Negocieri Piata Interna

1
UNIUNEA EUROPEAN

Proiect finanat prin Phare

PA\A NTERNA
A UNUN
EUROPENE

Proiect
Fit for the Internal Market
pregtirea ntreprinztorilor n
vederea aderrii la
Uniunea European

2

Va veni o zi cand nu vor mai fi in Europa alte campuri de
lupta decat un mare spatiu unificat, deschis comertului si
spiritelor receptive fata de idei (...). Va veni o zi cand tu Franta,
tu Italia, tu Germania, tu Anglia si voi toate natiunile continentului,
fara a va pierde calitatile distincte si individualitatea glorioasa,
va veti reuni strans intr-o entitate superioara si veti constitui
fraternitatea europeana.

Victor Hugo - Congresul Pacii, Paris, 21 august 1849

Dupa extinderea Uniunii Europene la 25 de State Membre, Piata Interna este un spatiu de
aproximativ jumatate de miliard de locuitori si 20 de milioane de intreprinderi, care se bucura
de drepturile de libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor.

Piata Interna este unul dintre fundamentele cooperarii in Uniunea Europeana (UE) si se
compune din toate Statele Membre UE si tarile Zonei Economice Europene (Norvegia,
Islanda si Liechtenstein). Uniunea Europeana a incheiat acorduri si cu alte tari, astfel incat
libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor se aplica, in parte, si
acestora. Totusi, deciziile privitoare la Piata Interna sunt luate exclusiv de Statele Membre
UE.

Legislatia referitoare la Piata Interna afecteaza aproape toate domeniile conectate cu
libertatea de miscare, precum protectia consumatorilor si a mediului, dreptul de a munci in
alta tara, siguranta produselor si licitatiile publice.

Toate persoanele, fizice sau juridice, care isi exercita dreptul la libera circulatie sunt tratate
egal pe tot teritoriul UE. Spre exemplu, Suedia nu poate impozita diferit o firma franceza fata
de o firma suedeza, daca ambele isi desfasoara activitatea in respectiva tara, dupa cum nici
o firma suedeza nu-si poate salariza diferit angajatii suedezi, fata de angajatii de alte
nationalitati europene.

Principiul de baza al Pietei Interne este libera circulatie. Esenta celor patru libertati
circulatia bunurilor, serviciilor, persoanelor si capitalurilor consta in faptul ca toate barierele
care s-ar opune liberei circulatii au fost interzise. Totusi, exista exceptii de la acest principiu,
iar guvernele au dreptul de a limita sau de a suspenda importul de produse daca acestea
pun in pericol mediul inconjurator, interesele consumatorilor sau viata si sanatatea
oamenilor, animalelor sau plantelor.

Cu toate ca este dificila separarea subiectelor care sunt legate sensibil de conceptul de
Piata Interna, aceasta brosura va trata doar principiile de libera circulatie a marfurilor,
serviciilor, persoanelor si a capitalurilor, fara a acoperi si politicile conexe.
3
CUPRINS

PIATA INTERNA

PRINCIPALELE ETAPE IN DEZVOLTAREA PIETEI INTERNE
Perioada de tranzitie (1958-1970)
Perioada anilor 70 pana la Cartea Alba din 1985
De la Actul Unic European din 1986 la Piata Interna din 1993
Uniunea Economica si Monetara
2003 - Bilantul a 10 ani de functionare a Pietei Interne
Viitorul Pietei Interne prioritatile pentru urmatorii zece ani
Strategia pentru Piata Interna prioritati 2003-2006

BAZELE LIBEREI CIRCULATII
Principiul nediscriminarii
Recunoasterea reciproca
Legislatia comunitara

CELE PATRU LIBERTATI PRINCIPALE
Libera circulatie a marfurilor
Libera circulatie a persoanelor
Libera circulatie a serviciilor
Libera circulatie a capitalurilor
Miscarea in favoarea libertatii de miscare - Grupul Kangaroo

DOMENII ORIZONTALE DE INTERES GENERAL
Servicii financiare
Dreptul societatilor comerciale
Proprietate intelectuala
Licitatii publice

FUNCTIONAREA PIETEI INTERNE
Luarea deciziilor
Gestionarea legislatiei
Monitorizarea aplicarii legislatiei
Protejarea Pietei Interne
O Piata Interna in contact cu cetatenii

IMPACTUL PIETEI INTERNE ASUPRA CETATENILOR SI INTREPRINDERILOR

LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

PREZENTARE GENERALA
Conditiile de obtinere a liberei circulatii a marfurilor
Eliminarea documentelor vamale in comertul intra-comunitar
Reguli pentru circulatia bunurilor
Intarirea frontierelor externe
Cooperarea intre administratiile nationale

ARMONIZAREA TEHNICA
Introducere
Conceptul Vechea Abordare si Noua Abordare
Directivele din Noua Abordare elemente standard
4
Conformitatea cu directivele
Procedura de evaluare a conformitatii
Organismele notificate
Marcajul CE
Supravegherea pietei
Produse importate in Uniunea Europeana din tari terte

ACORDURI EXTERNE
Acordul pentru Zona Economica Europeana
Acorduri de recunoastere mutuala si protocoalele europene de evaluare a
conformitatii
Protocoalele europene de evaluare a conformitatii (PECA)
Asistenta tehnica
Acordul asupra barierelor tehnice pentru comert al World Trade Organization

PROCESUL DE ADERARE A ROMANIEI
Standardizarea in Romania. Contextul european si rolul ASRO
Capitolul 1 de negociere - Document de pozitie si rezultatul negocierilor

LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR

PREZENTARE GENERALA
Concept
Beneficiarii liberei circulatii a serviciilor
Dreptul de stabilire in scopul exercitarii unei profesii sau activitati comerciale
Libertatea de furnizare a serviciilor

BARIERE IN CALEA LIBEREI CIRCULATII A SERVICIILOR
Prezentare generala
Cele mai importante bariere pe Piata Interna a serviciilor
Evolutia Pietei Interne a serviciilor strategii europene in domeniu

ACQUIS-UL COMUNITAR IN DOMENIUL LIBEREI CIRCULATII A SERVICIILOR
Introducere
Accesul la profesiile reglementate
Masuri pentru facilitarea liberei circulatii a serviciilor

Capitolul 3 de negociere - Documentul de pozitie
Transpunerea aquis-ului comunitar
Documente de referinta -Rapoartele Comisiei Europene cu privire la progresele
inregistrate de Romania in domeniul liberei circulatii a serviciilor- stadiul
negocierilor

LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR

PREZENTARE GENERALA

CALATORIA SI STABILIREA CETATENILOR EUROPENI

RECUNOASTEREA DIPLOMELOR IN UNIUNEA EUROPEANA
Recunoasterea academica
Recunoasterea in scop profesional
5
Diploma-supliment
Centrul National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor Obtinute in Strainatate

LIBERA CIRCULATIE A LUCRATORILOR
Bariere
Plan de actiune
Libera circulatie a lucratorilor in contextul extinderii Uniunii Europene

TRECEREA FRONTIERELOR
Desfiintarea verificarilor persoanelor la granitele interne ale Uniunii Europene
Trecerea frontierelor externe ale Statelor Membre

POLITICA DE ACORDARE A AZILULUI A UNIUNII EUROPENE
Dreptul la azil pentru cetatenii Statelor Membre ale Uniunii Europene
Imigrarea si drepturile cetatenilor tarilor nemembre
Tratatul de la Nisa

Acquis-ul comunitar privitor la capitolul 2 "Libera circulatie a persoanelor"
Capitolul 2 de negocieri "Libera circulatie a persoanelor" document de pozitie

LIBERA CIRCULATIE A CAPITALURILOR

PREZENTARE GENERALA
Istoric
Concept
Domeniul de aplicatie a liberei circulatii a capitalurilor
Domeniul de aplicatie a liberei circulatii a platilor
Beneficiarii liberei circulatii a capitalurilor
Impactul introducerii euro asupra pietei de capital

ACQUIS-UL COMUNITAR IN DOMENIUL LIBEREI CIRCULATII A CAPITALURILOR
Platile curente
Miscarile de capitaluri

Informatii generale
Liberalizarea miscarilor de capital
Sistemul de plati
Stimularea investitiilor straine directe
Prevenirea si combaterea spalarii banilor
Pietele de capital
Circulatia terenurilor
Actiunea nominativa de control a statului

6

PA\A NTERNA

PREZENTARE
GENERAL

7

PRINCIPALELE ETAPE IN REALIZAREA PIETEI INTERNE

Piata Interna este una dintre cele mai ambitioase realizari ale Uniunii Europene. Este
apogeul Tratatului de la Roma (1957) care prevede crearea unei piete comune bazate pe
libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si a capitalurilor. Ideea unificarii pietelor
se leaga de obiectivele de integrare economica si politica. Tratatul prin care se
fundamenteaza Comunitatea Europeana (Tratatul CE), cunoscut si sub denumirea de
Tratatul de la Roma, prevede ca activitatile Comunitatii sa includa un sistem care sa asigure
o concurenta libera in Piata Interna si armonizarea legislatiei Statelor Membre in masura
ceruta de functionarea pietei comune. Suplimentar, politicile complementare, cum ar fi
protectia mediului si politica sociala, joaca un rol foarte important in functionarea Pietei
Interne.

PERIOADA DE TRANZITIE (1958-1970)

Cele sase state fondatoare ale Comunitatii Economice Europene (CEE) au cazut de acord,
la Roma, in 1957, sa creeze o uniune vamala si sa-si armonizeze legislatiile nationale. Pe 1
iulie 1968, cu 18 luni inainte de incheierea perioadei de tranzitie propusa de Tratatul de la
Roma, uniunea vamala a devenit realitate, prin disparitia taxelor vamale si a restrictiilor
cantitative (contingente) la comertul dintre Statele Membre ale Comunitatii.

PERIOADA ANILOR 70 PANA LA CARTEA ALBA DIN 1985

Anii 70 au fost marcati de o serie de evenimente internationale si europene, cum ar fi
renuntarea la sistemului monetar international Bretton Woods in 1971, esecul primei
tentative de uniune economica si monetara europene, crizele petrolului, etc., toate fiind
legate de crizele economice resimtite in Statele Membre ale CEE.

In ceea ce priveste crearea pietei comune europene, in ciuda rezultatelor datorate uniunii
vamale, in practica s-a dovedit mult mai dificila eliminarea a asa-numitelor bariere ne-
tarifare, precum diferentele intre cerintele de siguranta a produselor, de ambalare sau de
procedura administrativa. Aceste diferente au impiedicat producatorii sa introduca aceleasi
bunuri pe toate pietele statelor europene. Singura piata comuna functionala era cea a
agriculturii.

In plus, comertul intre tarile membre era deseori periclitat de fluctuatiile ratelor de schimb
valutar. Acesta este motivul pentru care, in 1978, a fost lansat Sistemul European Monetar
care a adus o mai mare stabilitate pietei, prin legarea monedelor nationale mult mai strans
intre ele.

Aceste evenimente si obstacole au intrerupt practic progresul catre realizarea pietei comune,
atmosfera generala la inceptului anilor 80 fiind euro-pesimista. Pricipalul motiv era, pur si
simplu, faptul ca economiile nationale europene, din ce in ce mai putin competitive,
devenisera prea rigide si fragmentate, iar Statele Membre nu reuseau sa ajunga la un acord
privind schimbarea situatiei. Acest impas a reprezentat un adevarat pericol ca Europa sa
ramana definitiv in urma Statelor Unite si Japoniei, din punct de vedere economic si
tehnologic.

Cu toate acestea, la mijlocul anilor 80, fortele motoare ale Europei au reusit sa fie relansate
de o serie de factori conexati intre ei, dintre cei mai importanti ar fi:

Procesul Cassis de Dijon judecat de Curtea de Justitie, care a stabilit, in 1979,
principiile de recunoastere reciproca a reglementarilor nationale;
8
Rezolvarea unor dispute intre Statele Membre la summit-ul de la Fontainebleau, in
1984, prin care s-a dat un nou impuls construirii Comunitatii Europene;
Cresterea convingerii majoritatii puterilor industriale din Europa ca frangmentarea
pietei Comunitatii reprezinta un obstacol pentru competitivitatea la nivel international.

Pe acest fond, Comisia Europeana, la initiativa presedintelui in exercitiu Jacques Delors, a
publicat, in 1985, "Cartea Alba privind realizarea Pietei Interne". Aceasta strategie a avut ca
scop reunirea pietelor nationale fragmentate intr-o Piata Unica originala, fara frontiere, pana
pana la data de 31 decembrie 1992. Mai mult, Cartea Alba a identificat circa 300 de
obstacole in calea realizarii acestei piete unice si tot atatea masuri legislative care sa le
inlature.

DE LA ACTUL UNIC EUROPEAN DIN 1986 LA PIATA INTERNA DIN 1993

In baza Cartii Albe de realizare a Pietei Unice s-a adoptat Actul Unic European in 1986, care
a intrat in vigoare pe 1 iulie 1987.

Actul European Unic a introdus schimbari majore in diferite domenii, astfel incat ambitiosul
program legislativ propus de Comisie care sa asigure realizarea Pietei Interne pana in 1992,
sa poata primi sprijinul politic necesar. Astfel, s-a trecut la sistemul de luare a deciziilor in
majoritate calificata, in Consiliu European, renuntandu-se la unanimitate pentru deciziile
referitoare la circulatia bunurilor si serviciilor, datorita volumului lor imens. Acest nou sistem
care presupune atribuirea fiecarui Stat Membru a unui numar de voturi proportional cu
marimea populatiei a permis evitarea frecventelor si inevitabilelor intarzieri datorate
acordului unanim. Pentru pastrarea rigorii insa, au fost exceptate de la aplicarea noului
sistem de luare a deciziilor masurile legate de supravegherea fiscala, libera circulatie a
persoanelor, precum si drepturile si interesele angajatilor.

Actul Unic a introdus, asadar, un articol nou in Tratatul CE si anume Articolul 100a (Articolul
95, conform noii numerotari), cuprinzand masurile necesare crearii Pietei Interne si instituind
utilizarea noului sistem de luare a deciziilor in Consiliu. Suplimentar, Actul Unic a stabilit in
mod oficial lansarea Pietei Interne pe data de 31 decembrie 1992 (propusa de Cartea Alba)
si a definit Piata Interna ca fiind o arie fara frontiere interne, in care libera circulatie a
marfurilor, a persoanelor, serviciilor si capitalurilor este asigurata in conformitate cu
prevederile acestui Tratat.

In perioada intre 1986 si 1992, Comunitatile Europene au adoptat aproape 280 de acte
legislative separate, deschizand pietele nationale pana atunci inchise. In foarte multe
sectoare, cele 12 seturi de legislatii nationale (in acea perioada Uniunea Europeana numara
12 State Membre) au fost inlocuite de o singura legislatie europeana comuna. Aceasta noua
situatie a redus in mod semnificativ complicatiile si consturile carora le faceau fata
intreprinderile pentru a-si introduce produsele oriunde in Europa. In alte sectoare, Statele
Membre au fost de acord sa isi recunoasca unul altuia reglementarile si standardele tehnice
(vezi principiul recunoasterii reciproce). Armonizarea legislatiei noua legislatie
europeana cu norme detaliate aplicabila in toate Statele Membre ale Uniunii Europene a
fost necesara doar pentru domeniile unde legislatiile nationale existente erau prea diferite (in
domeniile protectiei si sigurantei sanatatii, sau protectiei mediului).

In ciuda faptului ca mai ramasesera reglementari neadoptate sau/si transpuse in legislatiile
nationale, Piata Interna a Comunitatii a fost realizata in cea mai mare masura pana la 1
ianuarie 1993.

UNIUNEA ECONOMICA SI MONETARA

9
Deja in 1994, la un an de la lansarea Pietei Interne, venitul total al tarilor membre crescuse
cu circa 1,1 - 1,5% datorita Pietei Unice, si fusesera create 300.000 900.000 de noi locuri
de munca. Impactul a fost pozitiv in mod special in regiunile mai sarace ale UE: tarile mai
putin bogate s-au bucurat de cele mai mari rate de crestere.

Totusi, odata cu simplificarea si reducerea cadrului legislativ necesar bunei functionari a
Pietei Interne, Comisia si Statele Membre au inceput sa se intrebe daca Piata Interna ar
putea fi completa si reala fara o moneda unica. Aceasta moneda unica ar fi permis
stabilitatea financiara, ar fi redus in continuare costurile intreprinderilor si ar fi permis Europei
sa aiba un cuvant mai greu de spus la nivel mondial. De asemenea, consumatorii ar fi putut
calatori si compara mult mai usor preturile, fara a plati comisioane exorbitante la schimbul
valutelor. La inceputul anilor 90 s-a ajuns la un consens in favoarea introducerii unei
monede unice, intarit de dorinta de a realiza o mai mare integrare politica dupa reunificarea
Germaniei.

Realizarea Uniunii Economice si Monetara a devenit un obiectiv pentru Tratatul de la
Maastricht, semnat in 1992, si in care se declara ca pana in 1999 Statele Membre doritoare
vor beneficia de o moneda unica.

La summit-ul de la Madrid (1995) liderii Statelor Membre au agreat ca noua moneda sa se
numeasca euro. Incepand cu 1 ianuarie 1999, toate monedele nationale urmau sa se
tranforme in sub-diviziuni ale lui euro care devenea moneda de tranzactie pentru toate
operatiunile bancare, in interiorul si intre Statele Membre participante la zona euro. In
momentul introducerii monedelor si bancnotelor de euro in circulatie, la 1 ianuarie 2002, in
zona euro existau 12 state ale Uniunii Europene. Danemarca, Suedia si Marea Britanie au
dorit sa ramana inafara acestei zone.

Chiar si atunci cand cetatenii din zona euro au avut bancnotele si monedele de euro in
mana, s-a constatat ca, in continuare, se platea mult pentru extragerea numerarului din
bancomate sau pentru cumpararea bunurilor cu credite sau carduri atunci cand calatoreau in
alte state decat cel de resedinta. In acest context, Comisia a propus o reglementare
europeana, agreata de Parlament si Statele Membre, asupra platilor efectuate in euro. Ca
rezultat, incepand cu 1 iulie 2002, retragerile prin carduri si platile in euro de maxim 12.500
euro costa la fel, indiferent unde sunt facute, in tara de resedinta sau in orice tara din zona
euro. Aceasta noua simplificare a condus la economii semnificative pentru persoanele care
calatoresc in scop turistic sau de afaceri. Incepand cu 1 iulie 2003, transferurile creditelor in
euro, de la un cont bancar la altul, costa si ele la fel, chiar daca cele doua conturi se gasesc
in aceeasi tara sau in tari diferite din zona euro.

2003 BILANTUL A 10 ANI DE FUNCTIONARE A PIETEI INTERNE

Studiind principalele efecte macro-economice, concluzia este ca beneficiile economice ale
Pietei Interne chiar si in conditiile multor imperfectiuni au fost enorme. Comisia
Europeana estimeaza ca:
- aproximativ 2,5 milioane de locuri de munca au fost create in Uniunea Europeana, din
1993, si ele nu ar fi aparut daca nu s-ar fi deschis granitele.
- o prosperitate suplimentara in valoare de circa 877 miliarde euro a fost creata calculata
prin adunarea PIB-urilor anuale aditionale generate de Piata Interna, incepand cu 1993,
ceea ce inseamna circa 5.700 euro/familie.
Aceste cifre subestimeaza, probabil, impactul total al Pietei Interne deoarece nu s-a luat in
calcul impactul sectorului de servicii si al altor industrii de infrastructura, cum ar fi utilitatile,
transporturile si telecomunicatiile.

Intre timp, atat comertul intre Statele Membre cat si investitiile transfrontaliere au crescut mai
rapid decat PIB-ul Uniunii, ilustrand sporirea gradului de integrare a pietelor europene. Pe
10
de alta parte, Piata Unica a sporit capacitatea firmelor europene de a deveni competitive pe
Piata Internationala. Exporturile catre tari terte s-au ridicat de la 415 miliarde euro in 1992 la
985 miliarde euro in 2001, iar investitiile europene in respectivele tari au crescut exponential,
de la 18 milarde euro la 206 miliarde euro in aceeasi perioada.

Piata Interna a facut din Europa o regiune mult mai atragatoare pentru investitorii straini
deoarece, investind intr-un singur Stat Membru, ei obtin acces pe o piata mult mai mare.
Fluxul de investiii straine directe a crescut de patru ori in perioada 1992 - 2001.

Incepand cu 1992, s-a constat o tendinta de convergenta spre scadere a preturilor din
diversele State Membre. Totusi, exista si diferente de preturi foarte pronuntate, iar
convergenta preturilor bunurilor a fost, de departe, mult mai pronuntata decat cea a
serviciilor. Introducerea monedei euro a stimulat aceasta convergenta pe termen mediu, prin
facilitarea comparatiei. Preturile, insa, nu pot fi aceleasi peste tot pentru ca ele sunt
influentate de diverse elemente, cum ar fi ratele diferite de impozitare a profitului firmelor sau
a vanzarilor, costurile de transport, economiile de scara la nivelul comertului cu amanunutul,
bugetele de publicitate, branding-ul, etc.

VIITORUL PIETEI INTERNE PRIORITATILE PENTRU URMATORII ZECE ANI

Piata Interna este un succes cert. Exista insa sectoare pentru care programul de simplificare
sau de eliminare a obstacolelor trebuie sa continue. Sectorul serviciilor, de exemplu, s-a
deschis mult mai lent decat pietele de bunuri. Aceasta situatie este in mod particular valabila
pentru o serie de servicii financiare si pentru transporturi, unde pietele nationale separate
exista in continuare in special pentru transporturile pe calea ferata si cele aeriane.

Progresul in domeniul serviciilor

Este necesar progresul in toate domeniile, dar cel mai mult in cel al serviciilor care produc
70% din PIB-ul european si unde lucreaza 70% din angajatii din Uniunea Europeana. Un
raport al Comisiei Europene din iulie 2002 a ajuns la concluzia ca mai exista numeroase
bariere care continua sa se opuna functionarii Pietei Interne in servicii, acestea fiind mult mai
vulnerabile decat bunurile. Raportul a ajuns la concluzia ca serviciile sunt cele care tin pe loc
economia europeana in general. Urmare a raportului, Comisia a propus un set de masuri
care sa trateze barierele legale si de alta natura identificate in raport, prin intermediul unei
directive-cadru care sa acopere toate sectoarele.

Exista un potential enorm la nivelul serviciilor financiare, ele fiind considerate de o prioritate
particulara deoarece integrarea financiara va stimula si dezvoltarea celorlalte sectoare ale
economiei. Un raport recent estimeaza ca impactul macro-economic al integrarii fianciare va
fi de 1.1% din PIB-ul european, raportat la preturile din 2002, cu o crestere a locurilor de
munca de 0,5%.
Integrarea pietelor fianciare europene nu vor face doar afacerile mai ieftine pentru firme. Ea
va face, intr-un sfarsit, ipoteca, asigurarea si alte produse financiare destinate persoanelor
fizice mult mai ieftine. Ea poate ajuta Europa sa faca mai usor fata efectelor economice ale
cresterii in varsta a populatiei, prin stimularea utilizarii mai eficiente a fondurilor de pensii.
Acestea sunt motivele cele mai importante pentru care Comisia urgenteaza adoptarea
masurilor restante din Planul de actiune pentru Serviciile Financiare, pana in 2005.

Licitatiile publice

Deschiderea in continuare a pietelor licitatiilor publice, in particular prin adoptarea si
aplicarea unui pachet de legi (pachetul a fost adoptat la sfarsitul anului 2003) care sa unifice
procedurile de atribuire si sa incurajeze licitatiile electronice este, de asemenea, o prioritate,
in conditiile in care licitatiile publice asigura obtinerea unei mai bune valori pentru fondurile
11
publice si ofera noi oportunitati de afaceri firmelor. Licitatiile publice acopera circa 16,2% din
PIB-ul european. Ultimele statistici disponibile arata ca licitatiile publice transfrontaliere
reprezinta 10% din toate licitatiile publice organizate, in 1998, fata de doar 6% in 1987.
Aceste licitatii includ atat contractele atribuite transfrontalier contractele care sunt atribuite
firmelor din alte tari cat si filialelor de firme din alte tari membre inregistrate in tara unde se
deruleaza respectivele contracte.

Noi rezultate in urmatorul deceniu
Daca guvernele nationale, institutiile europene, firmele si sectorul public si de voluntariat vor
continua sa conlucreze cu succes in urmatorul deceniu, atunci Piata Interna va progresa mai
rapid decat pana in prezent, si anume;
- va asigura o mai mare bunastare, educatie si instruire mai eficiente si o mobilitate mai
mare intre Statele Membre;
- locuri de munca mai multe si mai bune;
- costuri ale utilitatilor si mai scazute;
- o oferta de bunuri si servicii pentru consumatori mai mare si de mai buna calitate;
- piete de capital mai eficiente, care vor genera cresterea economica si crearea de locuri
de munca;
- proceduri administative simplificate pentru micile intreprinderi.

STRATEGIA PENTRU PIATA INTERNA PRIORITATI 2003-2006

Obiectivul acestei Strategii este de a trasa o lista de prioritati pentru perioada 2003-2006
care sa asigure intarirea Pietei Interne si exploatarea maxima a extinderii pietei la 25 de
State Membre.

Strategia pentru Piata Interna prioritati 2003-2006

Strategia pentru Piata Interna este o politica economica majora, alaturi de Ghidul Extins al
Politicii Economice si Ghidul pentru Ocuparea Fortei de Munca. Aceasta strategie este, de
asemenea, o contributie importanta pentru activitatea noului Consiliu pentru Competitivitate.
Mai mult, ea raspunde cererii Parlamentului European de a promova elaborarea de reforme-
cheie.

Noua strategie pentru Piata Interna contine instrumente de coordonare la nivelul Uniunii
Europene menite sa stimuleze realizarea obiectivelor ambitioase stabilite de procesul de la
Lisabona. Realizarea lor este fixata pentru sfarsitul anului 2010. Strategia tine cont si de
procesul de extindere, Piata Interna trebuind sa fie intarita pentru a evita riscul fragmentarii
si pentru a beneficia in totalitate de oportunitatile pe care le ofera piata largita a Statelor
Membre. Strategia prevede si solutii pentru continuarea reformelor structurale necesare
sporirii capacitatii de crestere economiei europene.

Strategia intentioneaza sa intareasca elementele de baza ale Pietei Interne: eliminarea
obstacolelor cu care se confrunta comertul cu bunuri si servicii si asigurarea unei
implementari si aplicari corecte a legislatiei europene. Astfel, strategia traseaza o lista de
prioritati si o agenda pentru realizarea lor. Agenda trebuie privita ca o programare asumata
si sustinuta de Consiliul European, de Parlament si de Statele Membre.

Prioritati

1. Facilitarea liberei circulatii de marfuri. Obstacolele tehnice continua sa impiedice libera
circulatie a marfurilor intre Statele Membre, iar comertul transfrontalier ramane mai costisitor
si complex decat comertul in interiorul Statelor Membre. Libera circulatie a bunurilor (si
serviciilor) se bazeaza, mai presus de orice, pe increderea in controalele derulate de
12
celelalte State Membre, motiv pentru care sunt necesare masuri de intarire a increderii in
functionarea cadrului legal pentru libera circulatie a marfurilor.

Comisia propune adoptarea unei noi reglementari comunitare care sa stabileasca principiile-
cheie privind recunoasterea reciproca, in particular notificarea obligatorie in cazurile de refuz
a aplicarii principiului de recunoastere reciproca. In acest sens, Comisia se va consulta cu
toate partile implicate. In ceea ce priveste noua abordare in domeniul armonizarii tehnice,
Comisia a prezentat initiativele de imbunatatire intr-o comunicare special dedicata.
Dezvoltarea standardelor europene ar putea fi intensificata printr-o mai buna cooperare intre
organizatiile europene de standardizare cu care Comisia a semnat, in acest sens,
parteneriate si contracte in 2003. Masurile din domeniul dezvoltarii economice durabile se
refera, in particular, la adoptarea unui comunicat si a unei directive-cadru care vor asigura
cadrul necesar pentru ca obligatiile de mediu sa nu devina un obstacol pentru libera
circulatie. In ceea ce priveste siguranta produsului, Comisia va urmari implementarea
reglementarilor de profil si va raporta asupra aplicarii noii directive consolidate in 2006.

2. Integrarea pietelor de servicii. In domeniul serviciilor, exista in continuare diferente
considerabile intre Statele Membre, in ceea ce priveste legislatia detaliata care reprezinta o
bariera in libera circulatie a serviciilor. Aceasta bariera afecteaza toate fazele de viata si
activitate ale unei afaceri, de la dreptul de stabilire a unei firme pana la serviciile post-
vanzare, ceea ce face ca intreprinderile, mai ales cele mici si mijlocii, sa fie reticente fata de
operarea in alte State Membre.

Consiliul si Parlamentul European ar trebui sa adopte o serie de acte normative, cum ar fi:
- reglementarea privind promovarea vanzarilor;
- directiva privind recunoasterea calificarilor profesionale;
- directiva de reglementare a unui cadru clar si echilibrat pentru furnizarea serviciilor in
Piata Interna;
- extinderea mecanismului de screening pentru propunerile de reglementari tehnice
nationale (care sa acopere serviciile, altele decat cele legate de societatea
informationala);
- masurile din Planul de Actiune pentru Serviciile Financiare, in mod special Directiva
Prospect;
- directiva privind serviciile de investitii;
- directiva privind transparenta;
- directiva privind creditul de consum;
- directiva privind serviciile financiare cu amanuntul.

Planul pentru 2003 a inclus, de asemenea, o comunicare asupra serviciilor de clearing si de
plati, precum si asupra facilitarii comertului transfrontalier. La inceputul anului 2004, Comisia
a propus o directiva noua privind proportionalitatea capitalului.

3. Infrastructura de inalta calitate. In ultimii 10 ani, pietele industriilor de infrastructura s-au
deschis foarte mult datorita dezvoltarii tehnologice si legislatiei comunitare. Industriile de
infrastructura fac obiectul unor obligatii specifice serviciilor publice. Investitii masive vor fi
necesare pentru a creste calitatea infrastructurii in Europa, in particular in noile State
Membre. Un parteneriat strans intre sectoarele public si privat ar fi util pentru generarea
acestor investitii.

In ceea ce priveste sectorul de transporturi, Consiliul si Parlamentul vor adopta rapid
pachetul legislativ privind transporturile pe cale ferata, propunerea privind concurenta
controlata din sectorul de transporturi publice, pachetul desemnat sa creeze Spatiul Aerian
Unic European si accesul la serviciile portuare. Comisia este in curs de negociere a
acordului privind "spatiile aeriene deschise" cu SUA. Comisia intentioneaza sa propuna si
deshiderea pietelor de trasport pasageri. Consiliul va trebui sa adopte si sa implementeze
13
rapid pachetul privind energia, astfel incat pietele gazelor naturale si energiei sa se
liberalizeze complet pana in 2007. De asemenea, Comisia urmeaza sa revada legislatia
privind sectorul ape si ape uzate. Se prevede si aplicarea in totalitate a directivei privind
deschiderea unor sectiuni importante ale pietelor de servicii postale.

4. Reducerea impactului datorat impozitelor. Existenta a 25 de sisteme diferite de impozitare
a afacerilor ingreuneaza operarea in interiorul Pietei Interne. Sistemul curent de TVA,
transferurile intre doua companii din acelasi grup, ratele de impozitare diferite intre Statele
Membre (ex. asupra dividentelor), etc., actioneaza ca factori puternic descurajanti pentru
firmele interesate de comertul tranfrontalier.

Pentru a reducerea obstacolele legate de impozitarea, Comisia a propus revizuirea directivei
privind firmele-mama si filialele si directiva privind fuziunile. Pe termen lung, Comisia doreste
sa introduca o baza comuna si consolidata la nivel european privind sistemele de
impozitare. Asupra TVA, Comisia va face propuneri privind simplificarea si modernizarea
sistemului existent. In ceea ce priveste impozitarea autovehiculelor, Comisia recomanda
renuntarea treptata la taxa de inregistrare. O alta directie de actiune va fi si asigurarea unui
tratament nediscriminatoriu in ceea ce priveste impozitarea dividentelor.

5. Extinderea oportunitatilor oferite de licitatiile publice. Participarea transfrontaliera la
procedurile de atribuire a contractelor publice este, in continuare, limitata. Lipsa concurentei
in domeniul licitatiilor publice conduce la ratarea oportunitatilor de afaceri si, in special, la
cresterea ineficientei cu care se utilizeaza banul public. Regulamentele nationale diferite ar
trebui, din acest motiv, simplificate si armonizate in ceea ce priveste procedura de licitatie
prin concurs. Parteneriatele public-privat ar trebui incurajate.

Consiliul si Parlamentul trebuie sa adopte un pachet legislativ privind licitatiile publice (s-a
adoptat la finele anului 2003). Transpunerea acestui pachet legislativ la nivelul legislatiilor
nationale va oferi o ocazie excelenta pentru Statele Membre de a eficientiza si simplifica
propria legislatie si procedurile aplicate. Comisia sugereaza Statelor Membre sa acorde
autoritatilor nationale de supraveghere dreptul de a trimite in justitie cazurile care solicita
daune. Recent creata retea privind licitatiile publice ar trebui extinsa astfel incat sa cuprinda
toate Statele Membre si Zona Economica Europeana. Statele Membre ar trebui, la randul
lor, sa asigure buna functionare a propriilor sisteme de e-licitatii, inclusiv transpunerea de
catre acestea a cerintelor din pachetul legislativ european pana la data intrarii in vigoare. In
ceea ce priveste licitatiile din domeniul apararii europene, Comisia va prezenta o
comunicare asupra celor mai reprezentative cazuri ale Curtii Europene de Justitie in acest
domeniu, precum si o Carte Verde asupra acestui tip de licitatii, pana la sfarsitul anului 2004.

6. Imbunatatirea mediului de afaceri. Masurile strategice necesare pentru a stimula spiritul
antreprenorial si inovatia se regasesc ca politici nationale ale Statelor Membre. Ceea ce
poate face Comisia in acest sens este sa organizeze schimburi de experienta si de bune
practici prin intermediul programului BEST. Totusi, politicile de Piata Interna prevad in mod
direct stimularea antreprenoriatului si inovarii, elemente fundamentale ale economiei bazate
pe cunoastere.

Consiliul European ar trebui sa adopte rapid versiunea finala a reglementarii care prevede
stabilirea unui brevet european. De asemenea, ar trebui adoptate directiva de intarire a
aplicarii drepturile de proprietate intelectuala si directiva asupra brevetarii inventiilor legate
de societatea informationala. In acelasi timp ar trebui redus ajutorul de stat. Comisia va
adopta un plan de actiune privind dreptul societatilor comerciale si guvernarii corporative in
UE. Actiunile pe termen mai scurt vor include propuneri privind dreptul societatilor
comerciale, fuziunile transfrontaliere si transferurile transfrontaliere de sedii. Directiva privind
preluarea controlului unei companii trebuie, si ea, adoptata fara intarziere.

14
7. Un raspuns fata de provocarea demografica. Populatia europeana, aflata in continua
imbatranire, reprezinta o provocare pentru sistemele de pensii, pentru cresterea economica,
finantele publice si sistemele de sanatate. Anumite masuri la nivel comunitar pot juca un rol
foarte util in ceea ce priveste sistemul de pensii profesionale, in particular prin stabilirea unui
cadru prudential care sa permita fondurilor de pensii sa opereze eficient in Piata Interna.

Statele Membre trebuie sa implementeze directiva privind fondurile de pensii, conform
planificarii. Dupa consultarea cu partenerii sociali, Comisia va propune o directiva asupra
transferabilitatii sistemelor de pensii profesionale. Suplimentar, Comisia isi va continua
actiunile ferme de combatere a discriminarii fiscale a fondurilor de pensii din diferitele State
Membre. In domeniul serviciilor de sanatate asupra carora libera circulatie a persoanelor
are un impact semnificativ Comisia va lansa un proces de consultare pentru dezvoltarea
unei viziuni comune impreuna cu Statele Membre.

8. Simplificarea cadrului legislativ. Imbunatatirea si simplificarea cadrului legislativ sunt
esentiale pentru cresterea competitivitatii. Aceste doua directii de actiune sunt, de
asemenea, importante si pentru procesul de transpunere a legislatiei europene in legislatiile
nationale ale Statelor Membre.

Comisia va lansa un proces larg de reflectie si consultare publica asupra arhitecturii
legislative a Pietei Interne, urmand ca la sfarsitul anului 2004 sa se traga concluziile. Ideea
unui test de compatibilitate a Pietei Interne va fi dezvoltata de Parlamentul European, iar
Consiliul va indruma instantele legislative ale Statelor Membre in vederea reducerii, pe
termen lung, a riscului fragmentarii Pietei Interne. Comisia invita Consiliul sa stabileasca un
grup de lucru multi-disciplinar cu care sa colaboreze Comisia in ameliorarea reglementarii.
Impreuna cu Statele Membre se vor stabili indicatorii de masurare a progresului, in special
privind reducerea barierelor administrative.

9. Aplicarea legislatiei. Statele Membre trebuie sa joace un rol activ in managementul de zi
cu zi a Pietei Interne, astfel incat sa se asigure aplicarea efectiva a masurilor luate. Pentru a
rezolva o problema, in momentul de fata singura cale este de a inainta o reclamatie Comisiei
care, la randul ei, declanseaza fie procedurile privind incalcarea reglementarilor de catre
Statele Membre, fie procedurile de rezolvare a litigiilor la nivel national. Ambele optiuni
necesita timp indeplungat si, uneori, costuri mari. In acest sens, Comisia a implementat
initiativa SOLVIT care are ca scop imbunatatirea aplicarii corecte a reglementarilor de Piata
Interna.

Statele Membre ar trebui sa-si stabileasca obiective mai ambitioase in ceea ce priveste
transpunerea legislatiei europene in legislatiile nationale, pentru a mentine presiunea politica
necesara aplicarii directivelor. Comisia va elabora o recomandare asupra celor mai bune
practici si isi va intensifica dialogul preventiv cu Statele Membre. In acest esns, exista
intentia de a impune o perioada standard de transpunere de 2 ani, sanctiuni standard si
clauze standard, astfel incat administratiile sa coopereze mai eficient. Comisia va cere
Statelor Membre sa isi injumatateasca numarul de situatii de incalcare a reglementarilor,
pana in 2006.

