigure atât resursele necesare pentru buna funcţionare a acestei instituţii cât şi
pentru implementarea efectivă a legislaţiei, prezente şi viitoare, în domeniul achiziţiilor
publice de către această nouă autoritate încă de la începutul funcţionării sale, în toamna lui
2005. Noua autoritate ar trebui, de asemenea, să îmbunătăţească coordonarea între diferitele
ministere implicate în achiziţiile publice, să asigure o asistenţă mai bună şi coerentă

13
autorităţilor contractante şi să supervizeze implementarea reformei achiziţiilor publice
problemă de maximă prioritate.
În domeniile nearmonizate România a finalizat un screening al legislaţiei naţionale
care ar fi putut contraveni principiului liberei circulaţii a mărfurilor. Un comitet
interministerial se întâlneşte regulat pentru a supraveghea procesul în vederea eliminării
barierelor în calea comerţului şi a introducerii clauzelor de recunoaştere reciprocă în legislaţia
existentă. România trebuie să continue identificarea şi eliminarea barierelor în calea
comerţului şi să includă principiul recunoaşterii reciproce în ordinea sa juridică internă. O
serie de amendamente sunt necesare pentru finalizarea transpunerii în domeniul bunurilor
culturale, în timp ce transpunerea directivei privind armele este încă în curs de evaluare.
În domeniul legislaţiei sectoriale aferente noii abordări România îndeplineşte, în
linii generale, cerinţele pentru a deveni membru iar în domeniile nearmonizate este de
aşteptat să poată aplica acest acquis de la data aderării. Ar trebui acordată atenţie pentru a se
asigura de finalizarea alinierii legislative în viitorul apropiat şi că sunt continuate pregătirile
administrative. În domeniile nearmonizate România ar trebui să continue eliminarea barierelor
în calea comerţului şi să implementeze principiul recunoaşterii reciproce în legislaţia sa.
Sunt necesare eforturi susţinute în ceea ce priveşte măsurile orizontale şi procedurale
şi legislaţia sectorială aferentă vechii abordări. În scopul finalizării pregătirilor pentru
aderare, România trebuie să-şi îmbunătăţească considerabil capacităţile administrative în
domeniul acreditării. Încă sunt necesare eforturi susţinute pentru finalizarea transpunerii
acquis-ului aferent vechii abordări şi revizuirii autorizaţiilor de comercializare a produselor
farmaceutice. O atenţie specială trebuie acordată finalizării alinierii şi implementării legislaţiei
în domeniul produselor alimentare. Eforturi suplimentare sunt necesare pentru întărirea
capacităţii administrative a tuturor instituţiilor implicate în problemele care ţin de siguranţa
alimentară.
Achiziţiile publice continuă să fie un domeniu care dă motive serioase de îngrijorare.
În timp ce alinierea legislativă trebuie finalizată, rămân deficienţe importante în
implementarea şi aplicarea legislaţiei. Trebuie urgent întărite capacităţile administrative la
toate nivelurile; trebuie asigurată îmbunătăţirea coordonării şi a continuităţii personalului,
precum şi recrutarea şi pregătirea acestuia. Până când legislaţia nu va fi complet aliniată,
coerentă şi implementată corect, există un risc serios ca România să nu aibă la timp un sistem
de achiziţii publice funcţional.

