Interzicerea măsurilor cu efect echivalent celui al restricțiilor cantitative: articolele 34 și 35

din TFUE

SINTEZĂ:

În hotărârea pronunțată în cauza Dassonville, Curtea de Justiție a formulat opinia conform

căreia toate normele comerciale dispuse de către statele membre care pot să împiedice, direct sau
indirect, în mod real sau potențial, comerțul intracomunitar trebuie să fie considerate ca măsuri
având un efect echivalent celui al restricțiilor cantitative (a se vedea cauza 8/74 din 11 iulie 1974
și punctele 63-67 din cauza C-320/03 din 15 noiembrie 2005).

Argumentarea Curții a fost dezvoltată mai departe în hotărârea Cassis de Dijon, care
stabilește principiul potrivit căruia orice produs fabricat și comercializat legal într-un stat membru
în conformitate cu normele echitabile și tradiționale ale acestuia și cu procesele de fabricație
existente în țara respectivă trebuie să fie autorizat pe piața oricărui alt stat membru. Aceasta a fost
argumentația principală care stă la baza dezbaterii privind definirea principiului recunoașterii
reciproce, care se aplică în absența armonizării. Drept urmare, chiar și în lipsa unor măsuri de
armonizare la nivelul UE (legislația secundară a UE), statele membre sunt obligate să permită
circulația și introducerea pe piețele lor a produselor fabricate și comercializate legal într-un alt stat
membru.

Trebuie remarcat că domeniul de aplicare al articolului 34 din TFUE este limitat de

hotărârea Keck&Mithouard, conform căreia anumite modalități de vânzare nu intră în domeniul
de aplicare al acestui articol, cu condiția ca ele să nu fie discriminatorii (și anume, acestea se aplică
tuturor comercianților în cauză care își desfășoară activitatea pe teritoriul național și afectează în
același mod, în drept și în fapt, comercializarea produselor naționale și a celor provenind din alte
state membre).

Excepții de la interzicerea măsurilor cu efect echivalent celui al restricțiilor cantitative -

articolul 36 din TFUE

- permite statelor membre să ia măsuri cu un efect echivalent celui al restricțiilor

cantitative atunci când acestea se justifică prin considerente generale, neeconomice (de
exemplu, motive de moralitate publică, de ordine publică sau de siguranță publică).
Astfel de excepții de la principiul general trebuie interpretate în mod strict, iar măsurile
naționale nu pot constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau de restricție
disimulată în comerțul dintre statele membre. În cele din urmă, măsurile trebuie să aibă
un efect direct asupra intereselor publice care trebuie protejate și nu trebuie să
depășească nivelul necesar (principiul proporționalității).

În plus, Curtea de Justiție a admis în hotărârea sa în cauza Cassis de Dijon că statele

membre pot face excepții de la interzicerea măsurilor cu efect echivalent restricțiilor cantitative în
baza cerințelor obligatorii (legate, printre altele, de eficacitatea controlului fiscal, de protejarea
sănătății publice, de corectitudinea tranzacțiilor comerciale și de apărarea consumatorilor). Statele
membre trebuie să notifice Comisiei măsurile naționale de derogare. Au fost introduse proceduri
pentru schimbul de informații și un mecanism de monitorizare pentru a facilita supravegherea unor
astfel de măsuri naționale de derogare [așa cum se prevede la articolele 114 și 117 din TFUE,
în Decizia nr. 3052/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului și în Regulamentul (CE)
nr. 2679/98 al Consiliului]. Principiul a fost oficializat și în Regulamentul (CE)
nr. 764/2008 privind recunoașterea reciprocă, adoptat în 2008 ca parte a noului cadru legislativ.

De asemenea, standardizarea joacă un rol central în funcționarea adecvată a pieței interne.

Standardele armonizate la nivelul UE contribuie la asigurarea liberei circulații a mărfurilor pe piața
internă, permit întreprinderilor din UE să devină mai competitive și protejează sănătatea și
siguranța consumatorilor și mediul. Urmărind să îmbunătățească conținutul reformei privind
standardizarea, Parlamentul a adoptat o rezoluție la 21 octombrie 2010. În octombrie 2012,
Parlamentul și Consiliul au adoptat Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, care a modernizat și
îmbunătățit mecanismul de stabilire a standardelor europene.

Pe larg:

Acțiuni care sunt măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative (M.E.E.R.C.)