Comisia va crea o sectiune speciala pe website-ul EUROPA, prin care va informa cetatenii si
firmele asupra modeului in care isi pot apara drepturile acordate de legislatia europeana.
Pentru a imbunatati gradul de protectie a consumatorilor, Comisia va propune o
reglementare prin care se va stabili o retea de autoritati publice de aplicare a legislatie in
toata Uniunea Europeana.

10. Politica de informare. Cetatenii si firmele au nevoie sa-si cunoasca drepturile in Piata
Interna si oportunitatile, astfel incat sa poata beneficia la maximum de aceasta piata. O
politica de informare este, astfel, vitala pentru ca Piata Interna sa avaseze.
15

Statele Membre vor trebui sa dezvolte planuri nationale de crestere a gradului de
constientizare generala asupra oportunitatilor oferite de Piata Interna. Se va acorda o atentie
speciala noilor State Membre, prin extinderea treptata a instrumentelor de informare
existente. Noi portaluri de internet se vor proiecta. Reteaua europeana de centre pentru
consumatori "Euroguichet" se va extinde astfel incat sa existe cel putin cate un centru in
fiecare Stat Membru.

Cum sa se obtina cele mai mari beneficii pe pieta interna

Transpunerea acquis-ului comunitar si aplicarea legislatiei europene in noile State Membre
nu sunt obiective banale. Vor exista, inevitabil, unele dificultati in timpul perioadei post-
aderare, dar acestea vor trebui rezolvate rapid, astfel incat sa se evite invocarea clauzei de
siguranta. Aceasta clauza, care are ca scop intretinerea unei functionari fara efort a Pietei
Interne, poate fi utilizata de Comisie pana la data de 1 mai 2007.

Noile State Membre au trebuit sa notifice Comisia asupra masurilor de implementare chiar
dinainte de aderare, ceea ce faciliteaza folosirea procedurii de notificare si verificare a
conformitatii cu legislatia comunitara.

Contextul international al Pietei Interne

Dupa extindere, urmatoarea provocare pentru UE va fi sa dezvolte relatii mai apropiate cu
vecinii sai: Rusia, Ucraina, Moldova, Bielarus si tarile din sudul Mediteranei. Daca aceste tari
isi vor alinia legislatiile la cea a Uniunii Europene, ele vor avea un acces mai mare la pietele
europene. In economia puternic globalizata de astazi, o reglementare europeana adoptata
de o alta tara poate avea un impact important asupra UE. Aceasta situatie face ca instantele
legislative europene sa trebuiasca sa poarte discutii mai sistematice cu omologii lor din cele
mai importante tari partenere din punct de vedere comercial. Pentru implementarea
conceptului de noi vecini, vor trebui incheiate noi acorduri cu aceste tari, care sa
completeze Parteneriatele si Acordurile de Cooperare sau Asociere existente.

Comisia Europeana va continua sa promoveze si sa protejeze abordarea legislativa
europeana in fata organismelor internationale, cum ar fi Organizatia Mondiala a Comertului
si Organziatia Mondiala pentru Proprietate Intelectuala. De asemenea, Comisia va intari
dialogul cu SUA asupra pietelor financiare. In plus, Comisia va cauta sa imbunatateasca
activitatea de control la frontierele externe, prin intermediul conceptului de management
comun al riscului.

Monitorizarea

Strategia pentru Piata Interna va fi monitorizata pe trei niveluri. Prima sarcina este
verificarea adoptarii in timpul recomandat a masurilor propuse. Cea de a doua sarcina este
verificarea modului corect de aplicare a masurile adoptate. In final, impactul acestor masuri
trebuie masurat in ceea ce priveste efectul direct asupra pietelor, afacerilor si a altor
operatori economici.

Comisia detine deja unii indicatori de masurare a eficacitatii acestor politici in anumite
sectoare. Un raport de implementare a strategiei pentru Piata Interna va suplimenta raportul
de functionare a pietelor de produse si capitaluri (Raportul Cardiff), raportul de
competitivitate si alte mecanisme de verificare ale Comisiei.

16

BAZELE LIBEREI CIRCULATII

PRINCIPIUL NEDISCRIMINARII

Articolul 12 al Tratatului CE, care interzice orice discriminare pe baza de nationalitate, este
unul dintre principiile fundamentale ale Pietei Interne. Discriminarea este inteleasa ca fiind
aplicarea unui tratament diferit, in functie de nationalitate, in circumstante similare. In
contextul acestei prevederi se interzice tratarea bunurilor importate diferit de bunurile
produse intern.

La initiativa Curtii Europene de Justitie, principiul nediscriminarii a fost adaptat si altor
situatii. Spre exemplu, la servicii, discriminarea se ia in consideratie atat din punct de vedere
al nationalitatii cat si al resedintei. De asemenea, in sfera de actiune a acestui principiu au
fost incluse si alte criterii, cum ar fi egalitatea de sex.

RECUNOASTEREA RECIPROCA

Strans legat de principiul nediscriminarii, principiul recunoasterii reciproce presupune ca
legislatia altui Stat Membru este echivalenta ca efecte cu legislatia proprie. Acest principiu
fost stabilit de Curtea Europeana de Justitie in cadrul cazului Cassis de Dijon, in 1979. In
acest caz, care a implicat legislatia germana asupra continutului minim de alcool in
lichiorurile de fructe, Curtea a stabilit principiul conform caruia bunul care este produs legal
intr-un Stat Membru si introdus pe piata altui Stat Membru din Comunitatea Europeana
trebuie acceptat de Statele Membre.

Desi acest principiu de recunoastere reciproca se aplica in mod special la produse, el a avut
efecte si asupra celorlalte libertati, in particular asupra acelora care implica furnizarea de
servicii, unde se concentreaza pe conceptul de recunoastere a diplomelor.

Cazul Cassis de Dijon
Din motive medicale, in Germania anilor 70 era interzis importul de bauturi cu un continut de
alcool sub 25%. Justificarea se referea la faptul ca aceste bauturi induc o toleranta mai mare
decat bauturile alcoolice cu continut mai mare de 25%. "Cassis de Dijon" era un lichior
francez cu continut in alcool de 15%, interzis la comercializare pe piata germana.
Respingand plangerea formulata de statul german, Curtea Europeana de Justitie a stabilit
ca : "...nu exista nici un motiv valabil pentru care bauturile alcoolice fabricate si
comercializate in conformitate cu legea intr-un Stat Membru sa nu poata fi introduse in
oricare alt Stat Membru".

LEGISLATIA COMUNITARA

In afara prevederilor Tratatului CE cu efecte directe (nediscriminarea) si a principiilor
derivand din cazuri juridice (recunoasterea reciproca), Articolul 3 al Tratatului prevede
armonizarea legislatiilor Statelor Membre in masura ceruta de functionarea pietei comune.
In fapt, principiul recunoasterii reciproce nu este suficient pentru garantarea protejarii si
sigurantei sanatatii sau comertul loial, motiv pentru care au fost adoptate directive care sa
armonizeze reglementarile nationale care ar fi putut periclita increderea reciproca intre
Statele Membre.

Actul Unic European si utilizarea pe scara larga a sistemului de luare a deciziilor in
majoritate calificata au permis Pietei Interne sa fie definitivata pana la 31 decembrie 1992.
Anterior acestei date, o rezolutie a Consiliului (1985) a implementat un nou sistem de
17
armonizare tehnica si standardizare (noua abordare), in acord cu care directivele existente
privind armonizarea urmau sa se concentreze pe cerintele esentiale asupra sigurantei
sanatatii si protectiei mediului.
Aceasta noua abordare a armonizarii este mult mai flexibila si evita cu succes concentrarea
excesiva asupra detaliilor care, de obicei, prelungeau procesul de elaborare si negociere a
legislatiei. Definirea standardelor tehnice la nivel de detaliu a fost lasata in sarcina
organizatiilor specializate, cum ar fi Comitetul European pentru Standardizare (CES),
Comitetul European pentru Standardizare in Electrotehnica (CESE) sau Institutul European
de Standarde in Telecomunicatii (IEST).

CELE PATRU LIBERTATI PRINCIPALE

LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

Libera circulatie a marfurilor este o consecinta a eliminarii taxelor vamale si a taxelor cu
efect echivalent, precum si a restrictiilor cantitative (contingente) si a masurilor cu efect
echivalent, pentru comertul in interiorul Comunitatii. Pentru ambele elemente eliminate,
inlaturarea barierelor se bazeaza pe conceptul de suspendare, care presupune ca Statele
Membre nu sunt autorizate sa reinstaleze astfel de instrumente intre ele. Eliminarea taxelor
vamale reprezinta elementul intern al uniunii vamale, agreat de Statele Membre ale
Comunitatii Europene si valabil de la 1 iulie 1968. Elementul extern al uniunii vamale s-a
concretizat tot de la acea data in adoptarea unui tarif vamal comun aplicat importurilor din
tarile terte. Suprimarea restrictiilor cantitative comerciale (contingentelor la import sau la
export) se aplica de la data de 31 decembrie 1969, cu exceptia anumitor produse agricole
pentru care restrictiile au fost mentinute pana in 1974.

Eforturile in vederea eliminarii tuturor barierelor care impiedicau libera circulatie au
continuat, in particular prin eliminarea masurilor cu efect echivalent taxelor vamale sau
restrictiilor cantitative. Curtea de Justitie a jucat un rol-cheie in aceasta directie, compensand
absenta oricarei referiri la aceste obstacole in Tratate, prin definirea lor. Astfel, in cazul
taxelor cu efect echivalent taxelor vamale, se considera ca atare orice taxa, indiferent de
numele sau procedura sa, care se impune numai produselor importate nu si produselor
indigene similare, si care are efecte restrictive similare taxelor vamale, datorita faptului ca
altereaza preturile. In ceea ce priveste masurile echivalente restrictiilor cantitative, Curtea le
defineste ca fiind orice reglementare comerciala intre Statele Membre care impiedica
activitatea de comert intra-Comunitar, direct sau indirect, cu efect imediat sau potential.

In final, Cartea Alba din 1985 si data de 31 decembrie 1992 au permis Comunitatii sa
elimine barierele fizice (verificarile la granita si formalitatile vamale) si sa aiba o imagine
asupra numarului in constanta crestere a barierelor tehnice, prin intermediul recunoasterii
reciproce a standardelor si a noii abordari asupra armonizarii la nivel de Comunitate.

LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR

Libera circulatie a persoanelor in Uniunea Europeana deriva, in cel mai larg sens al
cuvantului, din prevederile legate de cetatenia europeana prin care toti cetatenii Uniunii au
dreptul sa circule si sa locuiasca liber pe teritoriul Statelor Membre, cu respectarea
conditiilor impuse de Tratatul CE si a masurilor luate pentru aplicarea acestora.

Tratatul de la Amsterdam (1999) in a marcat un pas important prin oficializarea prevederilor
acordului Schengen la nivelul institutiilor Uniunii Europene si prin stabilirea unei arii de
libertate, securitate si justitie fara verificari ale persoanelor la granitele intracomunitare,
18
indiferent de nationalitate. Danemarca si, intr-o oarecare masura, Marea Britanie si Irlanda
au ales sa nu participe la aceste noi initiative in favoarea liberei circulatii a persoanelor.

Libera circulatie a lucratorilor este de o mare importanta la nivelul Pietei Interne. In legatura
cu acest subiect, Articolul 39 al Tratatului CE stipuleaza ca libera circulatie a lucratorilor va
fi asigurata pe tot cuprinsul Comunitatii; aceasta prevedere implica abolirea tuturor
discriminarilor bazate pe nationalitate asupra lucratorilor din Statele Membre, in ceea ce
priveste angajarea, remunerarea si celelalte conditii de munca si angajare. Curtea
Europeana de Justitie interpreteaza acest articol in sens larg si extinde principiul liberei
circulatii a persoanelor si asupra celor care cauta un loc de munca.

In baza Tratatului CE, libertatea de deplasare a intrat in vigoare practic prin utilizarea a doua
instrumente adoptate de Consiliul European din 1968 (o reglementare si o directiva).
Incepand cu acel an, s-a garantat tratamentul egal al celor care cauta un loc de munca,
indiferent de nationalitate. Singura exceptie de la acest principiu, prevazuta de Tratat, se
refera la ocuparea anumitor posturi administrative. In practica, pot totusi sa apara restrictii la
libera circulatie a persoanelor pe baze foarte bine justificate, cum ar fi politicile publice,
securitatea sau sanatatea publica.

Intr-o nota mai generala si in legatura cu conceptul de cetatenie europeana, Articolul 18 al
Tratatului CE confirma dreptul oricarui cetatean de a se deplasa si de a se stabili oriunde pe
teritoriul Statelor Membre, in anumite conditii. In acest sens, directivele reglementeaza
dreptul de a locui in orice Stat Membru pentru studenti, pensionari si pentru persoanele care
desfasoara activitati ne-economice.

LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR

Conceptul de libera furnizare a serviciilor este legat de dreptul la stabilire. In acest context,
chiar daca agentul economic nu este din Statul Membru respectiv, trebuie sa i se aplice
tratamentul national, cu alte cuvinte sa i se aplice aceleasi conditii si proceduri ca si
persoanelor fizice autorizate sau firmelor din statul respectiv.

Libera furnizare de servicii permite firmelor nationale sau comunitare sa desfasoare activitati
de servicii in alte State Membre decat statul de resedinta. Dreptul la stabilire include
posibilitatea pentru persoanele fizice autorizate si pentru firmele din Comunitate de a se
stabili si de a-si desfasura activitatea in alte State Membre.

Singura conditie legata de libertatea de a furniza servicii in Comunitate este ca firma sau
persoana fizica autorizata sa fie inregistrata oficial intr-un Stat Membru. Totusi, Tratatul CE a
impus anumite conditii care, astfel, exclud serviciile in domeniul administratiei publice si
permit restrictionarea acestei libertati in baza politicilor publice, a celor de securitate si de
sanatate publica. Suplimentar, anumite sectoare, cum ar fi transporturile, serviciile bancare
si de asigurari pot, de asemenea, sa aiba propriile restrictii.

Cadrul legislativ pentru aceste sectoare este foarte detaliat si bine pus la punct in fiecare
Stat Membru, motiv pentru care aplicarea liberei furnizari a serviciilor nu a putut fi asigurata
simplu, prin recunoasterea reciproca a standardelor.

Transporturile sunt tratate in cadrul unei politici comunitare comune (Articolele 70 pana la 80
ale Tratatului CE), datorita diversitatii lor si a faptului ca sunt sunt esentiale pentru
dezvoltarea Pietei Interne (in particular pentru libera circulatie a marfurilor si persoanelor).

Incepand cu 1973, o serie de directive au sprijinit deschiderea sectorului bancar in ceea ce
priveste libertatea de stabilire si libertatea de furnizare de servicii. Aceste directive au
19
acoperit subiecte cum ar fi fondurile proprii ale institutiilor de creditare, prevenirea spalarii
banilor si sistemele de garantare a depozitelor.

Serviciile de asigurari au fost impartite in doua categorii principale, care acopera asigurarile
de viata si asigurarile generale. Incepand cu 1973, libertarea de a furniza servicii si dreptul la
stabilire au fost extinse si la sectorul de asigurari generale (exclusiv cele de viata), pentru
asigurarile de viata fiind necesara parcurgerea un proces de armonizare legislativa in baza
directivei din 1979.

LIBERA CIRCULATIE A CAPITALURILOR

In legatura cu libera circulatie a capitalurilor, Tratatul CE elimina toate restrictiile manifestate
in miscarea capitalurilor (investitii) si a celor impuse platilor (plati pentru marfuri sau servicii).

Statele Membre sunt, totusi, autorizate sa ia toate masurile justificate de necesitatea de a
preveni incalcarea propriilor legislatii, in special a celor legate de prevederile fiscale sau
controlul preventiv al institutiilor financiare. In plus, Statele Membre pot sa stabileasca
proceduri de declarare a miscarilor de capital, in scop administrativ sau statistic,
suplimentare fata de masurile care decurg din politicile publice sau cele de securitate.

Aceste masuri si proceduri nu trebuie sa conduca, insa, la discriminari arbitrare sau restrictii
mascate ale miscarii capitalurilor si a platilor. Incepand cu 1 ianuarie 1999, data care
coincide cu cea de a treia faza de dezvoltare a uniunii economice si monetare europene,
articolele legate de clauzele de garantie pentru crizele de remediere in balanta de plati
(Articolele 119 si 120 din Tratatul CE) nu se mai aplica acelor State Membre care au adoptat
moneda unica. Pe de alta parte, aceste articole raman valabile pentru tarile care nu apartin
zonei euro.

MISCAREA IN FAVOAREA LIBERTATII DE MISCARE - GRUPUL KANGAROO

Grupul Kangaroo, fondat in 1979, este un grup de initiativa in favoarea liberei circulatii. Este
format din membri ai Parlamentului European, ai Comisiei Europene, Consiliului si
industriasi care militeaza pentru crearea unei piete interne europene reale, egale pentru toti
cetatenii si firmele din Uniunea Europeana.

Pentru revigorarea procesului de rafinare a Pietei Interne, Grupul Kangaroo a lansat
Declaratia privind definitivarea Pietei Interne Europene, cu ocazia implinirii a 10 ani de
existenta a Pietei Interne. Declaratia are urmatoarele mesaje cheie:
Pentru eliminarea barierelor ramase in calea liberei circulatii a bunurilor:
- crearea unui set complet de standarde tehnice pentru industria europeana, astfel incat
sa se poata face comert in toata Europa cu toate produsele, fara a mai fi nevoie de
conformarea cu standarde nationale inutile.
- includerea efectiva a licitatiilor publice in conceptul de Piata Interna, cu respectarea
principiilor acesteia.
Pentru eliminarea barierelor ramase in calea liberei circulatii a persoanelor:
- eliminarea tuturor verificarilor fizice asupra persoanelor, la granitele interne (ex.
verificarile pasapoartelor) si introducerea unor masuri de siguranta cu privire la imigrare,
terorism si crima organizata, la granitele exterioare.
- simplificarea procedurilor administrative pentru recunoasterea diplomelor, precum si
introducerea de carduri de securitate sociala si de sanatate valabile in toate Statele
Membre.
Pentru eliminarea barierelor ramase in calea liberei circulatii a serviciilor:
- eliminarea cat mai curand posibil a barierelor fata de furnizarea transfrontaliera a
serviciilor, conform Strategiei Pietei Interne pentru Servicii, tanand cont de activitatile
20
economice cu angajati numerosi, cum ar fi serviciile de agrement si de petrecere a
timpului liber, turism, instruire profesionala, comert cu amanuntul, serviciile logistice,
precum si de meseriile reglementate.
- definitivarea propunerilor curente si viitoare privind transporturile aeriene si terestre (ex.
Spatiu Aerian Unic Single Sky) si serviciile postale.
Pentru eliminarea barierelor ramase in calea liberei circulatii a capitalurilor si serviciilor
financiare:
- stabilirea ordinii de prioritati in ceea ce priveste tratarea propunerilor curente de reforma
a sectorului de servicii financiare, cu accent pe definitivarea unui acord asupra accesului
la scheme de pensii europene transferabile, pentru cetatenii care muncesc in Uniunea
Europeana.
- armonizarea sistemelor de impozitare (structura, baza si planificare in timp) a fondurilor
de pensii, astfel incat sa se elimine discriminarile datorate impozitelor si dubla
impozitare.
- crearea unui autoritati de reglementare unica la nivelul fiecarui Stat Membru, care sa
acopere toate serviciile financiare.

Suplimentar, Grupul Kangaroo cere ca toata legislatia nationala si cea europeana sa fie
conforma cu principiile Pietei Unice, iar aplicarea ei sa se faca efectiv.

DOMENII ORIZONTALE DE INTERES GENERAL

SERVICII FINANCIARE

Piata Unica a serviciilor financiare este o piata care trebuie sa fie competitiva la nivel
mondial si, in acelasi timp, sa raspunda nevoilor principalilor sai actori (investitori, firme si
consumatori), mentinand standarde inalte de protectie a consumatorilor. Piata serviciilor
financiare trebuie sa beneficieze in intregime de existenta unei monede unice europene si sa
fie capabila sa reziste instabilitatii internationale, asigurand o crestere pe termen lung,
competitivitate si ocuparea fortei de munca.

Imbunatatirea modului de functionare a Pietei Unice a serviciilor financiare se bazeaza pe
aplicarea efectiva a legislatiei curente si amendarea acelor acte care se dovedesc ineficiente
sau incomplete. Cadrul de actiune pentru procesul de imbunatatire este conceput in urma
procesului de consultare cu expertii Statelor Membre, a utilizatorilor serviciilor financiare si a
profesionistilor de pe piata.

Introducerea unei monede unice a determinat modernizarea pietei serviciilor financiare de
gros a Uniunii Europene. In ceea ce ii priveste pe utilizatorii acestor servicii, acestia ar trebui
sa se bucure de un acces mai facil la pietele de capital, in particular prin:
- adoptarea de reguli noi si mai flexibile asupra prospectelor (in special asupra
prospectelor care trebuie sa fie publicate in cadrul ofertelor publice de valori mobiliare);
- actiuni concrete pentru sprijinirea firmelor noi infiintate inovative necotate la bursa;
- realizarea unei anumite armonizari a cadrului legislativ pentru conducerea societatilor
economice (prioritate are statutul companiei);

In ceea ce priveste investitiile in servicii, ar trebui eliminate barierele legislative,
administrative sau cele datorate lipsei de informatii, ceea ce implica:
- continuarea armonizarii regulilor de contabilitate, pentru asigurarea unei mai mari
transparente si unui grad mai mare de comparabilitate a contabilitatilor;
- eliminarea restrictiilor pentru investitiile facute de fondurile de pensii suplimentare si de
asigurari (cu exceptia cazurilor foarte bine justificate de bazele prudentiale);
21
- un cadru uniform de operare a produselor financiare similare, cum ar fi fondurile de
pensii, asigurarile de viata, etc., in contextul armonizarii aspectelor juridice si de
impozitare a cadrului legislativ.

Legislatia existenta referitoare la furnizorii de servicii de investitii trebuie sa fie revazuta. In
acest context, Comisia va identifica cea mai buna cale de a eficientiza Directiva pentru
Serviciile de Investitii, cu scopul de a promova o mai mare convergenta a conceptelor
nationale privind conducerea societatilor comerciale.

Piata Unica pentru serviciile financiare cu amanuntul este inca in formare. Nevoia de a
proteja consumatorii permite Statelor Membre sa aplice o legislatie proprie, cu conditia ca
aceasta sa fie direct proportionala cu obiectivele propuse (principiul interesului general).
Totusi, aplicarea acestui principiu nu ar trebui sa creeze obstacole suplimentare afacerilor
transfrontaliere, motiv pentru care este nevoie de solutii pragmatice care sa permita atat
integrarea pietelor financiare cat si asigurarea unui nivel ridicat de protectie a
consumatorilor. In acest scop, Comisia urmeaza sa:
- clarifice distinctia dintre utilizatorii profesionali si neprofesionali ai serviciilor financiare;
- identifice principalele diferente intre masurile nationale existente care justifica aplicarea
reglementarilor nationale;
- promovarea convergentei practicilor nationale catre un nivel inalt de protectie a
consumatorilor.

Conditiile generale de integrare deplina a pietelor serviciilor financiare cer ca autoritatile
publice responsabile pentru reglementarea, supravegherea si concurenta sa actioneze
coordonat. Aceasta coordonare ar trebui sa se manifeste sub forma unei infrastructuri
integrate care sa permita ca tranzactiile tranfrontaliere sa se desfasoare tot atat de eficient si
fara efort ca si cele din interiorul granitelor. De asemenea, este necesara acoperirea tuturor
lacunelor juridice din sistemele de plati si garantii, precum si din sistemele de plati cu
amanuntul.

Un alt factor important in integrarea serviciilor financiare este nevoia de a asigura un cadru
uniform de operare a institutiilor financiare, ceea ce implica aplicarea cu strictete a regulilor
de concurenta si de ajutor de stat care determina deseori distorsiuni majore ale concurentei.

Nu se va putea obtine o piata integrata fara eliminarea disparitatilor dintre sistemele de
impozitare a veniturilor obtinute prin economii private. Adoptarea unei directive asupra
impozitarii acestor venituri este o prioritate, ca si urmatoarele masuri:
- limitarea concurentei periculoase legate de impozitare, intre centrele financiare;
- eliminarea obstacolelor legate de impozitarea participarii transfrontaliere la fonduri de
pensii cu scopul incurajarii mobilitatii lucratorilor;
- eliminarea diferentelor dintre sistemele de impozitare a dobanzilor si capitalurilor.

Pentru realizarea acestor obiective, sunt necesare dezbateri politice pentru identificarea
masurilor concrete fezabile pe termen lung. Consiliul si Parlamentul European s-au alaturat,
astfel, Comisiei, iar Grupul pentru Politica de Servicii Financiare, compus din reprezentantii
ministerelor de finante din Statele Membre, monitorizeaza modul in care se aplica legislatia
privind serviciile financiare, identifica si stabileste prioritatile de actiune. La elaborarea
strategiei din acest domeniu contribuie, gratie unui mecanism de consultare, atat
profesionistii din domeniu cat si utilizatorii serviciilor financiare.

DREPTUL SOCIETATILOR COMERCIALE

22
Tratatul de la Roma a acordat dreptul de stabilire oriunde in Comunitate firmelor care au un
sediu social in Comunitatea Europeana si functioneaza conform legilor unui Stat Membru. In
practica, acest drept se traduce prin urmatoarele aspecte:
- firmele sunt recunoscute reciproc de Statele Membre;
- firmelor dintr-un Stat Membru care se stabilesc intr-un alt Stat Membru nu li se poate
cere parcurgerea unei proceduri diferite de cea aplicata firmelor din respectivul Stat
Membru.

Tratatul mai cere armonizarea legislatiilor nationale si specifica intrumentele care se vor
utiliza in acest scop. In plus, pentru facilitarea exercitarii dreptului la stabilire, aceasta
armonizare trebuie sa limiteze riscul datorat marilor diferente dintre reglementarile din
Statele Membre privind protejarea actionarilor, creditorilor si tertilor in general. Prima
directiva adoptata in acest sens a fost in 1968, referindu-se la publicarea si validitatea
obligatiilor asumate de societatile comerciale, precum nulitatea lor. Au trecut mai mult de 8
ani pana la adoptarea celei de a doua directiva, care a devenit un instrument-cheie datorita
faptului ca a armonizat standardele si procedurile legate de infiintarea societatilor
comerciale.

Intre 1976 si 1984 s-a adoptat un set impresionant de acte legislative privind dreptul firmelor:
- directivele trei si sase se refera la operatiuni structurale cum ar fi fuziunile si diviziunile;
- directivele patru, sapte si opt au ca scop armonizarea informatiilor financiare publicate
de societatile comerciale, in vederea constituirii unei baze echivalente si comparabile.
Aceste directive formeaza nucleul Codului European de Contabilitate.

Limitarile armonizarii astfel realizate au devenit evidente odata cu esecul directivelor cinci si
zece. Cea de a cincea directiva, adoptata in 1972, a cautat sa armonizeze legislatiile
Statelor Membre privitoare la structura societatilor comerciale, a drepturilor si obligatiilor
conducerii lor, in timp ce propunerea din 1985 pentru cea de a zecea directiva ar fi trebuit sa
armonizeze legislatiile nationale privitoare la fuzionarile transfrontaliere intre societatile
comerciale. Ambele propuneri au fost retrase de Comisie in decembrie 2001 datorita
impasului politic legat de transpunerile lor in legislatiile nationale, situatie care a scos in
evidenta diferentele intre traditiile Statelor Membre in acest domeniu. Acest esec, alaturi de
dificultatile de incorporare in legislatiile nationale a directivelor europene care, in loc sa
elimine disparitatile intre Statele Membre, au condus la adoptarea unor reglementari si reguli
extrem de detaliate si stricte, a determinat Comunitatea sa lase mai multa autonomie
legislatiilor nationale iar operatorilor economici mai mult libertate pentru incheierea de
contracte. Datorita competitiei sporite pe pietele mondiale, este recomandabil ca firmelor
europene sa li se impuna cat mai putine constrangeri si, pe de alta parte, sa li se furnizeze
toate instrumentele legale de sprijin de care au nevoie.

Cea de a douasprezecea directiva difera de majoritatea celor anteriore, iar datorita amplorii
ei a primit denumirea de directiva-cadru. Aceasta directiva se refera la societatile
comerciale cu unic asociat si introduce o regula cu consecinte multiple: firmele cu unic
asociat sunt recunoscute imediat dupa inregistrare, iar Statele Membre sunt libere sa-si
decida propriile proceduri in acest sens.

Un alt exemplu de abordare pragmatica, unde Statele Membre au fost libere sa decida
asupra masurilor adecvate pentru atingerea obiectivelor stabilite de Comunitate, este si
preluarea controlului unei firme. In 1989, Comisia a adoptat cea de a treisprezecea directiva
care prevede alinierea stricta a legislatiilor nationale care reglementeaza preluarea
controlului unei companii. Datorita rezistentei Statelor Membre si sectorului respectiv,
Comisia a fost nevoita sa isi reconsidere abordarea. Astfel, in octombrie 2002, a adoptat o
noua directiva privind preluarea controlului unei companii, care tine cont de principiul
subsidiaritatii. Aceasta ofera un alt exemplu de politica de armonizare, depasind simpla
aliniere a legislatiilor nationale prin propunerea crearii unui adevarat drept european al
23
societatilor comerciale. Ca parte a acestui exercitiu, diverse organisme legate de dreptul
societatilor comerciale au fost sau vor fi infiintate, contribuind astfel la crearea unui cadru
legal european care sa permita firmelor existente sa se organizeze peste granite:
- Grupul European de Interes Economic, infiintat printr-o reglementare in 1985, a introdus
un nou tip de asociere, care faciliteaza intreprinderilor individuale din diverse State
Membre sa dezvoltate anumite activitati in comun, fara a fi nevoite sa fuzioneze sau sa
infiinteze alte firme mixte.
- Consiliul Europeana pentru Munca a fost infiintat printr-o directiva in 1994. Acest consiliu
a dat un nou impuls conceptului de implicare a angajatilor, prin promovarea dreptului
angajatilor intreprinderilor europene de a fi informati si de a fi consultati in situatii bine
definite.
- Compania Europeana (statutul sau a fost introdus printr-o reglementare din 2001;
implicarea angajatilor a fost introdusa printr-o directiva in 2001). Acest concept permite
firmelor inregistrate in orice Stat Membru sa fuzioneze, sa creeze holding-uri sau firme
mixte ca filiale, fara restrictiile legale sau de procedura care ar rezulta in urma celor 25
de sisteme nationale legislative diferite. Acest statut ajuta la stabilirea modului in care se
implica angajatii, prin recunoasterea pozitiei si rolului lor in companie.
- Cooperativa Europeana (statut adoptat printr-o reglementare din 2003). Acest statut
permite cooperativelor sa se implice in activitati tranfrontaliere mai usor, luand in
considerare caracteristicile lor speciale, prin furnizarea unor instrumente legale
adecvate. De asemenea, reglementeaza implicarea angajatilor, prin recunoasterea
pozitiei si rolului lor in afacere.
- Asociatia Europeana (in stadiu de propunere). Scopul acesteia este de a permite
asociatiilor si fundatiilor europene sa opereze oriunde pe teritoriul Uniunii Europene.
Legislatia va reglementa si implicarea angajatilor, prin recunoasterea pozitiei si rolului lor
in organizatie.
- Societatea mutuala europeana (in stadiu de propunere). Are ca scop facilitarea
activitatilor transfrontaliere desfasurate de societatile mutuale, prin asigurarea unor
instrumente legale adecvate caracteristicilor lor, precum functiunea de interes public.
Legislatia va reglementa si implicarea angajatilor.

In mai 2001, Comisia a adoptat o Recomandare asupra recunoasterii, masurarii si publicarii
aspectelor legate de protectia mediului in bilantul si raportul anual al companiilor. Aceasta
recomandare clarifica regulile contabile care trebuie aplicate si indica modul in care pot fi
imbunatatite calitatea, transparenta si gradul de comparabilitate a datelor legate de protectia
mediului din bilanturi si rapoarte. Lipsa unui set comun de reguli privind publicarea datelor
de mediu in documentele financiare face foarte dificila validarea comparatiilor intre firme.
Recomandarea ajuta si incurajeaza firmele sa imbunatateasca datele de mediu transmise
autoritatilor de specialitate, investitorilor, analistilor financiari si publicului general.
Recomandarea se aplica directivelor care trateaza aspecte legate de contabilitate
(directivele patru si sapte), bancilor si companiilor de asigurari. De asemenea, ia in
consideratie prevederile care solicita firmelor cotate la bursa aplicarea standardelor
internationale de contabilitate, incepand cu 2005.

In contextul scandalului Enron, Consiliul Ecofin a cerut Comisiei, in 2002, sa identifice
modalitati de modernizare a Dreptului Societatilor Comerciale si de intarire a regulilor de
conducere a societatilor. Pe baza acestui mandat si a activitatii unui grup de experti in
dreptul societatilor comerciale, Comisia a prezentat un plan de actiune asupra conducerii
societatilor, in mai 2003. Scopul acestui plan este de a promova eficienta si competitivitatea
afacerilor si intarirea drepturilor actionarilor, prin adoptarea unei abordari integrate. Aceasta
abordare integrata cuprinde o serie de initiative legate de planul general de actiune, aceste
initiative fiind insa tratate individual:
- Planul de Actiune pentru Serviciile Financiare (1999);
- Strategia de raportare financiara (2000);
- Comunicarea asupra responsabilitatii corporative (2002);
24
- Comunicarea asupra politicii industriale intr-o Europa extinsa;
- Comunicarea asupra prioritatii de introducere a auditului obligatoriu in UE.

In acest plan de actiune, Comisia justifica noile initiative destinate modernizarii legislatiei
actuale sau completarii cadrului de reglementare prin adaugarea unui numar redus de
instrumente noi, adaptabile, ca fiind necesare pentru a rezolva o serie de probleme, cum ar
fi:
- folosirea din plin a avatajelor oferite de Piata Interna;
- crearea unei piete a capitalurilor mai integrata;
- maximizarea beneficiilor datorate tehnologiilor moderne;
- transformarea extinderii UE intr-un succes;
De asemenea, Comisia a luat in consideratie nevoia ca toate initiativele planului de actiune
sa corespunda unui set de principii, cum ar fi cel al subsidiaritatii si proportionalitatii,
flexibilitate in aplicare, contributii pozitive fata de dezvoltarea regulilor internationale.

Statulul societatii comerciale europene

Statulul societatii comerciale europene permite firmelor inregistrate in orice Stat Membru sa
fuzioneze, sa creeze holding-uri sau firme mixte ca filiale in afara restrictiilor legale sau de
procedura care ar rezulta in urma celor 25 sisteme legislative diferite. Acest statut ajuta la
stabilirea modului in care se implica angajatilor, prin recunoasterea pozitiei si rolului lor in
companie.

Compania europeana (cunoscuta si prin denumirea latineasca "Societas Europaea" sau SE)
a devenit o realitate abia la 30 de ani dupa propunere.

Infiintare
Statutul prevede patru modalitati de a infiinta o companie europeana: prin fuziune, creare de
holding-uri, creare de firme mixte sau prin transformarea unei societati comerciale de utilitate
publica anterior infiintata sub legislatia nationala. Solutia de infiintare prin fuziune este
posibila doar pentru firmele de utilitate publica inregistrate in Statele Membre. Solutia de
holding este posibila pentru firmele de utilitate publica sau private cu sediul social in State
Membre sau care au filiale/sucursale in alte State Membre decat cele in care au sediul social
central. Solutia de firma mixta este posibila pentru orice entitate inregistrata sub legea
publica sau privata.

Capitalul social minim
Capitalul unei companii europene este de minim 120 000 euro. Daca un Stat Membru cere
un capital social mai mare pentru firmele care desfasoara anumite tipuri de activitati, aceasta
cerinta se aplica si unei companii europene care si-ar inregistra sediul in respectivul Stat
Membru.

Sediul social
Sediul social al unei companii europene fixat prin statut trebuie sa fie locul unde se gaseste
administratia centrala a acesteia, cu alte cuvinte unde se gaseste adevaratul centru al
operatiunilor. O companie europeana isi poate transfera cu usurinta sediul dintr-un Stat
Membru in altul, fara a fi nevoie de dizolvarea companiei dintr-un Stat Membru, pentru a o
reinfiinta in alt Stat Membru.

Legislatia aplicabila
Ordinea valabilitatii legislatiei aplicabile unei companii europene este in curs de clarificare.

25
Inregistrare si lichidare
Inregistrarea si lichidarea unei companii europene trebuie sa fie publicate in Jurnalul Oficial
al Comunitatilor Europene, spre informare. Fiecare companie europeana trebuie sa se
inregistreze in Statul Membru unde isi fixeaza sediul, intr-un registru desemnat de legislatia
statului respetiv.

Statutul
Statutul unei companii europene trebuie sa descrie conducerea respectivei companii:
adunarea generala a actionarilor si, fie comitetul de management si un comitet de
supraveghere (in sistem de doua-treimi), fie un comitet de administratie (in sistem de o
treime).

In sistemul de doua-treimi, compania europeana este condusa de comitetul de
management. Membrul sau membrii comitetului de management au puterea de a reprezenta
compania in afacerile cu terti sau in litigii. Ei sunt numiti sau eliberati din functie de comitetul
de supraveghere. Nici o persoana din aceeasi companie nu poate face parte si din comitetul
de management si din comitetul de supraveghere. In cazul absentei reprezentatului
comitetului de supraveghere in comitetul de management, comitetul de supraveghere
trebuie sa isi numeasca un reprezentant inlocuitor.

In sistemul de o treime, compania europeana este condusa de un comitet de administratie.
Membrul sau membrii acestui comitet de administratie au putere de reprezentare a firmei in
afacerile cu terti sau in litigii. In sistemul de o treime, comitetul de administratie poate sa
delege functia de management unuia sau mai multor membri ai sai.

