Cuprins

Introducere........................................................................................................................................2
Noțiunea de marfă, spaţiu teritorial şi destinatarii............................................................................2
Definiție............................................................................................................................................3
Obiective...........................................................................................................................................5
Uniunea Vamală: interzicerea taxelor vamale la import şi export...................................................5
Interzicerea între statele membre a taxelor cu efect echivalent taxelor vamale...............................6
Interzicerea între statele membre a restricţiilor cantitative..............................................................6
Interzicerea impunerii taxei fiscale discriminatorii..........................................................................7
Excepţiile legale de la libera circulaţie a mărfurilor........................................................................8
Excepții jurisprudențiale de la libera circulație a mărfurilor..........................................................10
Condițiile necesare pentru invocarea excepțiilor legale și jurisprudențiale...................................11
Concluzii finale..............................................................................................................................11
Bibliografie.....................................................................................................................................12
Webografie.....................................................................................................................................12

1
Introducere
Dreptul Uniunii Europene constituie un important corp legislativ care se inserează în
ramurile cele mai diverse ale dreptului. Scopul principal al Uniunii Europene este crearea unei
pieţi unice având tarife externe comune şi eliminarea tarifelor interne, precum şi promovarea
circulaţiei libere a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalului.
Fiind bazată pe cele trei comunităţi menţionate, Uniunea Europeană are totuşi un şir de
instituţii comune care joacă rolul principal în elaborarea legislaţiei, interpretarea şi aplicarea ei.
Instituţiile de bază ale Uniunii Europene sunt Consiliul, Comisia, Parlamentul şi Curtea
Europeană de Justiţie. Este imposibilă analiza dreptului comunitar fără a studia istoria dezvoltării
acestor entităţi, în special deoarece unele din ele pe parcursul istoriei au acaparat mai multe puteri
legislative decât au avut anterior. Uniunea Europeană nu cade sub incidenţa acelor teorii clasice
ce ne vorbesc despre puterile într-un stat – legislativă, executivă şi judiciară, deoarece fiecare din
instituţiile menţionate mai sus au împuterniciri în cele trei sfere. Acest moment este unul de o
importanţă majoră, înţelegerea căruia din punct de vedere istoric ne permite studierea
dreptului Uniunii Europene.

Noțiunea de marfă, spaţiu teritorial şi destinatarii

Prin marfă se înţelege orice bun cu valoare economică, transportat peste o frontieră, în
scopul unei tranzacţii comerciale. Pe cale jurisprudenţială, s-a considerat că sunt mărfuri şi
operele cu valoare artistică, istorică, arheologică sau etnografică. De asemenea, sunt considerate
mărfuri şi deşeurile fără valoare comercială, dar care presupun anumite costuri pentru
întreprinderi.
Materialele audio-vizuale sunt mărfuri cu excepţia emisiunilor sau mesajelor publicitare
aflate sub incidenţa reglementărilor privind libera circulaţie a serviciilor. De asemenea, monedele
de la data în care nu mai au un curs legal într-un stat membru sunt considerate mărfuri (în caz
contrar, se aplică reglementările privind libera circulaţie a capitalului).

Definiție
Libera circulație a mărfurilor este unul dintre succesele proiectului european, contribuind
la construirea pieței interne de care beneficiază în prezent cetățenii și societățile comerciale