Exemplificativ, putem enumera următoarele acţiuni care sunt măsuri cu caracter echivalent:

1. Măsurile privind producţia mărfurilor (normele de drept intern prin care se

reglementează denumirea, forma, dimensiunea, greutatea sau compoziţia);

2. Măsurile referitoare la modul de prezentare a mărfurilor;

3. Măsurile prin care importatorii mărfurilor comunitare sunt ţinuţi de obligaţia de a

proceda la anliza acestora, prin verificarea parametrilor tehnici a mărfurilor în raport cu indicaţiile
furnizorului;

4. Mărfurile prin care se instituie obligativitatea îndeplinirii anumitor formalităţi în vederea

efectuării operaţiunilor de import/export:

- obţinerea de licenţe,

- efectuarea în mod sistematic de controale sanitare impuse în mod unilateral de statele

membre în momentul trecerii frontierei, excepţie fiind obligativitatea controalelor prevăzute de
reglementările comunitare

5. Măsurile prin care consumatorilor li se sugerează să cumpere produse atohtone;

6. Măsurile prin care se controlează preţul mărfurilor, fiind avute în vedere cele care permit
ca vînzarea mărfurilor importate să aibă loc în condiţii mai oneroase decît cea a mărfurilor
autohtone.
Calificarea unei reglementări naţionale sau a unei practici, drept o măsură cu efect
echivalent, este subordonată unei cerinţe esenţială. Anume trăsătura acesteia de a aduce atingere
direct sau indirect, în mod actual sau potenţial desfăşurării libere a tranzacţiilor comerciale intra-
comunitare.

LIMITĂRILE ADUSE PRINCIPIULUI CIRCULAŢIEI MĂRFURILOR

Pot fi reţinute cu titlu exemplificativ următoarele situaţii în care limitările aduse principiului
circulaţii a mărfurilor au fost recunoscute ca justificate:

A exporta monede care la momentul respectiv nu aveau circulaţie legală în Marea Britanie
şi a fost impusă pentru a preveni dispariţia totală a acestor monede. S-a motivat ca fiind măsură pe
care un stat le poate dispune în apărarea intereselor sale;

•Interzicerea importului de materiale pornografice printr-o lege britanică. A fost apreciată ca

fiind aplicată din perspectiva motivului de morală publică;

•Securitatea publică a fost motivul care a stat la baza unei legi irlandeze prin care s-a prevăzut
obligația importatorilor irlandezi de produse petroliere de a se aproviziona parțial, în concret 35%
de la o rafinărie situată pe teritoriul național;

•Protecția vieții și sănătății persoanelor a stat la baza legii olandeze prin care s-a instituit
obligația înregistrării obligatorii a oricărui medicament ce urmează a fi comercializat pe teritoriul
Olandei, indiferent dacă provine din import sau este produs autohton. Legea britanică prin care s-
a dispus interdicția medicilor farmaciști de a înlocui un medicament cu un altul, cu efect similar.
O lege franceză a dispus comercializarea anumitor produse (lentile de contact) a fost în mod
exclusiv recunoscută doar în anumite categorii profesionale, şi anume în domeniul opticii;

•Protecția sănătății animalelor, exemplu fiind o lege germană care, în ipoteza achiziționării
produselor furajere din import impunea obligația de obținere a unei autorizații veterinare eliberate
de autoritatea competentă;

•Protecția unor bunuri din patrimoniul național cu valoare artistică, istorică sau arheologică a
stat la baza legilor care conțineau interdicția la export a obiectelor de artă și a celor cu valoare
istorică, de interese național;

•Protecția proprietății industriale și comerciale. În cazul acestei excepții, măsurile trebuie să

fie justificate de protecția obiectului specific al dreptului de proprietate intelectuală sau industrială
respectivă. Astfel, pentru titularul unui brevet, obiectul specific al dreptului constă în prerogativa
exclusivă de a utiliza invenția în vederea fabricării și a primei puneri în circulație a produselor
industriale, precum și de a se opune contrafacerii. Odată ce produsul a fost pus în vânzare sau
comercializat cu consimțământul titularului dreptului, se depășesc practic limitele obiectului
specific al dreptului său, funcționând în materie regula epuizării dreptului, conform căreia
monopolul recunoscut prin lege titularului dreptului se consumă prin primul act de comercializare
a produsului.