Urmatoarele operatiuni necesita autorizare din partea comitetului de supraveghere sau
deliberarea comitetului de administratie:
- orice proiect de investitie care depaseste in valoare procentul de capital subscris;
- infiintarea, achizitia, vanzarea sau inchiderea de firme, afaceri sau parti de afacere a
caror pret de achizitie sau venitul obtinut din vanzare depaseste in valoare procentul de
capital subscris;
- contractarea sau acordarea de imprumuturi, emiterea de garantii pentru creante si
preluarea pasivului unui tert sau a garantiilor unui tert a caror valoare totala individuala
depaseste in valoare procentul de capital subscris;
- incheierea de contracte de furnizare sau efectuare de lucrari a caror cifra de afaceri
totala depaseste in valoare procentul cifrei de afaceri a anului anterior financiar;
Procentul la care se face referire in punctele anteriore trebuie descris in statutul companiei
europene si nu poate fi mai mic de 5% si nici mai mare de 25%.

Contabilitatea anuala
Compania europeana trebuie sa tina o contabilitate anuala care sa cuprinda balanta,
conturile de profit si perderi si notele contabile, precum si un raport anual care sa ofere o
imagine suficient de clara asupra afacerii si pozitiei companiei. De asemenea, se poate cere
tinerea unei "contabilitati consolidate".

Impozitare
In ceea ce priveste impozitarea, compania europeana este tratata ca orice firma
multinationala, adica face subiectul regimului national de impozitare. Compania europeana
face subiectul impozitelor si taxelor din toate Statele Membre unde are sedii administrative.
In aceste conditii regimul de impozitare a companiilor europene nu este perfect, fiind
necesara o armonizare adecvata la nivel european.

Lichidarea
Lichidarea, inchiderea, falimentul si suspendarea platilor trebuie sa se supuna, in cea mai
mare masura, legislatiei nationale. Trasferul sediului social al unei companii europene in
26
afara Comunitatii presupune inchiderea ei la cererea oricarei parti interesate sau oricarei
autoritati competente.

Implicarea angajatilor in compania europeana

Definitie
Implicarea angajatilor nu inseamana participarea la luarea deciziilor de zi cu zi, care fac
obiectul activitatii de management, ci participarea la supravegherea si dezvoltarea strategica
a companiei.

Participare
- Exista mai multe modele de participare posibila: in primul rand un model in care angajatii
formeaza o parte din comitetul de supraveghere sau din comitetul de administratie, dupa
caz; al doilea model in care angajatii sunt reprezentati printr-un comitet separat si, in
final, alte modele care pot fi agreate intre comitetele de management sau de
administratie ale firmelor fondatoare si angajatii sau reprezentantii lor din respetivele
firme, nivelul de informare si consultare fiind acelasi ca si in cel de al doilea model.
Adunarea generala poate sa respinga infiintarea unei companiii europene daca nu s-a
ales nici un model de participare conform celor definite de Directiva privind Participarea
Angajatilor, care completeaza Statutului Companiei Europene.
- Reprezentantii angajatilor trebuie sa detina resursele financiare si materiale care sa le
permita sa-si indeplineasca sarcinile in mod adecvat.
- Daca cele doua parti nu ajung la un aranjament satisfacator, se aplica un set de principii
standard definite in anexa Directivei.
- In ceea ce priveste companiile europene create prin fuziune, principiile standard de
implicare a angajatilor se aplica doar in cazul in care cel putin 25% din numarul total de
angajati are dreptul sa participe la luarea deciziilor inainte de fuziune.

Contractele de munca si pensiile
Contractele de munca si pensiile nu sunt tratate de aceasta Directiva. In ceea ce priveste
schemele de pensii profesionale, compania europeana aplica prevederile din Directiva
asupra Institutiilor (octombrie 2000), in special in legatura cu posibilitatea introducerii unei
scheme de pensii unice pentru toti angajatii companiei europene din Uniunea Europeana.

PROPRIETATE INTELECTUALA
Diferentele intre legislatiile nationale in ceea ce priveste proprietatea intelectuala (care, in
acest context, cuprinde proprietatea industriala, dreptul de autor si alte drepturi conexe) pot
reprezenta bariere protectioniste pentru libera circulatie a marfurilor si a serviciilor. De
asemenea, ele distorsioneaza concurenta, periclitand astfel buna functionare a piatei
interne. Spre exemplu, un Stat Membru cu o legislatie foarte stricta privind falsurile ar putea
sa ia usor masuri impotriva produselor provenind dintr-un Stat Membru cu o legislatie mai
permisiva.

Protectia proprietatii intelectuale este, bineinteles, guvernata de numeroasele conventii
internationale la care Uniunea Europeana este semnatara. Organizatia Mondiala pentru
Proprietate Intelectuala (OMPI) si, mai recent, Organizatia Mondiala a Comertului (OMC)
sunt responsabile pentru implementarea acestor conventii si tratate internationale. Prima
conventie, Conventia de la Paris pentru Protectia Proprietatii Industriale, datata 1883, si
ulterior numeroasele conventii si tratate care au fost semnate, acopera diverse aspecte ale
protectiei proprietatii intelectuale, cum ar fi protectia operelor literare si de arta (Conventia de
la Berna), protectia artistilor, a producatorilor de fonograme si a organizatiilor de difuzare
(Conventia de la Roma). Acordul asupra Aspectelor Comerciale ale Drepturilor de
27
Proprietate Intelectuala (Acordul TRIPS) la care a ajuns OMC cu ocazia Rundei Uruguay
subliniaza importanta protejarii proprietatii intelectuale in domeniul comercial. Acest acord
acopera unele aspecte comerciale, in particular acordarea de brevete pentru, printre altele,
produsele farmaceutice. OMC joaca, in acest context, un rol important in protejarea
proprietatii intelectuale si intretine relatii stranse cu OMPI. Angajamentele facute, astfel, de
diversele State Membre conduc la un anumit grad de uniformitate a legislatiilor nationale
pentru anumite sectoare.

Aceasta situatie nu asigura, insa, baza necesara pentru definitivarea Pietei Interne. Comisia
Europeana a decis, astfel, sa stimuleze armonizarea legislatiilor nationale din diferitele
sectoare si protejarea efectiva mai puternica a proprietatii intelectuale la nivel global.

In ceea ce priveste protectia proprietatii industriale, initial atentia s-a concentrat pe marcile
comerciale. Masurile adoptate au fost gandite, pe de o parte, pentru a crea o marca
europeana si, pe de alta parte, pentru a armoniza marcile comerciale nationale. Primul
instrument a privit armonizarea drepturilor nationale si a facut subiectul Directivei asupra
Armonizarii Conditiilor de Inregistrare a unei Marci Nationale si a drepturilor conferite de o
astfel de marca. Cel de al doilea instrument, Reglementarea asupra Marcii Comerciale
Comunitare, adoptat de Consiliul European din 20 decembrie 1993, permite detinatorului
unei marci comunitare sa isi promoveze produsul oriunde in Comunitate si sa beneficieze de
un set unic de reguli de protectie. Aceasta reglementare a fost completata de norme de
implementare care stabilesc taxele care trebuie platite si procedura prin care se abordeaza
Comitetul de Apel din cadrul Oficiului pentru Armonizarea in Piata Interna (pentru marci,
desene si modele) - Alicante (Spania). Limbile de lucru ale Oficiului sunt germana, engleza,
spaniola, franceza si italiana; Oficiul traduce si publica cererile in toate celelate limbi ale
Uniunii Europene. Prevederile Reglementarii sunt corelate cu prevederile Directivei.

In ceea ce priveste desenele si modelele, s-a aplicat o abordare similara. In octombrie 1998,
Comunitatea a adoptat o directiva de aproximare a legislatiilor nationale asupra desenelor si
modelelor comunitare. Ulterior, s-a adoptat o reglementare care a creat Desenul Comunitar
(2001).

In domeniul brevetelor exista doua conventii. Prima, Conventia de la Munchen asupra
Brevetului European, semnata in 1973 de anumite State Membre si state ne-membre, a
permis obtinerea de brevete europene, printr-o cerere unica facuta catre Oficiul European
pentru Brevete. In momentul de fata toate Statele Membre sunt semnatare ale acestei
Conventii. Cea de a doua conventie, Conventia de la Luxemburg, a fost semnata in 1975 si
modificata in 1989. Ea uniformizeaza efectele brevetelor europene pentru teritoriul Uniunii
Europene. In 1997, Comisia a adoptat Cartea Verde asupra brevetului european si un
sistem de brevete in Europa. Cartea descrie situatia in domeniul protejarii inovatiilor prin
sistemul brevetelor si examineaza posibilitatea unor actiuni noi in acest domeniu. In baza
acestei Carti Verzi, in august 2000, s-a adoptat o propunere de reglementare cu scopul de a
crea Brevetul European care sa coexiste cu sistemele nationale de brevete si cu sistemul
impus de Conventia de la Munchen. Asigurand o securitate juridica adecvata si un brevet
unic pentru intreaga Comunitate, Europa va putea sa profite in totalitate de rezultatele
cercetarii si de noile cunostinte, ajungand din urma Statele Unite si Japonia in ceea ce
priveste investitiile private in activitatile de cercetare-dezvoltare. Consiliile Europene de la
Lisabona si Feira, din martie respectiv iunie 2000, au subliniat importanta crearii unui brevet
european cat mai repede posibil.

Modelele industriale ofera, de asemenea, o protectie exclusiva inventiilor tehnice. Totusi, ele
ofera o mai mica siguranta juridica decat brevetele si pot, din acet motiv, sa fie obtinute mai
rapid si mai ieftin. In Cartea Verde a modelelor industriale, Comisia a prezentat faptul ca
sistemele de protectie a modelelor industriale difera mult intre Statele Membre, impiedicand
libera circulatie a bunurilor. Pentru a rezolva aceasta problema, Comisia a prezentat in 1997
28
o propunere de Directiva care sa aproximeze sistemele juridice relevante din Statele
Membre. Comisia a mai propus si alte directive, cum ar fi directiva asupra protectiei legale a
inventiilor biotehnologice, adoptata in 1998.

In domeniul drepturilor de autor si a drepturilor conexe, prima directiva adoptata a fost in
decembrie 1986 si a privit protectia legala a topografiilor produselor din semi-conductori. In
Cartea Verde asupra drepturilor de autor in contextul provocarilor tehnologiei (1988),
Comisia Europeana a examinat cele mai urgente probleme de rezolvat la nivel comunitar, cu
scopul de a facilita adaptarea la aparitia noilor tehnologii. Urmare a acestei Carti Verzi, a fost
adoptata Comunicarea asupra planului de actiuni care trebuie intreprinse in legatura cu
respectiva carte. Ca o consecinta, Comunitatea a adoptat o legislatie armonizata care se
concentreaza asupra cazurilor in care disparitatile dintre Statele Membre sau inacuratetile
juridice devin factori descurajanti in exercitarea drepturilor, in anumite state. Eforturile s-au
centrat in mod special pe protectia juridica a programelor de calculatoare si a bazelor de
date, a programelor de difuzare prin satelit si prin cablu, pe drepturile la inchiriere si de dare
in locatie, pe alte drepturi conxe, precum si pe durata de valabilitate a protectie. Prin
asigurarea unui nivel ridicat de protectie a drepturilor de autor in toate Statele Membre,
aceasta armonizare a creat un climat propice inovatiei si creativitatii, in acelasi timp
exploatarea acestor drepturi devenind mai usoara in toata Europa. In 1996, Comisia a
prezentat o propunere de directiva care avea ca scop armonizarea legislatiilor nationale
privind drepturile de vanzare ulterioara a unei opere de arta originala care a fost modificata.

In noiembrie 1996, Comisia Europeana a adoptat o Comunicare asupra drepturilor de autor
si drepturilor conexe in societatea informationala, ca urmare a unei Carti Verzi dedicate
acestui subiect. Aceasta Comunicare prezinta rezultatele unui proces de consultare a
grupurilor interesate si propune, in mod special, initiativele necesare pe plan legislativ pentru
instalarea unui regim echitabil prin raport cu drepturile de autor. Aceasta Comunicare a avut
ca si consecinta adoptarea unei directive asupra drepturilor de autor si a drepturilor conexe
in societatea informationala. Directiva are ca scop adaptarea legislatiei privitoare la
drepturile de autor si drepturile conxe la evolutia tehnologiei si, in special, a societatii
informationale, precum si transpunerea la nivel comunitar a doua noi tratate adoptate de
Organizatia Mondiala pentru Proprietate Intelectuala (Tratatul asupra drepturilor de autor si
Tratatul asupra interpretarii si executarii de fonograme).

Contrafacerea si pirateria au devenit probleme internationale, cu consecinte importante pe
plan economic si social. Se estimeaza ca aceste activitati reprezinta intre 5 si 7% din
comertul mondial si o pierdere globala de aproximativ 200.000 locuri de munca pe an.
Diferentele intre modalitatile de respectare a proprietatii intelectuale, cum ar fi dintre
diferentele dintre regimurile de sanctionare intre Statele Membre, reprezinta un obstacol in
combaterea eficienta a contrafacerilor si pirateriei. Pentru a aborda aceasta problema,
Comisia a prezentat in 1998 o Carte Verde care vizeaza identificarea acestor probleme,
propune unele actiuni si o dezbatere publica pe acest subiect. Raspunsurile primite au
confirmat amploarea problemei, incluzand chiar si propuneri de masuri. De asemenea, s-a
constatat ca mediile interesate asteptau o actiune coordonata si armonizata la nivel
european. Cu acest scop, Comisia a prezentat, in noiembrie 2000, o Comunicare sub forma
unui plan de actiuni care cuprinde masurile urgente si actiunile pe termen mediu care trebuie
intreprinse de catre Comisie, precum si alte initiative adresate sectorului privat si
administratiilor publice. In cadrul acestui plan de actiuni se are in vedere o noua directiva
care sa armonizeze dispozitiile legislative, regulile si administratiile din Statele Membre,
pentru a se ajunge la respectarea proprietatii intelectuale.

LICITATIILE PUBLICE

29
Licitatiile publice joaca un rol semnificativ in economie: la nivelul anului 1996, valoarea
acestora reprezenta 11% din PIB-ul comunitar. Aceasi cifra corespundea cu jumatatea din
PIB-ul Germaniei la nivelul acelui an. Un studiu publicat de Comisia Europeana in 2004
arata ca licitatiile publice au ajuns sa acopere peste 16% din PIB-ul Uniunii, iar cadrul
legislativ existent a permis cresterea competitiei la nivel transfrontalier si reducerea cu
aproximativ 30% a preturilor platite de autoritatile publice pe bunuri si servicii.

Inainte de a fi promulgata legislatia europeana de profil, doar 2% din contractele publice din
Comunitatea Europeana erau atribuite unor firme din alte State Membre decat cel in care se
derula contractul propriu-zis. Aceasta lipsa a competitiei reale si deschise la nivel european
a fost considerata ca fiind una dintre cele mai evidente si anacronice bariere pentru
realizarea Pietei Interne. Pe langa faptul ca preturile de cost pentru autoritatile contractante
erau foarte mari, lipsa unei concurente intracomunitare in anumite sectoare industriale-cheie
(ex. telecomunicatii) a condus la inhibarea dezvoltarii unor firme europene competitive pe
plan mondial.

Introducerea liberei concurente in domeniul licitatiilor publice este, in primul rand si cel mai
important, o cale de a stimula entitatile publice contractante de a adopta proceduri de licitatii
competitive. Cu acest scop, Comisia a decis sa armonizeze procedurile de licitatie aplicate
in diverse state si sa incurajeze participarea a cat mai multe firme la licitatiile pentru
atribuirea contractelor publice, intre altele prin dezvoltarea unor instrumente speciale. O
Piata Unica reala si deschisa se va realiza doar cand toate firmele vor putea sa concureze in
licitatii pe baze egale. Eforturile de coordonare au condus la adoptarea a patru directive in
acest domeniu, si anume asupra contractelor de lucrari, de bunuri, de servicii si, in final,
asupra licitatiilor din sectoarele apei, energiei, transporturilor si telecomunicatiilor.

Directivele asupra contractelor de lucrari si de bunuri au fost urmate de o directiva care
reglementa revizuirea procedurilor, ulterior extinsa si asupra contractelor de servicii.
Directiva asupra Revizuirii Precedurilor asigura un tratament corect in toate situatiile de
incalcare a procedurilor de atribuire a contractelor publice. Directiva asupra Utilitatilor
acopera contractele de lucrari, bunuri si servicii incheiate de companiile publice care
opereaza in sectoarele de apa, energie, transporturi si telecomunicatii. Directiva tine cont de
specificul acestor intreprinderi si de diferitele moduri in care aceste sectoare sunt structurate
in Comunitate. Si in acest domeniu exista o directiva privind revizuire procedurilor care
asigura tuturor firmelor care se considera nedreptatite accesul la un mecanism de revizuire a
procedurilor. Toate aceste directive formeaza legislatia comunitara pentru licitatii publice,
care se bazeaza pe:
Reguli care sa asigure transparenta necesara aplicarii normelor de concurenta libera
in domeniul licitatiilor publice, cu preferinta in licitatiile cu procedura deschisa sau
restrictionata, precum si criterii clare pentru selectarea ofertelor;
Revederea efectiva si rapida a deciziilor luate de entitatile contractante care incalca
reglementarile comunitare de licitatii publice.
Implementarea acestor masuri implica utilizarea unor formate standard de catre toate
entitatile contractante, la lansarea licitatiilor. Dupa cum s-a mentionat anterior, Comisia nu s-
a dedicat pregatirii unei legislatii privind procedurile propriu-zise de atribuire si revizuire. Ea
a luat alte masuri necesare imbunatatirii transparentei, prin actiuni cum ar fi instruirea
responsabililor cu organizarea licitatiilor, standardizarea invitatiilor la licitatii si calitatea
informatiilor despre licitatile publice. Pentru a imbunatati calitatea informatiilor despre
licitatiile publice si a le face mai usor de tradus, vehiculat, citit si inteles, Comisia a incurajat
standardizarea la nivel european si chiar international in domenii care sunt in mod particular
importante pentru deschiderea pietelor licitatiilor publice, standardizand formate care sa
simplifice redactarea si intelegerea invitatiilor la licitatii publicate sub incidenta directivelor.
Acest cadru legislativ a fost amendat la sfarsitul anilor 90, pentru a introduce in directive
prevederile Acordului asupra Licitatiilor Guvernamentale (Government Procurement
Agreement - GPA), semnat sub auspiciile Organizatiei Mondiale a Comertului.
30

Noul pachet legislativ impune, pe tot teritoriul Uniunii, organizarea de licitatii pe baze
concurentiale pentru contractele publice cu valoarea peste o anumita suma, asigurarea
transparentei si tratamentului egal pentru toti ofertantii. Pachetul are doua obiective :
- primul obiectiv a fost de simplificare si clarificare a directivelor existente ;
- al doilea obiectiv a fost adaptarea directivelor existente la nevoile administratiilor
moderne, spre exemplu prin facilitarea licitatiilor electronice si, pentru contractele
complexe, facilitarea unui dialog mai amplu intre entitatile contractante si ofertanti, prin
care sa se clarifice conditiile contractului.
Pentru a mari transparenta pe parcursul procesului de atribuire si pentru a combate coruptia
si crima organizata, noul cadru include masuri special gandite pentru a face mai clare
criteriile de atribuire a contractelor si de selectie a ofertantilor.

In stransa colaborare cu Statele Membre, Comisia a lansat sistemul informational al licitatilor
publice SIMAP, care utilizeaza la maximum noile tehnologii ale informatiei in domeniul
licitatiilor publice. Acest sistem conduce la imbunatatirea calitatii si exactitatii informatiei si
dezvolta noi proceduri electronice de licitatii, astfel incat entitatile publice contractante sa
obtina o valoarea mai buna pentru fondurile publice, iar costurile suportate de platitorii de
impozite europeni sa se reduca. Ca urmare a fazei pilot experimentale a SIMAP, Comisia si
Statele Membre au decis generalizarea proiectului SIMAP. In momentul de fata este posibila
crearea si publicarea invitatiilor la licitatii pe cale electronica, inclusiv pe internet, prin
folosirea unui program gratuit proiectat de echipa SIMAP. In plus, acest proiect face posibila
stimularea utilizarii noului concept de profiluri ale contractantului, un instrument deja foarte
apreciat in alte zone ale lumii. Profilurile contractantului permit entitatilor contractante sa
transmita pe cale electronica dosarul de licitatie specificatiile tehnice, precum si alte
documente necesare pregatirii ofertelor. De asemenea, se pot oferi numeroase tipuri de
informatii suplimentare asupra procedurilor de achizitie, functionarilor responsabili cu
aplicarea procedurilor, invitatiilor la licitatii deschise la un moment dat, precum si licitatiile
viitoare. Profilurile contractantilor sunt accesibile prin intermediul website-ului SIMAP
(http://simap.eu.int). Comisia pune la dispozitia entitatilor contractante un program special
care sa permita redactarea profilurilor proprii.

Cu acelasi scop de a face informatia despre licitatii sa circule mai rapid, Comisia permite
accesarea gratuita a bazei de date TED (Tenders Electronic Daily) care informeaza
potentialii ofertanti asupra numeroaselor invitatii la licitatii lansate zilnic de entitatile
contractante. Prin intermediul SIMAP, potentialii ofertanti pot utiliza un instrument de cautare
care sa identifice licitatiile de interes, nu numai in baza de date TED, ci si in alte baze de
date.

Pentru a sprijini toti actorii implicati in licitatiile publice, Comisia Europeana a dezvoltat
Dictionarul Comun de Licitatii (Common Procurement Vocabulary - CPV), care tine cont de
nevoile specifice din acest domeniu, el fiind disponibil in toate limbile oficiale ale Comunitatii.
Dictionarul promoveaza utilizarea unui vocabular unic pentru descrierea subiectului
contractelor, la nivelul bazelor de date nationale si internationale. CPV ajuta astfel la
redactarea unor invitatii la licitatii mai transparente si accesibile in toate limbile comunitare,
facilitand compatibilitatea tehnica intre diferitele surse de informatii asupra contractelor
publice.

Comisia a publicat Ghidul asupra regulilor comunitare privind contractele publice de lucrari,
bunuri si servicii. Acest ghid se adreseaza tuturor actorilor din domeniul licitatiilor publice si
are ca scop sporirea gradului de constientizare asupra drepturilor si obligatiilor ce le revin,
explicand modul in care prevederile Tratatului CE se aplica domeniului licitatiilor publice si
descriind principalele caracteristici ale directivelor.

31

FUNCTIONAREA PIETEI INTERNE

LUAREA DECIZIILOR

Articolul 95 al Tratatului CE stipuleaza ca majoritatea tranzactiilor legale referitoare la
realizarea si functionarea Pietei Interne sa fie adoptate in conformitate cu procedura de
codecizie. Aceasta procedura permite Consiliului si Parlamentului European sa adopte acte
comune, iar Parlamentul are posibilitatea de a respinge pozitia adoptata de Consiliu. Totusi,
aceasta procedura de luare a deciziilor nu se aplica unei serii de subiecte care necesita, in
continuare, votul unanim al Statelor Membre in Consiliu. Aceste subiecte de exceptie
cuprind anumite prevederi fiscale, aspecte asociate cu libera circulatie a persoanelor si
masuri care implica drepturile si interesele persoanelor angajate.

GESTIONAREA LEGISLATIEI

Piata Interna lansata pe 31 decembrie 1992 nu a fost o situatie statica, definitiva. Din contra,
realizarea Pietei Interne este un proces dinamic in cadrul caruia Comunitatea trebuie sa
intervina in mod regulat pentru a depasi noi obstacole ridicate de legislatiile nationale.
Dezvoltarea pietei (noi tehnologii, noi constrangeri, noi provocari, etc.) necesita deseori
ajustari la nivelul legislatiei comunitare propuse de institutiile europene.

Ca si gardian al Tratatelor, Comisia Europeana joaca un rol central in gestionarea
legislatiei Pietei Interne, in particular in ceea ce priveste performantele ei, actualizarea si
armonizarea tehnica.

Deciziile individuale (ex. aprobarea unui laborator de testare) luate de Comisie se bazeaza
pe consultari si pe opiniile primite de la agentii comunitare de profil, cum ar fi Agentia
Europeana pentru Evaluarea Produselor Medicinale (de la Londra, Marea Britanie) si Oficiul
pentru Armonizarea Pietei Interne (de la Alicante, Spania).

Comisia Europeana are, in general, responsabilitatea de a actualiza legislatia existenta, in
cooperare stransa cu reprezentantii Statelor Membre, reuniti in comitete. De la caz la caz,
aceste comitete au fie rol consultativ, fie rol ferm prin intermediul opiniilor transmise si luate
in consideratie (de obicei in cazul comitetelor de reglementare) fata de propunerile
Comisiei. Masurile adoptate au acelasi statut legal ca si actele primare pe care le
amendeaza si trebuie, dupa caz, sa fie transpuse in legislatia nationala a fiecarui Stat
Membru. In ceea ce priveste specificatiile tehnice care decurg din cerintele esentiale ale
directivelor se refera, in general, la standarde industriale si implica organismele de
standardizare europene, cum ar fi Comitetul European pentru Standardizare (CES),
Comitetul European pentru Standardizare in Electrotehnica (CESE) si Institutul European de
Standarde in Telecomunicatii (IEST). Activitatea de standardizare este incredintata acestor
organisme de catre Comisie si permite ca impreuna cu reprezentantii industriei sa se ajunga
la acorduri anuale asupra a sute de standarde comune.

MONITORIZAREA APLICARII LEGISLATIEI

Monitorizarea aplicarii legislatiei comunitare privitoare la Piata Interna revina, in primul rand,
autoritatilor nationale care trebuie sa verifice aplicarea ei corecta in urma transpunerii in
legislatia nationala.

La nivel european, Comisia si Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene joaca un rol
important in a asigura preluarea si transpunerea efectiva a legislatiei comunitare in
legislatiile nationale. Comisia publica un raport anual privind aplicarea legislatiei comunitare
in Statele Membre.
32

Suplimentar, Tabloul de Afisaj al Pietei Unice (Single Market Scoreboard) contine informatii
asupra progresului inregistrat de Statele Membre in preluarea legislatiei europene asupra
Pietei Interne. Metodele de monitorizare ale Comisiei se bazeaza pe reclamatiile facute de
persoane private, de firme sau de Statele Membre insasi. Daca se constata o aplicare
incorecta a reglementarilor Pietei Interne de catre administratia unui Stat Membru, Comisia
declanseaza procedura de incalcare. Daca statul in chestiune nu urmeaza recomandarile
Comisiei ca urmare a rezultatelor acestei proceduri, Comisia poate sa il atace in instanta, la
Curtea de Justitie, care da o sentinta definitiva. De la intrarea in vigoare a Tratatului privind
Uniunea Europeana in 1993, Curtea a impus unele sanctiuni sub forma de penalitati.

PROTEJAREA PIETEI INTERNE

Piata Interna se bazeaza, in principal, pe libera concurenta si pe autoritatile de reglementare
care sa mentina un nivel stabil pentru libera circulatie a marfurilor si serviciilor. Libera
circulatie a persoanelor este garantata de Acordul Schengen (denumit astfel dupa oraselul
luxemburghez in care s-a semnat). Acesta a eliminat verificarile la cele mai multe dintre
frontierele interne ale Uniunii Europene, desi Marea Britanie si Irlanda nu participa la acrod,
si a intarit controalele la frontierele externe ale UE, inclusiv la aeroporturile si porturile
internationale.

Actiunile de protejare a Pietei Interne sunt necesara si pentru prevenirea pirateriei si
contrafacerii produselor europene originale. Comisia Europeana estimeaza ca aceste doua
activitati costa UE mai mult de 17.000 de locuri de munca pe an, motiv pentru care Statele
Membre lucreaza la extinderea reglementarilor de protectie a drepturilor de autor si a
brevetelor.

Eliminarea barierelor comerciale si libera circulatie reprezinta un avantaj enorm pentru cei
care fac comert sau calatoresc in scopuri legitime. Dar cei care incalca legea, in orice mod,
incearca sa beneficieze de acest sistem in propriul lor folos. Solutia europeana pentru
asigurarea unor frontiere sigure consta in crearea unei institutii europene de politie (fara
frontiere) si in promovarea relatiilor de cooperare in domeniul criminalistic. Europol, politia
europeana, este o parte din aceasta solutie, iar Sistemul Schengen de Informatii permite
autoritatilor nationale sa faca schimb de informatii asupra persoanelor cautate sau banuite
ca ar fi incalcat legea. Proiectul Eurojust va permite si el procurorilor, politiei si avocatilor sa
conlucreze intr-o echipa reunita pentra a combate crima organizata.

O PIATA INTERNA IN CONTACT CU CETATENII

Dialogul intre Comisia Europeana si cetatenii europeni, consumatori sau intreprinderi, se
mentine printr-o serie de activitati care au ca scop intretinerea unui dublu schimb de
informatii care sa permita cetatenilor sa devina constienti de drepturile si oportunitatile
datorate Pietei Interne, precum si sa participe activ la elaborarea politicilor europene. Acest
dialog ia trei forme diferite, dar complementare: informarea si indrumarea cetatenilor,
rezolvarea problemelor si culegerea de opinii.

Informare si indrumare

Cel mai simplu si direct mod de a obtine informatii despre Piata Interna este Europe Direct,
un centru de apel cu numarul de telefon unic 00 800 67 89 10 11, care raspunde in limba
vorbita de apelant si care ofera indrumare primara cetatenilor si firmelor, raspunzand
intrebarilor despre Uniunea Europeana, despre drepturi si oportunitati, despre cel mai potrivit
mod de a beneficia de acestea. Cazurile mai putin generale, solicitarile de natura tehnica
sau mai punctuale sunt orientate catre servicii personalizate create de Comisia Europeana.

33
Informare si indrumare pentru cetateni si consumatori

Dialog cu Cetatenii (Dialogue with Citizens) este o colectie de ghiduri si indrumare
nationale elaborate la cererea cetatenilor, in 11 limbi europene: informatii asupra dreptului
de a locui, munci sau de a cauta un loc de munca, de a studia, cumpara bunuri sau servicii,
sau de a calatori in Uniunea Europeana. De asemenea, exista ghiduri privind egalitatea
drepturilor si oportunitatilor pentru femei si barbati, asupra modului in care se pot manifesta
drepturile in fiecare Stat Membru si asupra protectiei datelor personale, precum si asupra
modului de realizare a transferurilor transfrontaliere de bani. Aceste informatii se pot obtine
prin Europe Direct sau consultand adresa http://europa.eu.int/citizens/ O alta componenta
importanta a initiativei Dialog cu Cetatenii este Serviciul de Indrumare (Signpost Service)
unde se pot adresa cetatenii europeni indiferent de tara, pentru indrumare pe cazuri
personalizate, raspunsul fiind dat in limba natala si intr-un interval de 72 de ore. Serviciul
este administrat de organizatia independenta neguvernamentala Euro Citizens Action
Service (http://europa.eu.int/citizensrights/signpost/front_end/signpost_en.htm)
Consumatorii sunt si ei indrumati detaliat in cea ce priveste drepturile si obligatiile pe care le
au la achizitionarea de produse sau servicii in UE. Aceste servicii sunt asigurate de reteaua
europeana a Centrelor Europene ale Consumatorilor (Euroguichet) care numara 14 astfel de
centre in 12 tari membre. Lista acestor centre se poate gasi la adresa
http://europa.eu.int/comm/consumers/policy/euroguichets/index_en.htm

Informare si indrumare pentru firme

Firmele pot obtine informatii, date sau chiar sfaturi despre Piata Interna prin intermediul unui
portal similar cu Dialog cu Cetatenii, si anume prin Dialog cu Firmele (Dialogue with
Business http://europa.eu.int/business/) care permite intreprinderilor sa obtina informatii in
11 limbi oficiale europene, despre cum se pot face afacerile in UE, cum se pot certifica
produsele si sa isi gaseasca noi parteneri de afaceri sau cum sa participe la licitatii publice.

Servicii personalizate se pot obtine prin intermediul retelei europene Euro Info Centre care
informeaza, asista si consiliaza firmele pe teme europene (politici, insititutii, programe si
surse de finantare, legislatie), pentru gasirea de parteneri de afaceri, etc. Reteaua numara
peste 300 de centre aflate in 42 de tari europene si mediteraneene, iar lista lor poate fi
gasita la adresa http://europa.eu.int/comm/enterprise/networks/eic/eic.htm.

Firmele interesate sa participe la licitatiile publice europene sunt sprijinite prin intermediul
portalului SIMAP care are ca scop incurajarea furnizorilor de bunuri, servicii si lucrari,
precum si a entitatilor contractante sa adopte cele mai bune practici din Uniunea Europeana
si sa utilizeze comertul electronic si tehnologia informatiei pentru a oferi intreaga informatie
necesara obtinerii celei mai bune valori pentru banul public, in contextul licitatiilor. Acest
portal ofera informatii de baza pentru ofertanti (furnizori de bunuri, servicii si lucrari), despre
pietele de licitatii si linkuri la alte website-uri cu informatii asupra licitatiilor publice care se
organizeaza in Uniunea Europeana sau in alte zone. Portalul SIMAP asigura indrumare si
pentru profesionistii care pregatesc dosarele de raspuns la licitatiile publice (oferte), oferind
o informatie de baza asupra regulilor si procedurilor de licitare, un forum de discutii despre
modalitatile prin care se pot imbunatati aptitudinile legate de participarea la licitatii, precum si
linkuri la diferite surse de bune practici.

Rezolvarea problemelor concrete

Initiativa SOLVIT a fost special creata pentru a rezolva problemele legate de aplicarea
defectuoasa a legislatiei Pietei Interne de catre administratia unui Stat Membru, fara a se
recurge la actiunea in justitie. Sistemul este gratuit. El poate fi accesat de persoane fizice
sau de firme, pentru domenii cum ar fi: dreptul la vot, recunoasterea diplomelor,
inmatricularea autovehiculelor, controlul la frontiere, accesul la pietele de bunuri si servicii,
34
licitatiile publice, impozitare, crearea de intreprinderi, dreptul la stabilire ca liber-profesionist,
etc. Sistemul se bazeaza pe reteaua de centre SOLVIT, care acopera toate Statele Membre
la nivel de administratii. Ca procedura concreta, Centrul SOLVIT care primeste o reclamatie
verifica justificarile, apoi introduce datele intr-o baza de date online, ceea ce permite
transmiterea automata a dosarului la Centrul SOLVIT din Statul Membru unde s-a constat
deficienta. Acest Centru confirma deficienta in interval de o saptamana si accepta sau nu
dosarul. In cazul acceptarii dosarului, trebuie sa se dea o solutie in interval de 10 saptamani.
Cele doua centre SOLVIT raman in contact pe tot acest interval, iar centrul care a primit
reclamatia poate sa ceara informatii privind progresul in gasirea unei solutii. SOLVIT
reprezinta o abordare oficiala in rezolvarea de probleme si nu poate fi, deci, utilizat daca s-
au declansat proceduri juridice sau daca trebuie sa se respecte alte termene. Atunci cand
problema este intre doua firme sau intre un consumator si o intreprindere, solutia nu este la
nivelul SOLVIT ci poate fi transata de reteaua EJE-Net. Lista centrelor SOLVIT poate fi
gasita la adresa de internet http://europa.eu.int/comm/internal_market/solvit/centres_en.htm

Sistemul EJE-Net reteaua europeana ofera solutii extrajudiciare problemelor
transfrontaliere legate de protectia consumatorilor (contracte de vanzare, achizitii grupate,
achizitii prin corespondenta, etc.). Lista centrelor (Clearing Houses) care fac parte din
aceasta retea se gaseste la adresa de internet: http://www.eejnet.org

FIN-Net este o alta retea europeana care faciliteaza accesul consumatorilor la procedura
extrajudiciara in cazul in care problema se refera la servicii financiare. Furnizorul de servicii
financiare reclamat trebuie sa fie intr-un alt Stat Membru. Principiul pe care functioneaza
acest sistem este similar celor anteriorare. Recunoastere reciproca a sistemelor bancare si
de servicii financiare pe care se bazeaza procedura de solutionare a reclamatiilor, inclusiv
schimbul de informatii si cooperarea intre institutiile nationale competente, permit tuturor
consumatorilor de servicii financiare transfrontaliere sa solicite, cu respectarea
confidentialitatii, a arbitrajului unei terte parti. Reteaua FIN-Net garanteaza accesul facil si
documentat la procedurile extrajudiciare de solutionare a litigiilor, orientand consumatorului
care se considera lezat in gasirea unei solutii amicale. Reteaua permite tratarea litigiilor
transfrontaliere rapid, eficace si profesionist. FIN-Net ofera solutii alternative la actiunile in
justitie, fara a prejudicia posibilitatea unui eventual recurs in justitie. La adresa
http://europa.eu.int/comm/internal_market/en/finances/consumer/index.htm se pot gasi
informatii despre aceasta retea.

Colectarea si returnarea de opinii catre Comisia Europeana

Elaborarea interactiva de politici (IPM)
Acest mecanism, lansat in aprilie 2001, este destinat colectarii si analizarii reactiilor
cetatenilor si firmelor si evaluarii, astfel, a impactului pe care il au politicile existente.
Mecanismul permite, de asemenea, consultarea online de catre persoanele interesate a
textelor legislative aflate in pregatire. IPM face parte din initiativa cyber-Commission si are
doua sectiuni:
- Mecanismul de feedback: acest mecanism permite colectarea reactiilor spontane ale
pietei cu privire la problemele intalnite de cetateni si intreprinderi in activitatea lor
cotidiana. Mecanismul utilizeaza retelele europene Euro Info Centre, Euroguichet si
Serviciul de Orientare, care fac legatura in permanenta cu operatorii economici si
consumatorii. Intrebarile, reclamatiile sau remarcile inregistrate (sub acoperirea
anonimatului) de diferitele centre formeaza acest feedback. Comisia poate astfel sa isi
intareasca propria capacitate de evaluare a impactului politicilor (sau a absentei lor) pe
teren. De asemenea, poate mai bine sa evalueze propunerile de noi actiuni, sa raspunda
mai repede si intr-o maniera mai tintita solicitarilor cetatenilor, consumatorilor si firmelor.
Acest mecanism face ca elaborarea politicilor europene sa fie un proces deschis tuturor.