2
europene și care se află în centrul politicii Uniunii Europene. Piața internă actuală facilitează
comerțul cu produse în statele membre, cu o populație totală de peste 490 de milioane de
locuitori. Aceasta oferă consumatorilor o gamă largă de produse, permițându-le achiziționarea
celei mai bune oferte disponibile. În același timp, libera circulație a mărfurilor este benefică
pentru mediul de afaceri. Aproximativ 75% din schimburile comerciale din interiorul Uniunii
Europene sunt reprezentate de mărfuri. Piața unică europeană, creată în deceniile precedente,
permite societăților comerciale europene să creeze o platformă solidă într-un cadru deschis,
divers și competitiv. Această forță internă încurajează creșterea economică și crearea de locuri de
muncă în Uniunea Europeană și asigură societăților europene resursele necesare pentru a se
bucura de succes și pe alte piețe internaționale. Prin urmare, o piață internă funcțională
a mărfurilor constituie o  componentă esențială a  prosperității actuale și viitoare a Uniunii
Europene într-o economie globalizată.1
Din punct de vedere juridic, libera circulație a mărfurilor a reprezentat un element-cheie
al creării și dezvoltării pieței interne. Este una dintre libertățile economice stabilite prin Tratatul
CE. Articolele 28-30 din Tratatul CE definesc domeniul de aplicare și conținutul principiului prin
interzicerea restricțiilor nejustificate împotriva comerțului din interiorul Uniunii Europene. În
prezent, piața internă depășește domeniul de aplicare al acestor trei articole ale tratatului.
Legislația armonizată în mai multe domenii a definit piața internă, consacrând principiul liberei
circulații a mărfurilor în termeni concreți, pentru produse specifice. Cu toate acestea, funcția
fundamentală a principiului din tratat, de punct de sprijin și mecanism de siguranță pentru piața
internă, rămâne neschimbată.
Multe dintre restricțiile importante împotriva liberei circulații a mărfurilor sunt în prezent
eliminate. Etapa principală, a introducerii pieței unice europene, a avut loc în 1993, dar fluxul
continuu al plângerilor cetățenilor și societăților transmise Comisiei evidențiază faptul că nici
măcar eforturile cele mai susținute nu au eliminate toate barierele din calea comerțului. Acestea
afectează încă, în principal, întreprinderile mici și mijlocii. Din acest motiv, societățile prefer
adesea să își concentreze activitățile în câteva state membre, în detrimentul întregii piețe interne,
ca urmare a dificultății respectării diferitelor norme naționale privind cerințele tehnice referitoare
la produse încă nearmonizate. În plus, accesul pe piață poate fi îngreunat ca urmare a
discrepanțelor dintre reglementările privind comerțul cu amănuntul sau de stabilire a prețurilor,
care nu sunt familiare societăților din alte state membre.
1
A se vedea Comunicarea Comisiei: Piața internă de mărfuri: o piatră de temelie a competitivității
europene, COM(2007) 35 final.
3
 În același timp, noile produse inovatoare și progresul tehnologic presupun noi provocări.
Un cadru național de reglementare care ignoră aceste evoluții va deveni curând un obstacol în
calea schimburilor comerciale transfrontaliere.
În plus, tehnologiile moderne ale informațiilor, precum internetul, facilitează achizițiile
transfrontaliere și contribuie la creșterea cererii pentru transferuri rapide și facile de mărfuri între
statele membre. Prin urmare, restricții comerciale din anumite zone, ignorate în trecut, ies acum
la lumină.
Cu toate acestea, libera circulație a mărfurilor nu este o valoare absolută. În anumite
circumstanțe, unele priorități de ordin politic impun restricții sau chiar interdicții care, chiar dacă
ridică obstacole în calea comerțului liber, apără obiective importante precum protecția mediului
sau sănătatea umană. În contextul unor evoluții majore la nivel global, nu este surprinzătoare
„ecologizarea” liberei circulații a mărfurilor din ultimii ani, subliniind faptul că anumite motive
de justificare pot fi utilizate în mod diferit de-a lungul timpului. Astfel, în cursul aplicării
legislației UE, reconcilierea diferitelor obiective, uneori concurente, și asigurarea adoptării unor
măsuri echilibrate și proporționale constituie preocupări permanente.
În prezent, libera circulație a mărfurilor este reglementată de numeroase politici și se
integrează armonios într-o piață internă responsabilă, care garantează accesul neîngrădit la
produse de calitate superioară și asigură un grad înalt de protecție al altor interese publice.
Principiul liberei circulaţii a mărfurilor presupune că produsele trebuie comercializate
liber dintr-o parte a Uniunii în cealaltă. Într-o serie de sectoare acest principiu general este
completat cu un cadru de reglementare armonizat, în „vechea abordare” (care impune specificaţii
exacte pentru produs) sau în „noua abordare” (care impune cerinţe generale pentru produs).
Transpunerea legislaţiei europene armonizate în domeniul produselor reprezintă cea mai
mare parte a acquis-ului acestui capitol. În plus, este esenţial să existe capacitatea administrativă
suficientă pentru aplicarea măsurilor orizontale şi procedurale în domenii cum sunt:
standardizarea, certificarea şi supravegherea pieţei. Acest capitol se extinde şi asupra regulilor
detaliate ale UE cu privire la achiziţiile publice care necesită organisme de implementare
specializate.2