În situația în care un produs a fost pus deja în circulație pe teritoriul unui stat membru de către
titularul dreptului, fie de către un terț, cu consimțământul titularului, titularul dreptului nu se va
putea opune importului produsului respectiv într-un alt stat membru. În schimb, dacă dreptul de
proprietate intelectuală sau industrială este încă ocrotit de o reglementare națională pe teritoriul
unui stat membru, opoziția titularului dreptului la importul produsului obținut într-un alt stat
membru este legitim.

Sfera de aplicare a excepțiilor consacrate de prevederile art.36 din tratat, nu poate fi pentru
interpretare extensiva, lărgită, în afara celor expres prevăzute de norma comunitară menționată şi
derogările respective nu trebuie să permită discriminări arbitrale sau restricții deghizate în
comerțul intracomunitar. 1

EXCEPŢII JURISPRUDENŢIALE DE LA LIBERA CIRCULAŢIE A

MĂRFURILOR
Prin interpretările organizate de Curtea de Justiție a U.E., s-a reținut ca derogările la libera
circulație a mărfurilor pot avea un caracter justificat și prin raportare la alte motive înafara celor
reglementate de art.36 din tratat. Inițial acestea au fost:

•Eficacitatea controalelor fiscale;

•Protecția sănătății publice;
•Corectitudinea tranzacțiilor comerciale;
•Protecția consumatorilor.

1
Dusca, L. Belu, Dreptul Uniunii privind afacerile, caiet de seminar, Ed. Universul Juridic, 2011
 Ulterior, jurisprudența instanței comunitare a lărgit și mai mult cercul de aplicare a acestor
extensii imperative, si anume:

•Protecția producției cinematografice. Ex: legea franceză care instituia obligația rulării timp
de un an a filmelor în sălile de cinema, pentru ca abia ulterior să poate fi vândute pe video-casete.

•Protecția mediului înconjurător. Ex: legea daneză prin care sa instituit în sarcina
producatorilor de bere şi băuturi răcoritoare obligația de a asigura un sistem de recuperare a
ambalajului;

•Protecția libertății de expresie si a pluralismului în domeniul presei. Ex: Interdicția cuprinsă

în legea austriacă de a include în conținutul publicațiilor, jocuri prin care cititorilor li s-ar oferi
premii in bani.

Ca și excepțiile legale prevăzute de prevederile din tratat la art.36, excepțiile jurisprudențiale

de la libera circulație a mărfurilor, au o dimensiune extra-economică, aceasta fiind trăsătura
comună a acestor excepții. În ceea ce privește elementele de diferențiere în timp ce motivele care
justifică excepțiile legale sunt limitativ prevăzute de art.36 din tratat şi pe stricta interpretare sfera
excepțiilor jurisprudențiale se află într-o continuă dezvoltare.

Condițiile necesare pentru invocarea excepțiilor legale și jurisprudențiale

• Inexistența în domeniul respectiv a unor reglementări comunitare de armonizare a
legislațiilor statelor membre, care să aibă același obiect cu măsura derogatorie instituită de un stat
membru;
• Măsura naționala respectivă trebuie să fie adoptată din necesitatea de a proteja un interes
general şi să fie în mod obiectiv necesară pentru ocrotirea acestui interes;
• Derogarea respectivă să nu aibă un caracter discriminatoriu, măsura respectiva fiind
aplicata atât în cazul mărfurilor importate sau exportate, cât și a acelor autohtone;

Interdicţia restricţiilor cantitative:

este stabilită de art. 34 TFUE în ceea ce priveşte importurile şi de art. 35 TFUE în privinţa
exporturilor între statele membre ale Comunităţii. Cele două articole ale Tratatului CE au efect
direct, putând fi invocate de particulari în faţa instanţelor naţionale. Curtea de Justiţie a arătat că
restricţia cantitativă este măsura care are ca efect împiedicarea sau restrângerea importurilor,
exporturilor sau tranzitului de bunuri. Astfel, statele membre au renunţat la contigentarea
produselor şi la interdicţiile de import la unele produse în schimburile lor comerciale.