35
- Punctul dumneavoastra de vedere asupra Europei consultare online: acest portal ofera
un punct unic de acces la toate consultarile online lansate de Comisie. El permite
transmiterea de avize asupra politicilor UE, influentarea orientarii lor si participarea
activa la elaborarea politicilor europene. In plus, cetatenii, consumatorii si firmele, care
au un rol activ in acest proces, pot sa puna intrebari si sa discute online cu responsabilii
din Uniune. Ei pot sa isi descrie experientele si astfel sa ajute Comisia sa regleze
problemele aflate in discutie, prin informatii concrete privind modul in care politicile se
aplica in practica. Portalul are adresa: http://europa.eu.int/yourvoice

IMPACTUL PIETEI INTERNE ASUPRA CETATENILOR SI
INTREPRINDERILOR

IMPACTUL ASUPRA CETATENILOR

Studiile arata ca cetateniii Uniunii Europene considera impactul Pietei Interne asupra vietilor
lor cat se poate de pozitiv. Cifrele care urmeaza s-au obtinut in urma unui sondaj derulat in
2002, pe 7500 de intervievati, cu varste intre 15 si 55 ani, din cele 15 State Membre.
Persoanele participante apartin unor categorii socio-economice variate si traiesc in zone de
urbanizare diferite (mari aglomerari, centre urbane si zone rurale). Esantionul a cuprins un
numar egal de femei si de barbati.

Ce gandesc cetatenii europeni

Doua treimi din cetatenii intervievati indica faptul ca au calatorit mult mai usor in alte State
Membre decat cu zece ani inainte. Trei sferturi apreciaza concurenta crescuta de pe Piata
Interna resimtita in numeroase domenii, cum ar fi transporturi, telecomunicatii, servicii
bancare sau asigurari. In general, cetatenii considera ca Piata Interna a fost benefica pentru
consumatori: 80% estimeaza ca oferta de produse disponibile in magazine a sporit. 67%
considera, de asemenea, ca s-a imbunatatit si calitatea acestor produse, in schimb doar
41% considera ca preturile au scazut datorita concurentei de pe Piata Interna.

Perceptia diferita asupra preturilor din Statele Membre are mai multe explicatii. Diferentele
intre preturi s-au redus in ultimiii zece ani, intr-o mare parte din cauza tarilor mai scumpe
care s-au apropiat de cele cu preturi medii. Aceasta situatie ar putea sa explice faptul ca
inclusiv suedezii si finlandezii au dat un aviz pozitiv, chiar daca aceste doua tari sunt
considerate "scumpe". Pe de alta parte, perceptiile diferite se pot datora unor factori fara
legatura directa cu Piata Interna. In Marea Britanie, de exemplu, o lira sterlina puternica
implica, inevitabil, faptul ca marfurile importate par mai ieftine, ceea ce ar explica de ce
jumatate din cei intervievati au dat raspunsuri pizitive. Perceptia mai putin pozitiva din
Irlanda ar putea fi explicata de rata relativ inalta a inflatiei din aceasta tara care se gaseste in
zona euro.

Drepturile cetatenilor din Piata Interna
Persoanele intervievate au fost invitate sa indice in ce masura se considera informate
despre Piata Interna. Doar 38% dintre francezi se considera bine sau foarte bine informati,
iar grecii obtin scorurile cele mai mici.

Exploatarea posibilitatilor oferite de Piata Interna
Ancheta releva ca putin peste jumatate (53%) din cei intervievati se duc in alt Stat Membru
pentru a cumpara un produs sau un serviciu pentru ca ar fi mai putin scump sau de o calitate
mai buna. Procentul cel mai inalt s-a obtinut in Luxemburg (74%) si in Marea Britanie (66%),
36
aceste rezultate datorandu-se, poate, impozitelor crescute (pentru alcool si tutun) sau ratelor
de schimb valutar.

Majoritatea celor care nu s-ar deplasa in alta tara pentru a face cumparaturi dau ca explicatii
preturile calatoriilor, obstacolelor legate de limba sau pierderea de timp. In revansa,
elementele asupra carora actorii decizionali ar putea interveni sunt luate mult mai putin in
consideratie de repondenti: taxele administrative, servicii post-vanzare, apararea drepturilor
consumatorilor, etc.

Ancheta a sondat si gradul de deschidere fata de efectuarea studiilor sau de ocuparea unui
loc de munca in alt Stat Membru. Doar 6% din cei intervievati au plecat deja de acasa pentru
unul dintre aceste scopuri, 67% nu au facut-o nicioadata, 15% sunt deschisi acestei
perspective iar 11% au renuntat la idee. Principalele motive pentru obtinerea acestor
rezultate sunt de natura familiala sau lingvistica, urmate de lipsa informatiilor si de
dificultatea de a gasi un loc de munca adecvat.

IMPRESIILE INTREPRINDERILOR

Numarul firmelor care considera efectele Pietei Interne ca fiind pozitive este mai mare decat
cel al firmelor care considera acest efect negativ, arata un studiu efectuat in 2002. Firmele
din Statele Membre mici, in special Irlanda si Grecia sunt, in general, mai favorabile Pietei
Interne decat cele din tarile mari, cum ar fi Marea Britanie ; de altfel intreprinderile britanice
sunt cele mai putin entuziaste, iar cele italiene cele mai fericite. Firmele exportatoare sunt
mai multumite decat cele ne-exportatoare, dar un procent covarsitor de 84% considera ca
imbunatatirea functionarii Pietei Interne trebuie sa fie o prioritate cheie pentru Uniunea
Europeana. Studiul prezentat in aceasta sectiune s-a derulat pe 5.900 de firme din 15 State
Membre, provenind din multe sectoare de activitate. Aceste firme au fost de la cele mici, cu
10-49 de angajati, pana la cele care angajeaza peste 250 de persoane. Firmele intervievate
cuprind si exportatori.

Ce gandesc firmele europene
De patru ori mai multe firme din UE (46%) considera ca efectele Pietei Interne sunt pozitive
fata de cele care il vad ca negativ (11%). Piata Interna, prin cresterea concurentei, are ca
scop imbunatatirea situatiei consumatorilor prin faptul ca firmele care ofera produse si
servicii atractive, la preturi scazute, acopera un segment mai mare de piata decat cele care
nu au o astfel de oferta, cel putin pana cand acestea din urma nu isi vor imbunatati
performantele. Deci, faptul ca atat de multe firme considera ca au beneficiat de Piata Interna
fata de cele care considera ca nu au beneficiat, arata ca efectul general al Pietei Interne
este de a deschide noi oportunitati pentru mii de firme si, de asemenea, de a ridica
standardele.

Faptul ca 42% din firme considera ca Piata Interna nu a avut nici un efect arata, pe de alta
parte, ca Uniunea Europeana trebuie sa faca inca multe eforturi pentru a elimna, in
continuare, barierele cu care se confrunta libera circulatie a marfurilor si serviciilor, dar si
pentru a informa firmele in mod special intreprinderile mici si mijlocii asupra
oportunitatilor transfrontaliere pe care le au la dispozitie si a le ajute pentru a beneficia de
ele.

Cifrele studiilor variaza foarte mult de la stat la stat. Firmele din Marea Britanie sunt cele mai
putin entuziaste fata de Piata Interna doar 26% considera impactul pozitiv. In doua dintre
celelate State Membre mari Franta si Germania numarul acestor companiilor a fost tot
relativ scazut 35%, respectiv 42%. Firmele din tarile mai mici tind sa fie mai deschise fata
de Piata Interna, poate din cauza pietelor lor nationale care sunt evident limitate 69% din
firmele irlandeze si grecesti considera efectul pozitiv. Cu toate acestea, si firmele din Italia
sunt entuziaste, cu un procent de 68%.
37
Mai exista si alte variatii semnificative, in functie de marimea firmei. Astfel, 44% din firmele
mai mici considera efectul Pietei Interne ca fiind pozitiv. Pentru firmele medii, aceasta cifra
creste la 55% iar pentru firmele mari, cifra este de 67%. Peste jumatate din firmele mici
(56%) afirma ca in urma deschiderii granitelor gandesc mai european decat inainte de
Piata Interna. Cum fac, de altfel, si 63% din firmele medii si 68% din cele mari.

Studiul arata, in general, ca desi multe firme de diferite tipuri au beneficiat de Piata Interna,
cele exportatoare se considera a avea cele mai mari avantaje. 76% din firmele care exporta
in mai mult de cinci tari au cotat efectul Pietei Interne asupra afacerilor lor ca fiind pozitiv.
Peste 60% din aceste firme au mai afirmat ca deschiderea granitelor a contribuit la succesul
exporturilor lor. Aproape 37% dintre ele cred ca Piata Interna le-a ajutat la cresterea
profitului.

Stiu firmele sa beneficieze de Piata Interna?
42% dintre firmele intervievate se considera bine si foarte bine informate asupra drepturilor
companiilor in Piata Interna. Firmele din Luxemburg, Danemarca si Austria au cea mai mare
incredere in cunostintele lor 69%, 62%, respctiv 61%. Germanii, britanicii si spaniolii se
considera mai putin informati. Relativ putinele cunostinte ale acestor firme ar putea explica
de ce putine intreprinderi britanice si germane considera ca Piata Interna are un efect pozitiv
asupra afacerilor lor.

Intreprinderile doresc ca Piata Interna sa functioneze mai bine
83% dintre firmele mici intervievate, 90% dintre cele medii si 92% dintre cele mari considera
ca imbunatatirea modului de functionare a Pietei Interne ar trebui sa fie o prioritate cheie a
Uniunii Europene, in viitor. Companiile considera ca prioritara ar trebui sa fie asigurarea unui
set unic de legi in toata Piata Interna si nu 15 (25). Un numar mare de intervievati citeaza
nevoia de a asigura o competitie corecta si de a armoniza sistemele de impozitare nationale.
Aceste raspunsuri arata ca, desi au trecut peste 10 ani de la deschiderea granitelor, oamenii
de afaceri inteleg ca mai este inca mult de facut pentru ca Piata Interna sa functioneze mai
bine, iar politica pentru Piata Interna trebuie sa ramana in topul agendei politice europene.

38

LBERA
CRCULA\E A
MARFURLOR
39

PREZENTARE GENERALA

CONDITIILE DE REALIZARE A LIBEREI CIRCULATII A MARFURILOR

Libera circulatie a marfurilor reprezinta unul dintre pilonii Pietei Interne. Principiul liberei
circulatii a bunurilor impune un cadru legislativ comun care sa asigure traficul nerestrictionat
al produselor in cadrul Uniunii, in acelasi mod in care acesta se realizeaza in interiorul unei
tari.

Bunurile care trec frontierele interne ale UE nu sunt supuse controalelor inca din 1 ianuarie
1993. Libera circulatie a bunurilor a presupus luarea unor masuri treptate: renuntarea la taxe
vamale sau a celor cu efect echivalent intre Statele Membre UE, adoptarea unui tarif vamal
comun pentru comertul intre Statele Membre si tari terte, interzicerea oricaror restrictii
cantitative sau la masurile similare, ajustarea monopolurilor de stat. Aceste masuri au avut
ca scop unirea celor 15 piete ale Statelor Membre intr-o zona economica unica in care
bunurile sa poata circula liber in conditii similare ca pe Piata Interna a unei singure tari.

Renuntarea la formalitatile vamale a presupus promovarea de initiative in 4 domenii:
1. Eliminarea documentelor vamale in comertul intracomunitar;
2. Stabilirea de reguli pentru circulatia bunurilor;
3. Intarirea frontierelor externe;
4. Cooperarea intre administratiile nationale.

ELIMINAREA DOCUMENTELOR VAMALE IN COMERTUL INTRACOMUNITAR

Incepand cu 1989 au fost facuti pasi necesari pentru renuntarea la Documentul
Administrativ Unic si documentul de tranzit pana la 1 ianuarie 1993. Documentul de tranzit
continua sa fie folosit doar pentru bunurile care tranziteaza tarile EFTA.

REGULI PENTRU CIRCULATIA BUNURILOR

Pentru a renunta la utilizarea Documentului Administrativ Unic, al carui scop era verificarea
taxelor, colectarea de informatii statistice si protectia intersului public, au fost luate unele
masuri pentru definirea de noi reguli ale circulatiei bunurilor. Astfel, au fost redefinite
formalitatile de control al taxelor (TVA si accize), prin mutarea atributiilor de control la sediul
firmelor (TVA) sau realizarea de depozite autorizate (accize). In plus, colectarea de date
statistice cade in sarcina firmelor, in cadrul raportarilor care se fac prin sistemele nationale
de colectare a datelor.

Aceste reguli generale se aplica la toate produsele, dar mai sunt si reguli speciale pentru
unele produse pentru care circulatia, controlul sau comercializarea sunt supuse unor
proceduri specifice. Multe din regulile speciale se refera la produse agricole (animale, carne,
plante si seminte, etc.), unde este nevoie de protectia sanatatii animalelor, plantelor si
oamenilor.
Pentru a proteja obiectivele Statelor Membre in anumite domenii specifice, au mai fost luate
masuri pentru returnarea obiectelor culturale transportate ilegal in alt Stat Membru, precum
si pentru intarirea controlul asupra comertului cu droguri, explozivi, arme de foc sau asupra
transferului deseurilor.

INTARIREA FRONTIERELOR EXTERNE

40
Renuntarea la controalele la frontierele interne presupune ca frontierele externe sa fie bine
administrate. Responsabilii oficiali pentru derularea controalelor trebuie sa actioneze in
interesul tuturor autoritatilor nationale si in interesul tuturor firmelor si consumatorilor din UE.

Codul Vamal Comunitar din 1994 a stabilit un cadru legal comun pentru controalele vamale,
suplimentat de masuri speciale in domeniile medicamentelor veterinare si sanatatii plantelor,
a bunurilor culturale, drogurilor si substantelor psihotropice, precum si pentru comertul
international cu specii protejate si in lupta impotriva contrafacerilor.

COOPERAREA INTRE ADMINISTRATIILE NATIONALE

Renuntarea la controalele vamale a insemnat si cooperarea si schimbul de informatii intre
autoritatile nationale. Au fost adoptate unele masuri: echipament pentru schimbul de
informatii in vederea imbunatatirii cooperarii intre functionari vamali pentru Tariful vamal
integrat al Comunitatiloe Europene (Taric), schimbul si monitorizarea de clasificari tarifare
pentru bunuri realizate de administratiile nationale, bunuri supuse unor reglementari
speciale, reglementari de tranzit pentru bunurile supuse controlului vamal, si monitorizarea
exporturilor Comunitare de bunuri strategice si opere de arta.

Din 4 septembrie 2000, baza de date DDS (Tariff Data Dissemination System) este
accesibila gratuit pe serverul Europa, unde poate fi consultat si Tariful comunitar integrat
(TARIC) si Tariful de cotatii si limite (QUOTA). Au fost infiintate baze de date similare pentru
campania impotriva fraudei vamale si agricole (CIS), pentru taxarea indirecta (VIES), pentru
monitorizarea anumalelor vii (ANIMO) si a carnii (SHIFT), precum si pentru statisticile in
comertul cu bunuri intre Statele Membre (Edicom).

Pentru a face cooperarea intre administratiile nationale mai eficienta, Comisia Europeana a
promovat crearea unui numar de organisme europene cum ar fi Oficiul pentru Inspectie si
Control Veterinar si al Sanatii Plantelor, Europol, etc. Programul de cooperare europeana
Matthaeus permite schimburile de functionari vamali intre administratiile nationale. Un
program similar (Karolus) este dedicat functionarilor nationali pentru Piata Interna UE.

Multe din aceste cooperari, schimburi de informatii si mecanisme de instruire (Matthaeus si
Karolus) au fost integrate in programul Customs 2002, care garanteaza o mai uniforma
aplicare a legislatiei vamale pe tot teritoriul UE.

ARMONIZAREA TEHNICA

INTRODUCERE

Inlaturarea barierelor tehnice pentru comert este o preconditie a finalizarii Pietei Interne a
Uniunii Europene. Incepand cu 1985, adoptarea Noii Abordari in armonizarea tehnica si
standardizare a permis armonizarea standardelor industriale europene in cele 16 domenii
acoperite de legislatia tehnica europeana, devenind instrumentul principal pentru atingerea
acestui obiectiv. Aceasta abordare a fost apoi completata de o politica coerenta in domeniul
certificarii si testarii, trasand principii clare, consistente si transparente care sa se aplice la
procedurile de certificare a produsului utilizate la nivel comunitar.

Pana in 1985, textele adoptate in domeniul armonizarii tehnice se bazau pe o abordare
locala si contineau specificatii tehnice foarte detaliate cu proceduri de aprobare tip foarte
dificil de implementat (Vechea Abordare).

41
In Noua Abordare cele doua elemente fundamentale, respectiv cerintele esentiale si
procedurile de evaluare a conformitatii, au inlaturat dificultatile anterioare: legislatia
comunitara este acum limitata la precizarea unor cerinte esentiale pe care trebuie sa le
indeplineasca produsele. Aceste cerinte fixeaza nivele de protectie in domeniul sanatatii si
sigurantei.

CONCEPTUL DE VECHE ABORDARE SI NOUA ABORDARE

Reglementarile tehnice nationale se supun prevederilor Articlolelor 28 si 30 din Tratatul
Comunitatii Europene, care interzic restrictiile cantitative sau masurile cu efect echivalent.
Cazurile de la Curtea Europeana de Justitie, in special cazul Cassis de Dijon, dau
elementele-cheie pentru recunoasterea mutuala. Efectele acestui caz sunt:
- Produsele fabricate sau comercializate legal in una din tarile comunitare trebuie sa poata
circula liber in intreaga Comunitate, atunci cand aceste produse indeplinesc niveluri
echivalente de protectie cu cele din Statul Membru din care sunt exportate;
- In absenta masurilor comunitare, Statele Membre au libertatea sa-si stabileasca
legislatia pe teritoriul propriu;
- Barierele comerciale care rezulta din diferentele intre legislatiile nationale pot fi aceptate
numai daca masurile nationale satisfac o serie de conditii:
sunt necesare pentru satisfacerea cerintelor obligatorii in domeniul sanatatii,
sigurantei, protectiei consumatorilor si protectia mediului;
au un scop legitim care sa justifice ne-respectarea principiului liberei circulatii
a marfurilor;
poate fi justificata legatura cu scopul legitim, in acelasi timp barierele fiind
proportionale cu acest scop.

Restrictiile liberei circulatii a marfurilor pot fi eliminate numai prin armonizarea tehnica la
nivel comunitar. Crearea unei piete unice pana la 31 decembrie 1992 nu putea fi realizata
fara introducerea unei noi tehnici de reglementare, care sa traseze numai cerinte esentiale,
fara a reduce insa dreptul la control a autoritatilor publice inainte de plasarea pe piata a unui
produs, cu asigurarea integrata a calitatii si evaluarea conformitatii.

Astfel, a aparut in 1985 Noua Abordare a armonizatii tehnice si standardizarii, bazate pe
urmatoarele principii:
- armonizarea legislativa este limitata la cerintele esentiale pentru produsele puse pe piata
pentru a circula liber in Comunitate;
- specificatiile tehnice pentru produsele care indeplinesc cerintele esentiale sunt trasate in
standardele armonizate;
- aplicarea standardelor armonizate sau a altor standarde ramane voluntara, producatorul
putand sa aplice orice specificatii tehnice care asigura indeplinirea cerintelor esentiale;
- produsele fabricate in conformitate cu standardele armonizate beneficiaza de prezumtia
de conformitate cu cerintele esentiale.

Politica europeana in domeniul evaluarii conformitatii se bazeaza pe urmatoarele principii:
- dezvoltarea unei abordari concrete in legislatia comunitara prin definirea de module
pentru fiecare faza a procedurii de evaluare a conformitatii si prin trasarea de criterii de
utilizare a acestor proceduri, prin desemnarea organismelor care sa opereze cu aceste
proceduri si prin folosirea marcajului CE.
- folosirea de standarde europene pentru asigurarea calitatii (seria EN ISO 9000) si
cerinte specifice pentru organismele de evaluare (seria EN 45000).
- stabilirea de sisteme de acreditare si folosirea tehnicilor de comparare promovate in
Statele Membre si la nivel comunitar.
- promovarea acordurilor de recunoastere mutuala privind testarea si certificarea in
domeniile ne-reglementate.
42
- programe de reducere a diferentelor intre infrastructurile de calitate existente (sisteme de
calibrare si metrologie, laboratoare de testare, organisme de inspectie si certificare si
organisme de acreditare) intre Statele Membre si intre sectoarele industriale.
- promovarea comertului international intre UE si tarile terte prin acorduri de recunoastere
mutuala, programe de cooperare si asistenta tehnica.

Abordarea Globala introduce o abordare modulara, care subdivide evaluarea conformitatii
intr-un numar de operatiuni (module). Aceste module difera conform unor stadii de
dezvoltare a produsului (de exemplu design, prototip, productie), tipului de evaluare in cauza
(de exemplu verificari documentare, aprobari tip, asigurarea calitatii), si dupa organizatia
care deruleaza evaluarea (producatorul sau o parte terta).

DIRECTIVELE DIN NOUA ABORDARE ELEMENTE STANDARD

Directivele din Noua Abordare se bazeaza pe urmatoarele principii:
- armonizarea este limitata la cerintele esentiale;
- numai produsele care indeplinesc cerintele esentiale pot fi comercializate si folosite;
- standardele armonizate, cu numar de referinta publicat in Jurnalul Oficial al UE si
transpuse in standardele nationale, sunt considerate conforme cu cerintele esentiale;
- aplicarea standardelor armonizate sau a altor specificatii tehnice ramane voluntara,
producatorii fiind liberi sa aleaga orice solutie tehnica care sa ofere conformitatea cu
cerintele esentiale;
- producatorii pot alege intre diferitele proceduri de evaluare a conformitatii mentionate in
directiva aplicabila.

Orice directiva din Noua Abordare include urmatoarele elemente standard:

Sfera de actiune
Sfera de actiune defineste gama de produse acoperita de directiva, sau natura riscului pe
care directiva trebuie sa-l evite. De regula acopera riscurile legate de un produs sau un
fenomen. Ca urmare, mai multe directive pot fi aplicabile aceluiasi produs.

Plasarea pe piata si punerea in functiune
Statele Membre sunt obligate sa ia masurile necesare pentru a se asigura ca produsele sunt
puse pe piata sau in functiune numai daca nu reprezinta un pericol pentru siguranta si
sanatatea persoanelor sau pentru alte interese publice acoperite de directiva, atunci cand
sunt instalate, intretinute si utilizate corespunzator. Aceasta conditie da Statului Membru
obligatia de supraveghere a pietei.

Cerintele esentiale
Cerintele esentiale sunt stabilite in anexele directivelor si includ tot ce este necesar pentru a
atinge obiectivul directivei. Produsele pot fi puse pe piata si in functiune numai daca sunt
conforme cu cerintele esentiale.

Libera circulatie
Statele Membre trebuie sa admita ca produsele care poarta marcajul CE sunt conforme cu
toate prevederile directivelor aplicabile si care prevad aplicarea respectivului marcaj. Astfel,
Statele Membre nu trebuie sa interzica, restrictioneze sau sa impiedice plasarea pe piata si
punerea in functiune pe teritoriul lor a produselor care poarta marcajul CE, decat daca
prevederile referitoare la marcajul CE sunt aplicate incorect.

Prezumtia de conformitate
Produsele care sunt conforme cu standardele nationale care transpun standarde
armonizate, al caror numar de referinta a fost publicat in Jurnalul Oficial, se presupune ca
43
sunt conforme cu cerintele esentiale corespunzatoare. Atunci cand producatorul nu a folosit,
sau a folosit numai partial astfel de standarde, masurile luate si corectitudinea lor trebuie
documentata pentru a dovedi conformitatea cu cerintele esentiale.

Clauza de siguranta
Statele Membre sunt obligate sa ia toate masurile necesare pentru a interzice sau
restrictiona punerea pe piata a produselor care poarta marcajul CE sau retragerea acestora
de pe piata, daca aceste produse pot compromite siguranta si sanatatea persoanelor sau
alte interese publice acoperite de directivele aplicabile, atunci cand produsele sunt folosite in
scopul declarat. In plus, Statele Membre trebuie sa informeze Comisia cand iau astfel de
masuri. Cand Comisia considera ca masurile nationale sunt justificate, informeaza toate
Statele Membre ca sa ia masuri similare avand in vedere obligatia lor generala de a intari
legislatia comunitara.

Evaluarea conformitatii
Inainte de a plasa un produs pe piata europeana, producatorul trebuie sa supuna produsul
unei proceduri de evaluarea a conformitatii indicata in directiva aplicabila, pentru ca apoi sa
poata afisa marcajul CE.

Organisme notificate
Tertele parti care pot evalua conformitatea sunt organismele notificate care au fost
desemnate de Statele Membre. Aceste organisme indeplinesc cerintele stabilite in directiva
si au sediul pe teritoriul lor.

Marcajul CE
Produsele conforme cu toate prevederile directivelor aplicabile si care indica marcarea CE
trebuie sa poarte acest marcaj. Astfel, marcajul CE este, in particular, o indicatie ca produsul
este conform cu cerintele esentiale ale directivelor aplicabile si ca produsul a fost supus unei
proceduri de evaluare a conformitatii. In plus, Statele Membre sunt obligate sa ia masurile
necesare pentru protejarea marcajului CE.

Coordonarea implementarii
Daca un Stat Membru sau Comisia considera ca un standard armonizat nu acopera complet
cerintele esentiale ale unei directive, problema va fi adusa in atentia Comitetului pentru
Standarde si Reglementari Tehnice.
Comisia, luand in considerare opinia Comitetului, notifica Statele Membre dace trebuie sau
nu sa retraga standardul din lista publicata in Jurnalul Oficial.

Transpunerea si prevederile tranzitionale
Statele Membre trebuie sa transpuna prevederile directivelor in legislatia lor nationala. Ele
trebuie, de asemenea, sa informeze Comisia asupra masurilor luate.
Statele Membre trebuie sa permita libera circulatie pe piata a produselor care sunt conforme
cu reglementarile in vigoare pe teritoriul lor la data aplicarii directivei respective, pana la data
prevazuta in directiva. Cu anumite restrictii, asemenea produse trebuie sa poata fi puse in
functiune pana la acea data.

CONFORMITATEA CU DIRECTIVELE

Cerintele esentiale

Cerintele esentiale stabilesc elementele necesare pentru protejarea interesului public.
Cerintele esentiale sunt obligatorii. Numai produsele care sunt conforme cu cerintele
esentiale pot fi plasate pe piata si puse in functiune.

44
Un principiu fundamental al Noii Abordari este limitarea armonizarii legislative la cerintele
esentiale care sunt de interes public. Aceste cerinte se refera in particular la protectia
sanatatii si sigurantei utilizatorilor (de obicei consumatorii si lucratorii) si, uneori, si la alte
cerinte fundamentale (de exemplu protectia proprietatii sau a mediului).

Cerintele esentiale sunt stabilite astfel incat sa furnizeze si sa asigure un nivel inalt de
protectie. Ele provin fie din anumite riscuri asociate cu produsul (de exemplu rezistenta fizica
si mecanica, inflamabilitate, proprietati chimice, electrice sau biologice, igiena,
radioactivitate), fie se refera la produs sau performantele sale (de exemplu prevederi legate
de materiale, proiectare, constructie, procesul de productie, instructiuni trasate de
producator), sau stabilesc principalul obiectiv privind protectia (de exemplu printr-o lista
ilustrativa). Adesea sunt o combinatie a acestora. Ca rezultat, mai multe directive pot fi
aplicabile unui anume produs in acelasi timp, astfel incat cerintele esentiale din diferite
directive se aplica simultan pentru a acoperi toate aspectele relevante ale interesului public.

Cerintele esentiale trebuie aplicate ca prin raport cu riscul inerent al unui anume produs. De
aceea producatorii trebuie sa deruleze analize ale riscului pentru a determina cerintele
esentiale aplicabile unui produs. Aceste analize trebuie sa fie documentate si incluse in
documentatia tehnica.

Cerintele esentiale definesc rezultatele care trebuie obtinute sau riscurile care trebuie luate
in considerare, dar nu specifica si nu impun solutii tehnice pentru a le rezolva. Aceasta
flexibilitate permite producatorilor sa aleaga modul in care vor acoperi cerintele. De
asemenea, permite, de exemplu, ca materialele si proiectarea unui produs sa fie adaptate
progresului tehnologic. In conformitate, directivele din Noua Abordare nu necesita adaptare
regulata la progresul tehnic, o data ce evaluarea indeplinirii cerintelor se bazeaza pe situatia
curenta a know-how-ului tehnic. Cerintele esentiale sunt stabilite in anexele directivelor. Desi
nu sunt incluse specificatii detaliate pentru productie, gradul de detaliere a descrierii difera
de la o directiva la alta. Descrierea trebuie sa fie destul de precisa pentru a crea, in
momentul transpunerii in legislatia nationala, obligatii legale care sa poata fi consolidate si
care sa faciliteze mandatarea de catre Comisie a organizatiilor de standardizare europene
sa produca standarde armonizate. De asemenea sunt formulate astfel incat sa permita
evaluarea conformitatii, chiar si in absenta standardelor armonizate sau in cazul in care
producatorul alege sa nu le aplice.

Directiva 98/34/EC defineste standardele europene ca specificatii tehnice cu care
conformitatea nu este obligatorie. Standardele sunt adoptate de organizatiile europene de
standardizare. Conform regulilor interne ale acestor organizatii, standardele europene
trebuie transpuse la nivel national. Transpunerea inseamna ca standardele europene
respective trebuie sa fie disponibile ca standarde nationale in acelasi mod, urmand ca toate
standardele existente cu prevederi conflictuale sa fie retrase intr-o anumita perioada.

Standarde armonizate

Standardele armonizate sunt standarde europene adoptate de organisme europene de
standardizare, in conformitate cu Regulile Generale convenite intre Comisie si organismele
europene de standardizare si cu mandatul dat de Comisie dupa consultarea cu Statele
Membre.

Standardele armonizate nu reprezinta o categorie speciala a standardelor europene.
Terminologia folosita in directivele din Noua Abordare este calificarea legala a specificatiilor
tehnice existente ca standarde europene, dar care primesc un inteles special prin aceste
directive. Standardele armonizate isi mentin statutul de aplicare voluntara in contextul
directivelor din Noua Abordare.

45
Comisia cere oficial organismelor europene de standardizare sa elaboreze standarde
europene prin eliberarea unui mandat. Inainte Comisia consulta Comitetul infiintat sub
Directiva 98/34/EC, si, in unele cazuri, Comitetul sectorial infiintat de directiva in cauza.
Obtinerea consensului implica, de asemenea, consultari largi cu autoritatile sectoriale la
nivel national.

In baza mandatului dat de Comisie, organizatiile europene de standardizare iau o pozitie
oficiala in conformitate cu reglementarile lor interne. Elaborarea si adoptarea de standarde
armonizate se bazeaza pe Reglementarile Generale pentru cooperare intre organizatiile
europene de standardizare si Comisie, semnat la 13 noiembrie 1984. Acestea contin o serie
de principii si angajamente legate de standardizare, cum ar fi participarea tuturor partilor
interesate (de exemplu producatori, asociatii ale consumatorilor si sindicate), rolul
autoritatilor publice, calitatea standardelor si aplicarea uniforma a standardelor in intreaga
Comunitate.

Organizatiile europene de standardizare sunt responsabile pentru identificarea si elaborarea
de standarde armonizate in intelesul Noii Abordari si pentru prezentarea unei liste de
standarde armonizate adoptate catre Comisie. Continutul tehnic al acestor standarde intra
integral in responsabilitatea organizatiilor europene de standardizare.
Odata ce autoritatile publice au fost de acord asupra unui mandat, cautarea solutiilor tehnice
trebuie lasata, in principiu, partilor interesate. Totusi, in anumite domenii, cum ar fi mediul
sau sanatatea si siguranta, participarea autoritatilor publice la nivel tehnic este importanta in
procesul de standardizare. Directivele din Noua Abordare nu prevad insa o procedura prin
care autoritatile publice sa verifice sau sa aprobe fie la nivel european fie la nivel national
continutul standardelor armonizate care au fost adoptate cu respectarea garantiilor
procedurale ale procesului de standardizare. Dialogul intre organismele de standardizare si
autoritati, precum si, cand este cazul, participarea acestora in procesul de standardizare,
poate ajuta ca termenii mandatului sa fie corect intelesi si ca interesul public sa fie corect
luat in considerare pe parcursul procesului.

Organizatiile europene de standardizare nu sunt obligate sa prezinte noile standarde ca
standarde armonizate. Pot sa identifice standarde existente pe care sa le considere, dupa
examinare si eventuala revizuire, corespunzatoare cerintelor mandatului, sau pot sa
modifice standarde existente in scopul acelor cerinte. In acelasi fel pot identifica standarde
internationale sau nationale si sa le adopte ca standarde europene, apoi sa le prezinte
Comisiei ca standarde armonizate.

Un standard armonizat trebuie sa indeplineasca cerintele esentiale ale unei directive
relevante. Un standard european poate sa contina prevederi care sa nu fie legate numai de
cerintele esentiale ci si de alte cerinte. In asemenea caz, aceste prevederi trebuie sa fie clar
distinse de acelea acoperind cerintele esentiale. Mai mult, un standard armonizat nu trebuie
in mod necesar sa acopere toate cerintele esentiale. Aceasta situatie obliga producatorul sa
foloseasca alte specificatii tehnice relevante pentru a indeplini toate cerintele esentiale ale
unei directive.

Prezumtia de conformitate

Conformitatea cu un standard national care transpune un standard armonizat, cu referinta
publicata, confera prezumtia de conformitate cu cerintele esentiale ale directivei aplicabile
din Noua Abordare acoperita de respectivul standard.
Referinta (titlu, numar de identificare) unui standard armonizat se publica in Jurnalul Oficial.
O lista actualizata de referinte poate fi gasita la:
http://europa.eu.int/comm/dg03/directs/dg3b/newapproa/eurstd/harmstds/index.html
Statele Membre trebuie sa publice referinta standardelor nationale care transpun standarde
armonizate.
46
Aplicarea standardelor armonizate care confera prezumtia de conformitate ramane
voluntara.

Standardele armonizate confera prezumtia de conformitate cu cerintele esentiale daca
referinta lor a fost publicata in Jurnalul Oficial al CE si daca au fost transpuse la nivel
national. Producatorul poate alege orice standard national corespunzator.

Aplicarea standardelor armonizate ramane voluntara. Producatorul decide daca aplica un
standard armonizat sau nu. Daca alege sa nu foloseasca un standard armonizat, atunci are
obligatia sa dovedeasca conformitatea produsului sau cu cerintele esentiale prin folosirea
altor metode (de exemplu folosind alte specificatii tehnice).

Conformitatea cu standardele armonizate determina procedurile de evaluare a conformitatii
care trebuie aplicate si care, uneori, permit evaluarea conformitatii fara interventia unei terte
parti. In alte situatii, este necesara aplicarea unei game largi de proceduri.

Retragerea prezumtiei de conformitate

Comisia retrage prezumtia de conformitate daca s-a constatat ca standardul armonizat nu
acopera complet cerintele esentiale.

Directivele din Noua Abordare contin o clauza care permite contestarea unui standard
armonizat. Etapele de contestare sunt urmatoarele:
- daca un Stat Membru sau Comisia Europeana considera ca un standard armonizat nu
acopera complet cerintele esentiale, problema se aduce in fata comitetului stabilit prin
directiva 98/34/EC si, daca este nevoie, si a comitetului sectorial, cu prezentarea motivelor.
- Comitetul va da o opinie fara intarziere.
- daca in opinia Comitetului standardul armonizat nu corespunde complet cerintelor
esentiale, Comisia si Statele Membre trebuie sa retraga referinta la acesta din informatia
publicata.

Procedura de contestare a standardului nu afecteaza existenta lui ca standard armonizat,
doar referinta publicata poate fi retrasa, ceea ce inseamna ca standardul respectiv nu mai
confera prezumtia de conformitate cu cerintele esentiale.

Revizuirea standardelor armonizate

Principiile privind mandatul si adoptarea de standarde armonizate, disponibilitatea lor si
prezumtia de conformitate cu cerintele esentiale se aplica si la versiunile revizuite ale
standardelor armonizate. Pe perioada tranzitionala, atat standardul vechi cat si cel revizuit
dau prezumtia de conformitate.

Decizia oficiala de a revizui un standard este, in principiu, luata de organizatiile europene de
standardizare, din initiativa proprie sau pe baza unei solicitari directe a Comisiei sau,
indirect, pe baza unei initiative a unui Stat Membru. Nevoia de revizuire poate rezulta din
schimbarea sferei de actiune a directivei (cum ar fi extinderea la alte produse sau
modificarea cerintelor esentiale), din faptul ca fie Comisia fie un Stat Membru contesta
continutul unui standard armonizat, indicand ca nu mai poate conferi prezumtia de
conformitate cu cerintele esentiale, sau ca rezultat al dezvoltarii tehnologice.

Pentru a conferi prezumtia de conformitate, standardul revizuit trebuie sa satisfaca conditiile
generale conform Noii Abordari: standardul se bazeaza pe un mandat, este elaborat de
organizatii europene de standardizare relevante catre Comisie, referinta este publicata de
Comisie in Jurnalul Oficial si este transpus ca standard national.

47
Conform reglementarilor interne, organizatiile europene de standardizare relevante stabilesc
data publicarii la nivel national a standardului revizuit si data retragerii vechiului standard. In
perioada tranzitionala, ambele standarde armonizate confera prezumtia de conformitate, iar
dupa perioada tranzitionala numai standardul revizuit indeplineste conditiile.

Referinta standardului armonizat revizuit, referinta vechiului standard armonizat si data cand
prezumtia de conformitate a vechiului standard expira sunt publicate impreuna in Jurnalul
Oficial.

PROCEDURA DE EVALUARE A CONFORMITATII

Modulele

Evaluarea conformitatii este impartita in module care includ un numar limitat de proceduri
diferite aplicabile unei game largi de produse. Modulele sunt legate de faza de proiectare a
produselor, faza de productie sau ambele. Sunt opt module de baza si cele opt posibile
variante pot fi combinate intre ele in orice mod pentru a finaliza procedurile de evaluare a
conformitatii. Ca regula generala, un produs se supune evaluarii conformitatii conform unui
modul atat in faza de proiectare cat si in faza de productie. Fiecare directiva din Noua
Abordare descrie posibila gama pentru nivelul necesar de protectie si continutul procedurilor
de evaluare a conformitatii. Directivele stabilesc de asemenea criteriile dupa care
producatorul poate face alegerea atunci cand sunt mai multe optiuni.