2
http://publications.europa.eu/resource/cellar/a5396a42-cbc8-4cd9-8b12-b769140091cd.0008.02/DOC_1
12.01.2020
4
Obiective
Libera circulație a mărfurilor provenite din statele membre și a mărfurilor care provin din
țări terțe și se află în liberă circulație în statele membre constituie unul dintre principiile
fundamentale ale tratatului (articolul 28 din TFUE). Inițial, libera circulație a mărfurilor era
considerată parte integrantă a uniunii vamale dintre statele membre, implicând desființarea
taxelor vamale, a restricțiilor cantitative asupra schimburilor comerciale și a măsurilor
echivalente și stabilirea unui tarif exterior comun pentru Comunitate. Mai târziu, accentul a fost
pus pe eliminarea tuturor obstacolelor rămase în calea liberei circulații a mărfurilor în scopul
creării pieței interne.3

Uniunea Vamală: interzicerea taxelor vamale la import şi export

Tratatul C.E.E. a prevăzut un calendar detaliat după care tarifele vamale trebuie să fie
progresiv eliminate într-un interval de 12 ani. Uniunea vamală a fost realizată odată cu expirarea
perioadei de tranziţie (iulie 1968). Statele care au aderat ulterior la Comunitate au preluat
măsurile de eliminare a taxelor vamale progresiv.
În cazul României, conform prevederilor Acordului European si cele ale Acordului
General pentru Tarife şi Comerţ (G.A.T.T.), pe durata celor 10 ani de tranziţie se va stabili o zonă
de liber schimb, bazată pe obligații reciproce şi echilibrate. Prima obligaţie impusă deTratat
pentru a realiza:”dezarmarea vamală” între statele membre fondatoare a fost de a nu introduce noi
taxe vamale la importuri sau exporturi şi a tuturor „taxelor cu efect echivalent” din alte state
membre începand cu data intrarii în vigoare a tratatului.4
Conform art. 28 alin. 1 din tratatul privind funcţionarea U. E., Uniunea este alcătuită
dintr-o Uniune Vamală care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri şi implică interzicerea
între statele membre a taxelor vamale la import şi export şi a oricăror taxe cuefect echivalent,
precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile acestora cu ţări terţe.

Interzicerea între statele membre a taxelor cu efect echivalent taxelor vamale

În lipsa unei definiţii legale, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a calificat taxele cu
efect echivalent ca fiind orice sarcini pecuniare, care, indiferent de mărimea, denumirea sau

3
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/38/libera-circulatie-a-marfurilor 12.01.2020
4
Marin Voicu, „Dreptul comunitar – Note de curs” , Biblioteca Facultatii de Drept a Universitatii „Spiru
Haret”, 2003
5
modul de aplicare, sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naţionale sau străine, pentru că ele
trec o frontieră.
Taxele cu efect echivalent pot fi caracterizate prin următoarele trăsături specifice:
 Au caracter pecuniar;
 Sunt impuse în mod unilateral de către autoritățile statelor membre;
 Sunt impuse mărfurilor în considerarea faptului că trec o frontieră.
Taxele cu efect echivalent taxelor vamale sunt interzise chiar dacă nu produc un efect
discriminatoriu. De asemenea sunt interzise indiferent de mărimea, denumirea sau modul de
aplicare a acestora, respectiv, indiferent de destinaţia pentru care au fost instituite. Cu alte
cuvinte, nu prezintă importanţă valoarea inferioară a taxei, denumirea sau circumstanţele aplicării
acestuia, atât timp cât obligaţia pecuniară respectivă obstaculează libera circulaţie a mărfurilor5.