Această interdicţie nu are caracter absolut, art. 36 precizând că dispoziţiile art. 34 şi 35 nu

constituie obstacole la interdicţiile sau restricţiile la import, export şi tranzit, justificate prin raţiuni
de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi animalelor sau de conservarea vegetalelor,
moralitate publică, de ordin public,de protecţia bogăţiilor naţionale cu valoare artistică, istorică
sau arheologică, sau de protecţia proprietăţii industriale şi comerciale. Totuşi, aceste interdicţii sau
restricţii nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare şi nici o restricţie deghizată în comerţul
între statele membre.2

Interdicţia luării de către statele membre a unor măsuri echivalente cu restricţiile

cantitative:
este stabilită de art. 34 şi 35. Noţiunea de măsură cu efect echivalent, constă într-o măsură
netarifară care fără să fie asimilată cu restricţia cantitativă produce efecte echivalente în
schimburile dintre statele membre. Este vorba despre reglementările naţionale cu caracter
comercial, la efectuarea controalelor sanitare sau fitosanitare, cu privire la preţuri,la modalităţile
de publicitate etc. Directiva nr. 70/50, în art. 2, a stabilit o listă cu măsurile care vizau produsele
importate dintr-un alt stat membru ce puteau fi considerate ca având efect echivalent: impunerea
unor condiţii privind forma, dimensiunile, greutatea, compoziţia, prezentarea şi identificarea mai
dificile de îndeplinit decât cele cerute pentru produsele naţionale;stabilirea preţului minim sau
maxim pentru importuri; interdicţia sau limitarea publicităţii pentru produsele din
import;impozitarea preţului; impunerea, numai pentru produsele importate, de cauţiuni sau de
condiţii de plată mai dificile decât pentru produsele naţionale;marje de beneficii mai puţin
avantajoase pentru produsele importate decât cele pentru produsele naţionale; excluderea totală
sau parţială a produselor importate de la posibilitatea utilizării instalaţiilor sau echipamentelor
naţionale; obligaţia de a avea un reprezentant pe teritoriul statului importator, etc. Art. 3 al
directivei nr. 70/50 precizează că intră în interdicţia stabilită de art. 34 măsurile care guvernează
comercializarea produselor şi care se referă îndeosebi la formă, dimensiune, compoziţie,

2 http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/rezumate-cjue/61999A0342.pdf,HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a

cincea extinsă) 6 iunie 2002;
prezentare şi identificare aplicabile fără deosebire produselor naţionale şi produselor din import,
ale căror efecte restrictive asupra liberei circulaţii a mărfurilor depăşesc cadrul efectelor restrictive
proprii unei reglementări comerciale.

Măsurile naţionale cu efect echivalent restricţiilor cantitative nu reprezintă doar dispoziţii

legislative sau regulamentare, ci includ şi practici administrative, chiar acte fără forţă obligatorie
prin care organul administrativ recomandă o anumită atitudine.

Hotărârea Dassonville
Referitor la noţiunea de măsuri cu efect echivalent restricţiilor cantitative, în cauza 8-74, în
Hotărârea Dassonville, ca speţă ce reprezintă standardul jurisprudenţial în materia libertăţii de
circulaţie a mărfurilor, Curtea de Justiţie a arătat că:

- în Belgia era interzis importul de băuturi alcoolice neînsoţite de un document care să certifice
dreptul de a purta o denumire de origine; guvernul recunoştea denumirea de “scotch whisky” ca
denumire de origine. Un comerciant şi fiul său, Dassonvile Gustave şi Benoit, au achiziţionat un
lot de whisky Johnnie Walker şi Vat 69 şi l-au important în Belgia, fără a obţine un certificat pentru
denumirea de origine, având în vedere faptul că în Franţa se aflau în liberă circulaţie şi puteau
obţine usor un certificat cu denumirea de origine, iar autorităţile belgiene au considerat că
documentele nu sunt suficiente;

- s-a adresat întrebarea dacă o prevedere naţională care interzice importul unei mărfi care
poartă o denumire de origine, atunci când această marfă nu este însoţită de un document oficial
emis de statul exportator care să ateste dreptul său de a utiliza această denumire, constituie o
măsură cu efect echivalent cu cel al restrictiilor cantitative; 3

- s-a răspuns că este măsură cu efect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative reglementarea
comercială a statelor membre care poate obstrucţiona comerţul intracomunitar, în mod direct sau
indirect, în mod real sau potenţial. Dacă nu este instituit un regim comunitar care să garanteze
consumatorului autenticitatea denumirii de origine a unui produs, statele membre pot lua măsuri

3
http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/rezumate-cjue/61999A0342.pdf,HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a
cincea extinsă) 6 iunie 2002;
pentru a preveni practicile neloiale în această privinţă, rezonabile şi să nu constituie un mod de
discriminare arbitrară sau o restricţie deghizată în comerţul dintre statele membre.