Evaluarea conformitatii prin intermediul modulelor este bazata fie pe interventia unei prime
parti (producatorul) fie a unei terte parti (organism notificat) si se leaga de faza de proiectare
a produselor, de faza de productie sau de ambele. Chiar daca producatorul subcontracteaza
proiectarea sau productia, el ramane responsabil pentru evaluarea conformitatii pentru
ambele faze.

Modulele prevad regulile care se aplica in functie de tipul produselor sau de riscurile
implicate, mijloacele de stabilire a procedurilor care sa demonstreze conformitatea
produsului cu prevederile directivei. In stabilirea gamei de module posibile, directivele iau in
considerare, conform principiului proportionalitatii, elemente cum ar fi tipul produsului, natura
riscurilor implicate, infrastructurile economice ale unui anume sector (cum ar fi existenta sau
lipsa unor terte parti), tipul si importanta productiei pentru asigurarea unui grad inalt de
protectie asa cum este definit in Articolul 95(3) al Tratatului CE.

In plus, indiferent de directiva si de procedurile aplicate, procedurile de evaluare a
conformitatii trebuie sa asigure in mod echivalent suficienta incredere in ce priveste
conformitatea produselor fata de cerintele esentiale relevante. Principiul proportionalitatii
cere ca directiva sa nu includa proceduri care nu sunt necesare, care sa fie prea
impovaratoare fata de obiective, in particular asa cum este stabilit in cerintele esentiale.

Directivele din Noua Abordare stabilesc diferite proceduri, conform categoriilor de produse
acoperite, fie nelasand nici o optiune producatorilor fie prin a le da optiuni in cadrul aceleiasi
categorii de produse.
Alternativ, directivele mai pot stabili, pentru toate produsele acoperite de sfera de actiune, o
gama de proceduri din care producatorul sa poata alege. Mai mult, fiecare directiva din Noua
Abordare determina continutul procedurii de evaluare a conformitatii aplicabile, care poate
sa difere de modelele stabilite de module.

Posibilitatea de optiune intre doua sau mai multe proceduri de evaluare a conformitatii
pentru acelasi produs poate fi justificata, de exemplu, de diferitele infrastructuri de certificare
care s-au dezvoltat in Statele Membre ca rezultat al legislatiilor nationale diferite. Totusi,
Statele Membre trebuie sa transpuna in legislatia lor nationala toate procedurile de evaluare
48
a conformitatii stabilite de o directiva si trebuie sa garanteze libera circulatie a marfurilor care
sunt subiectul procedurilor de evaluare a conformitatii conform directivei in cauza. Alegerea
modulelor poate fi justificata si in cazul in care un produs este subiectul prevederilor mai
multor directive. In asemenea cazuri obiectivul este de a furniza producatorului o procedura
comuna prevazuta in toate directivele relevante sau cel putin proceduri compatibile.

In final, o alegere poate fi justificata si pe baza infrastructurii din ramura industriala in cauza,
care sa permita producatorilor sa aleaga procedura cea mai potrivita si convenabila.

Anumite directive dau posibilitatea aplicarii de proceduri bazate pe tehnici de asigurare a
calitatii. In aceste cazuri producatorul poate, de asemenea, aplica o procedura sau o
combinatie de proceduri care sa nu foloseasca astfel de tehnici, cu exceptia cazului in care
conformitatea cu cerintele cere explicit aplicarea unei astfel de proceduri.

Modulele bazate pe tehnici de asigurare a calitatii derivate din seria de standarde EN ISO
9000 stabilesc o legatura intre sectoare reglementate si ne-reglementate. Aplicarea acestor
module poate ajuta producatorii sa indeplineasca simultan obligatiile derivate atat din
directive cat si din nevoile clientilor. Mai mult, in anumite conditii, producatorii pot beneficia
de investitiile lor in sistemele calitatii. Aceste module contribuie si la dezvoltarea de lanturi
de calitate (de la calitatea produselor la calitatea companiilor propriu-zise) si promoveaza
cunoasterea importantei strategiilor de management a calitatii pentru imbunatatirea
competitivitatii.

Documentatia tehnica

In vederea evaluarii conformitatii, producatorul trebuie sa intocmeasca un dosar tehnic
(documentatie tehnica). Documentatia tehnica furnizeaza informatii asupra proiectarii,
productiei si operarii produsului.

Directivele din Noua Abordare obliga producatorul sa intocmeasca o documentatie tehnica
continand informatii care sa demonstreze conformitatea cu produsul fata de cerintele
aplicabile. Documentatia poate fi parte a documentatiei sistemului calitatii atunci cand
directiva impune o procedura de evaluare a conformitatii bazata pe un sistem al calitatii
(modulele D, E, H si variantele lor). Aceasta obligatie incepe cand produsul este plasat pe
piata, indiferent de originea sa geografica.

Documentatia tehnica trebuie pastrata cel putin 10 ani dupa data fabricarii ultimului produs,
in afara de cazul in care directiva aplicabila nu prevede expres o alta perioada. Pastrarea
documentatiei este responsabilitatea producatorului sau a reprezentantului sau autorizat cu
sediul in Comunitate. In unele cazuri importatorul sau cel care introduce produsul pe piata
trebuie sa preia acesta responsabilitate.

Continutul documentatiei tehnice este descris in fiecare directiva, in conformitate cu produsul
in cauza. Ca regula generala, documentatia trebuie sa acopere proiectarea, productia si
operarea produsului. Detaliile incluse in documentatie depind de natura produsului si de
orice alt element considerat necesar din punct de vedere tehnic, pentru a demonstra
conformitatea produsului cu cerintele esentiale ale directivei relevante sau, dupa caz, cu
cerintele standardului armonizat aplicat.

Unele directive cer ca documentatia tehnica sa fie scrisa intr-o limba oficiala a Statului
Membru in care se deruleaza procedurile, in care are sediul organismul notificat sau in limba
acceptata de acesta. Pentru a derula procedurile de evaluare a conformitatii care cer
verificarea de catre o terta parte intr-un mod corespunzator, documentatia trebuie sa fie intr-
o limba inteleasa de organismul notificat, chiar daca nu este mentionat explicit in directiva.

49
Declaratia de conformitate CE

Producatorul sau reprezentantul sau autorizat cu sediul in Comunitate trebuie sa
intocmeasca o declaratie de conformitate CE ca parte din procedura de evaluare a
conformitatii impusa de directivele Noii Abordari. Declaratia de conformitate CE trebuie sa
contina toate informatiile relevante pentru a identifica directivele conform carora a fost
intocmita, precum si producatorul, reprezentantul sau autorizat, organismul notificat (daca
este cazul), produsul, si o referinta la standardele armonizate sau alte documente normative
(daca este cazul).

Directivele din Noua Abordare impun producatorului sau reprezentantului sau autorizat cu
sediul in Comunitate sa intocmeasca o declaratie de conformitate CE cand produsul este
plasat pe piata. Functie de procedura, declaratia de conformitate CE trebuie fie sa asigure
ca produsul indeplineste cerintele esentiale din directivele aplicabile, fie ca produsul este in
conformitate cu tipul de produs pentru care a fost eliberat un certificat de examinare tip si
satisface cerintele esentiale ale directivelor aplicabile.

Declaratia de conformitate CE trebuie sa fie pastrata cel putin zece ani de la ultima data de
fabricare a produsului, in afara cazului in care directiva mentioneaza expres o alta perioada.
Aceasta este responsabilitatea producatorului sau reprezentantului sau autorizat cu sediul in
Comunitate. In unele cazuri importatorul sau cel responsabil cu plasarea pe piata trebuie sa
preia aceasta responsabilitate.

Continutul declaratiei de conformitate CE este stabilit, directiva cu directiva, in conformitate
cu produsele in cauza. Standardul EN 45014 a fost intocmit cu scopul de a furniza criteriile
generale pentru declaratia de conformitate si poate fi folosit ca document de indrumare in
sensul directivelor din Noua Abordare. Conform acestui standard, declaratia de conformitate
trebuie sa aiba forma unui document, tabel sau echivalent, si trebuie sa contina suficienta
informatie incat sa permita identificarea tuturor produselor acoperite.

Ca un minim, urmatoarele informatii trebuie sa fie furnizate:
- numele si adresa producatorului sau reprezentantului sau autorizat care
intocmeste declaratia;
- identificarea produsului (nume, tip sau numar al modelului si orice alte informatii
suplimentare relevante, cum ar fi lotul, eticheta sau numarul de serie, sursa si
numarul de bucati);
- toate prevederile relevante cu care este conform; referinta standardelor sau a
altor documente normative (cum ar fi standarde si specificatii tehnice nationale)
intr-un mod precis, complet si clar;
- toate informatiile suplimentare care trebuie solicitate (de exemplu gradul,
categoria), daca este cazul;
- data emiterii declaratiei; semnatura si functia sau alta indicatie echivalenta
despre persoana autorizata;
- precizarea ca declaratia este intocmita pe propria raspundere a producatorului
sau, daca este cazul, a reprezentantului sau autorizat.

Alte informatii utile care pot fi incluse in declaratia de conformitate sunt numele, adresa si
numarul de identificare al organismului notificat daca a fost implicata o astfel de institutie in
procedura de evaluare a conformitatii, precum si numele si adresa persoanei care pastreaza
documentatia tehnica.

Daca se aplica mai multe directive din Noua Abordare unui produs, producatorul sau
reprezentantul sau autorizat pot uni toate declaratiile intr-un singur document. Totusi, acest
lucru nu este posibil daca directiva impune o forma specifica pentru declaratia de
conformitate CE (cum ar fi directiva pentru echipament personal de protectie).
50

In consecinta, declaratia de conformitate CE trebuie sa dea informatii si despre faptul ca
acopera sau nu o singura directiva. In acest caz declaratia trebuie sa includa o referire la
alte directive pentru a se putea verifica daca producatorul a urmat legislatia comunitara, sau
care legislatie a fost aleasa pentru perioada de tranzitie.

Declaratia de conformitate CE trebuie sa stea la dispozitia autoritatilor de supraveghere, la
cererea acestora.

Mai mult, directivele referitoare la echipamente, aparate de gaz, atmosfere potential
explozive, ambarcatiuni de agrement, lifturi si sisteme de cale ferata de mare viteza cer ca
produsul sa fie insotit de declaratia de conformitate.

Declaratia de conformitate trebuie intocmita in una din limbile oficiale ale Comunitatii. Daca
directivele comunitare nu contin alte prevederi legate de limba declaratiei, trebuie indeplinite
cerintele Statelor Membre de a folosi o limba specifica conform Articolelor 28 si 30 ale
Tratatului CE, de la caz la caz. Totusi, pentru produsele care trebuie insotite de declaratia de
conformitate, aceasta trebuie sa fie in limba oficiala a tarii in care se utilizeaza. In aceste
situatii o traducere trebuie sa fie facuta de producator, reprezentantul autorizat sau
distribuitor. In plus trebuie furnizata o copie a declaratiei in limba originala.

ORGANISMELE NOTIFICATE

Principiile notificarii

Organismele notificate au sarcina de a efectua procedurile de evaluare a conformitatii
indicate in directivele aplicabile, atunci cand este necesara o terta parte. Statele Membre
raspund de notificarea lor. Acestea pot alege organisme pe care sa le notifice numai din
jurisdictia lor si care sunt conforme cu cerintele directivelor si principiile stabilite in Decizia
93/465/EEC. Evaluarea organismelor in vedera notificarii indica daca acestea sunt
competente tehnic pentru a derula procedurile de evaluare a conformitatii in cauza si daca
detin nivelul necesar de independenta, impartialitate si integritate. In plus, competenta
organismelor notificate trebuie sa fie supravegheata, la intervale regulate si conform
practicilor stabilite de organizatiile de acreditare. Seria de standarde EN 45000 si
acreditarea sunt instrumente importante care ajuta la stabilirea conformitatii cu cerintele
directivei aplicabile.

Organismele notificate au responsabilitati in domeniul interesului public si, de aceea, trebuie
sa raspunda fata de autoritatile nationale competente. Ca sa fie eligibil, un organism trebuie
sa fie infiintat legal pe teritoriul unui Stat Membru si, deci, sa apartina jurisdictiei acestuia.
Altfel, Statul Membru are libertatea de a decide daca notifica sau nu un organism care este
conform cu cerintele trasate in directive si in Decizia 93/465/EEC.

In general, criteriile de competenta stabilite in directive acopera:
- disponibilitatea de personal si echipament;
- independenta si impartialitate in relatie cu cei direct sau indirect interesati de
produs (cum ar fi proiectantul, producatorul, reprezentantul autorizat al
producatorului, furnizorul, cel care asembleaza, instalatorul, utilizatorul);
- competenta tehnica a personalului cu relevanta fata de produsul si procedura de
evaluare a conformitatii in cauza;
- mentinerea secretului si integritatii profesionale;
- detinerea unei asigurari de raspundere civila, in afara cazului in care
raspunderea este acoperita de stat printr-o lege nationala.

51
Evaluarea unui organism care doreste notificarea va determina daca acesta indeplineste
cerintele. Acreditarea conform seriei de sandarde EN 45000 constituie un avantaj pentru
evaluarea elementelor tehnice ale notificarii si, desi nu este o cerinta, ramane un instrument
important si privilegiat pentru evaluarea competentei, impartialitatii si integritatii organismelor
care trebuie notificate. In plus, acreditarea trebuie considerata de autoritatile nationale de
notificare ca cea mai favorabila baza tehnica de evaluare in scopul reducerii diferentelor
intre criteriile pentru notificare.

Statele Membre raspund de organismele notificate in cea ce priveste mentinerea
competentei si capacitatii permanenta de a-si indeplini sarcinile pentru care sunt notificate.
In acest sens, Statele Membre pot sa aleaga mijloacele si metodele cele mai adecvate, cu
respectarea practicii consacrate in domeniul supravegherii si re-evaluarii. Statele Membre
pot decide daca sa acorde notificarea pentru o perioada limitata de timp si sa o re-innoiasca
succesiv.

Responsabilitati generale pentru organismele notificate

Organismele notificate trebuie sa furnizeze informatii relevante catre autoritatea lor de
notificare, autoritatile de supraveghere a pietei si alte organisme de notificare. Ele trebuie sa
opereze intr-un mod competent, nediscriminatoriu, transparent, neutru, independent si
impartial.

Organismele notificate trebuie sa angajeze personalul necesar, care sa aiba cunostinte
suficiente si relevante, precum si experienta pentru efectuarea evaluarilor de conformitate.
Ele trebuie sa faca aranjamente adecvate pentru a asigura confidentialiatea informatiilor
obtinute in cursul evaluarii conformitatii.

Organismele notificate trebuie sa fie asigurate corespunzator pentru acoperirea activitatilor
profesionale, in afara cazului in care raspunderea este asigurata de legislatia nationala a
Statului Membru care a facut notificarea.

Organismele notificate trebuie sa participe in activitati de coordonare. Ele trebuie sa ia parte
direct sau sa fie reprezentate in activitatea de standardizare europeana sau sa se asigure ca
sunt la curent cu situatia standardelor relevante.

Organismele notificate si evaluarea conformitatii

Prima sarcina a unui organism notificat este sa furnizeze servicii de evaluare a conformitatii
in conditiile stabilite de directive. Acesta este un serviciu furnizat producatorilor din zona de
interes public. Organismele notificate sunt libere sa-si ofere serviciile de evaluare a
conformitatii, in limitele sferei lor de actiune notificate, catre orice operator economic cu
sediul in interiorul sau in exteriorul Comunitatii. Ele pot desfasura aceste activitati si pe
teritoriul altor State Membre sau terte tari. Producatorii sunt liberi sa aleaga orice organism
notificat care poate desfasura procedura de evaluare a conformitatii, conform directivei
aplicabile.

Organismele notificate au ca scop sa evalueze conformitatea cu cerintele esentiale si sa
asigure aplicarea tehnica exacta a acestor cerinte, conform procedurilor relevante din
directivele in cauza. Organismele notificate trebuie sa aiba facilitati care sa le permita
indeplinirea sarcinilor tehnice si administrative legate de evaluarea conformitatii. Ei trebuie
sa aplice proceduri de control corespunzatoare in relatie cu serviciile oferite.

Procedurile de evaluare a conformitatii au fost impartite intr-un set de module separate, care
nu pot fi subdivizate in continuare fara a periclita coerenta sistemului si responsabilitatile
producatorului si, dupa caz, ale organismelor notificate. Aceasta inseamna ca un organism
52
notificat trebuie sa fie capabil sa-si asume responsabilitatea si sa aiba competenta de a
realiza evaluarea conformitatii confom unui modul complet sau mai multor module complete.
Ca o consecinta, organismul nu poate fi notificat doar pentru o parte a unui modul. De
exemplu, pentru modulul Hbis un organism nu poate fi notificat numai pentru faza de
proiectare. Mai mult, un organism notificat pentru modulele D, E, H sau variantele lor, trebuie
sa fie capabil sa isi asuma responsabilitatea nu numai pentru unele aspecte ale sistemelor
calitatii ci si pentru cerintele legate de produs. In oricare din cazuri, organismul notificat
poate subcontracta unele operatii.

Pentru a evita o povara inutila pentru operatorii economici, documentatia tehnica furnizata
organismelor notificate trebuie sa se limiteze la cea solicitata pentru scopul evaluarii
conformitatii cu directivele. Mai mult, un sistem al calitatii aprobat de un organism notificat
sau un organism de certificare acreditat trebuie luat in considerare cand acelasi sau alt
organism notificat deruleaza evaluarea conformitatii conform modulelor D, E, H, sau
variantele lor, fie pentru acelasi fie pentru alta categorie de produse. In aceste cazuri, totusi,
organismele notificate trebuie sa verifice daca certificatele acopera prevederile aplicabile ale
directivelor. Trebuie de asemenea sa verifice daca este sau nu necesar sa solicite audituri
suplimentare legate specific de (noua) categorie de produse, desi de obicei nu este nevoie
de duplicarea completa a abrobarii sistemului calitatii in sine.

MARCAJUL CE

Principiile marcajului CE

Marcajul CE simbolizeaza conformitatea unui produs cu toate cerintele comunitare pe care
un producator trebuie sa le respecte in virtutea directivelor europene care prevad aplicarea
lui. Odata aplicat pe un produs, marcajul reprezinta declaratia persoanei fizice sau juridice
responsabila pentru aplicarea marcajului CE ca produsul este conform cu toate prevederile
aplicabile si ca a fost subiectul unor proceduri corespunzatoare de evaluare a conformitatii.
Statele Membre nu pot restrictiona plasarea pe piata sau punerea in functiune a unor
produse cu marcajul CE, decat daca asemenea masuri sunt justificate pe baza evidentei
unor neconformitati ale produsului.

Directivele care impun aplicarea marcajului CE urmeaza principiile Noii Abordari si Abordarii
Globale, acest marcaj fiind introdus in legislatia europeana ca marcaj legal de conformitate
deoarece:
- s-a ajuns la o armonizare totala, cu alte cuvinte directivele au anulat legislatiile
nationale referitoare la aceleasi interese publice dar care erau divergente; si
- directivele contin proceduri de evaluare a conformitatii conform Deciziei
93/465/EEC.

Deoarece toate produsele acoperite de directivele din Noua Abordare poarta marcajul CE,
acest marcaj nu are scop comercial. Marcajul CE nu este nici marcaj de origine, deci nu
indica faptul ca produsul este fabricat in Uniunea Europeana.

Produse care se marcheaza CE

Maercajul CE este obligatoriu si trebuie aplicat inainte ca produsul sa fie plasat pe piata sau
pus in functiune. Daca produsul este subiectul mai multor directive, toate prevazand
obligativitatea aplicarii marcajului CE, marcajul indica faptul ca produsul este conform cu
prevederile tuturor acestor directive. Un produs nu va fi marcat CE decat daca este subiectul
unei directive care prevede aplicarea sa.

53
Obligatia de a aplica marcajul CE se extinde la toate produsele declarate in sfera de actiune
a unei directive care prevede acest lucru, precum si la toate produsele care sunt destinate
Pietei Interne comunitare. Astfel, marcajul CE trebuie aplicat:
- pe toate produsele noi, indiferent daca sunt produse in Statele Membre sau in tari
terte;
- pe produsele uzate si second-hand importate din tari terte; si
- pe produsele modificate substantial care vor fi tratate, in lumina directivelor, ca
produse noi.

Legislatia europeana poate excepta anumite produse de la aplicarea marcajului CE chiar
daca respectivele produse intra sub incidenta directivelor care prevad aplicarea marcajului
CE. Ca regula generala, aceste produse pot circula liber, daca:
- sunt insotite de o declaratie de conformitate (cum este cazul pentru
componentele de siguranta la care se refera "Directiva pentru masini/utilaje" sau
barcile partial finisate la care se refera "Directiva pentru ambarcatiuni de
agrement");
- sunt insotite de o declaratie de respectare (cum este cazul produselor care au o
importanta minora fata de sanatatea si siguranta oamenilor, in conformitate cu
"Directiva pentru produse de constructii");
- sunt insotite de o declaratie (cum este cazul aparaturii medicale pe comanda
speciala destinata investigatiilor clinice la care se refera "Directivele pentru
aparatura medicala si aparatura medicala implantabila", sau aparatele pentru
evaluarea performantei la care se refera "Directiva pentru aparatura medicala
pentru diagnostic in vitro");
- sunt insotite de un certificat de conformitate (cum este cazul componentelor la
care se refera "Directiva pentru atmosfere potential explozive destinate a fi
incorporate in echipament sau sisteme de protectie", sau fitingurile la care se
refera "Directiva pentru aparate cu gaz");
- produsul poarta numele producatorului si o indicatie a capacitatii maxime (cum
este cazul instrumentelor care nu sunt subiectul evaluarii conformitatii conform
"Directivei pentru instrumente de cantarit ne-automate");
- produsul este fabricat in conformitate cu practica inginereasca recunoscuta (cum
este cazul pentru anumite vase la care se refera "Directivele pentru vase de
presiune simpla sau echipament de presiune").

Aplicarea marcajului CE

Producatorul, cu sediul in interiorul sau exteriorul Comunitatii, este persoana responsabila
pentru conformitatea produsului cu prevederile directivelor sub incidenta carora intra si
pentru aplicarea marcajului CE. Producatorul poate angaja un reprezentant autorizat cu
sediul in Comunitate pentru a actiona in numele sau. Persoana responsabila pentru plasarea
produsului pe piata poate, in mod exceptional, sa isi asume responsabilitatea producatorului
in sensul aplicarii marcajului CE.

Marcajul CE nu poate, in principiu, sa fie aplicat pana cand procedura de evaluare a
conformitatii nu a fost finalizata, astfel incat sa existe dovada ca produsul respecta toate
prevederile directivelor relevante. Aceasta procedura se parcurge, de obicei, la sfarsitul fazei
de productie. Nu este o problema daca, de exemplu, marcajul CE se gaseste doar pe
placuta cu date de identificare care se fixeaza pe produs dupa inspectia finala.

Marcajul CE poate, ca regula generala, sa fie aplicat direct pe produs sau pe placuta cu date
de identificare. In plus, el poate fi aplicat, de exemplu, si pe ambalaj sau pe documentele
insotitoare. Marcajul CE poate fi mutat numai in mod exceptional de pe produsul propriu-zis
sau de pe placuta cu date de identificare, in cazul in care aceasta regula nu poate fi urmata.
Aceste exceptii se pot justifica in anu8mite situatii, cum ar fi :
54
- este imposibila aplicarea marcajului pe produs (de exemplu pe anumite tipuri de
explozivi) ;
- conditii tehnice sau economice necesare aplicarii marcajului nu sunt rezonabile
- dimensiunile minime ale marcajului nu pot fi respectate
- nu se poate asigura ca marcajul CE sa fie vizibil, lizibil si stabil.
In aceste cazuri, marcajul CE trebuie sa fie aplicat pe ambalaj, daca exista, si pe
documentele insotitoare, in cazul in care directiva sun a carei incidenta intra produsul solicita
aceste documente. Marcajul CE pe produs nu poate fi omis sau mutat pe ambalaj sau
documente insotitoare numai din motive pur estetice.

Marcajul CE simbolizeaza conformitatea cu interesele publice esentiale acoperite de
directivele relevante, motiv pentru care este considerat ca fiind o informatie esentiala pentru
autoritatile Statelor Membre si pentru alte parti importante (de exemplu distribuitori,
consumatori si alti utilizatori). In consecinta, cerintele privind vizibilitatea prevad ca marcajul
CE sa fie usor accesibil pentru toti cei interesati. Astfel, marcajul poate sa fie aplicat pe
partea din spate sau cea inferioara a produsului, iar dimensiunile trebuie sa fie de minim 5
mm pentru a fi lizibil. Trebuie sa fie stabil, adica sa nu poata fi indepartat usor in conditii
normale fara a lasa urme vizibile (de exemplu unele standarde de produs utilizeaza un test
de radiere cu apa sau spirt petrolier). In ciuda acestor reguli, marcajul CE nu trebuie sa
formeze parte integranta a produsului.

Organismele notificate trebuie sa se implice in faza de proiectare aunui produs, in faza de
productie sau ambele, dupa cum prevad procedurile de evaluare a conformitatii aplicate.
Marcajul CE de pe un produs trebuie sa fie urmat de numarul de identificare al organismului
notificat care a efectuat evaluarea conformitatii numai daca acesta a fost implicat in faza de
productie. In cazul produsului i se aplica mai multe directive iar in faza de productie sunt
implicate mai multe organisme de notificare, mai multe numere de identificare urmeaza dupa
marcajul CE.

Astfel, marcajul CE poate sa apara pe un produs in doua moduri:
1. fara un numar de identificare, ceea ce inseamna ca nici un organism notificat nu a
intervenit in faza de productie (modulul A, modulele Aa1 si Cbis1 unde organismul
notificat intervine numai in faza de proiectare, si combinatia de module B si C);
2. cu un numar de identificare, ceea ce inseamna ca organismul notificat isi asuma
responsabilitatea pentru:
- testarea unor aspecte specifice ale produsului (modulele Aa1 si Cbis1 unde
organismul notificat intervine in faza de productie);
- verificarile de produs (modulele Aa2 si Cbis2);
- examinarile si testele pentru evaluarea conformitatii produsului in faza de control
a productiei (modulele F, Fbis si G);
- evaluarea productiei, asigurarii calitatii produsului sau asigurarea calitatii totale
(modulele D, E, H si variantele lor).

Marcajul CE si numarul de identificare al organismului notificat nu trebuie sa fie aplicate
obligatoriu pe teritoriul UE. Ele pot fi aplicate intr-o tara terta, daca, de exemplu, un produs
este fabricat respectiva tara iar evaluarea conformitatii a fost efectuata acolo. Marcajul CE
si numarul de identificare pot fi aplicate separat, cu conditia ca in final ele sa fie alaturi.

Marcajul CE consta exclusiv din literele CE urmate, sau nu, de numarul de identificare al
organismului notificat implicat in faza de productie. Pictograme sau alte marcaje indicand, de
exemplu, categoria sunt, conform unor directive din Noua Abordare, complementare
marcajului CE dar nu fac parte din acesta.

Marcajul CE si alte marcaje

55
Marcajul CE este singurul marcaj care simbolizeaza conformitatea cu toate obligatiile
producatorului fata de produs, asa cum se prevede in directivele care impun aplicarea sa.
Statele Membre trebuie sa evite introducerea de alte marcaje de conformitate in legislatiile
lor nationale, care sa aiba legatura cu marcajul CE.
Un produs poate purta alte marcaje suplimentare cu urmatoarele conditii:
- sa indeplineasca o functie diferita fata de cea a marcajului CE;
- sa nu provoace confuzie cu acesta;
- sa nu reduca lizibilitatea si vizibilitatea marcajului CE.

Marcajul CE inlocuieste toate marcajele obligatorii de conformitate care au existat inainte de
introducerea armonizarii. Circulatia unor astfel de marcaje nationale de conformitate este
incompatibila cu marcajul CE si constituie o bariera pentru aplicarea directivelor din Noua
Abordare. La transpunerea directivelor, Statele Membre trebuie sa include marcajul CE in
regulamentele lor nationale si in procedurile administrative. Ele trebuie sa evite introducerea
altor marcaje de conformitate in legislatia nationala care sa aiba acelasi inteles ca si
marcajul CE. In sensul obiectivelor armonizarii tehnice, marcajele suplimentare trebuie sa
indeplineasca o functie diferita de cea a marcajului CE, sa semnifice conformitatea cu
obiective diferite decat cele ale marcajului CE (de exemplu aspecte privind protectia
mediului care nu sunt acoperite de directivele aplicabile unui produs).

Aplicarea de alte marcaje legale (cum ar fi marca inregistrata a producatorului) sau de
certificari acceptate este permisa cu conditia sa nu creeze confuzie si sa nu reduca
lizibilitatea si vizibilitatea marcajului CE. Confuzia se refera atat la intelesul cat si la forma
marcajului CE.

SUPRAVEGHEREA PIETEI

Principiile supravegherii pietei

Supravegherea pietei este un instrument esential pentru intarirea directivelor din Noua
Abordare. Scopul supravegherii pietei este sa asigure ca prevederile directivelor relevante
sunt aplicatee pe intreg teritoriul Uniunii Europene. Cetatenii au dreptul la un nivel echivalent
de protectie in intreaga Piata Unica, indiferent de originea produsului. In plus,
supravegherea pietei este importanta si pentru operatorii economici, deoarece ii ajuta sa
elimine concurenta neloiala.

Statele Membre trebuie sa numeasca sau sa infiinteze autoritati responsabile pentru
supravegherea pietei. Aceste autoritati detin puterea si resursele necesare pentru activitatile
de supraveghere, asigura competenta tehnica si integritatea profesionala a personalului
propriu si actioneaza intr-un mod independent si nediscriminatoriu respectand principiul
proportionalitatii. Pentru a evita conflinctul de interese, organismele notificate nu pot derula
activitati de supraveghere a pietei.

Activitati de supraveghere a pietei

Supravegherea pietei implica doua etape principale:
- autoritatile nationale de supraveghere monitorizeaza produsele plasate pe piata, in
ceea ce priveste conformitatea lor cu prevederile legislatiei nationale aplicabile si care
transpun directivele din Noua Abordare;
- daca este necesar, actioneaza pentru stabilirea conformitatii.

Desi actiunile de supraveghere a pietei nu pot sa aiba loc in faza de proiectare sau de
fabricare ale unui produs, o strategie eficienta ar impune ca autoritatile de supraveghere sa
56
colaboreze cu producatorii si furnizorii pentru prevenirea plasarii pe piata a produselor
neconforme.

Monitorizarea produselor plasate pe piata:
- obiectivul monitorizarii produselor plasate pe piata este verificarea conformitatii acestora cu
directivele aplicabile in momentul punerii pe piata si, daca este cazul, in momentul punerii in
functiune.
- declaratia de conformitate si documentatia tehnica furnizeaza autoritatilor de supraveghere
informatiile necesare despre produs.

Actiuni corective

Inainte ca orice actiune sa aiba loc, partile interesate trebuie notificate si in afara cazurilor
urgenta sa li se dea posibilitatea sa fie consultate.
Actiunile corective depind de gradul de neconformitate care se stabileste pentru fiecare caz
in parte si trebuie sa fie in concordanta cu principiul proportionalitatii:
- mai intai, producatorul, sau reprezentantul sau autorizat, este obligat sa fabrice
produsul conform cu prevederile relevante si sa remedieze orice reclamatie;
- in final, daca alte masuri nu au avut efect sau nu au fost considerate suficiente,
trebuie luate toate masurile potrivite pentru a restrictiona sau interzice plasarea pe piata sau
punerea in functiune a produsului in cauza, precum si retragerea acestuia de pe piata.

Produse importate din tari terte

Un producator cu sediul intr-o tara terta este responsabil, in acelasi mod ca si un producator
cu sediul intr-un Stat Membru, pentru proiectarea si fabricarea unui produs in concordanta
cu toate directivele aplicabile din Noua Abordare, precum si pentru derularea procedurilor de
evaluare a conformitatii impuse, daca produsul este destinat plasarii sau punerii in functiune
pe piata comunitara.

Producatorul va angaja un reprezentant autorizat cu sediul in Comunitate care sa actioneze
in numele sau. Daca producatorul nu are sediul in UE si nu are nici un reprezentant autorizat
in UE, importatorul sau persoana responsabila pentru punerea pe piata a produsului in
Comunitate devine responsabil.

In cazul produselor importate din tari terte, autoritatile vamale trebuie sa interzica trecerea
bunurilor:
- daca gasesc produse cu caracteristici care ridica un risc serios si imediat asupra
sanatatii si securitatii;
- daca gasesc produse care nu sunt insotite de documente sau nu sunt marcate
conform reglementarilor aplicabile pentru siguranta produsului.

Autoritatile vamale si autoritatile de supraveghere a pietei trebuie sa se informeze reciproc si
sa ia actiuni corespunzatoare bazate pe informatiile primite.

ACORDURI EXTERNE

ACORDUL PENTRU ZONA ECONOMICA EUROPEANA (EEA)

Acordul pentru Zona Economica Europeana este incheiat intre Comunitatea Europeana si
Islanda, Lichtenstein si Norvegia. Acest acord extinde Piata Unica la aceste trei state EFTA.

57
Elemente de baza ale acordului

Acordul pentru Zona Economica Europeana, in vigoare din 1 ianuarie 1994, acopera toate
directivele din Noua Abordare, alte reglementari comunitare, precum si acquis-ul relevant
pentru libera circulatie a marfurilor. Practic extinde Piata Unica la statele asa-numite EEA
EFTA: Islanda, Lichtenstein si Norvegia.

Obiectivul Acordului EEA este sa infiinteze o zona economica europeana dinamica si
omogena, bazata pe reguli comune si conditii egale de concurenta.

Acordul este modificat in mod continuu, prin decizii ale Comitetului reunit EEA, in fucntie de
modificarile legislatie comunitare Pentru a avea si a mentine o interpretare si aplicare
uniforma a Acordului, au fost infiintate un Tribunal EFTA si o Autoritate de Supraveghere
EFTA.

Drepturile si obligatiile impuse Statelor Membre, entitatilor publice, sau
cetatenilor/operatorilor economici in relatie unii cu altii, sunt, conform Acordului EEA,
acordate sau impuse in acelasi fel si statelor EEA EFTA. Acesta garanteaza acestora
aceleasi drepturi si obligatii ca si cele ale partenerilor lor din UE. De exemplu, directivele din
Noua Abordare se aplica exact la fel si in statele EEA EFTA ca si in Statele Membre desi
procedurile administrative privind notificarea organismelor si clauza de siguranta sunt
modificate. Astfel, toate prevederile descrise in aceasta parte a brosurii aplicabile Statelor
Membre se aplica si statelor EEA EFTA.

In sensul Acordului EEA, referirea la Comunitatea Europeana sau la Piata Unica se intelege
ca referire la teritoriile Partilor Contractante. Astfel, un produs nu este plasat numai pe piata
comunitara ci si pe piata EEA.

Acordul EEA asigura o cooperare stransa intre Comisie si administratia statelor EEA EFTA.
Comisia solicita asistenta neoficiala de la expertii din aceste state la fel cum solicita
asistenta expertilor Statelor Membre. S-a stabilit o cooperare stransa si in ce priveste
comitetele care asista Comisia, iar Consiliul EEA se intruneste de doua ori pe an. Comitetul
Parlamentar Reunit EEA si Comitetul Consultativ EEA se intrunesc regulat.

ACORDURILE DE RECUNOASTERE MUTUALA SI PROTOCOALELE EUROPENE DE
EVALUARE A CONFORMITATII

Mandatul dat de Consiliul European Comisiei in ceea ce priveste negocierea cu tari terte a
acordurilor de recunoastere mutuala si a protocoalelor europene de evaluare a conformitatii
are ca obiectiv incheierea de acorduri paralele si protocoale echivalente cu statele EEA
EFTA.

Acest sistem asigura accesul oficial in intreaga Zona Economica Europeana a produselor
fabricate in terte tari si acoperite de acordurile de recunoastere mutuala sau protocoalele
europene de evaluare a conformitatii. Pentru implementarea practica a acestor acorduri si
protocoale exista Comitetul Reunit cu tarile terte in cauza, care se reuneste ori de cate ori
este necesar.

Acorduri de recunoastere mutuala (MRA)

Acordurile de recunoastere mutuala sunt stabilite intre Comunitate si guvernele tarilor terte
comparabile ca nivel de dezvoltare tehnica si cu o abordare compatibila in domeniul
evaluarii conformitatii.

58
Aceste acorduri se bazeaza pe acceptarea mutuala a certificatelor, marcajelor de
conformitate si rapoartelor de testare eliberate de organisme de evaluare a conformitatii ale
celeilalte parti in conformitate cu legislatia nationala.

PROTOCOALE EUROPENE DE EVALUARE A CONFORMITATII (PECA)

Protocoalele europene de evaluare a conformitatii se incheie intre Comunitatea Europeana
si guvernele tarilor aderante din Europa Centrala si de Est (Ungaria, Polonia, Republica
Ceha, Slovenia, Estonia, Romania, Bulgaria, Slovacia, Letonia si Lituania). Obiectivul lor
este de a sprijini alinierea progresiva a tarilor aderante la acquis-ul comunitar si sa faciliteze
comertul si accesul la piata europeana.

Tarile central si est europene care au semnat un acord de asociere cu Comunitatea prin
care s-au angajat sa-si alinieze legislatia la acquis-ul comunitar si care, in acelasi timp,
urmeaza sa devina membre ale Uniunii Europene, au un statut specia care a permis
desvoltarea unui nou model de acorduri de recunoastere mutuala. Acestea acorduri se
numesc Protocoale Europene de Evaluare a Conformitatii (PECA).

PECA acopera produsele la care se refera legislatia europeana si includ toate procedurile
cerute pentru verificarea conformitatii produselor cu aceasta legislatie. Ele sunt formate
dintr-un protocol cadru si anexe sectoriale. Protocolul cadru adopta principiile esentiale
legate de recunoasterea mututala a produselor, bazata pe principiul adoptarii acquis-ului.
Anexele sectoriale se adauga succesiv.