Interzicerea între statele membre a restricţiilor cantitative

Restricțiile cantitative au fost definite ca măsuri care au caracterul de interdicție totală sau
parțială a importurilor sau a tranzitului. Exemple în acest sens sunt interdicțiile totale sau un
sistem de contingente, ceea ce înseamnă că se aplică restricții cantitative atunci când se atinge un
plafon al importurilor sau exporturilor. Astfel că, realizarea pieţei unice în Uniunea Vamală
Comunitară implică şi interzicerea între statele membre a restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu
efect echivalent. Reducerea şi eliminarea restricţiilor cantitative s-a realizat prin intervenţia
organelor de jurisdicţie şi prin procesul de armonizare legislativă între reglementările din statele
membre.

Un rol important a venit jurisprudenţei Curţii de Justiţie Europene, în procesul de

reducere şi eliminare a restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu efect echivalent. Restricţiile
cantitative au fost definite drept măsurile care implică o restrîngere totală sau parţială a
importurilor, exporturilor sau a tranzitului de bunuri.

Prin art. 29 CE sunt interzise, între statele membre, restricţiile cantitative la export,
precum şi toate măsurile cu efect echivalent. În principiu, s-a stabilit prin directive că prevederile
şi practicile administrative care restrâng importul sau exportul, afectând, prin urmare, aceste

5
Octavian Manolache – Dreptul Comunitar, Ed. ALL, 1996;

6
activităţi, au valoarea unor măsuri cu efect echivalent al unei restricţii cantitative, dar nu şi al
măsurilorcare se aplică în mod egal importurilor şi exporturilor de produse indigene.

Interzicerea impunerii taxei fiscale discriminatorii

Prin dispoziţiile art. 110, Tratatatul privind funcţionarea U. E., sunt scoase în afara legii
obligaţiile pecuniare care, indiferent de forma juridică pe care o îmbracă, sunt impuse asupra
mărfurilor, ca urmare a trecerii unei frontiere.
Aplicarea acestei prevederi nu şi-ar atinge finalitatea dorită dacă statul ar putea prejudicia
într-un fel mărfurile străine, odată ce acestea se află în interiorul statului, prin aplicarea unui
tratament fiscal discriminatoriu faţă de produsele interne.
Conform articolului mai sus menţionat, nici un stat membru nu poate aplica direct sau
indirect produselor celorlalte ţări comunitare, impozite interne de orice natură, superioare celor
care se aplică produselor naţionale similare sau care să protejeze indirect alte produse.
În acest caz, putem avea două ipoteze:
I. Ipoteza prevăzută de art. 110 (alin. 9), TFE – în statul de import există produse similare.
Conform interpretării CSJ a U. E., sunt considerate similare mărfurile care prezintă
proprietăţi analoage sau care răspund acelorași nevoi ale consumatorilor.
II. Ipoteza prevăzută de art. 110 (alin. 2) TFE – vizează mărfurile care, fără a fi similare, se
află faţă de produsele naţionale într-un raport de concurenţă, fie şi numai parţială,
indirectă sau potenţială. Astfel, instituirea unor sarcini pecuniare de natură să urmărească
scopuri pur protecţioniste, contravine politicilor fiscale comunitare. Astfel, vinul şi berea
nu sunt produse similare ca atare, dar în ciuda acestui fapt, poate exista o anumită
concurenţă între acestea, adică odată cu creşterea preţului unui produs faţă de preţul
altuia, consumatorii se reorientează spre produsul cu preţ mai redus6.
Prevederile fiscale privind obligativitatea aplicării în condiţii nediscriminatorii a impozitelor
interne, sunt, în concepţia legiuitorului comunitar, mijloace distincte de asigurare a liberei
circulaţii a mărfurilor. În ipoteza în care au fost percepute taxe vamale sau taxe cu efect
echivalent, respectiv taxe interne cu efect discriminatoriu, statul are obligaţia fie să înlăture
reglementările legale interne care sunt în conflict cu cele comunitare, fie să extindă avantajele
fiscale acordare bunurilor indigene (autohtone) la mărfurile importate.