Faptul ca Dassonville importă Scotch whisky în Belgia, din Franţa, fără certificatul din partea
autorităţilor britanice, certificat care ar fi fost foarte greu de obţinut pe teritoriul unei a treia ţări.
Din interpretarea Curţii se înţelege că se aveau în vedere măsurile statelor, cu efect general, care
prin natura lor produceau sau erau susceptibile să producă un efect direct sau indirect asupra
importurilor, exporturilor, utilizării sau comercializării produselor. Din decizia Curţii rezultă că nu
este relevant dacă reglementările statelor aveau sau nu forţă obligatorie, dacă măsurile erau
temporare, deoarece pentru a funcţiona interdicţia era suficient ca schimburile de mărfuri să fi
devenit mai dificile.4

Caracteristicile unei măsuri care poate să limiteze schimburile intracomunitare sunt trei:

- poate fi direct sau indirect, poate avea caracter restrictiv, actual sau potenţial, determinat
de o măsură discriminatorie, sau instinct aplicabilă;

- poate afecta comerţul dintre state;

- măsură luată de o autoritate dintr-un stat membru.

În această hotărâre, Curtea a insistat pe consecinţele măsurii contestate, pe efectele ei

discriminatorii, care pot fi directe sau indirecte, actuale sau potenţiale.

Din jurisprudenţa Curţii de Justiţie rezultă două categorii de măsuri cu efect echivalent
restricţiilor cantitative: măsuri care afectează schimburile comerciale şi măsurile care afectează
producţia.

Măsurile care afectează schimburile comerciale:

a. Reglementări cu caracter comercial sau tehnic care au un efect restrictiv asupra
importurilor sunt cele care favorizează produsele naţionale. De exemplu,Irlanda a fost condamnată
de Curtea de Justiţie, care a constatat că iniţiativele guvernului cu privire la importurile din

4
https://ec.europa.eu/info/european-union-and-united-kingdom-forging-new-partnership/future-partnership_ro,
Viitorul Parteneriat
celelalte state membre denotă voinţa deliberată a acestuia de a substitui, pe piaţa irlandeză,
produsele naţionale celor importate şi astfel să frâneze importurile din celelalte state membre.

b. Reglementarea naţională a preţurilor, chiar când se aplică fără deosebire şi produselor

naţionale şi celor importate, poate avea un efect echivalent. Astfel, fixarea unui preţ minim, când
acesta anulează în cadrul concurenţei un preţ inferior al produsului importat faţă de preţul
produsului naţional, este în contradicţie cu art. 34. De asemenea, fixarea unui preţ maxim la
vânzare poate determina vânzarea produsului respectiv în pierdere.

c. Practici administrative ce pot constitui măsuri cu caracter echivalent au fost evidenţiate de

Curtea de Justiţie într-o hotărâre din 1983, când a constatat că autorităţile franceze au respins
numeroase importuri de vin de masă din Italia pentru neîntocmirea corespunzătoare a
documentelor însoţitoare, în condiţiile în care preţul vinului francez a scăzut datorită concurenţei.
Tot Franţa a fost condamnată pentru neluarea măsurilor necesare opririi actelor de vandalism
asupra transporturilor de fructe provenind din Spania şi Italia, care au afectat importul acestor
produse.

d.Măsuri reglementare care să descurajeze exporturile sunt mai rare, dar Curtea de Justiţie a
găsit că este contrară art. 35 reglementarea spaniolă care limita cantitatea de vin cu nume de origine
susceptibilă de a fi exportată în vrac cât timp vinderea acelui vin în vrac era liberă în regiunea
producătoare

e.Măsuri care condiţionează comerţul de prezentarea produsului. Astfel, dispoziţia din

Belgia privind vânzarea cu amănuntul a margarinei numai în ambalaje de formă cubică a fost
considerată o măsură cu efect echivalent deoarece a făcut mai dificilă comercializarea margarinei
provenite din alte state membre.

f. Reglementări cu caracter necomercial, dar susceptibile de a produce efecte comerciale au

fost examinate de Curtea de Justiţie de mai multe ori. De exemplu, reglementarea din legislaţia
socială olandeză care nu permite rambursarea preţului unor medicamente poate avea consecinţe
asupra comercializării medicamentelor provenite din alte state membre.