PECA trebuie vazute ca un sprijin in procesul de aliniere si ca un instrument al strategiei de
pre-aderare. In acelasi timp reprezinta un mijloc de facilitare a comertului intre Statele
Membre si tarile aderante, prin extinderea progresiva a Pietei Unice catre aceste tari si prin
promovarea sanatatii si sigurantei. Factorul determinant pentru PECA este capacitatea
tarilor aderante de a implementa parti specifice ale acquis-ului comunitar, la care se refera
aceste protocoale. Deoarece PECA sunt bazate pe alinierea la regulile comunitare,
produsele evaluate conform legislatiei comunitare intr-un Stat Membru sau intr-o tara
aderanta pot fi plasate pe piata comunitara si pe piata tarii respective.

Pentru a asigura deschiderea reciproca a pietelor pana la aderare, PECA se bazeaza pe
conditiile necesare pentru adoptarea si implementarea acquis-ului comunitar dupa cum
urmeaza:
- alinierea progresiva a legilor cadru;
- alinierea progresiva a legilor sectoriale si a directivelor din Noua Abordare;
- dezvoltarea de infrastructuri tehnice pentru asigurarea competentei tehnice a organismelor
implicate in evaluarea conformitatii la nivelul cerit de Uniunea Europeana;
- infiintarea de structuri necesare pentru consolidarea corespunzatoare a acquis-ului;
- luarea in considerare a nevoii tarilor aderante de a defini procedurile si mijloacele de
supraveghere corecta a pietei.

Ca parte a strategiei de pre-aderare, Comisia sprijina tarile aderante prin programe de
asistenta tehnica in alinierea legislatiilor lor cu legislatia Comunitara. Acest ajutor este
adesea completat de asistenta bilaterala din partea Statelor Membre.

ASISTENTA TEHNICA

Asistenta tehnica sta la baza crearii unui mediu tehnic omogen, transparent si credibil in
care autoritatile publice, operatorii economici si utilizatorii sa aiba incredere. Asistenta
tehnica are ca scop asigurarea disponibilitatii de produse de inalta calitate pe piata.

59
ACORDUL WTO ASUPRA BARIERELOR TEHNICE PENTRU COMERT (TBT)

Acordul World Trade Organization (WTO) asupra barierelor tehnice pentru comert (TBT)
este un instrument de acces pe piata, care include o serie de masuri manite sa previna si sa
elimine barierele tehnice pentru comert datorate reglementarilor tehnice, standardelor
voluntare si procedurilor de evaluare a conformitatii.

Acordul TBT stabileste obligatii care se aplica la reglementarile tehnice si la procedurile de
evaluare a conformitatii la nivel national sau regional. La acord a fost anexat un Cod de
Buna Practica pentru intocmirea, adoptarea si aplicarea standardelor. Membrii WTO sunt
invitati sa se asigure ca organismele de standardizare accepta si se conformeaza acestui
Cod.

De asemenea, membrii WTO sunt incurajati, in limitele resurselor lor, sa participe activ in
munca desfasurata de organismele internationale de standardizare si sa negocieze
acordurile de recunoastere mutuala sau de evaluare a conformitatii.

Legislatia tehnica care deriva din standardele internationale si care are un efect semnificativ
asupra comertului trebuie publicata si notificata prin Secretariatul WTO catre ceilalti membri,
care, astfel, pot face comentarii si, daca este necesar, pot solicita discutii. Daca si dupa
discutii bariera tehnica pentru comert se mentine, se trece la procedura de consultare si, in
cele din urma, la o decizie finala.


STANDARDIZAREA IN ROMANIA. CONTEXTUL EUROPEAN SI ROLUL ASRO.

Una din cerintele esentiale pentru aderarea ca membru cu drepturi depline a Romaniei la
Uniunea Europeana, obiectiv de importanta majora pentru tara noastra, este armonizarea
legislatiei tehnice cu cea care guverneaza Piata Interna unica a Uniunii Europene. Pentru a
putea accede in structurile europene, tara noastra trebuie sa indeplineasca conditia de a
prelua minimum 80% din standardele europene existente la data la care se va face
admiterea.

Pentru realizarea acestei armonizari, in Romania a avut loc o reforma fundamentala in
domeniul infrastructurilor calitatii si standardizarii. Conform aprecierilor Comisiei Europene
referitoare la progresele inregistrate de tara noastra, acesta este primul domeniu in care
Romania este total aliniata la cerintele europene. Mai mult, suntem prima tara asociata in
care a avut loc o modificare atat de profunda.

Ministrul Economiei si Comertului, prin reprezentantii sai, stabileste politica, strategia
nationala si modul de implicare a autoritatilor in adoptarea standardelor europene. Preluarea
directivelor europene si armonizarea legislatiei nationale cu cea a tarilor membre ale Uniunii
Europene constituie in fapt preluarea acquis-ului comunitar.

Inceputurile activitatii de standardizare in Romania dateaza din perioada premergatoare
celui de al doilea razboi mondial, primele standarde cu caracter national fiind adoptate n
1937- 1938 in cadrul AGIR - Asociatia Generala a Inginerilor din Romania.

In anul 1948 ia fiinta Comisiunea de Standardizare, primul organism national de
standardizare. Dupa o serie de reorganizari, in 1970 ia fiinta Institutul Roman de
Standardizare IRS, organism al administratiei publice centrale, care functioneaza pana in
1998 cand, prin Ordonanta Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare
60
nationala in Romania, se pun bazele standardizarii voluntare in Romania. Incepand cu 31
octombrie 1998, organismul national de standardizare este Asociatia de Standardizare din
Romania - ASRO.

Ordonanta Guvernului nr. 39/1998, aprobata de Parlamentul Romaniei prin Legea
nr.355/2002. stabileste principiile si cadrul organizatoric ale activitatii de standardizare
nationala.

ASRO are misiunea generala de a evalua necesitatile de elaborare de noi standarde, de a
coordona lucrarile de standardizare, de centralizare si de examinare a proiectelor de
standarde, de a difuza standarde, de a promova standardizarea, de a organiza cursuri de
calificare si perfectionare in domeniul standardizarii si de a reprezenta interesele Romaniei
in instantele internationale si neguvernamentale de standardizare.

Ea coordoneaza si indruma activitatea comitetelor nationale de standardizare care, in cadrul
sectoarelor respective de competenta, au sarcina sa stimuleze activitatea de standardizare
pe domeniul lor de competenta, sa formuleze punctele de vedere nationale pentru a lua
pozitie in organismele europene si internationale si sa pregateasca si sa elaboreze
proiectele de standarde.

ASRO dispune de prerogativa de autoritate publica de pronuntare a omologarii standardelor.
Conformitatea cu standardele este atestata prin aplicarea unei marci nationale, acordata de
ASRO.

Calitatea de membru asociat la Uniunea Europeana, pe care Romania o detine in prezent,
confera ASRO un loc important in cadrul institutiilor ce ajuta agentii economici sa se alinieze
la cerintele Pietei Unice Europene pentru a putea deveni parte integranta a acesteia si
pentru ca produsele romanesti sa devina competitive si sa circule liber in spatiul european.

Ca urmare, intreaga activitate a ASRO se adreseaza agentilor economici romani,
administratiei publice centrale si locale, altor organisme ale statului, organizatiilor pentru
protectia consumatorilor, organismelor care dezvolta infrastructura calitatii, laboratoarelor de
incercari, organismelor de certificare si de inspectie, organizatiilor patronale si profesionale
din diferite domenii.

Standardele, ca parte a acquis-ului comunitar, sunt chemate sa joace un rol complementar
legislatiei. Ca atare, in afara adoptarii unui numar din ce in ce mai mare de standarde
europene, ASRO a prevazut prin planul sau strategic sa se implice in activitatea de adoptare
a directivelor europene colaborand cu ministerele implicate n aceasta activitate si
participand la elaborarea proiectelor de acte normative.

CAPITOLUL 1 DE NEGOCIERI: LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

Negocierile la acest capitol au fost deschise in cadrul Conferintei de Aderare Romania UE
din 21 martie 2002. Negocierile au fost inchise provizoriu in cadrul Conferintei de Aderare
Romania UE din 2 iunie 2003.

Documentul de pozitie al Romaniei pentru capitolul 1 prevede urmatoarele:
Romania accepta acquis-ul comunitar privind Capitolul Libera circulatie a marfurilor, in
vigoare la data de 31 decembrie 2000. Romania nu solicita perioade de tranzitie sau
derogari si declara ca va adopta in totalitate acquis-ul comunitar la data aderarii.
Romania este pregatita sa examineze in continuare dezvoltarea acquis-ului in domeniul
Liberei circulatii a marfurilor, intrat in vigoare dupa 31 decembrie 2000 si sa informeze
sistematic Conferinta pentru Aderare sau Consiliul de Asociere cu privire la legislatia si
61
masurile de implementare adoptate pentru aplicarea noului acquis sau, daca va fi cazul, cu
privire la dificultatile care ar putea aparea in transpunerea noului acquis.
Romania face trimitere, privitor la acest capitol, la informatiile furnizate in cursul procesului
de examinare analitica si este de acord cu transmiterea continua a acestora catre Statele
Membre ale Uniunii Europene.
Prezentul document de pozitie este elaborat avand ca referinta data de 1 ianuarie 2007,
asumata unilateral de Romania ca ipoteza de lucru pentru incheierea pregatirilor de aderare
la Uniunea Europeana.
Capitolul Libera circulatie a marfurilor este reglementat de legislatia comunitara apartinand
atat Vechii Abordari, cat si Noii Abordari, in cadrul acesteia din urma principiul recunoasterii
mutuale avand un rol esential.

Continutul integral al documentului de pozitie poate fi gasit la:
http://www.mie.ro/Negocieri/Romana/Documente_pozitie/Rom/CAP01-DP.pdf

Angajamente asumate la negocieri:

- Adoptarea volumului actual de standarde armonizate termen: 2003
- Eliminarea barierelor in calea comertului si prevenirea introducerii de noi bariere -
termen: 2003 2007
- Crearea cadrului legislativ necesar aplicarii principiului recunoasterii reciproce
termen: 2003 2007
- Demararea negocierilor pentru incheierea Protocolului European pentru
Evaluarea Conformitatii - termen: 2003
- Dezvoltarea si imbunatatirea sistemului national de supraveghere a pietei;
Intarirea sistemului de control in domeniul sigurantei alimentelor; Adoptarea si
implementarea legislatiei referitoare la produsele alimentare - termen: 2004
- Infiintarea unei Autoritati Nationale in domeniul sigurantei alimentare - termen:
2004
- Eliminarea tuturor cerintelor referitoare la licentele automate de import - termen:
2003
- Reducerea cuantumul marjei de preferinta nationala, in domeniul achizitiilor
publice - termen: 2003.

62

LBERA
CRCULA\E A
8ERVCLOR
63

PREZENTARE GENERALA

CONCEPT

Baza legala pentru libera circulatie a serviciilor o constituie articolele 3(1)(c), 14 si 43-55
(3(c), 7) si 52-66 ale Tratatului de la Roma (CEE). Tratatul prezinta conceptul liberei
circulatii a serviciilor, realizeaza o clasificare a acestora si face referire la un program
general de eliminare a barierelor, respectiv de eliminare a discriminarii pe criterii de
nationalitate sau rezidenta.

Obiectivul urmarit prin libera circulatie a serviciilor in ceea ce priveste persoanele care
presteaza activitati independente (in domeniul comercial, industrie, activitati mestesugaresti
sau profesii liberale) este ca in scopul de a obtine cea mai buna localizare din punct de
vedere economic, acestea sa fie libere sa isi exercite profesia in cadrul Comunitatii, cu
luarea in considerare atat a libertatii de stabilire a resedintei cat si a libertatii de a presta
servicii. Aceasta implica eliminarea discriminarii pe baza nationalitatii, respectiv eliminarea
restrictiilor existente in miscarea si stabilirea in Comunitate a persoanelor care desfasoara
activitati independente, salariatilor si familiilor acestora, iar atunci cand aceste libertati
urmeaza sa fie puse efectiv in practica, luarea de masuri pentru a facilita exercitarea lor, mai
ales prin armonizarea reglementarilor nationale.

In ceea ce priveste firmele, libera circulatie a serviciilor se refera in principiu la faptul ca
acestea au dreptul de a oferi servicii pe teritoriul Statelor Membre plecand de la un sediu
(principal sau secundar) stabilit in Uniunea Europeana, respectiv intr-unul din Statele
Membre. Este suficient deci ca o companie, sau o persoana abilitata, sa detina licenta de
functionare din tara sa de origine pentru ca aceasta sa-si poata desfasura activitatea pe
intreg teritoriul Uniunii Europene.

Libera circulatie a serviciilor este o componenta importanta pentru functionarea Pietei
Interne europene, avand ca fundament necesitatea unei repartizari optime a tuturor factorilor
de productie la nivel comunitar, astfel incat mobilitatea acestora sa permita exercitarea
activitatilor productive, comerciale si de servicii in cele mai favorabile medii sociale, conditii
economice si comerciale.

Furnizarea de servicii se poate regasi practic in orice domeniu de afaceri. Pot fi incluse aici
servicii profesionale (consultanta, arhitectura, inginerie sau asistenta juridica), servicii de
afaceri (testare tehnica, agentii de publicitate si intermediere, targuri si expozitii), activitati
mestesugaresti, servicii de securitate, servicii legate de managementul mediului, servicii in
domeniul sanatatii si servicii gospodaresti, servicii de transport, vanzari cu amanuntul,
agentii de turism, hoteluri, restaurante si multe altele. Este important de retinut ca multe
servicii sunt furnizate de producatorii de bunuri. De exemplu, unii producatori de masini
ofera acum servicii financiare, leasing sau inchiriere, consultanta, training, parcuri de masini
sau proceduri de intretinere a soselelor, etc. Producatorii de echipamente electronice
hardware au dezvoltat oferte de servicii software in completarea produselor lor. Multe din
aceste servicii se regasesc in statistici la activitatile de productie.
Serviciilor deja enumerate li se adauga alte modele de servicii care pot fi furnizate, inclusiv
servicii furnizate la distanta fata de tara de origine a furnizorului de servicii (prin Internet sau
marketing direct), servicii furnizate in tara in care are cumparatorul domiciliul si care implica
prezenta temporara sau permanenta a furnizorului de servicii in aceasta tara sau servicii
furnizate intr-o tara destinatie, in care se deplaseaza cumparatorul.

64
Legislatia europeana defineste notiunea de servicii, prin eliminare, ca fiind ansamblul
prestatiilor care nu cad sub incidenta dispozitiilor referitoare la libera circulatie a marfurilor,
capitalurilor sau persoanelor. Libera circulatie a serviciilor poate fi clarificata in baza a trei
criterii stabilite prin jurisprudenta CJE de la Luxemburg:
1. Furnizorul serviciilor trebuie sa fie stabilit intr-un Stat Membru al Uniunii Europene,
altul decat acela al destinatarului prestatiei, astfel incat sa existe o trecere a unei
frontiere interioare UE.
2. Furnizorul trebuie sa fi fost inregistrat oficial in spatiul Pietei Interne europene.
3. Prestatia trebuie sa fie furnizata contra unei remuneratii.
Articolul 50 din Tratatul de la Roma (CEE) precizeaza ca furnizorul serviciilor isi poate
exercita si numai temporar activitatea in tara in care serviciul este oferit. De aici rezulta ca el
nu trebuie sa se stabileasca pe teritoriul altui Stat Membru, pentru ca atunci ne-am afla in
prezenta libertatii de stabilire.

Spre deosebire de libertatea de stabilire, libera circulatie a serviciilor este prin natura sa
transfrontaliera si pune in discutie doua legislatii nationale, aceea a statului de unde se
furnizeaza serviciul si cea a statului in care se gaseste destinatarul serviciului.

La momentul semnarii Tratatului CE si a intrarii sale in vigoare, economia serviciilor era mult
mai putin evoluata si diversificata decat in prezent. In acea perioada principalele bariere in
calea liberei circulatii a serviciilor erau diferentele de limba, cultura si traditii, volumul modest
de servicii de afaceri si de servicii exportate, precum si reglementarile nationale foarte
diferite si dificil de armonizat. Tratatul face diferente intre serviciile furnizate temporar (art
59-66) si cele furnizate permanent care intra sub incidenta dreptului de stabilire (art 52-58).
Atat furnizarea de servicii cat si dreptul de stabilire aveau limitari considerabile si multa
vreme aplicarea prevederilor Tratatului nu s-a realizat.

BENEFICIARII LIBEREI CIRCULATII A SERVICIILOR

Tratatul de la Roma (CE) stabileste ca beneficiarii liberei circulatii a serviciilor sunt persoane
fizice si persoane juridice care, prin specificul sau activitatile lor, se plaseaza in campul de
aplicare al dreptului comunitar. Fata de oricare alte subiecte de drept, libera circulatie a
serviciilor nu se aplica.

Tratatul de constituire a Comunitatii Europene stabileste principiul conform caruia
persoanele care desfasoara activitati independente pot sa exercite aceste activitati in doua
moduri: persoana sau firma poate sa se stabileasca in Statul Membru respectiv (libertatea
de stabilire - Art 43), sau sa ofere servicii peste granita, in alt Stat Membru, ramanand totusi
in Statul Membru de origine (libertatea de furnizare servicii- Art 49). Orice noua masura
restrictiva a devenit prohibita dupa ce Tratatul a intrat in vigoare.

Beneficiarii acestor prevederi sunt, in prima instanta, persoanele care au cetatenia in Statele
Membre, atat cei angajati in industria de scara mica cat si in profesiile liberale. Apoi vin
persoanele juridice stabilite pe teritoriul unui Stat Membru , in particular firme; activitatea
lor (asigurari, banci, etc) este, de asemenea, afectata de aceasta libertate, dar ele sunt
tratate separat datorita importantei lor (Legislatia pentru companii si sectorul bancar,
asigurari si securitate).

Persoanele fizice
Orice persoana care are cetatenia unui Stat Membru al UE este considerata ca fiind un
resortisant (rezident) comunitar; determinarea cetateniei este de competenta statului a
carui cetatenie este invocata. Persoanele care au dubla cetatenie (de exemplu, una
apartinand unui Stat Membru si alta unei terte tari) se pot prevala de drepturile acordate de
legislatia comunitara, atat timp cat invoca cetatenia unui Stat Membru.

65
Persoanele juridice
In dreptul comunitar nu exista un sistem general de recunoastere a societatilor si a
persoanelor juridice. Sistemele juridice ale Statelor Membre ale UE sunt foarte diferite,
totusi, in articolul 48 al Tratatului de la Roma au fost instituite anumite reguli ce asigura
recunoasterea reciproca a societatilor in domeniul libertatii de stabilire si a liberei circulatii a
serviciilor.

Exceptii

Tratatul exclude activitatile conexe exercitarii autoritatii publice in privinta libertatii de stabilire
si furnizare de servicii (Art. 45, primul paragraf). Aceasta excludere este limitata de Curtea
Europeana de Justitie prin interpretarea sa restrictiva: pentru ca excluderea sa acopere o
intreaga profesie, intreaga activitate ulterioara trebuie sa fie dedicata exercitarii autoritatii
publice, sau partea care este dedicata astfel trebuie sa fie inseparabila de restul. Este de
asemenea la latitudinea Statelor Membre sa excluda producerea sau comercializarea
materialelor de razboi (Art 296 (223)(1)(b) ECT) si sa mentina regulile privind administratia
publica, securitatea si sanatatea publica pentru persoanele care nu sunt cetateni ai unui Stat
Membru .

DREPTUL DE STABILIRE IN SCOPUL EXERCITARII UNEI PROFESII SAU ACTIVITATI
COMERCIALE

Tratatul de la Roma (CE) reglementeaza distinct cele doua libertati, respectiv libertatea de
stabilire si libertatea de furnizare a serviciilor, fiind insa corelate si avand numeroase puncte
comune. Tratatul prevede ambele libertati, iar Statele Membre ale UE nu pot impiedica
alegerea uneia dintre ele, functie de interesul persoanei si al companiei in cauza
(posibilitatea pastrarii unui regim fiscal si/sau social cunoscut sau mai suplu, legea aplicabila
contractelor, regulile de facturare etc).

Libertatea de stabilire in scopul exercitarii unui comert sau a unei profesii poate fi
considerata ca o componenta a libertatii de circulatie a persoanelor in cadrul Comunitatii, dar
ea trebuie asociata, in acelasi timp, libertatii de furnizare a serviciilor.

Libertatea de stabilire

Liberatea de stabilire include conform art.52, alin 2, dreptul de a demara si a continua
activitati ca persoana independenta, respectiv dreptul de acces la aceste activitati si dreptul
de a infiinta si a administra firme in conformitate cu art. 58 (companii, firme, societati
cooperatiste si alte persoane juridice care au sediul social, administratia centrala sau
principalul sediu pe teritoriul comunitar si care au fost constituite conform dreptului civil sau
comercial, cu exceptia organizatiilor non-profit). Dreptul de stabilire include dreptul de a
deschide si a utiliza mai multe sedii pentru desfasurarea activitatii pe teritoriul Comunitatii.
Art 52 si 53 nu se vor aplica in situatii pur interne ale unui Stat Membru.

Aplicarea principiului nediscriminarii (art. 6 din Tratat) implica faptul ca dreptul de stabilire
presupune interzicerea discriminarii avand drept criteriu prevederile legislatiei nationale ale
tarii in care se face stabilirea, pentru proprii rezidenti.
Art. 52 a impus ca toate restrictiile la libertatea de stabilire a cetatenilor unui Stat Membru pe
teritoriul altui Stat Membru sa fie eliminate progresiv, in cursul unei perioade de tranzitie.
Aceasta inlaturare progresiva se refera si la restrictiile privind infiintarea de agentii, filiale sau
sucursale pe teritoriul Uniunii Europene. Prin art. 53, ale carui prevederi sunt direct
aplicabile, Statele Membre sunt obligate sa nu introduca nici o noua restrictie privind dreptul
de stabilire pe teritoriul oricarui Stat Membru, in absenta unor prevederi exprese ale
Tratatului. Dispozitiile art 53 sunt satisfacute in masura in care nici o prevedere nu supune
66
stabilirea cetatenilor altui Stat Membru unor reguli mai severe decat cele aplicate nationalilor
tarii de stabilire.

O directiva foarte importanta in contextul dreptului de stabilire este Directiva Consiliului
73/148 EEC din 21 mai 1973, dedicata eliminarii restrictiilor privind libera circulatie si
rezidenta in Comunitate pentru cetatenii Statelor Membre cu privire la stabilirea si furnizarea
de servicii.
Directiva stabileste categoriile de persoane care au dreptul sa circule pe cuprinsul Statelor
Membre numai pe baza cartii de identitate si a pasaportului si anume:
- cetatenii Statelor Membre care sunt stabiliti sau urmeaza sa se stabileasca in alt Stat
Membru, in scopul de a presta o activitate independenta sau care vor sa furnizeze
servicii in acest stat;
- cetatenii Statelor Membre care vor sa mearga in alte state pentru a primi servicii
(destinatari de servicii);
- sotia si copiii sub 21 ani ai acestor cetateni, indiferent de nationalitatea acestora;
- rudele pe linie ascendenta si descendenta ale acestor cetateni si sotiile lor, indiferent
de nationalitatea lor, care rude sunt dependente de acestia.

Statele Membre sunt obligate in aceste cazuri sa nu solicite vize sau documente
echivalente. Persoanele la care se face referire anterior pot intra pe teritoriul unui Stat
Membru numai pe baza cartii de identitate sau a pasaportului. cu exceptia membrilor familiei
care nu sunt cetateni ai unui Stat Membru. Nici o viza sau alt document echivalent nu poate
fi solicitat, iar pentru persoanele de alta cetatenie decat europeana, Statele Membre trebuie
sa le ofere toate facilitatile pentru a obtine vizele necesare.

Fiecare Stat Membru va acorda dreptul de rezidenta permanenta cetatenilor unui alt Stat
Membru in scopul stabilirii pentru exercitarea unei activitati, daca restrictiile privind
exercitarea acelei activitati au fost indepartate. Cetatenii Statelor Membre autorizati de legea
unui alt Stat Membru sa desfasoare activitati pe teritoriul sau au dreptul de a dobandi o
locuinta pe o perioada care nu poate fi mai mica decat perioada stabilita pentru exercitarea
activitatii in chestiune. Dreptul la rezidenta pentru persoanele care furnizeaza, sau sunt
destinatarii unui serviciu, este egal ca perioada in care serviciul este furnizat. Acolo unde
aceasta perioada este mai mare de trei luni, Statul Membru poate solicita dobandirea unei
locuinte. Pentru perioade mai mici, dreptul la rezidenta este acoperit de cardul de identitate
sau pasaport. Statul in cauza poate totusi solicita persoanei respective sa raporteze
prezenta sa in teritoriu. Un membru al familiei, care nu este cetatean al unui Stat Membru,
are dreptul la un document de rezidenta cu aceeasi valabilitate ca si cea a documentului
eliberat cetateanului de care este dependent.

Un aplicant pentru permis de rezidenta sau pentru dreptul la locuinta nu poate fi obligat de
un Stat Membru sa prezinte altceva decat:
- documentul cu care a intrat in tara;
- dovada ca se inscrie intr-una din categoriile acoperite de directiva.

Costul documentelor de rezidenta si al certificatelor solicitate pentru eliberarea acestora nu
trebuie sa depaseasca platile si taxele solicitate cetatenilor proprii pentru obtinerea cardului
de identitate. Vizele solicitate membrilor familiei care nu sunt cetatenii unui Stat Membru
sunt gratuite. Statele Membre trebuie sa sprijine si sa faciliteze cat de mult posibil
formalitatile si procedurile pentru obtinerea documentelor de rezidenta si certificatelor.

Statele Membre nu trebuie sa faca derogari de la prevederile directivei decat in cazul
domeniilor legate de exercitarea autoritatilor publice, securitatea si sanatatea publica. Ele
trebuie sa anunte orice amendament care simplifica procedurile pentru obtinerea
decumentelor necesare pentru deplasare si rezidenta.

67
In timp, Comisia a amendat aceasta directiva precum si alte directive conexe urmarind
eliminarea controlului persoanelor care trec granitele interne ale UE, eliminarea restrictiilor
asupra circulatiei sau rezidentei in Comunitate pentru lucratorii din Statele Membre si
familiile lor si eliminarea restrictiilor asupra deplasarii si stabilirii in Comunitate pentru
cetatenii Statelor Membre in scopul furnizarii de servicii (1995-2001).

LIBERTATEA DE FURNIZARE A SERVICIILOR

Libera circulatie a serviciilor poate fi impartita in urmatoarele categorii:
- libera circulatie a serviciilor in care funizorul se deplaseaza in alt Stat Membru,
respectiv in tara de origine a cumparatorului;
- libera circulatie a serviciilor in care cumparatorul se deplaseaza in Statul Membru
unde se afla stabilit funizorul de servicii, pentru a lua contact cu el sau a incheia un
contract;
- varianta intermediara, in care nici furnizorul de servicii, nici cumparatorul nu se
deplaseaza intr-un alt Stat Membru al UE, dar furnizarea serviciilor se produce prin
posta, email, telefon, telegrama, telex, fax, transmitere de publicitate, Internet etc.

Libera circulatie a serviciilor in care funizorul se deplaseaza in alt Stat Membru unde
se afla localizat cumparatorul

Legislatia nationala nu trebuie sa puna piedici persoanelor care vor sa beneficieze de libera
circulatie a serviciilor, pentru ca numai astfel se poate realiza efectul util al articolului 49 din
Tratatul de la Roma (CEE).

Se interzice discriminarea in functie de nationalitate sau de rezidenta prestatorului.

Cu exceptia activitatilor mentionate in articolul 45 al Tratatului de la Roma (CEE), respectiv
exercitarea autoritatii publice, nu pot fi admise discriminari - directe, indirecte sau deghizate -
pe baza nationalitatii furnizorului sau a sediului acestuia. Sunt de asemenea interzise
masurile prin care furnizorul de servicii ar fi supus unor obligatii sau taxe pe care acesta le
suporta deja in tara de origine, ceea ce are ca efect diminuarea sau anihilarea avantajelor
pe care furnizorul le-ar putea avea din faptul ca este stabilit intr-un alt Stat Membru.

Se interzic masurile nationale restrictive, aplicate in mod nediscriminatoriu

Exista o gama larga de masuri nationale care reglementeaza accesul la / sau exercitarea
cotidiana a anumitor activitati si care, aplicate nediscriminatoriu, pot conduce la limitari ale
liberei circulatii a serviciilor (de exemplu: controale administrative, contabilitate, declaratii la
organele administrative, financiare, etc).
O prima categorie de masuri vizate se refera la faptul ca accesul la unele profesii este
conditionat de detinerea unor titluri, diplome sau calificari profesionale, sau de detinerea
unor autorizatii administrative prealabile. In absenta unei armonizari, Statele Membre sunt
libere sa fixeze un nivel minim al calificarii necesare pentru exercitarea unei profesii, astfel
incat sa fie garantata calitatea prestatiilor furnizate pe teritoriul lor. Acest lucru poate insa
conduce la aplicarea tratamentului national al statului unde se presteaza serviciul, astfel
ingreunand libera circulatie a serviciilor. Desigur, exista principiul recunoasterii reciproce a
diplomelor, certificatelor sau atestatelor profesionale, mentionat in directivele din 21
decembrie 1988 (Directiva 89/48/CEE) si 18 iunie 1992 (Directive 92/51/CEE), in virtutea
caruia autoritatile Statelor Membre trebuie sa aprecieze cunostintele sau diplomele obtinute
in statele de origine ale prestatorilor si sa organizeze examene, probe sau stagii de
adaptare. Deciziile de respingere a unei cereri de autorizare a activitatii trebuie sa fie
motivate si susceptibile de recurs.

68
Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie (CJE) a stabilit si unele criterii generale pentru
identificarea masurilor nationale restrictive fata de libera circulatie a serviciilor: masuri care
aplicate in mod uniform pot conduce la dificultati mai mari pentru un prestator de servicii
transfrontaliere decat pentru un prestator national, desi ambii furnizeaza in mod legal servicii
similare in respectivul stat.

Masurile justificate prin ratiuni de interes general.

Exista totusi si unele masuri nationale care pot fi justificate prin ratiuni de interes general si
pot fi adoptate numai in urmatoarele conditii:
- domeniul in care se ia masura sa nu fi fost armonizat;
- masura sa urmareasca un interes general, sa nu fie discriminatorie, sa fie in mod
obiectiv necesara, sa fie proportionala cu scopul urmarit, sa respecte principiul
recunoasterii reciproce.
Nu exista o lista exhaustiva a ratiunilor de interes general, iar CJE identifica mereu altele
noi, in functie de cazurile pe care le are de solutionat. Se pot fi mentiona urmatoarele
exemple: etica, religia, morala, deontologia profesionala, buna administrare a justitiei,
reputatia pietelor nationale, protectia unei limbi sau a unei culturi, coerenta regimului fiscal,
etc.

LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR IN CARE CUMPARATORUL SE DEPLASEAZA IN
STATUL MEMBRU UNDE SE AFLA STABILIT FUNIZORUL DE SERVICII

Atunci cand destinatarii serviciilor se deplaseaza si accepta implicit sa renunte la protectia
dreptului lor national, libertatea lor trebuie sa fie respectata de toate Statele Membre ale UE,
astfel incat ei sa aiba acces la toate serviciile, fara restrictii suplimentare impuse datorita
nationalitatii sau a rezidentei lor.

BARIERE IN CALEA LIBEREI CIRCULATII A SERVICIILOR

PREZENTARE GENERALA

Conceptul de bariera include orice masura pasibila sa interzica, sa impiedice, sa faca mai
costisitoare, oneroasa sau mai putin avantajoasa, furnizarea serviciilor intre Statele Membre.
Barierele se pot datora nu numai masurilor discriminatorii, prin care furnizorul unui serviciu
are restrictii pe baza nationalitatii sau rezidentei, cat si masurilor nediscriminatorii, care apar
in mod egal, atat in tara de origine a serviciilor furnizate, cat si in alte State Membre unde se
furnizeaza serviciul. Masurile nediscriminatorii pot declansa bariere in mod egal, atat in
libertatea furnizarii serviciilor, cat si in libertatea de stabilire.

Barierele pot rezulta nu numai din actiunile legislative sau administrative ale Statelor
Membre, ci si din autoreglementarea sau practica organizatiilor profesionale. Ele pot include,
de exemplu, proceduri de autorizare complexe, lente, greoaie, reguli contradictorii sau foarte
complicate privind publicitatea, diferite rate si proceduri privind plata si rambursarea TVA-
ului, formalitati administrative complexe referitoare la legislatia muncii sau, pur si simplu,
dublarea cererilor de depozite si garantii, asigurari profesionale sau control al calitatii, in
cazurile in care furnizorul de servicii a indeplinit deja aceste formalitati in Statul Membru de
origine.

Barierele sunt orizontale si ele afecteaza o larga varietate de servicii, avand trasaturi
comune ca origine si efecte. Exemple de bariere comune :
69
1. Unele State Membre continua sa ceara ca pentru diferite servicii (agentii de plasare,
laboratoare, transportul anumitor produse etc) furnizorul de servicii sa fie stabilit pe teritoriul
lor, ceea ce in mod evident exclude furnizarea serviciilor de acest tip de catre furnizori din
alte State Membre.
2. Aplicarea aceluiasi regim atat furnizorilor de servicii care vor sa se stabileasca pe
teritoriul lor, cat si celor care vor sa furnizeze serviciul numai temporar, din tara lor de
origine. Aceasta inseamna ca acesti furnizori, care sunt deja sub incidenta prevederilor
legale si controlului autoritatilor nationale din tara de origine, sa intre sub incidenta acelorasi
reguli si in tara de destinatie a serviciului.
3. Rezultatul incert al aplicarii unor prevederi legale neclare, aplicabile de la caz la caz, pe
baza deciziilor autoitatilor nationale care au puteri discretionare sau care pot solicita
aplicantilor sa demonstreze o nevoie economica pentru o permisiune particulara. In ambele
cazuri rezultatul este adesea neprevazut.

Principalele cauze ale unor asemenea probleme sunt urmatoarele:

- In primul rand se poate vorbi despre o lipsa de incredere reciproca intre Statele
Membre. Adesea Statele Membre nu recunosc sistemul legal si de control aplicat in
Statul Membru de origine al furnizorului de servicii. In unele cazuri aceasta poate
reflecta o lipsa a armonizarii intre reglementarile nationale si/sau o lipsa de
transparenta si cooperare administrativa.
- In al doilea rand, in unele State Membre exista o rezistenta in ajustarea legislatiei
nationale in scopul identificarii si inlaturarii barierelor in calea liberei furnizari a
serviciilor si a libertatii de stabilire. Aceasta explica, de asemenea, aparenta lipsa a
unei urmariri active si sistematice a modului de aplicare a unor importante hotarari de
catre Statele Membre. Intr-adevar, multe dintre problemele aflate in fata furnizorilor
de servicii au facut deja subiectul unor decizii ale Curtii de Justitie care condamna
masurile si practicile similare.
- In al treilea rand, in unele State Membre se manifesta inca o tendinta evidenta de
protectie a intereselor economice nationale.

CELE MAI IMPORTANTE BARIERE PE PIATA INTERNA A SERVICIILOR

La un deceniu dupa ce Piata Interna se presupune a fi completa, oamenii de afaceri
europeni si clientii se simt inca niste perdanti, datorita marii prapastii aparute intre viziunea
unei economii europene integrate si realitatea experientei de zi cu zi. Aceasta este concluzia
raportului Comisiei Europene asupra Pietei Interne a serviciilor (iulie 2002). Raportul contine
un inventar cuprinzator al barierelor pe care firmele si clientii le intampina inca in
functionarea corespunzatoare in Piata Interna si in redresarea economiei europene.
Raportul a fost inaintat ca parte a strategiei Pietei Interne pentru servicii, adoptata ca
raspuns la solicitarea Consiliului European Lisabona din martie 2000.

Comisarul european pentru Piata Interna, Fils Bolkenstein, spunea: Cresterea economica
este in mod esential condusa de servicii. Ele acopera peste 70 % din PIB si din salariati.
Deci toata lumea din Europa plateste pretul restrictiilor care impiedica Piata Interna sa
lucreze corespunzator. Intreprinzatorii si clientii lor pierd sansa de a beneficia de o gama
larga de servicii mai bune si mai ieftine si o mare parte a potentialului de creare de locuri de
munca se pierde. Sunt hotarat sa daram aceste bariere si sa impulsionez Statele Membre sa
lucreze cu Comisia deoarece trebuie sa castigam acest razboi, daca vrem ca economia
europeana sa devina cea mai competitiva din lume.

Serviciile sunt activitati strans impletite. Ele sunt adesea furnizate si utilizate in combinatie.
Ca urmare, o bariera care afecteaza un serviciu va avea efecte si asupra altora. Serviciile
sunt lovite de barierele Pietei Interne mult mai mult decat bunurile si mult mai puternic. Din
cauza naturii lor intangibile si a importantei know-how-ului si calificarilor furnizorilor,
70
furnizarea de servicii este, de asemenea, supusa unor reguli mult mai complexe decat
bunurile. Mai mult, desi o parte dintre servicii pot fi furnizate la distanta, multe reclama totusi
prezenta permanenta sau provizorie a furnizorului de servicii in Statul Membru unde serviciul
este livrat. In ceea ce priveste bunurile, numai bunurile in sine sunt exportate, in timp ce in
cazul serviciilor furnizorul insusi, personalul sau, echipamentele si materialele trebuie sa
treaca granita.
Barierele in fata activitatilor transfrontaliere pot include, de exemplu, numarul autorizarilor
cerute, lungimea si complexitatea formalitatilor administrative, puterea discretionara a
autoritatilor locale si practica prin care intreprinzatorii sunt adesea obligati sa reia in tarile de
destinatie aceleasi formalitati indeplinite deja in tarile de origine.