14
 CONCLUZII
Conform articolului 28 alin. 1 din tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,
aceasta este alcătuită dintr-o Uniune Vamală care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri
şi care implică interzicerea între statele membre a taxelor vamale la import şi export şi a
oricăror taxe cu efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile
acestora cu ţări terţe.
Introducerea tarifului vamal comun s-a realizat în II etape. În I-a fază, tarifele vamale
naţionale au fost apropiate în mod treptat pentru ca ulterior să se instituie tariful vamal comun.
Uniunea vamală a permis comunităţii promovarea unei politici comerciale comune şi
elaborarea unei legislaţii vamale proprii, respectiv, Codul Vamal Comunitar.
Fără existenţa unei uniuni vamale şi fără existenţa principiului fundamental referitor la
libera circulaţie a mărfurilor, nu ar fi fost posibilă crearea pieţii unice şi nici expansiunea
economică a U. E.
Sistemul vamal acţionează într-un anumit spaţiu pe un anumit teritoriu vamal. În ceea
ce priveşte comerţul cu mărfuri între statele membre ale U. E. şi alte ţări terţe, acesta este
reglementat prin acorduri specifice şi nu prin prevederile tratatului funcţionarea U. E. De
exemplu: produsele din Islanda, Lihtenstein şi Norvegia beneficiază de libera circulaţie în U.
E. în baza acordului privind spaţiul economic european.
Principiul liberei circulaţiei a mărfurilor se aplică mărfurilor comunitare în sensul
consacrat de art. 4 din Codul Vamal Comunitar şi anume:
Mărfurilor produse în întregime pe teritoriul vamal al comunităţilor; Mărfurilor care intră pe
teritoriul vamal al comunităţii, provenind din ţări sau teritorii care nu fac parte din acest
teritoriu şi care au fost puse în liberă circulaţie (aflate în liberă practică). Se consideră în liberă
practică într-un stat membru mărfurile care provin din state terţe pentru care au fost îndeplinite
formalităţile de import şi au fost plătite taxele vamale, dacă nu au beneficiat de rambursarea
totală sau parţială a acestora și Mărfurilor obţinute sau produse pe teritoriul vamal al
comunităţii.
Dacă procesul de fabricare a unei mărfi se desfăşoară pe teritoriul adouă sau mai multe
state, marfa este considerată originară din ţara în care a avut loc ultima transformare
substanţială sub aspect economic.
Prin transformare substanţială se are în vedere situaţia cînd produsul dobâmdeşte o
compoziţie şi caracteristici specifice proprii pe care nu le poseda iniţial, sau dacă
transformarea a făcut posibilă confecționarea unui produs nou şi original.
Celelalte mărfuri sunt considerate necomunitare, originea lor putînd fi:

15
Nepreferenţială (regula generală); Preferenţiale, fie prin aşezarea lor în această categorie ca
urmare a dispoziţiilor tratatelor internaţionale interne de comunitate cu state terţe sau grupări
de state, fie prin stabilirea în mod unilateral de către comunitate a caracterului preferenţial în
favoarea unor state.
Mărfurile care circulă în comunitate sunt prezumate a fi mărfuri comunitare,
autorităţile interesate fiind ţinute să dovedească natura necomunitară a mărfurilor.

BIBLIOGRAFIE

Cărți
1. Dragoş D. C, Uniunea Europeană, C.H.Beck, Bucureşti, 2007
2. Fuerea A., Drept comunitar european, Partea generală, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2003
3. Manolache Octavian, Drept comunitar, ed. a IV-a , Ed. All Beck, Bucureşti
4. Voicu M., Drept comunitar, Teorie şi jurisprudenţă, Editura Exponto,
Constanţa, 2002

Surse internet
5. Libera circulație a mărfurilor
http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/38/libera-circulatie-a-
marfurilor , accesat la 03.01.2019
6. Libera circulație a mărfurilor
http://www.anr.gov.ro/docs/rapoarte/Raportul_comprehensiv_de_monitorizare_
185.pdf , accesat la 03.01.2019
7. Decizia Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui program privind
soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și
cetățeni (ISA2). Interoperabilitatea ca mijloc de modernizare a sectorului public (Text
cu relevanță pentru SEE)
(COM(2014)0367), http://ec.europa.eu/isa/documents/isa_2_proposal_en.pdf, accesat
la 03.01.2019
8. Eeckhout, P., The Consequences of Brexit for the Customs Union and the
Internal Market Acquis for Goods (Consecințele Brexitului asupra uniunii
vamale și a acquis-ului privind piața internă pentru bunuri),
2017, http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2017/602053/
IPOL_BRI(2017)602053_EN.pdf, accesat la 03.01.2019
9. CJUE, https://curia.europa.eu/jcms/jcms/j_6/ro/ , accesat la 03.01.2019

Alte surse
10. JO C 199 E, 7.7.2012

16
11. JO C 70 E, 8.3.2012
12. Regulamentul (UE) 2015/758 al Parlamentului European și al Consiliului din
29 aprilie 2015 privind cerințele de omologare de tip pentru instalarea
sistemului eCall bazat pe serviciul 112 la bordul vehiculelor și de modificare a
Directivei 2007/46/CE (JO L 123, 19.5.2015)

17