g. Controalele sanitare şi fitosanitare instituite în mod unilateral de către statele membre

asupra exporturilor şi importurilor sunt considerate măsuri cu efect echivalent, contrare
dispoziţiilor din art. 34 si 35 ale Tratatului. Ele pot fi admise numai în măsura în care răspund
prevederilor art. 36. Curtea de Justiţie a decis că efectuarea controalelor sanitare şi fitosanitare,
datorită cheltuielilor suplimentare pe care le suportă importatorul, sunt susceptibile de a face
importul mai dificil şi mai oneros. 5

În schimb, controalele sanitare şi fitosanitare instituite prin directive comunitare nu

reprezintă măsuri cu efect echivalent, deoarece ele urmăresc armonizarea legislaţiilor statelor
membre în acest domeniu. Curtea de Justiţie, în hotărârea din noiembrie 1979, în cauza Denkavit,
a arătat că directiva comunitară urmăreşte facilitarea schimburilor dintre statele membre,
introducând un certificat sanitar uniform eliberat de statul expeditor al mărfii şi în acest fel
controlul sanitar efectuat de statul destinatar nu mai este necesar. Curtea a admis că statul care
importă produsul poate efectua controale sanitare, dar acestea nu trebuie să aibă un caracter
sistematic, astfel încât să constituie o restricţie deghizată în cadrul comerţului între statele membre.

Măsurile cu efect echivalent care afectează producţia:

sunt mai rare. S-a arătat că o asemenea reglementare este susceptibilă să fie considerată că intră în
sfera interdicţiei deoarece reduce volumul mărfurilor ce urmează să fie exportate într-un alt stat
membru. O asemenea situaţie a constatat Curtea de Justiţie când a examinat o reglementare din
Olanda care condiţiona cultura bulbilor de lalele de obţinerea unui permis care se acordă anual de
către administraţie numai pentru cultivarea unei suprafeţe limitate. Curtea a constatat că sistemul
respectiv are ca obiectiv contigentarea producţiei şi în consecinţă afectează în mod potenţial
schimburile dintre statele membre şi de aceea trebuie considerată o măsură cu efect echivalent.

Existenţa măsurilor cu efect echivalent restricţiilor cantitative trebuie apreciată în fiecare caz
concret, Curtea de Justiţie, în cadrul recursului prejudicial de interpretare, mărginindu-se să
amintească şi să sublinieze principiile care trebuie avute în vedere la analiza cazului, dar lăsând pe
judecătorul naţional să aprecieze dacă măsura respectivă are un efect, direct sau indirect, actual
sau potenţial, asupra schimburilor comerciale între statele membre ale Comunităţii. 6

5
https://ec.europa.eu/info/european-union-and-united-kingdom-forging-new-partnership/future-partnership_ro,
Viitorul Parteneriat

6 Gozdecka, Dorota, Kmak, Magdalena, Europe at the edge of pluralism, Editura Intersentia, 2015;
 Sintetizând jurisprudenţa Curţii de Justiţie, rezultă câteva situaţii caracteristice pe care
aceasta le-a evidenţiat în domeniul măsurilor discriminatorii aplicate de statele membre mărfurilor
importate:

• impunerea prezentării unor documente administrative suplimentare pentru importul de

autovehicule (noi sau deja înscrise în circulaţie)

• solicitarea de licenţă de import;

• stabilirea unui tarif poştal preferenţial pentru publicaţiile tipărite pe teritoriul naţional;

• controale sanitare şi fitosanitare;

• adoptarea unor reglementări prin care se stabilesc criterii diferite de fixare a preţurilor
pentru medicamentele importate în raport cu cele fabricate pe teritoriul naţional, favorizându-le pe
acestea din urmă;

Derogările de la interdicţia de contigentare şi de aplicare a unor măsuri cu efect echivalent:

sunt stabilite, de art. 36. Acest articol stabileşte câteva excepţii de la regula liberei circulaţii
a mărfurilor.Statele membre pot lua măsuri cu efect echivalent contigentărilor când aceste măsuri
sunt datorate şi justificate de un interes general,fără să aibă un caracter economic. Fiind o excepţie
de la principiul general al liberei circulaţii a mărfurilor,Curtea de Justiţie a apreciat că, derogarea
trebuie interpretată în mod strict. O importanţă mare, o are aplicarea principiului proporţionalităţii,
măsurile naţionale trebuind să se afle într-un raport direct cu interesul general, care trebuie apărat.