O serie de restrictii afecteaza detasarea lucratorilor in alte State Membre, utilizarea
echipamentelor si a materialelor de catre furnizorii de servicii in afara statului de origine,
precum si utilizarea serviciilor transfrontaliere (contabilitate, asigurari, publicitate etc)
Mai mult, in cazul multor servicii, promovarea transfrontaliera este ingreunata de marile
diferente legislative privind comunicarile comerciale in Statele Membre, incepand cu
restrictiile de continut, pana la totala interdictie a publicitatii profesionale a serviciilor. Alte
bariere suplimentare sunt preturile fixe sau recomandate pentru anumite servicii si regulile
de plata / rambursare a TVA sau pentru asigurarile profesionale.
In plus, adesea este dificil sa gasesti informatii precise asupra cadrului legal, autoritatilor
competente si procedurilor care trebuie urmate in fiecare Stat Membru. In acest sens,
Comisia Europeana a creat reteaua europeana SOLVIT al carui scop este sa usureze
accesul investitorilor la informatii privind opotunitatile oferite de Piata Interna.

In mod evident barierele se refera la intreaga economie, generand costuri considerabile
pentru firmele care fac afaceri intre Statele Membre. Un furnizor de servicii care cauta sa
intre pe o noua piata va trebui sa suporte costuri importante asociate asistentei juridice
complexe si posibilie costuri ulterioare, rezultate din necesitatea de modificare a modelului
sau de afacere. Imposibilitatea de a utiliza acelasi model de afacere impiedica firmele sa
beneficieze de avantajele Pietei Interne. Acest lucru conduce la risipirea resurselor
companiilor, la limitarea investitiilor in inovare destinate serviciilor si, avand in vedere rolul
cheie al acestora, afecteaza performantele intregii economii. In particular, perspectivele
pentru IMM-uri, predominante in industria serviciilor, de a se dezvolta peste granite sunt
limitate, ceea ce reduce competitia, iar pentru consumatorii finali limiteaza posibilitatea de
alegere si mentine preturile mari.

Obstacolele din orice stadiu al procesului de business pot face o intreaga activitate
transfrontaliera mai putin atractiva. Din aceste motive barierele impotriva serviciilor nu pot fi
ierarhizate sau considerate izolate. Orice incercare de ierarhizare a importantei anumitor
categorii de bariere sau anumitor categorii de servicii ca fiind in particular afectate conduce
la o viziune partiala, incompleta, a situatiei reale.

In urma unor rapoarte privind barierele impotriva serviciilor au fost lansate initiative in cadrul
strategiei pentru servicii. Initiativele vizeaza atat aspecte legislative cat si ne-legislative. In
acest context, trebuie realizat un echilibru intre nevoia de a scapa de o legislatie vasta si
foarte detaliata la nivelul Uniunii Europene si nevoia de a proteja obiectivele de interes
general.

In spiritul initiativelor non-legislative, intr-o prima faza sunt luate in consideratie masurile
orientate catre clienti si business, care sa conduca la o mai buna informare si asistente
pentru a permite accesul acestora la piara interna europeana.

In cazurile in care un Stat Membru nu a aplicat in mod evident sau a interpretat eronat
legislatia existenta, Comisia trebuie sa continuie sa urmareasca incalcarea procedurilor. In
acelasi timp, Comisia este constienta ca incalcarea reglementarilor poate fi un proces foarte
71
greu de identificat, in special in cea ce ii priveste pe cetateni, persoane fizice si IMM-uri. In
plus, practica arata ca pentru Statele Membre care sunt constranse sa-si modifice legislatia
dupa o incalcare a reglementarilor comunitare, decizia Curtii Europene de Justitie doar
inlocuieste barierele existente cu altele noi, ceea ce inseamna ca furnizorii de servicii vor
trebui sa faca fata unor noi probleme. Mai mult, rapida evolutie a pietelor si a
reglementarilor, respectiv aparitia in mod constant de noi bariere, implica faptul ca trebuie
declansate noi actiuni de completare a reglementarilor privind incalcarea legislatiei.

Consiliul European de la Lisabona a stabilit o tinta clara pentru Europa: sa devina cea mai
competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, capabila de crestere
economica sustinuta, cu locuri de munca mai multe si mai bune si cu o mare coeziune
sociala. Pentru a atinge acest obiectiv, Uniunea trebuie sa dezvolte calitatea si
competitivitatea industriei serviciilor, astfel incat sa determine permanentul succes al
economiei europene. Schimbarile tehnologice fac imperativ necesara inlaturarea oricarei
bariere nejustificate in calea liberei circulatii a serviciilor. Mai mult, experienta in dezvoltarea
Pietei Interne a subliniat necesitatea pastrarii unei balante intre activitatile legislative si ne-
legislative si intre armonizare si recunoastere mutuala.

In acest context, in primul rand trebuie restabilita in mod real importanta sectorului de
servicii. Cresterea competitivitatii companiilor depinde de folosirea unui design de succes,
de un management competitiv si de integrarea serviciilor in modul lor de operare si vanzare.
Multe firme producatoare ofera acum servicii in completarea produselor lor, in scopul crearii
de valoare adaugata si pentru a se distinge de competitorii lor. Furnizarea eficienta a
serviciilor a devenit un factor major de conducere a competitiei. Datorita importantei
serviciilor in bugetul casnic, disponibilitatea unor servicii de mare calitate are un impact clar
asupra calitatii vietii cetatenilor. Este deci foarte important daca exista bariere nejustificate
care sa impiedice cumpararea sau vanzarea serviciilor peste granita. Importanta efectului de
slabiciune a serviciilor pe Piata Interna este foarte mare. Fiecare firma are nevoie sa
utilizeze serviciile alteia ca intrari pentru propria activitate, de exemplu contabilitate, servicii
financiare, consultanta juridica, consultanta tehnica, iar daca acestea nu sunt furnizate
eficient sau sunt bariere in utilizarea lor, fiecare firma si, in cele din urma, fiecare cetatean
sufera.
Prin imbunatatirea conditiilor pentru ca intreprinzatorii sa-si poata oferi serviciile peste
granite si pentru consumatori sa poata beneficia de aceste servicii se asigura dinamismul
necesar pentru o Piata Interna eficienta a Uniunii Europene.

EVOLUTIA PIETEI INTERNE A SERVICIILOR STRATEGII EUROPENE IN DOMENIU

Principalii factori care determina evolutia Pietei Interne a serviciilor sunt urmatorii:

Impactul noii revolutii tehnologice

Societatea informationala a declansat o noua dinamica a serviciilor prin scaderea costurilor
de transmitere si obtinere a informatiilor, prin accelerarea ratei de dezvoltare si inovare
peste granitele nationale, eliminarea necesitatii de proximitate si modificarea structurii
costurilor si veniturilor pentru multe activitati de servicii. Aceasta noua situatie a crescut in
mod covarsitor potentialul de cerere si furnizare de servicii peste granite in Piata Interna si a
creat potential pentru aparitia si cresterea numarului de locuri de munca in intreaga
economie europeana. Pentru prima oara multi consumatori si firme mici pot participa direct
la Piata Interna. Evolutia este nelimitata in lumea on-line. Aceasta ofera multe oportunitati
firmelor pentru inovare in domeniul furnizarii de servicii, chair daca ele utilizeaza modele de
afaceri on-line sau off-line sau o combinatie a celor doua. In mediul dinamic al noii economii,
multe firme vor adopta practic ambele modele conform principiului construieste si apara. O
firma poate incheia contracte on-line, dar poate livra fizic bunurile si serviciile sale. O
72
intreprindere mica sau mijlocie poate incepe cu investitii in mijloace fixe pentru productie si
vanzare, pentru ca apoi sa se mute on-line pentru a scadea costurile.

Impactul inovarii

Este o greseala sa ne gandim ca serviciile sunt caracterizate printr-o productivitate slaba si
un nivel de inovare scazut. Tranzitia la o economie bazata pe servicii in Europa a fost
caracterizata de o rata de crestere puternica si un nivel inalt de progres tehnologic, ceea ce
sugereaza ca perspectiva traditionala asupra serviciilor trebuie schimbata. Inovarea este un
factor de importanta critica pentru competitivitatea in domeniul serviciilor. Serviciile bazate
intens pe cunoastere (dezvoltarea de software, consultanta, training) sunt surse dinamice de
inovare pentru alte sectoare. Atentia acordata inovarii in domeniul serviciilor a fost
insuficienta si a intrat in atentia Comisiei privind politica de inovare. Aceasta noua
dimensiune a inovarii lanseaza noi provocari: diseminarea rapida a informatiei solicita firmei
sa inoveze rapid, sa scada costurile si sa imbunatateasca viteza de reactie.
Firmele de succes au nevoie de acces rapid la o arie geografica extinsa in ceea ce priveste
pietele, in scopul de a obtine intoarcerea rezultatelor inovarii in perioade scurte, convenabile
pentru ele pentru obtinerea de profit. Daca firmele din UE nu au acces larg la piete, in
particular la Piata Interna, ele vor fi mult mai putin stimulate sa investeasca si sa fie
competitive.

Impactul functionarii pietei

Inovarea impune standarde inalte pentru servicii si multe servicii personalizate datorita
vitezei dezvoltarii tehnologiei informatiei in furnizarea si receptia serviciilor.
De exemplu, Internetul face mult mai usor pentru utilizatori accesul la cea mai buna varianta
(on si off-line) pe o arie geografica larga de piete. Chiar daca serviciile pot fi livrate numai
local si off-line, ele sunt totusi afectate de schimbarile tehnologice, pur si simplu pentru ca
informatia despre pretul acestora, calitatea si disponibilitatea lor vor fi cunoscute mult mai
rapid in viitor decat in trecut. Aceasta va induce o competitie mult mai intensa, determinand
firmele sa ofere servicii de nivel ridicat si personalizate. Vor apare servicii noi, inclusiv
servicii care nu sunt viabile pe plan limitat local sau chiar pe piata nationala. Daca firma nu
vrea sau nu poate accesa cererile pe o piata larga din punct de vedere geografic, sansa de
a fi competitiva pe baza calitatii va fi limitata. Cetatenii nu vor primi servicii de calitatea pe
care o doresc.
In mod egal, existenta barierelor in fata obtinerii serviciilor de catre clienti sau ideile
preconcepute despre comertul peste granite vor irosi potentialul castig din Piata Interna a
serviciilor.

Impactul presiunii competitivitatii globale

Rapida dezvoltare a societatii informationale in special in SUA a creat noi competitori pentru
firmele europene, deci inca o bariera in calea patrunderii pe Piata Interna a UE. Se spune ca
un sfert din veniturile companiilor de web design din SUA vin din vanzarile catre clienti din
alte tari, multi dintre ei europeni. Companiile europene care opereaza pe Piata Interna
europeana au fost pana acum in permanent dezavantaj in abordarea acestei noi competitii .

Facilitarea serviciilor transfrontaliere este nu numai un imperativ economic pentru UE.
Dezvoltarea serviciilor transfrontaliere va da cetatenilor si firmelor oportunitatea mai multor
variante si o posibilitate de alegere mai buna in termeni de pret, diversitate si calitate.
Calitatea serviciilor se poate transforma numai prin inlaturarea obstacolelor, prin stimularea
competitivitatii furnizorilor si prin abordarea necesitatilor consumatorilor. Asfel, trebuie
permanent imbunatatita competitivitatea mediului prin continua presiune pentru mai multa
inovare si eficienta. O Piata Interna imbunatatita a serviciilor va juca rolul ei in eliminarea
73
barierelor care divid populatia Europei si va determina cetatenii sa imparta tot ceea ce UE
ofera mai bun.

Intreprinzatorii europeni si consumatorii tind sa exploreze in primul rand oportunitatile la nivel
national si sa se mute peste granite, pentru aprovizionare si obtinere de servicii sau consum,
in al doilea rand. Daca in mare parte aceasta orientare reflecta diferentele culturale si
lingvistice din Europa, ele reflecta de asemenea si diferentele si perceptia naturii
reglementarilor legale si administrative. Politica europeana a fost focalizata in mod traditional
pe sectoare strategice cheie, adesea caracterizate printr-un traditional nivel inalt de
reglementare pentru atingerea obiectivelor specifice politicii publice (de exemplu in
telcomunicatii si servicii financiare). Asemenea politici au generat deja mari beneficii in ceea
ce priveste dezvoltarea diversitatii de alegere pentru consumatori, eficientei costurilor si
introducerii dinamismului in acest sector, incluzand servicii de interes general.

Modelele de business sunt rar exploatate: companiile de succes, cu formule castigatoare,
care satisfac consumatorii si ating nivelele inalte de productivitate, ar trebui sa fie libere sa
utilizeze acelasi model de afacere pe intreg teritoriul UE. Azi numai cateva o pot face.
Ratiunea acestui fapt este deja clara.

Tabelul 1 identifica cele 6 stadii ale unei afaceri si obstacolele care exista in fiecare stadiu.
O data ce o firma s-a stabilit intr-un Stat Membru, ea este in masura sa concureze si sa
furnizeze serviciile sale cat mai bine, ea trebuie sa utilizeze mijloace ca forta de munca,
serviciile financiare, consultanta, etc., necesare pentru a-si promova propriile servicii, sa le
distribuie, sa le evalueze si sa le vanda in modul cel mai eficient posibil. Aceasta firma are
nevoie, de asemenea, sa utilizeze servicii postvanzare, pentru a se asigura continuitatea
afacerii, repetabilitatea ei, pentru a-si cunoaste piata si pentru a-si imbunatati serviciile .

Tabelul 1 : Tipurile de reglementari care pot afecta un furnizor de servicii

Stadiul procesului de business
1 2 3 4 5 6
Infiintarea
firmei
Utilizarea
intrarilor/resurselor
Munca
Afaceri
Servicii de finantare
Activitati
promotionale
Activitati de
distributie
Activitati de
vanzare
Servicii
post-
vanzare

Exemple de reglementare care pot intra in joc in fiecare stadiu
1 2 3 4 5 6
Reguli de
autorizare
sau
planificare
Reglementari
privind conditiile de
angajare si accesul
la pietele de capital
Reglementari
asupra
publicitatii TV
sau
promotiilor de
vanzari
Reguli privind
transporturile
pe sosele si
orele de
program de
functionare
Reguli
privind
perioadele
de soldare
sau preturile
fixe
Reguli
privind
perioadele
si returnarea
garantiilor

Cele 6 stadii ale procesului de business sunt comune tuturor firmelor de servicii care
acopera sectoarele economiei. Diferitele reguli determina Piata Interna pentru servicii sa fie
puternic fragmentata, cu furnizori incapabili sa fie competitivi si eficienti pe piata altor State
Membre, asa cum pot pe piata proprie. In loc sa fie capabili sa treaca la avantajele costurilor
mici, rezultate din utilizarea aceluiasi model de business pe o scara larga in UE, furnizorii de
servicii opereaza cu 2 sau mai multe sisteme. Costurile rezultate astfel conduc la preturi
mari pentru consumatori. In loc de beneficii din servicii personalizate, mai bine focalizate,
consumatorilor le sunt oferite servicii de slaba calitate. De exemplu, restrictiile la diferite
promotii, cum ar fi ultimele minute ale unei oferte speciale sau avantaje pentru calatoriile de
74
afaceri care exista in unele State Membre pot descuraja o agentie de turism sa-si exporte
modelul sau de business si in alte tari.

Cresterea naturii inter-relationale a economiei serviciilor multiplica si eventualele pierderi.
Pentru a putea oferi orice serviciu utilizatorilor, furnizorii sunt nevoiti sa recurga la alte
servicii ca intrari. O bariera intr-un sector de servicii poate inclina intreg modelul de afacere
al unui furnizor de servicii catre o orientare nationala. Barierele au efect de cascada de la un
sector la altul. Nu numai utilizatorii directi ai unui serviciu sunt afectati de o bariera, ci toti
utilizatorii altor servicii conexe acestuia in aceasta veritabila panza a serviciilor.

Industriile europene de servicii sunt total integrate in comertul international si depind de
acesta. Comunitatea Europeana este cel mai mare exportator mondial de servicii si cel mai
important investitor in industria serviciilor. 26% din exporturile mondiale de servicii
(excluzand exporturile intra-comunitare ) apartin UE, comparativ cu 24% pentru USA si 6%
pentru Japonia (2002). O Piata Interna mult mai integrata pentru servicii va ajuta la
imbunatatirea competitivitatii industriei europene si la viitoarea dezvoltare a pozitie sale de
lider in comertul international. Comunitatea este de asemenea cel mai mare importator de
servicii si o importanta piata pentru firmele din alte tari care ofera servicii competitive.

Oportunitatile oferite de noua economie bazata pe servicii trebuie exploatate integral. Piata
Interna trebuie sa devina piata nationala pentru furnizorii de servicii din Statele Membre, in
special IMM-uri, si pentru clientii acestora, iar tendinta de a gandi si actiona la nivel national
in primul rand si de a considera Uniunea o piata mai larga, ca o alternativa mai tarzie,
trebuie schimbata.

ACQUIS-UL COMUNITAR IN DOMENIUL LIBEREI CIRCULATII A
SERVICIILOR

INTRODUCERE

Acquis-ul cuprins in acest capitol se refera la:
1) articolul 43 al Tratatului CE privind libertatea de stabilire si articolul 49 al Tratatului CE
privind libertatea de a presta servicii.

2) serviciile financiare:
- operatiuni bancare
- asigurari
- serviciile legate de investitii si pietele de valori mobiliare.
Acquis-ul din domeniu stipuleaza cerintele minimale pentru diferitele tipuri de institutii in
scopul crearii unui standard minim uniform bazat pe urmatoarele principii: minima
armonizare a conditiilor de autorizare si a regulilor prudentiale, controlul in tara de origine si
licenta unica, recunoasterea reciproca a standardelor nationale de supraveghere.

3) directiva privind protectia datelor personale si libera circulatie a acestor date.

4) directivele privind libertatea de stabilire si libertatea de a furniza servicii de catre
mestesugari, comercianti si fermieri.

5) directiva privind agentii comerciali independenti.

6) directivele referitoare la Societatea Informationala privind furnizarea de informatii
referitoare la standarde tehnice, reglementari si reguli, precum si protectia juridica a
serviciilor legate de accesul conditionat.
75

Acest capitol este strans legat cu o serie de alte capitole de negociere, si in special de cele
privind libera circulatie a capitalului si a persoanelor. In tarile candidate care au negociat sau
au solicitat restrictii in ceea ce priveste circulatia capitalului, aranjamentele tranzitorii pot
avea un impact direct asupra dreptului de stabilire si a libertatii de a presta servicii. In
contextul acordului de de mentinere a restrictiilor in ceea ce priveste libera circulatie a
persoanelor, Germania si Austria sunt libere sa aplice masuri de protectie in anumite
sectoare de servicii sensibile, si anumein domeniul constructiilor si serviciilor de curatenie.

Capacitatea administrativa si monitorizarea

In acest capitol, pe langa procesul de aliniere la acquis, crearea unei infrastructuri
reglementative eficiente are o importanta deosebita. pentru punerea in practica a acquis-ului
si asigurarea existentei unui sector financiar eficient si supravegheat in mod corespunzator.
Din acest motiv, Comisia, in stransa cooperare cu Statele Membre, monitorizeaza
indeaproape mecanismele de supraveghere a serviciilor financiare in tarile candidate.

ACCESUL LA PROFESIILE REGLEMENTATE

Profesiile reglementate sunt cele a caror exercitare este conditionata in statul gazda de
posesia unui nivel de pregatire determinat (verificat prin detinerea unei diplome, a unui
certificat sau atestat profesional). Ele pot fi extrem de diverse, de la profesiile liberale pana
la cea de mester artizan. In principiu, Statele Membre ale UE au libertatea de a fixa (sau nu)
un nivel minim al calificarii necesare pentru exercitarea unei profesii. In conformitate cu
principiul recunoasterii reciproce, ele sunt insa obligate sa ia in considerare calificarea
obtinuta de o persoana intr-un alt Stat Membru al UE si sa aprecieze daca aceasta
corespunde exigentelor proprii. Statul gazda poate cere promovarea unor stagii sau
examene prin care sa fie indeplinite cerintele legislatiei sale cu privire la exercitarea acelor
profesii.

La nivelul UE, aceasta diversitate de regimuri juridice a fost initial tratata prin adoptarea a
numeroase directive specializate, pentru fiecare profesie.
Constatandu-se o eficienta limitata a acestui tip de regim juridic, dupa 1988 s-a procedat la
adoptarea unui sistem general, care se baza pe principiul recunoasterii reciproce.

Masurile pentru exercitarea celor doua libertati: recunoasterea mutuala a calificarilor
si diplomelor

Masurile prevazute de Tratat-Art 47 (1) pentru facilitarea libertatii de stabilire si furnizarea
de servicii includ, in primul rand recunoasterea mutuala a diplomelor si altor calificari cerute
de fiecare stat pentru exercitarea unei profesii. In al doilea rand -art 47(2) se bazeaza pe
necesitatea de a coordona reglementarile nationale in dobandirea si exercitarea unei
profesii, implicand o minima armonizare a regulilor, in special in programele de studiu pentru
calificarea ceruta. Dar, pentru ca aceasta armonizare este un proces dificil, Tratatul insista
pe ea numai ca o preconditie pentru recunoasterea mutuala a profesiilor medicale-Art. 47(3)
Pe aceasta baza legislatia pentru recunoasterea mutuala este ajustata la necesitatile
diferitelor situatii. Ea variaza in complexitate corespunzator fiecarei profesii si recent s-a
trecut la o abordare mai generala.

a) Abordarea sectoriala (pe profesii)
Recunoasterea mutuala dupa armonizare. Rezultatele au venit in primul rand in sectorul
sanatatii din motivul evident ca cerintele profesionale, in special studiile, nu variaza foarte
mult de la o tara la alta (spre deosebire de alte profesii) astfel incat nu a fost dificil de
armonizat. Cele mai multe dintre profesiile legate de sanatate beneficiaza de recunoasterea
76
mutuala in totalitate a diplomelor de studii si deci calificarile prevazute in directivele
comunitare pot fi exercitate in orice stat din UE, prin prisma libertatii de stabilire si de
furnizare de servicii.
Aceste calificari sunt:
- doctori, dentisti, asistente, chirurgi veterinari, moase, farmacisti

Recunoasterea mutuala fara armonizare. Pentru alte profesii, datorita diferentei majore intre
reglementarile nationale prevazute pentru armonizare, recunoasterea mutuala a facut putine
progrese.
In particular:
- avocatii: diversitatea sistemelor juridice au impiedicat recunoasterea mutuala a
diplomelor si calificarilor si garantarea imediatei libertati de stabilire pe baza diplomei
din tara de origine. Acest lucru este fezabil numai in cazul libertatii de a furniza
servicii ocazionale (D 77/249 din 22 martie 1977); libertatea de stabilire in orice alt
caz implica diploma tarii gazda. Directiva 18/5 din 16 februarie 1998 a fost un pas
inainte seminificativ : cu diploma oricarui Stat Membru avocatii se pot stabili in alte
State Membre pentru a-si exercita profesia, cu amendamentul ca Statul Membru
gazda poate solicita sa fie asistati de un avocat local cand reprezinta si apara clientul
in instanta. Dupa 3 ani de lucru in acest mod, avocatii dobandesc dreptul (daca vor)
sa-si exercite integral profesia sub diploma tarii gazda, fara a sustine un examen de
calificare.
Alte cazuri : operatorii de transport terestru, agentii de asigurari si brokerii, frizerii/coafezele
arhitectii, agentii de vanzari etc

b) Abordarea generala
Proiectul legislativ pentru recunoasterea mutuala sector cu sector, uneori cu o armonizare
extensiva a reglementarilor nationale, implica o procedura lunga si anosta. Dificultatile
rezultate au condus la luarea in consideratie a unui sistem general de recunoastere a
echivalarii diplomelor, pe nivel, care este valabil pentru toate profesiile care nu au facut
subiectul unei legislatii comunitare specifice .

Sistemul a fost dezvoltat in trei etape:
Etapa 1: 1990 recunoasterea diplomelor pentru educatia universitara dupa durata de cel
putin trei ani, atribuite in completarea educatiei profesionale si studiilor (D89/48 din 21
decembrie 1988)

Etapa 2: 1992- extinderea sistemului de diplome, certificate si calificari, care nu sunt parti ale
educatiei pe termen lung:
- cursuri profesionale post-secundare de scurta durata
- cursuri secundare (D92/51 din 18 iunie 1992)

Etapa 3: in 1999 a fost introdus un sistem pentru recunoasterea mutuala a calificarilor pentru
accesul la anumite ocupatii comerciale, industriale sau mestesugaresti, care nu sunt
acoperite de directivele precedente (textile, haine, piele, lemn etc): D92/42 din 7 iunie 1999.

In toate cele 3 cazuri Statul Membru gazda nu poate refuza accesul la profesia respectiva,
daca aplicantul are calificarile cerute in tara lui de origine. Totusi, se poate solicita o anumita
perioada de experienta profesionala, daca specializarile pe care acestea le-au urmat a fost
de mai scurta durata decat in tara gazda. Daca studiile difera substantial, se poate solicita o
perioada de adaptare sau un test de aptitudini, la alegerea aplicantului, in afara cazului in
care profesia solicita cunoasterea legislatiei nationale.

Rolul Parlamentului European a fost deosebit de important in procesul liberalizarii activitatilor
desfasurate independent. In acest fel a fost asigurata o delimitare stricta a activitatilor care
pot fi rezervate pentru cetatenii proprii (ex: cele legate de exercitarea autoritatii publice). Au
77
fost de asemenea nominalizate cazurile in care Parlamentul aduce Consiliul in fata Curtii de
Justitie pentru erori de actiune. Un astfel de exemplu se poate da privind politica de
transport: cazul adus in instanta in 1983 a fost incheiat cu sentinta Curtii nr 13/83 din 23 mai
1985, care condamna Consiliul pentru nerespectarea, prin incalcarea Tratatului, asigurarii
liberei furnizari a serviciilor de transport international (conform careia transportatorii ne-
rezidenti pot opera servicii de transport in Statele Membre). Consiliul a fost astfel obligat sa
adopte legislatia necesara.
Rolul Parlamentului a crescut o data cu aplicarea procedurii de codecizie (asa cum este
prevazuta de Tratatul Maastricht) la cele mai multe aspecte ale libertatii de stabilire si
furnizare de servicii.

Principalele prevederi in domeniul recunoasterii reciproce a diplomelor si a
certificatelor

Recunoasterea reciproca a diplomelor eliberate dupa absolvirea a minim trei ani de studii
Principiul este acela al recunoasterii reciproce a diplomelor cerute in Statele Membre de
origine si in statele gazda pentru exercitarea aceleiasi profesii, exceptiile putand exista
atunci cand formatiunea de pregatire este mai lunga sau in mod esential diferita in statul
gazda. In aceste cazuri, statul gazda poate impune dobandirea unei experiente profesionale
minime pentru a compensa durata mai mica a studiilor, sau stagii ori probe pentru a
compensa diferentele de materii din programa de invatamant. Exigentele statelor gazda
privind moralitatea, onorabilitatea etc. trebuie respectate, statele la randul lor trebuind, in
principiu, sa accepte atestatele sau diplomele eliberate in Statele Membre de origine.
Daca o profesie nu este reglementata in statul gazda, acesta din urma trebuie sa permita
libera exercitare a respectivei profesii, multumindu-se cu obtinerea unei diplome si cu minim
2 ani de experienta in statul de origine sau efectuarea cu succes a unei pregatiri
profesionale in domeniul profesiei respective.

Recunoasterea reciproca privind diplomele, certificatele si celelalte titluri eliberate dupa
absolvirea a mai putin de trei ani.
Pentru aceeasi profesie, statele pot sa ceara atat diplomele, in sensul Directivei 89/48/CEE,
cat si diplomele post-liceale sau alte certificate ori simple atestari de competenta. Directiva
incearca sa stabileasca un sistem de recunoastere reciproca, analizand aproape toate
ipotezele posibile. De aici, cinci ipoteze, cu cinci regimuri diferite permitand compensarea
insuficientei pregatirii de o mai scurta durata din statul de origine. Principiul ramane acelasi -
statul gazda poate sa ceara dovada unei experiente profesionale, efectuarea unor stagii sau
trecerea unor probe de aptitudini.
Directiva 1999/42/CEE a Consiliului si a Parlamentului European din 7 iunie 1999 privind
stabilirea unui mecanism pentru recunoasterea calificarilor profesionale prevazute de
Directivele privind liberalizarea si masurile tranzitorii, amendeaza sistemul general de
recunoastere a calificarilor. Ea extinde sfera activitatilor la care acestea se refereau,
pastrand mecanismele instituite anterior.

ALTE MASURI LUATE DE CONSILIU PENTRU A FACILITA EXERCITIUL EFECTIV AL
LIBEREI PRESTATII A SERVICIILOR

Implementarea liberei circulatii a serviciilor cat timp decizia nu a avut efect direct : in 18
decembrie 1961 au fost adoptate doua programe care prevedeau eliminarea prin directive a
restrictiilor libertatii de stabilire si furnizarii de servicii, pentru diferite activitati. Desi Consiliul
a adoptat un important numar de hotarari, problemele nu au fost epuizate in totalitate, astfel
incat in 1974, Curtea a decis ca, in termenii Tratatului, in ciuda omisiunilor, cele doua
libertati au avut un efect direct de la sfarsitul perioadei de tranzitie, alfel spus, de la 1
ianuarie 1970. Aceste hotarari sunt cunoscute ca decizia Reyners din 21 iunie 1974 (2/74)
privind libertatea de stabilire si decizia Van Binsberg din 3 decembrie 1974 (33/74) privind
78
libertatea de a furniza servicii. In acest context nu a mai fost nevoie sa se continuie munca
de eliminare a restrictiilor si directivele in lucru au fost anulate.

Semnificatia si extinderea liberalizarii dupa ce decizia a avut efect direct: efectul direct al
celor doua libertati inseamna ca cetatenii Comunitatii sunt indreptatiti sa fie tratati ca cetateni
proprii. Un Stat Membru trebuie sa permita cetatenilor altor State Membre sa se stabileasca
sau sa furnizeze servicii pe teritoriul sau in aceleasi conditii ca si proprii sai cetateni. Orice
discriminare pe baza de cetatenie este interzisa. Totusi, conditiile nationale de acces la si
exercitarea unei activitati continua sa se aplice, ceea ce implica unele bariere pentru cei
care nu sunt cetateni, de exemplu ei sunt obligati sa faca studii suplimentare pentru a obtine
calificarile cerute. Pentru a diminua aceste obstacole masurile comunitare pentru facilitarea
celor doua libertati au fost totusi utile; aceste masuri au scopul asigurarii recunoasterii
mutuale a reglementarilor nationale si posibilitatea armonizarii lor.

Dupa hotararile Reyners si Van Binsbergen din 1974 a fost adoptat un mare numar de
directive prin care a fost reglementata cea mai mare parte a sectoarelor importante.
Particularitatile unora din aceste sectoare au facut necesare directive de coordonare, cum
este cazul sectorului bancar si cel al asigurarilor si, in general, al activitatilor care concura la
realizarea unui spatiu financiar european.

Sectorul financiar

Spatiul european trebuie sa permita oferirea de servicii specializate de catre institutiile de
credit (banci), societati de asigurari sau societati de investitii (valori mobiliare). Directivele
adoptate pana in prezent, atat in domeniul bancar, cat si in cel al asigurarilor, sprijina
controlul unic efectuat de catre autoritatile statului unde se afla sediul unei banci (firma
mama sau filiala) sau al unei societati de asigurari. Se aplica deci principiul controlului
efectuat de statul in care se afla sediul social al firmei, locul in care se afla acest sediu fiind
locul in care se centralizeaza toate controalele adminsitrative .

Sectorul bancar
Primele masuri au vizat inlaturarea masurilor discriminatorii (Directiva 73/183/CEE) definirea
institutiei de credit , a formelor de organizare a acestora , supravegherea institutiilor de
credit, coordonarea dispozitiilor nationale in acest domeniu si fondurile proprii ale institutiilor
de credit.
In anul 1989 a fost creat sistemul de autorizare unic pentru crearea de sucursale si pentru
exercitarea liberei circulatii a serviciilor (Directiva 89/646/CEE) bazat pe principiul
recunoasterii reciproce a autorizatiilor . O institutie de credit autorizata intr-un Stat Membru
poate crea in mod liber sucursale sau poate folosi libera circulatie a serviciilor in alte State
Membre, fara sa mai solicite o noua autorizare administrativa. Recunoasterea reciproca a
autorizarilor administrative este baza sistemului instituit in 1989.
Sistemul controlului in tara de origine cere ca un control efectiv sa poata fi efectuat in statul
unde se afla sediul social iar dupa 1995, institutiile de credit trebuie sa aiba in acest stat atat
sediul social cat si administratia centrala. Autoritatile tarii gazda pot totusi beneficia de
anumite instrumente de control, in special ele pot mentine unele masuri de protejare a
interesului lor, derogatorii de la dreptul comunitar. Aceste masuri pot fi notificate statului de
origine si sunt opozabile bancilor de care tin sucursalele sau care opereaza folosindu-se de
libera circulatie a serviciilor. Asadar, autoritatile statului unde sunt prestate serviciile isi
pastreaza un rol de supraveghere si control auxiliar in cazul nerespectarii regulilor in vigoare
pe teritoriul lor sau al pasivitatii societatii respective sau a autoritatilor din statul de origine.
Toate dispozitiile referitoare la sectorul bancar enumerate pana acum au fost integrate in
directiva unica a Consiliului si a Parlamentului European nr. 2000/12 din 20 martie 2000

Sectorul asigurarilor
79
Legislatia comunitara face o distinctie neta intre asigurarile de viata si celelalte, asigurari in
general non-viata. Asigurarile non-viata se refera la sectoarele traditionale ale asigurarii
pentru pagube si la asigurarea de raspundere civila si nu au nici o legatura cu sectorul
economiilor populatiei, nefiind forme de investitii sau de plasament. Mai mult, piata
comunitara a asigurarilor in aceste domenii este deja saturata, iar liberalizarea a putut opera
fara prea multe dificultati. Asigurarea de viata are o alta natura, iar piata acestui produs nu
este inca saturata. Sectorul reasigurarilor este tratat separat, pentru ca aici nu intervin decat
institutiile profesioniste, legislatia comunitara acordand o totala libertate acestui sector.
Contrar sectorului bancar, care cunoaste de mult timp instrumente similare in Statele
Membre ale UE, sectorul asigurarilor este profund ancorat in traditiile juridice ale statelor
astfel incat procesul de armonizare in acest domeniu a fost indelungat si anevoios.
Principalele directive in sectorul asigurarilor au fost adopate in 1992 (Directiva 92/49/CEE:)
in materia asigurarilor in general, non-viata, iar cea de-a doua (Directiva 92/96/CEE:) in
materia asigurarilor de viata. Ele au aplicat sectorului de asigurari sistemul licentei unice
cunoscut si in sectorul bancar dupa adoptarea directivei din 15 decembrie 1989. O singura
autorizare data fiecarei societati de asigurari ii permite sa actioneze in toata Uniunea
Europeana atat prin intermediul sucursalelor, cat si a liberei circulatii a serviciilor, fara sa mai
trebuiasca sa solicite o alta autorizare din partea Statelor Membre. Autoritatile din statele
gazda pot totusi interveni in circumstante precise: atunci cand societatile respective nu
respecta regulile care le sunt aplicabile, in cazul inactiunii statelor de origine sau in caz de
urgenta.

Serviciile de investitii
Serviciile de investitii sunt oferite cel mai adesea de institutiile de credit, de societati
specializate sau de societati de asigurari, investitorilor sau celor care fac economii, pentru
constituirea si gestionarea portofoliului lor. Aceste servicii presupun adesea accesul pe
pietele reglementate (in special bursele de valori), chiar daca, in anumite state, accesul la
aceste piete este rezervat unei anumite categorii de intreprinderi.
Directiva din 10 mai 1993 (Directiva 93/22/CEE:) reia principiile deja intalnite in materia
sectorului bancar si al asigurarilor.
Autorizarea administrativa devine obligatorie, conditiile de acordare lasand o marja de
apreciere autoritatilor nationale. Autorizarea da posibilitatea oricarei societati de investitii sa
actioneze in toata Uniunea Europeana, atat prin intermediul sucursalelor, cat si al liberei
circulatii a serviciilor. Principiul controlului de catre autoritatile statului de origine este insa
temperat, tinand cont de specificitatea serviciilor in cauza.
Directiva din 3 martie 1997 (Directiva 97/9:) impune Statelor Membre sa prevada un sistem
de compensare a investitorilor, in caz de insolvabilitate a societatilor respective.

Serviciile Societatii Informationale - libertatea de comunicare in Europa

Libertatea de comunicare este esentiala pentru Uniunea Europeana care a actionat in mod
constant pentru aplicarea ei. Astfel, in 1989 a fost adoptata o importanta directiva (Directiva
89/552/CEE), modificata in 1997 (Directiva 97/36/CEE ), care vine in prelungirea Conventiei
Consiliului Europei privind televiziunea transfrontaliera semnata la Strasbourg pe 5 mai
1989, ea fiind cunoscuta si drept directiva televiziune fara frontiere. Principiul ce sta la
baza acestei directive este ca emisiunea trebuie sa respecte legea Statului Membru al UE
care are competenta asupra organismului de radiodifuziune sau care a acordat frecventa
pentru utilizarea unui satelit. Notiunea competenta a ridicat unele probleme, anumite state
considerand ca pot controla organismele de radiodifuziune chiar si atunci cand acestea nu
emiteau de pe teritoriul lor. Directiva din 1997 a clarificat lucrurile, privilegiind o notiune
adecvata a sediului.

Receptia programelor este in principiu libera. In domeniile coordonate de directiva Statele
Membre nu pot stanjeni aceasta receptie decat in conditiile pe care ea le stabileste si fara a
le putea interzice total. Publicitatea face obiectul a diverse dispozitii: ea este interzisa pentru
80
produsele din tutun, trebuie sa respecte anumite principii in ceea ce priveste bauturile
alcoolice sau atunci cand este destinata minorilor. Timpul acordat publicitatii este, de
asemenea, plafonat.