6
http://www.qreferat.com/referate/economie/LIBERA-CIRCULATIE-A-MARFURILOR935.php
12.01.2020
7
 În plan fiscal, statul trebuie să restituie sumele încasate. În lipsa unor dispoziţii comunitare în
domeniu, pocedura recuperării taxelor încasate ilicit este de competenţa statelor membre,
restituirea integrală a taxelor urmînd a avea loc, cu respectarea principiului autonomiei
instituţionale şi procedurale a statelor membre7.

Excepţiile legale de la libera circulaţie a mărfurilor

Obstacole la libera circulaţie a mărfurilor cum sunt apriori ilicite prin urmare, dacă
raţiunile pentru care au fost instituite sunt justificate de un interes general, nu pot fi tratate ca
fiind măsuri cu caracter echivalent măsurilor cantitativ – restrictive. Într-o enumerare limitativă,
de strictă interpretare, dispoziţiile art. 36 din Tratatul privind funcţionarea U. E., redau motivele
care pot legitima derogări de la principiul liberei circulaţii a mărfurilor: dispoziţiile art. 34-35 nu
se opun interdicţiilor sau restricţiilor la import/export sau de tranzit justificate pe motive de
morală publică, de ordine publică, de siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii
persoanelor şi animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri din
patrimoniul naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecţie a proprietăţii
industriale şi comerciale.
În interpretarea acestor prevederi devin semnificative următoarele aspecte:
 Domeniul de aplicare a limitărilor principiului, în sensul că motivele prevăzute de art. 36,
pot fi invocate doar cu referire la obstacolele de tarifare (restricţii cantitative şi măsuri cu
caracter echivalent), nu şi în cazul celor tarifare (taxe vamale la import/export), respectiv
taxe cu efect echivalent acestora;
 Natura specifică a motivelor enumerate, în sensul că acestea nu au caracter economic;
 Cu referire la înţelesul noţiunilor enumerate în cuprinsul art. 36, fiecare stat membru
stabileşte, în funcţie de criterii valorice proprii, întinderea semnificațiilor care legea să le
atribuie acestora.
Derogările justificate de motivele menţionate în cuprinsul art. 36 din Tratatul privind
funcţionarea U. E., sunt cunoscute în literatura juridică de specialitate sub denumirea de excepţii
legale. Pot fi reţinute cu titlu exemplificativ următoarele situaţii în care limitările aduse
principiului circulaţii a mărfurilor au fost recunoscute ca justificate:

7
Emilian  Dobrescu, Integrarea economica in Uniunea Europeana, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1995.
8
  A exporta monede care la momentul respectiv nu aveau circulaţie legală în Marea Britanie
şi a fost impusă pentru a preveni dispariţia totală a acestor monede. S-a motivat ca fiind
măsură pe care un stat le poate dispune în apărarea intereselor sale;
 Interzicerea importului de materiale pornografice printr-o lege britanică. A fost apreciată
ca fiind aplicată din perspectiva motivului de morală publică;
 Securitatea publică a fost motivul care a stat la baza unei legi irlandeze prin care s-a
prevăzut obligația importatorilor irlandezi de produse petroliere de a se aproviziona
parțial, în concret 35% de la o rafinărie situată pe teritoriul național;
 Protecția vieții și sănătății persoanelor a stat la baza legii olandeze prin care s-a instituit
obligația înregistrării obligatorii a oricărui medicament ce urmează a fi comercializat pe
teritoriul Olandei, indiferent dacă provine din import sau este produs autohton. Legea
britanică prin care s-a dispus interdicția medicilor farmaciști de a înlocui un medicament
cu un altul, cu efect similar. O lege franceză a dispus comercializarea anumitor produse
(lentile de contact) a fost în mod exclusiv recunoscută doar în anumite categorii
profesionale, şi anume în domeniul opticii;
 Protecția sănătății animalelor, exemplu fiind o lege germană care, în ipoteza achiziționării
produselor furajere din import impunea obligația de obținere a unei autorizații veterinare
eliberate de autoritatea competentă;
 Protecția unor bunuri din patrimoniul național cu valoare artistică, istorică sau arheologică
a stat la baza legilor care conțineau interdicția la export a obiectelor de artă și a celor cu
valoare istorică, de interese național;
 Protecția proprietății industriale și comerciale. În cazul acestei excepții, măsurile trebuie
să fie justificate de protecția obiectului specific al dreptului de proprietate intelectuală sau
industrială respectivă. Astfel, pentru titularul unui brevet, obiectul specific al dreptului
constă în prerogativa exclusivă de a utiliza invenția în vederea fabricării și a primei puneri
în circulație a produselor industriale, precum și de a se opune contrafacerii. Odată ce
produsul a fost pus în vânzare sau comercializat cu consimțământul titularului dreptului,
se depășesc practic limitele obiectului specific al dreptului său, funcționând în materie
regula epuizării dreptului, conform căreia monopolul recunoscut prin lege titularului
dreptului se consumă prin primul act de comercializare a produsului.
În situația în care un produs a fost pus deja în circulație pe teritoriul unui stat membru de
către titularul dreptului, fie de către un terț, cu consimțământul titularului, titularul dreptului nu se

9
va putea opune importului produsului respectiv într-un alt stat membru. În schimb, dacă dreptul
de proprietate intelectuală sau industrială este încă ocrotit de o reglementare națională pe
teritoriul unui stat membru, opoziția titularului dreptului la importul produsului obținut într-un alt
stat membru este legitim.
Sfera de aplicare a excepțiilor consacrate de prevederile art.36 din tratat, nu poate fi pentru
interpretare extensiva, lărgită, în afara celor expres prevăzute de norma comunitară menționată şi
derogările respective nu trebuie să permită discriminări arbitrale sau restricții deghizate în
comerțul intracomunitar.

Excepții jurisprudențiale de la libera circulație a mărfurilor

Prin interpretările organizate de Curtea de Justiție a U.E., s-a reținut ca derogările la libera
circulație a mărfurilor pot avea un caracter justificat și prin raportare la alte motive înafara celor
reglementate de art.36 din tratat. Inițial acestea au fost:
 Eficacitatea controalelor fiscale;
 Protecția sănătății publice;
 Corectitudinea tranzacțiilor comerciale;
 Protecția consumatorilor.
Ulterior, jurisprudența instanței comunitare a lărgit și mai mult cercul de aplicare a acestor
extensii imperative, și anume:
 Protecția producției cinematografice. Ex: legea franceză care instituia obligația rulării
timp de un an a filmelor în sălile de cinema, pentru ca abia ulterior să poate fi vândute pe
video-casete.
 Protecția mediului înconjurător. Ex: legea daneză prin care s-a instituit în sarcina
producatorilor de bere şi băuturi răcoritoare obligația de a asigura un sistem de recuperare
a ambalajului;
 Protecția libertății de expresie si a pluralismului în domeniul presei. Ex: Interdicția
cuprinsă în legea austriacă de a include în conținutul publicațiilor, jocuri prin care
cititorilor li s-ar oferi premii in bani.
Ca și excepțiile legale prevăzute de prevederile din tratat la art.36, excepțiile jurisprudențiale
de la libera circulație a mărfurilor, au o dimensiune extra-economică, aceasta fiind trăsătura
comună a acestor excepții. În ceea ce privește elementele de diferențiere în timp ce motivele care

10
ustifică excepțiile legale sunt limitativ prevăzute de art.36 din tratat şi pe stricta interpretare sfera
excepțiilor jurisprudențiale se află într-o continuă dezvoltare8.