Pentru a se evita abuzurile în privinţa aplicării art. 36, Curtea de Justiţie aplică un control
riguros şi sistematic în acest domeniu, interpretând restrictiv atingerile permise principiilor din art.
34 și 35.

În art. 36 sunt stabilite opt derogări cu caracter limitativ, dintre care cinci au format obiectul
unei bogate jurisprudenţe a Curţii de Justiţie. În acest articol se precizează că dispoziţiile art. 34 și
35 TFUE nu se aplică interdicţiilor sau restricţiilor la importuri, exporturi sau tranzit, justificate
prin motive de securitate publică,de moralitate publică, de protecţia sănătăţii sau a vieţii
persoanelor şi a animalelor sau de conservarea vegetalelor, de ordin public, de protecţia
patrimoniului naţional având o valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecţia
proprietăţii industriale şi comerciale.

Protecţia vieţii şi a sănătăţii a stat mereu în atenţia Curţii de Justiţie, atrăgând atenţia în
mod special asupra controalelor nejustificate la importuri. De exemplu, măsura luată de Anglia,
înaintea sărbătorilor de Crăciun, de a interzice importurile de păsări, justificată de riscul
contaminării cu boala Newcastle, a fost găsită contrară Tratatului CE deoarece ţara exportatoare,
Franţa a stabilit măsurile de control necesare pentru a preveni răspândirea bolii. 7

În afara controalelor sanitare, statele membre stabilesc şi alte măsuri, pe care le justifică
prin necesitatea apărării vieţii şi sănătăţii. O dispoziţie legislativă din Olanda interzice la fabricarea
brânzei utilizarea antibioticului nisina care întârzie alterarea produsului. Interdicţia afectează
schimburile comerciale cu statele membre unde folosirea substanţei antibiotice este permisă, dar
Curtea de Justiţie a considerat că măsura este acoperită de art. 36 TCE care permite adoptarea ei
pentru protejarea sănătăţii umane.

Din jurisprudenţa Curţii de Justiţie rezultă că măsura sanitară trebuie să fie proporţională
cu obiectivul stabilit. Astfel, s-a arătat că reglementarea engleză, conform căreia îi este interzis
farmacistului să substituie medicamentului prescris un medicament echivalent provenit dintr-un
stat membru, constituie o măsură permisă de art. 36.

Trebuie precizat că din momentul în care o dispoziţie comunitară de armonizare a

legislaţiei statelor membre intervine, acestea nu mai pot recurge la dispoziţiile derogatorii din art.
36.

Moralitatea publică poate reprezenta un motiv de derogare de la prevederile art. 34 și 35

TFUE, dar interdicţia de import a unor mărfuri nu trebuie să constituie o discriminare arbitrară
care să urmărească favorizarea produselor naţionale. În principiu, fiecare stat membru îşi stabileşte
pretenţiile de moralitate publică pe propriul său teritoriu, după o scară proprie de valori. Statele
membre au libertatea de a-şi stabili politica în materie de moralitate publică, putând apela la
prevederile art. 36.

7 Gozdecka, Dorota, Kmak, Magdalena, Europe at the edge of pluralism, Editura Intersentia, 2015;
 Ordinea publică şi securitatea publică oferă cea mai abundentă jurisprudenţă. Noţiunea de
securitate publică reprezintă securitatea internă şi externă a statului.Ordinea publică are un conţinut
larg, dar Curtea de Justiţie a evitat să admită includerea în sfera ei a unor situaţii care nu sunt
prevăzute în art. 36, cum este protecţia consumatorului. 8

Invocând necesitatea combaterii traficului cu maşini furate, deci apărarea ordinii publice,
autorităţile italiene au stabilit condiţii mai severe de înmatriculare a autoturismelor importate din
străinătate, care erau deja înscrise acolo în circulaţie. Curtea de Justiţie a respins argumentarea
statului italian, statuând că operaţiunea de înmatriculare mai îndelungată, mai complicată şi mai
costisitoare nu este justificată din punctul de vedere al ordinei publice. Curtea de Justiţie a admis
o derogare pentru exigenţe imperative de securitate rutieră, justificându-se astfel regulile naţionale
care stabilesc criteriile referitoare la data primei înscrieri în circulaţie.

În ceea ce priveşte securitatea publică, Curtea de Justiţie a arătat că reglementarea din

Irlanda, conform căreia distribuitorii de produse petroliere sunt obligaţi să se aprovizioneze într-o
anume proporţie de la rafinăriile aflate pe teritoriul naţional, constituie o măsură cu efect echivalent
la restricţia importului, dar ea se justifică în scopul asigurării cu un nivel minim al aprovizionării
cu produse petroliere, astfel că poate constitui un motiv de securitate publică.

Protecţia proprietăţii industriale şi comerciale include drepturile asupra unei mărci, invenţii
sau model. De asemenea, este inclusă proprietatea literară şi artistică, inclusiv dreptul de autor şi
drepturile legate de noile varietăţi vegetale. În lipsa unei reglementări comunitare de armonizare a
legislaţiilor naţionale în aceste domenii, Curtea de Justiţie a promovat o jurisprudenţă în care a
făcut diferenţa între drepturile de proprietate intelectuală, cărora le pot fi aplicate prevederile art.
36, şi exerciţiul acestor drepturi. Pe când existenţa dreptului se constată printr-un brevet, exerciţiul
lui trebuie examinat prin prisma prevederilor din art. 36, care interzice derogarea dacă aceasta
reprezintă un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie deghizată. Această distincţie între
existenţa dreptului şi exerciţiul lui se face atât în privinţa circulaţiei unui bun material , cât şi al
unui serviciu.

8
Gyula, Fabian, Drept procesual al Uniunii Europene, Editura Hamangiu, 2017.
 Curtea de Justiţie a considerat că restricţiile impuse liberei circulaţii a produselor cu titlu
de proprietate industrială şi comercială nu sunt în concordanţă cu prevederile Tratatului, decât în
măsura în care sunt justificate prin apărarea drepturilor care constituie obiectul specific al acestei
proprietăţi. Acest obiect specific stabileşte sfera monopolului de care beneficiază persoana în
cauză. În consecinţă, acest monopol încetează printr-un act de comercializare a produsului, astfel
că ulterior titularul brevetului nu poate ridica obiecţii cu privire la comercializarea produsului de
către un terţ într-un alt stat membru. Curtea de Justiţie a arătat că principiul epuizării dreptului la
prima comercializare suferă o anumită limitare în cazul dreptului de marcă, titularul acestuia
putându-se opune în cazul denumirii automobilelor, pentru a evita contrafacerea. Regula epuizării
drepturilor funcţionează în domeniul brevetului, al dreptului de autor şi al dreptului de model.
Titularul dreptului îşi păstrează dreptul la remunerarea invenţiei şi de a se opune contrafacerii
acesteia.9

În jurisprudenţa Curţii de Justiţie se face distincţia între actele primare şi secundare

îndeplinite de titularul dreptului de proprietate intelectuală sau industrială. Actele primare preced
punerea pentru prima dată în circulaţie a produsului pe piaţa Comunităţii. Doar în legătură cu
aceste acte primare pot statele membre să se prevaleze de art. 36. Actele secundare reprezintă acte
de comercializare, produsul intrând pe piaţa comună conform principiului liberei circulaţii a
mărfurilor.

Într-o hotărâre din 1982, Curtea de Justiţie a precizat că titularul unui drept de proprietate
intelectuală şi industrială nu se poate opune, invocând legislaţia naţională, importului sau
comercializării unui produs care a intrat pe piaţa unui alt stat membru.

Totuşi, sunt unele situaţii în care nu are loc o epuizare a dreptului de proprietate intelectuală
şi industrială:

•când produsul comercializat este contrafăcut;

•când titularul dreptului nu şi-a dat acordul pentru punerea în circulaţie a produsului;

9
Gyula, Fabian, Drept procesual al Uniunii Europene, Editura Hamangiu, 2017.
în cazul modificării sau alterării produsului, rezultat din recondiţionarea sau comercializarea în
condiţii incompatibile cu imaginea produsului în ochii utilizatorilor.

•în caz de atingere directă a prerogativelor legale ale titularului dreptului;

•pentru produsele puse în comercializare în afara Spaţiului Economic European, aplicându-

se art. 6 al acordului referitor la drepturile de proprietate intelectuală încheiat la “runda Uruguay”.