Condițiile necesare pentru invocarea excepțiilor legale și jurisprudențiale

Acestea sunt următoarele:
 Inexistența în domeniul respectiv a unor reglementări comunitare de armonizare a
legislațiilor statelor membre, care să aibă același obiect cu măsura derogatorie instituită de
un stat membru;
 Măsura naționala respectivă trebuie să fie adoptată din necesitatea de a proteja un interes
general şi să fie în mod obiectiv necesară pentru ocrotirea acestui interes;
 Derogarea respectivă să nu aibă un caracter discriminatoriu, măsura respectiva fiind
aplicata atât în cazul mărfurilor importate sau exportate, cât și a acelor autohtone;

Concluzii finale
În prezent, libera circulație a mărfurilor este reglementată de numeroase politici și se
integrează armonios într-o piață internă responsabilă, care garantează accesul neîngrădit la
produse de calitate superioară și asigură un grad înalt de protecție al altor interese publice.
Extinderea spre estul Europei reprezinta una din directiile importante ale evolutiei UE in
urmatorii 10 – 15 ani. O asemenea orientare isi are premisele intr-o serie de deschideri si acorduri
incheiate de UE cu aceste tari, inainte de 1990. Pe langa acordurile comerciale bilaterale
incheiate cu unele tari din zona, UE a instituit si asa – numitul sistem generalizat de preferinte
comerciale unilaterale pentru produsele importate din aceste tari, care au facilitat accesul unor
anumite categorii de produse (textile, siderurgie) pe piata comunitara. Pentru a veni in sprijinul
statelor din centrul Europei, a fost conceput si pus in aplicare Programul PHARE (Asociatia
pentru Reconstructie Economica). Accesul la acest program, limitat initial la Polonia si Ungaria,
s-a extins ulterior si pentru alte tari, intre care si Romania.
Relatiile comerciale intre UE si tarile din centrul si estul Europei s-au dezvoltat
sistematic, lor revenindu-le in anii 1993 – 1994 4,5% din importul Uniunii si 5,6% din exportul
acesteia. In acelasi timp, UE detine in comertul exterior al acestor tari peste 50%, iar unele din
ele chiar peste 60%.

8
Dr. Camelia Stoican, Libera circulatie a persoanelor in Uniunea Europeana, Ed. Oscar Print, Bucuresti,
2001.
11
Bibliografie
Conf. univ. dr. Gina ORGA-DUMITRIU Dreptul european al afacerilor Note de curs
Dr. Camelia Stoican, Libera circulatie a persoanelor in Uniunea Europeana, Ed. Oscar Print,
Bucuresti, 2001.
Emilian  Dobrescu, Integrarea economica in Uniunea Europeana, Ed. Oscar Print, Bucuresti,
1995.
M. Crăcană, M. Căpățână, Libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor,
Ed. Tritonic, Bucureşti, 2007, p. 56

Marin Voicu, „Dreptul comunitar – Note de curs” , Biblioteca Facultatii de Drept a Universitatii
„Spiru Haret”, 2003
N. Diaconu, Cadrul juridic privind realizarea liberei circulaţii a serviciilor şi lucrătorilor în
Uniunea Europeană, în R.R.D.C. nr. 5/2009, p. 56.
O. Manolache, Drept comunitar, Ed. All Beck, ed. a IV-a, Bucureşti, 2004;
Octavian Manolache – Dreptul Comunitar, Ed. ALL, 1996;
S. Deleanu, Drept comunitar al afacerilor, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2001
Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

Webografie
http://publications.europa.eu/resource/cellar/a5396a42-cbc8-4cd9-8b12-
b769140091cd.0008.02/DOC_1
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/38/libera-circulatie-a-marfurilor
http://www.qreferat.com/referate/economie/LIBERA-CIRCULATIE-A-MARFURILOR935.php

12