Aceeasi directiva din 1997 a abordat si sensibila problema a retransmiterii marilor
evenimente sportive. Statele Membre pot, sub controlul Comisiei, sa alcatuiasca liste cu cele
care sunt socotite cele mai importante astfel incat o parte importanta a publicului sa nu fie
privata de vizionarea acestor transmisiuni. Directiva televiziune fara frontiere impune
Statelor Membre, fara a pune in discutie libertatea de comunicare, sa determine organismele
de comunicatii care depind de ele sa difuzeze o anumita cota de productii europene.
Proportia acestor productii ar trebui sa fie majoritara, dar aceasta obligatie nu este
imperativa.

Tot in vederea garantarii libertatii de comunicare au fost adoptate inca doua directive.
Directiva 99/93/CEE stabileste cadrul legal pentru folosirea semnaturii electronice in scopul
functionarii corespunzatoare a Pietei Interne. Astfel, ea favorizeaza utilizarea si
recunoasterea juridica a semnaturilor electronice in cadrul Comunitatii Europene. De
asemenea, impune Statelor Membre obligatia de a veghea la protectia datelor personale.
Directiva 2000/31/CEE isi propune sa asigure libera circulatie a informatiilor in domeniul
comertului electronic fara sa se aduca atingere drepturilor si libertatilor fundamentale.


CAPITOLUL 3 DE NEGOCIERE- DOCUMENTUL DE POZITIE

Documentul de pozitie privind Capitolul 3 de negociere Libera circulatie a serviciilor ,
aprobat de Guvernul Romaniei in sedinta sa din 6 decembrie 2001 prevede:

"Romania accepta acquis-ul comunitar privind Capitolul 3 Libera circulatie a serviciilor, in
vigoare la data de 31 decembrie 2000. Romania va implementa acquis - ul comunitar in
domeniul liberei circulatii a serviciilor, pana la data aderarii, cu exceptia urmatoarelor acte
comunitare:
1. Directiva Consiliului nr. 84/5/CEE privind aproximarea legilor Statelor Membre referitoare
la asigurarea de raspundere civila a autovehiculelor.
Romania solicita o perioada de tranzitie de 5 ani si anume, pana la 1 ianuarie 2012.
2. Directiva Consiliului nr. 97/9/CE privind schemele de compensare a investitorilor.
Romania solicita o perioada de tranzitie de 5 ani si anume, pana la 1 ianuarie 2012.
Romania este pregatita sa examineze in continuare dezvoltarea acquis-ului in domeniul
liberei circulatii a serviciilor, intrat in vigoare dupa 31 decembrie 2000, si sa informeze
sistematic Conferinta pentru Aderare sau Consiliul de Asociere cu privire la legislatia si
masurile de implementare adoptate pentru aplicarea noului acquis, sau, daca va fi cazul, cu
privire la dificultatile care ar putea aparea in transpunerea noului acquis.
Romania face trimitere, privitor la acest capitol, la informatiile furnizate in cursul procesului
de examinare analitica si este de acord cu transmiterea continua a acestora catre Statele
Membre ale Uniunii Europene.
Romania si-a asumat unilateral data de 1 ianuarie 2007, ca ipoteza de lucru pentru
incheierea pregatirilor de aderare la Uniunea Europeana."

Dreptul de stabilire si libera practicare a serviciilor Romania accepta principiile privind
dreptul de stabilire si libera practicare a serviciilor stipulate de Articolul 43 si Articolul 49 din
Tratatul de infiintare a Comunitatii Europene. In principiu, legislatia romana nu introduce
discriminari privind nationalitatea in ceea ce priveste libera practicare a serviciilor.

81
Legislatia romana este partial armonizata cu acquis-ul comunitar.
Prin Legea nr. 123/2001 este reglementat regimul strainilor in Romania. Conform
prevederilor acestei legi, cetatenii straini pot intra in Romania in scop oficial, pentru afaceri,
pentru activitati de presa, pentru angajare in munca sau pentru studii, pe baza documentelor
valabile recunoscute si acceptate de statul roman, daca in acestea este aplicata viza
romana valabila.

Raportat la Directiva 73/148/CEE referitoare la abolirea restrictiilor cu privire la libera
circulatie si resedinta in cadrul Comunitatii Europene a nationalilor Statelor Membre privind
dreptul de stabilire si libera practicare a serviciilor, prin Ordonanta de Urgenta nr. 265/2000,
aprobata prin Legea nr. 227/2001, pentru cetatenii Uniunii Europene s-a desfiintat in mod
unilateral regimul vizelor. Acestia au obligatia de a se prezenta, in termen de 15 zile de la
intrarea in tara, la organul competent al Ministerului de Interne, pentru a fi luat in evidenta si
a primi permisul de sedere.

Cetatenii Statelor Membre, investitori sau desemnati ai acestora sa conduca sau sa
gestioneze o investitie, care se deplaseaza in Romania in scop de afaceri, sunt exceptati de
la indeplinirea conditiilor de dezvoltare a afacerilor si de la cerintele de prelungire a vizelor
de sedere in scop de afaceri. Acestea sunt solicitate cetatenilor altor state.

Printre prioritatile Romaniei in domeniul liberei circulatii a servciiilor domeniu se numara
eliminarea barierelor din calea liberei circulatii a serviciilor, prin amendarea actelor normative
care contin restrictii fata de companiile strainein aclea dreptului de stabilire si a liberei
circulatii a serviciilor. De asemenea, se urmareste identificarea si eliminarea acestor bariere
si al nivel local . O alta prioritate se refera la restructurarea pietelor de valori mobiliare si a
celor de asigurari, prin conformarea la acquis a legislatiei in domeniu, precum si finalizarea
adoptarii legislatieisectorului bancar.

TRANSPUNEREA ACQUISULUI COMUNITAR IN ROMANIA

Transpunerea acquis-ului comunitar in tara noastra presupune nu numai armonizarea
legislativa, respectiv adoptarea unei legislatii europene de cateva sute de reglementari,
directive si decizii, ci mai ales un nivel adecvat al capacitatii administrative de punere in
aplicare a acestei legislatii.

Accesul la profesiile reglementate

a) Abordarea sectoriala, pe profesii
Medici, farmacisti
In ceea ce priveste recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale prin directivele
sectoriale, conditiile legale actuale privind eliberarea autorizatiei de libera practica pentru
profesiile de medic si farmacist sunt armonizate cu directivele Uniunii Europene Au fost
modificate legile privind exercitarea profesiei de medic, infiintarea si functionarea Colegiului
Medicilor din Romania , legea privind exercitarea profesiei de farmacist, infiintarea,
organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din Romania. Aceste modificari prevad
acordarea dreptului de libera practica a medicilor, stomatologilor si farmacistilor, cetateni ai
Statelor Membre ale U.E.
Implementarea acquis-ului comunitar in acest domeniu este in responsabilitatea Ministerului
Sanatatii si Familiei si a comisiilor sale de specialitate, iar atributiile de avizare revin
Colegiului Medicilor si Colegiului Farmacistilor din Romania.
Veterinari
Prevederile directivelor specifice (Directiva 78/1026/CEE cu privire la recunoasterea
reciproca a diplomelor, certificatelor si a altor adeverinte de certificare a calificarilor formale
in domeniul medicinei veterinare, inclusiv masuri de facilitare a exercitarii efective a dreptului
de stabilire si a libertatii de furnizare de servicii ; Directiva 78/1027/CEE cu privire la
82
coordonarea prevederilor stabilite prin legi, regulamente sau acte administrative referitoare
la activitatile chirurgilor veterinari ; Directiva 78/1028/CEE pentru infiintarea unui Comitet
consultativ pentru pregatire veterinara) sunt transpuse in legislatia nationala prin intermediul
Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Agentia Nationala Sanitara Veterinara si
Ministerul Educatiei si Cercetarii si Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.
Avocati
In cazul profesiei de avocat, Ministerul Justitiei are responsabilitatea modificarii si completarii
pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat in scopul eliminarii restrictiile
referitoare la obligativitatea stabilirii in Romania a domiciliului avocatului strain si la
posibilitatea exercitarii profesiei de avocat numai in cadrul unor societati civile profesionale
in asociere cu avocati romani, in numar cel putin egal cu cei straini. Mai este prevazuta
posibilitatea pentru avocatii straini de a acorda consultanta juridica in dreptul romanesc,
dupa sustinerea unui examen de verificare a cunostintelor de drept roman si de limba
romana, organizat de Uniunea Avocatilor din Romania. Aceste dispozitii legale transpun
prevederi ale Directivelor sectoriale 77/249/CEE si 98/5/CEE cu privire la facilitarea
exercitarii profesiei de avocat.
Arhitecti
A fost promulgata si a intrat in vigoare Legea nr. 184/2001 referitoare la organizarea si
exercitarea profesiei de arhitect care este partial conforma cu prevederile Directivei
Consiliului 85/384/CEE privind recunoasterea reciproca a diplomelor, certificatelor si a altor
forme de evidenta a calificarilor oficiale in domeniul arhitecturii, inclusiv masuri in vederea
facilitarii exercitarii efective a dreptului de stabilire si a libertatii de a profesa in ceea ce
priveste standardele de pregatire a arhitectilor si cu conditiile pe baza carora se acorda
recunoasterea reciproca a diplomelor. Preluarea integrala a prevederilor directivei mai sus
mentionate, sa va face prin Legea 184/2001 modificata, modificarile urmand a intra in
vigoare de la 1 ianuarie 2004.
Dreptul de a desfasura activitati in calitate de angajat propriu
In domeniul exercitarii unei activitati in calitate de angajat propriu, Ministerul Muncii si
Solidaritatii sociale raspunde de modificarea Decretului Lege nr. 54/1990 privind organizarea
si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative In acest fel se
reglementeaza explicit dreptul cetatenilor romani si al celor din Statele Membre ale UE sau
din Spatiul Economic European de a desfasura in Romania activitati in calitate de angajati
proprii. In acest domeniu, printre prioritatile pe termen mediu se afla si transpunerea
prevederilor Directivei 99/42/CEE de completare a sistemului general de recunoastere a
experientei profesionale acumulate.

b) Recunoasterea generala reciproca a diplomelor si a certificatelor
In acest domeniu au fost elaborata legislatia pentru transpunerea integrala a directivelor
89/48/CEE si 92/51/CEE iar institutia responsabila cu elaborarea acestor proiecte este
Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Alte masuri luate de Consiliu pentru a facilita exercitiul efectiv al liberei circulatii a
serviciilor

a) Sectorul financiar

Banci
In scopul transpunerii integrale a prevederilor Directivei 94/19CEE privind schemele de
protectie a depozitelor, BNR, ca urmare a negocierilor cu Banca Mondiala, a promovat un
proiect de ordonanta de urgenta privind functionarea Fondului de garantare a depozitelor In
sistemul bancar, care urmeaza sa intre In vigoare la sfarsitul anului 2002.
In privinta sistemului contabil aplicabil bancilor au fost emise Reglementarile contabile
armonizate cu Directiva 86/635/CEE privind conturile anuale si conturile consolidate ale
bancilor si altor institutii financiare si cu Standardele Internationale de Contabilitate aplicabile
institutiilor de credit.
83
In Romania, organismul care are rolul primordial In sectorul bancar este Banca Nationala a
Romaniei. Ea este banca centrala a statului roman, persoana juridica independenta, supusa
doar controlului Parlamentului
Romaniei. Ministerul Finantelor Publice nu joaca nici un rol In ceea ce priveste
supravegherea bancara.

Asigurari
Au fost adoptate norme privind clasele de asigurari care pot fi practicate de societatile de
asigurare; norme privind categoriile de active admise sa reprezinte rezervele tehnice ale
asiguratorului care practica asigurari generale, regulile de dispersare a plasamentelor,
precum si coeficientul de lichiditate, privind conditiile pentru administrarea fondului
asigurarilor de viata, investitiile si evaluarea activelor, precum si calculul rezervelor
matematice, privind limita minima a marjei de solvabilitate a asiguratorilor care practica
asigurari generale si metodologia de calcul a acesteia.

Pentru desfasurarea activitatilor de asigurare se prevede ca:
- societatea de asigurare si brokerii de asigurare trebuie sa fie autorizati de catre
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor si trebuie sa Indeplineasca cerintele
prevazute de Legea nr. 32/2000 privind valoarea minima a capitalului social varsat,
stabilit In functie de clasele de asigurare;
- legislatia romaneasca permite desfasurarea simultana, de catre aceeasi societate de
asigurare, atat a activitatii de asigurari de viata, cat si pe aceea de asigurari non-
viata. Pentru activitatea de asigurari de viata trebuie tinute Insa conturi distincte, sa
se asigure conducerea contabilitatii fondului asigurarilor de viata pentru identificarea
operativa a activelor si a obligatiilor aferente acestuia. De asemenea s-a prevazut ca
prin modificarea Legii nr. 32/2000 sa nu se mai permita acest lucru (angajament
asumat prin documentul de pozitie);
- societatile straine, apartinand fie unui Stat Membru UE, fie unei tari terte, pot sa
desfasoare activitate de asigurare In Romania numai ca filiale ale unor asiguratori
straini, constituite ca persoane juridice romane sau ca sucursale ale unor asiguratori,
persoane juridice straine autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Pentru asiguratorii straini exista o conditie speciala la autorizare: solicitantul trebuie
sa faca dovada ca este constituit legal In tara de origine si ca desfasoara de cel putin
5 ani o activitate similara cu aceea pentru care doreste autorizatie In
Romania.Aceasta conditie va fi eliminata prin amendarea Legii nr. 32/2000.

Unele dintre prioritatile pe termen mediu sunt actualizarea cadrului legislativ si institutional
privind: fondul minim de garantare; supravegherea suplimentara a societatilor de asigurare,
care au relatii stranse cu persoane fizice, juridice; societati In dificultate; retragerea
autorizatiei; crearea unei baze de date unice privind asigurarea obligatorie de raspundere
civila a autovehiculelor; includerea In asigurarea obligatorie a soferului si a membrilor sai de
familie; prevederi referitoare la riscurile cu expunere mare.

Capacitatea administrativa: in ceea ce priveste sectorul asigurarilor, Comisia de
Supraveghere a Asigurarilor, numita In 2001, ca autoritate de supraveghere In domeniul
asigurarilor, controleaza modul de aplicare a legislatiei In vigoare In domeniul asigurarilor,
asigurarea stabilitatii pietei romanesti a asigurarilor si protejarea intereselor asiguratilor.

Valori mobiliare
In acest domeniu au fost adoptate acte normative privind organismele de plasament colectiv
In valori mobiliare; privind pietele reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate;
privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate.
OUG nr. 28/2002 aduce noi elemente privind listarea la bursa, prospectul de oferta publica,
sistemele de compensare a investitorilor, serviciile de investitii, adecvarea capitalului si
84
manipularea pietei. Astfel, In privinta valorilor mobiliare si serviciilor de investitii financiare si
pietele reglementate cuprinde sectiunea Fondul de compensare a investitorilor.
Prin aceste prevederi se Infiinteaza fondul de compensare a investitorilor care urmeaza sa
asigure, conform prevederilor Directivei 97/9/CEE, despagubirea investitorilor In limita unui
anumit plafon, In situatia incapacitatii societatii de investitii financiare de a returna fondurile
banesti si instrumentele financiare datorate sau apartinand investitorilor care au fost
administrate In numele lor In legatura cu servicii de investitii financiare.
In vederea armonizarii cu Directiva 93/22/CEE referitoare la serviciile de investitii In
domeniul valorilor mobiliare, In OUG nr. 28/2002 s-au introdus numeroase concepte si
institutii noi In raport cu cadrul legislativ anterior si s-au adus completari unor notiuni sau
institutii precum: piata reglementata, societati de servicii de investitii financiare, servicii
de investitii financiare, instrumente financiare, valori mobiliare etc. De asemenea, a fost
inclusa In proiectul de lege sectiunea Societati de servicii de investitii financiare cu sediul In
alt stat care da posibilitatea societatilor de servicii de investitii financiare Inregistrate In alt
stat sa presteze servicii de investitii financiare pe teritoriul Romaniei, prin sucursale sau In
mod direct.

In ceea ce priveste Directiva 93/6/CEE (adecvarea capitalului firmelor de investitii), desi au
fost introduse prevederi de principiu, detalierea regulilor referitoare la transpunerea acestui
mecanism (stabilirea plafonului minim, obligatii de raportare lunara pentru societatile de
servicii de investitii fiananciare, detalierea aspectelor legate de diferentierea pe categorii de
risc, precum si modul de calcul pe operatiuni) ce va fi realizata la nivel de regulament.

Armonizarea cu Directiva 89/592/CEE privind insider dealing s-a urmarit prin introducerea
sectiunii Interzicerea manipularii pietei si a tranzactiilor bazate pe informatii privilegiate.
Actul comunitar avut In vedere la redactarea OUG nr. 26/2002 este Directiva 85/611/CEE
care contine prevederi referitoare la organismele de plasament colectiv In valori mobiliare
(UCITS), conditiile de calificare, de Infiintare si de functionare a acestora, depozitarul
sisocietatea de administrare. Elementele de noutate aduse de proiectul de ordonanta sunt:
distinctia clara Intre organismele de plasament colectiv In valori mobiliare, asa cum sunt
definite In Directiva UCITS si alte organisme de plasament colectiv; limitarea avizului de
depozitar doar la societatile bancare; obligatii de transparenta; obigatii de informare si
raportare; Intarirea supravegherii.

In conformitate cu prevederile Directivei 2001/107/CEE care modifica Directiva UCITS, In
OUG nr. 26 au mai fost introduse reglementari privind gestionarea de catre societatile de
administrare a investitiilor, a conturilor individuale de investitii sau de plasament ale
persoanelor fizice sau juridice.

Pana la data aderarii, se vor implementa In legislatia si reglementarile nationale prevederile
directivelor si recomandarilor comunitare referitoare la piata de capital
In Romania organismul abilitat sa raspunda de acest sector este Comisia Nationala a
Valorilor Mobiliare. Prin prevederile statutului se urmareste Intarirea autonomiei si
Indeplinirea functiei administrative si financiare a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare,
precum si sporirea atributului de control al acesteia.

In conformitate cu noul statut, printre principalele sarcini si atributii ale Comisiei Nationale a
Valorilor Mobiliare se afla: stabilirea si mentinerea cadrului necesar dezvoltarii pietelor
reglementate; asigurarea protectiei operatorilor si investitorilor contra practicilor neloiale,
abuzive si frauduloase; prevenirea manipularii pietei si a fraudei si asigurarea integritatii
pietelor reglementate; stabilirea standardelor de soliditate financiara si de practica onesta pe
pietele reglementate;

b) Serviciile societatii informationale

85
Semnatura electronica
In acest domeniu a fost elaborata si a intrat In vigoare Legea nr. 455/2001 privind semnatura
electronica care transpune Directiva 1999/43/CEE. Prin H.G. nr. 1259/13.12.2001 s-au
aprobat normele tehnice si metodologice de aplicare a legii. In conformitate cu art 40 din
lege, cerificatul calificat, eliberat de catre furnizor inregistrat intr-unul dintre Statele Membre
ale Uniunii Europene , este recunoscut ca fiind echivalent din punct de vedere al efectelor
juridice cu certificatul calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare cu domiciliul
sau cu sediul in Romania, in baza acordului european de asociere dintre Romania , pe de o
parte si Comunitatea Europeana si Statele Membre, pe de alta parte. Lista furnizorilor
acreditati de servicii de certifiacre in domeniul semnaturii eectronice in Romania este
disponibila pe pagina Autoritatii de Reglementare si Supraveghere a Activitatii Furnizorilor
de Servicii de Certificare. Primul furnizor roman de certificate de semantura electroica in
forma calificata este firma e-Sign Romania SA.

Responsabilitatea aplicarii dispozitiilor legii si a reglementarilor legate de aceasta revine
autoritatii de reglementare si supraveghere specializate In domeniu; pana la Infiintarea
autoritatii mentionate, aceste atributii revin Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei
Informatiei.

Comertul electronic
Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor Impreuna cu Ministerul Justitiei au
elaborat proiectul de act normativ privind comertul electronic, care transpune Directiva
2000/31/CEE. In urma raportului Comisiei de mediere, proiectul de lege a fost aprobat de
Parlament prin Legea nr.365 din 7 iunie 2002. Legea cuprinde si prevederi importante
privind regimul comunicarilor comerciale aspect deosebit de important in contextul
dezvoltarii rapide a tranzactiilor comerciale on-line si a promovarii prin Internet.
Autoritatea de reglementare in comunicatii si tehnologia informatiei este institutia desemnata
de lege sa supravegheze si sa controleze respectarea de catre furnizorii de servicii a
prevederilor
legii privind comertul electronic.

Libertatea de comunicare
In ceea ce priveste sectorul audiovizual, a fost adoptata noua lege a audiovizualului - Legea
nr. 504 din 11 iulie 2002 care a reusit transpunerea cat mai corecta a prevederilor
europene, si In special cele ale directivei Televiziune fara frontiere .
Consiliul National al Audiovizualului este institutia desemnata de lege - Legea nr.504 din 11
iulie 2002 - sa se ocupe de Indeplinirea prevederilor sale pentru dezvoltarea armonioasa a
pietei
audiovizuale prin favorizarea liberei concurente, a creatiei si a productiei audiovizuale
nationale.

In domeniul protectiei datelor personale, Romania a adoptat Legea nr 676/21.11.2001
privind prelucrarea datelor cu cuarcter personal si protectia vietii private in sectorul
telecomunicatiilor si Legea nr. 677/7.06.2002 privind protectia persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date.

DOCUMENTE DE REFERINTA - RAPOARTELE COMISIEI EUROPENE CU PRIVIRE LA
PROGRESELE INREGISTRATE DE ROMANIA IN DOMENIUL LIBEREI CIRCULATII A
SERVICIILOR- STADIUL NEGOCIERILOR

Raportul Comisei Europene pe anul 2000

Raportul Comisei Europene pe anul 2000 cu privire la progresele inregistrate de Romania in
domeniul liberei circulatii a serviciilor semnala o serie de lipsuri inregistrate in adoptarea si
implementarea acquis-ului comunitar. Acestea priveau domeniul serviciilor financiare,
86
libertatea de stabilire, unde in opinia Comisiei, nu se inregistrase nici un progres, sectorul
valorilor mobiliare, unde adoptarea legislatiei comunitare trena (cu privire la capacitatea
administrativa a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare), si domeniul protectiei si circulatiei
datelor personale care, de asemenea nu se gasea pe lista de prioritati a oficialilor romani.
Raportul sublinia, totusi, si progresele inregistrate in Romania in domeniul supravegherii
bancare, asigurarilor.

Raportul Comisei europene pe anul 2001

Acest raport sublinia un fapt ingrijorator: in afara de sectorul serviciilor financiare, Romania
nu a mai facut progrese in privinta liberei circulatii a serviciilor. Astfel, la criticile anterioare se
mai adaugau cele referitoare la agentii comerciali independenti care erau obligati sa aiba
resedinta in Romania si cele referitoare la cabinetele de avocati straini care impuneau
conditia resedintei si constituirea societatilor acestor avocati numai in colaborare cu avocati
romani. Singurele progrese majore se inregistrau in domeniul sectorului bancar, in special in
ceea ce privea controlul si supravegherea bancara.

Incepand cu anul 2002 situatia s-a schimbat, inregistrandu-se progrese semnificative care
sa raspunda criticilor formulate de rapoartele anterioare ale Comisiei.


Cu privire la sectorul bancar, au fost facute eforturi, mai ales, in implementarea legislatiei
adoptate in anul 2000 pentru extinderea cerintelor normale de supraveghere prudentiala
asupra cooperativelor de credit.Legislatia in acest domeniu atinge deja un grad inalt de
aliniere la acquis si a fost intarita prin reglementari aditionale privind sistemul contabil
bancar, lichiditatile, supravegherea soldului net al cumpararilor si vanzarilor de valuta al
bancilor si licentierea

In sectorul asigurarilor, ca urmare a inceperii activitatii de catre CSA, un numar considerabil
de norme au fost publicate in conformitate cu calendarul de reglementare al CSA si cu
reglementarile contabile in sectorul asigurarilor, intrat in vigoare in ianuarie 2002.
Prin adoptarea unei noi structuri organizationale si cresterea numarului personalului, CSA a
inceput procesul de re-autorizare al societatilor de asigurari, numarul acestora scazand de la
73 in 2001 la 48 operationale in prezent. 2001 a fost primul an de functionare al CSA. Acest
prim an a produs rezultate satisfacatoare atat in crearea structurii administrative cat si in
primii pasi in ameliorarea supravegherii sectorului si al rationalizarii

In sectorul bancar legislatia Romaniei este acum aliniata la un nivel inalt cu acquisul.
Reglementarile, politicile si practicile generale urmeaza Recomandarile Comitetului de la
Basel privind Supravegherea Bancara si directivele CE relevante. Gradul de fragilitate
mentionat anul trecut in Raportul Anual s-a diminuat

In domeniul serviciilor financiare, supravegherea generala a acestui sector a fost intarita prin
includerea CSA in acordul de cooperare stabilit anterior intre BNR si CNVM, aceasta
prevazand un forum cuprinzator al cooperarii pentru reglementare.

In ceea ce priveste serviciile de investitii si piata valorilor mobiliare, au fost luate o serie de
masuri legislative, in special privind statutul CNVM, societatile de investitii colective si valori
mobilare transferabile, bursele de marfuri reglementate, serviciile derivate si instrumentele
financiare si serviciile financiare privind valorile mobiliare si pietele reglementate Autoritatile
romane au identificat pasii esentiali necesari pentru aplicarea acquis-ului privind piata
valorilor mobiliare. Au fost luate masuri pentru imbunatatirea nivelului de formare ca si
necesitatea infrastructurii fizice si a echipamentelor necesare CNVM. Este esential ca
87
activitatea acesteia sa inceapa cat mai repede posibil cu scopul de a permite ca resursele
umane adecvate sa fie in situatia de a implementa noua legislatie

In domeniul dreptului de stabilire si a libertatii de a presta servicii ( altele decat cele
financiare), Romania a luat masuri pentru a pune capat unui numar de restrictii
discriminatorii care se refereau la activitatile profesionale ale avocatilor din Statele Membre
in Romania. Un amendament la Legea din 1995 privind profesia de avocat a fost aprobat de
Parlament in august 2002 inlaturand aceste restrictii.

Privitor la protectia datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date si
Directivele societatii informationale, Romania a aprobat o lege pentru protectia persoanelor
cu privire la procesarea datelor personale si libera circulatie a acestora in decembrie 2001.
In februarie 2002 Romania a ratificat Conventia 108 a Consiliului Europei. Multe dintre
prevederile acestei legi au intrat in vigoare in martie 2002. Institutia Avocatul Poporului este
desemnata ca structura desupraveghere conform legii.
In ceea ce priveste e-comert ( comertul electronic), in iulie 2002, Romania a aprobat o lege
care transpune directiva e-commerce

In august 2002 a fost adoptata legislatia avand ca scop alinierea la acquis privind agentii
comerciali ca angajati proprii. Totusi, autoritatile romane au infiintat in luna ianuarie 2002, un
grup de lucru in scopul identificarii barierelor in calea dreptului de stabilire si libertatii de a
presta servicii

Principalele aspecte negative si recomandari cuprinse in Raportul CE pe anul 2002

Legea privind agentii comerciali, adoptata in august 2002 mai prevede inca resedinta in
Romania. Nu sunt progrese de raportat referitor la dreptul de stabilire si dreptul de a presta
servicii pentru meseriasi, comercianti si fermieri Trebuie accelerat procesul analizei
legislatiei romanesti in domeniul serviciilor non-financiare care abia a inceput.

In sectorul bancar, Romania trebuie sa-si concentreze in continuare eforturile pe alinierea
legislativa completa, intarirea capacitatii administrative si stabilirea unei evidente si a unui
sistem de urmarire eficient al supravegherii
Procesul de rationalizare continua, in mod particular in ceea ce priveste micile banci a caror
evaluare prudentiala este nesatisfacatoare. Numai o aplicare consistenta a cadrului de
reglementare si supraveghere pe o perioada de timp va restabili deplina incredere

Unele prevederi ale legii adoptate in 2001 nu sunt in concordanta cu acquis-ul. Prima
provocare consta acum in implementare acesteia. Totusi mai sunt unele ingrijorari in
legatura cu abilitatea institutiei Avocatului Poporului de a asigura adecvat o structura
satisfacatoare de supraveghere


Referitor la sectorul bancar, BNR are competenta acordarii de licente institutiilor de credit,
sucursalelor bancilor straine si filialelor, are competenta adoptarii de reglementari in
domeniu si de supraveghere. Consiliul BNR aproba planurile anuale ale inspectiilor la fata
locului, care sunt desfasurate cel putin o data pe an pentru fiecare banca.

CSA este autoritatea competenta in reglementarea sectorului asigurarilor. Au fost adoptate
numeroase masuri de implementare in special cu privire la raspunderea persoanelor terte in
asigurarile pentru autovehicule si conditiile de elaborare a raportarilor financiare anuale. In
luna martie 2003 a fost amendata legea privind societatile de asigurare si supravegherea
asigurarilor, avandu-se in vedere continuarea alinierii la acquis-ul comunitar.

88
Evolutiile legislative referitoare la serviciile bancare au constat in adoptarea legislatiei de
implementare in special referitor la capitalul minim al bancilor si sucursalelor bancilor straine,
la tranzactiile realizate prin intermediul instrumentelor de plati electronice si la fuziunile si
divizarile cooperativelor de credit. Legislatia romaneasca in domeniul bancar devine treptat
aliniata la legislatia comunitara relevanta. Referitor la capacitatea administrativa, BNR
dispune de resurse de personal calificat si de o capacitate manageriala adecvate.

In domeniul serviciilor financiare s-a inregistrat o intarire graduala a supravegherii generale.
Toate autoritatile de supraveghere au adoptat in continuare legislatie de implementare si in
luna aprilie 2003 a fost elaborat un plan de actiune pentru a remedia deficientele in vederea
alinierii la acquis.

In ceea ce priveste serviciile de investitii si piata valorilor mobiliare, organismul de
supraveghere insarcinat cu supravegherea pietei valorilor mobiliare CNVM a initiat
activitatea de inlocuire a cadrului legal actual cu noi reglementari. In luna august 2003 a fost
adoptata legislatia de implementare referitoare la ofertele publice si autorizarea si
functionarea societatilor de investitii financiare, iar in luna decembrie 2003 legislatia privind
bursele de marfuri si instrumentele financiare derivate.

In perioada de raportare, autoritatile romane au continuat procesul de analiza a legislatiei
pentru a asigura conformitatea cu principiile Tratatului CE referitor la identificarea barierelor
in calea dreptului de stabilire si a libertatii de a presta servicii. Procesul de analiza a
legislatiei romanesti este foarte avansat si s-au luat unele masuri pentru eliminarea
restrictiilor discriminatorii in calea dreptului de stabilire si libertatii de a presta servicii. Pana
acum au fost identificate 20 de bariere in calea comertului si a fost stabilit un calendar
pentru inlaturarea acestora in domenii ca transport, turism, activitati comerciale sau activitati
legate de profesiile libere si servicii medicale. In luna iunie 2003 si respectiv decembrie 2002
un Ordin al (fostului) Ministerului Turismului si o Decizie a Guvernului au eliminat cerintele
de limba si cetatenie romana impuse agentiilor de turism si ghizilor de turism

Prin transpunerea acquis-ului in domeniul protectiei datelor cu caracter personal si liberei
circulatii a acestor date rolul de autoritate de supraveghere aprotectiei datelor personale
este atribuit Directiei pentru Protectia Datelor din cadrul institutiei Avocatul Poporului. In luna
iunie 2003 a fost luata decizia cresterii numarului de posturi din cadrul Directiei de la 13 la
20 de persoane. In perioada de raportare Avocatul Poporului a continuat adoptarea
legislatiei de implementare. Potrivit Avocatului Poporului, pana in luna octombrie 2003 s-au
inregistrat 458 de notificari de procesari de date personale ( comparativ cu 211 notificari
pentru intreg anul 2002) si 10 notificari de transferuri de date personale in strainatate. Din
cele 21 de notificari de transferuri de date primite, 3 au fost autorizate iar restul sunt inca
procesate. In aceeasi perioada a fost inregistrat un numar de 516 operatori de date
personale ( 303 in 2002).

In ceea ce priveste reglementarile societatii informationale, a fost aprobata legislatia de
implementare in domeniul comertului electronic referitoare la emiterea de moneda
electronica, instrumente de plati si asigurari ca parte a serviciilor societatii informationale.
Referitor la serviciile societatii informationale, principala preocupare a constat in dezvoltarea
in continuare a sistemului electronic de achizitii publice, pe care majoritatea institutiile
trebuie sa-l foloseasca acum

Principalele recomandari cuprinse in Raportul CE 2003

Legislatia romaneasca referitoare la agentii comerciali ca angajatii proprii inca prevede
cerinta rezidentei in Romania. Nu sunt progrese de raportat referitor la dreptul de stabilire si
dreptul de a presta servicii pentru meseriasi, comercianti si fermieri. Romania trebuie sa
depuna in continuare eforturi pentru finalizarea exercitiului de analiza a legislatiei din
89
domeniul serviciilor non-financiare. Totusi proiectele de legi transmise la Comisia Europeana
sugereaza faptul ca inca mai sunt incluse in noua legislatie romaneasca prevederi
incompatibile cu principiul libertatii de a presta servicii. Pana acum au fost inlaturate doar
cateva restrictii privind dreptul de stabilire si libertatea de a presta servicii.

Cadrul institutional al supravegherii financiare trebuie imbunatatit si alinierea legislatiei
continuata. O atentie deosebita trebuie acordata transpunerii legislatiei comunitare
referitoare la adecvarea capitalului, conglomeratele financiare si falimentul institutiilor de
credit, situatiile financiare ale sucursalelor si moneda electronica, precum si implementarii
practicilor de supraveghere in aceste domenii. Legislatia din domeniul asigurarilor nu este
precisa iar atat prevederile pentru imlementare cat si deciziile CSA nu sunt intotdeauna
consecvente in timp.

Sunt necesare in continuare amendamente si noi masuri de implementare pentru a alinia
complet legislatia romaneasca la acquis acestea sunt planificate in mai multe etape pana
in 2006. Resursele umane ale CSA ar trebui intarite in continuare prin asigurarea pregatirii
angajatilor. Cadrul institutional al supravegherii financiare trebuie a imbunatatit si alinierea
legislatiei continuata. Initiativa de inlocuire a cadrului legal actual cu noi reglementari are
scopul alinierii cadrului legal la reglementarile existente in Comunitatea Europeana, dar s-a
inregistrat un progres limitat de la ultimul raport al Comisiei Europene. Exista diferite aspecte
legislative importante care trebuie revizuite in continuare de CNVM pentru a le alinia la
acquis, cum ar fi de exemplu prevederile actuale referitoare la nivelul capitalului initial si la
dubla autorizatie. Referitor la partea de implementare, nu au fost dezvoltate proceduri
specifice pentru a defini legaturile dintre inspectiile off-site si inspectiile on-site si nu exista o
abordare orientata catre risc a supravegherii. Directiva privind contractele de garantie
financiara trebuie sa fie transpusa. Structura interna a CNVM este destul de ierarhica si
rigida cauzand intarzieri in procesul de luare a deciziilor. Mai mult, resursele de personal
sunt insuficiente iar pregatirea angajatilor ar trebui imbunatatita. Ar trebui acordata o atentie
speciala intaririi personalului implicat in supravegherea si implementarea legislatiei. Cadrul
institutional al supravegherii financiare trebuie imbunatatit si alinierea legislatiei continuata.

Referitor la protectia datelor cu caracter personal, s-a inregistrat un nivel foarte scazut al
implementarii legislatiei la nivelul Directiei pentru Protectia Datelor, iar legea privind protectia
datelor nu este inca complet aliniata acquis-ului. In plus, pare sa existe un nivel scazut al
constientizarii publicului asupra drepturilor individuale in acest domeniu, fapt indicat prin
numarul mic de petitii, plangeri si cereri de consultare a registrului de evidenta a prelucrarilor
de date cu caracter personal primite de Avocatul Poporului. Legea privind protectia datelor
personale trebuie sa fie aliniata complet cu acquis-ul si o atentie speciala trebuie acordata
implementarii legislatiei si cresterii nivelului de constientizare a publicului

Negocierile pentru capitolul 3

Negocierile pentru "Libera circulatie a serviciilor" continua, Guvernul Romaniei anuntandu-si
intentia de a incheia acest capitol de negociere in cursul presedintiei irlandeze. Conform
declaratiilor dlui Vasile Puscas, Ministru Delegat , Negociator Sef cu UE, acquis-ul
comunitar a fost transpus cea mai amre parte sau este in faza finala de adoptare, tocmai
pentru a da posibilitatea agentilor economici sa se pregateasca pentru concurenta de pe
piata Uniunii Europene, tinand cont ca, in anul 2007, piata serviciilor din Romania va face
parte din Piata Interna a Uniunii Europene (Intalnirea Consiliului Consultativ pentru
Negocierea Aderarrii Romaniei la UE pentru capitolul 3 Libera circulatie a serviciilor-
Bucuresti aprilie 2004)

90

LBERA
CRCULA\E A
PER8OANELOR
91

PREZENTARE GENERALA

Inca din 1957, Tratatul de constituire a Comunitatii Europene (Tratatul CE) a cuprins
prevederi care sa asigure libera circulatie a lucratorilor in cadrul Comunitatii. Acest drept a
devenit realitate ca rezultat al diverselor instrumente europene create in acest sens. Ideea
de a permite persoanelor sa circule liber s-a impus, treptat, datorita crearii Pietei Unice.
Incepand cu 1993, toti cetatenii Statelor Membre au putut sa circule si sa se stabileasca
oriunde in Uniunea Europeana (Articolul 14 al Tratatului CE), ca urmare drepturilor conferite
de "cetatenia europeana" (Articolul 18).

Aceasta deschidere a facut ca Tratatul asupra Uniunii Europene, din 1993, sa plaseze
politica de azil, impreuna cu trecerea granitelor externe ale UE si politica de imigrare, printre
subiectele de interes comun pentru toate Statele Membre, ele fiind definite in Titlul VI al
Tratatului (cunoscut sub denumirea de al treilea pilon). Tratatul de la Amsterdam, semnat in
1997, include aceste subiecte in Tratatul CE (Articolele 61 pana la 69) si prevede o perioada
de tranzitie de 5 ani pana la aplicarea integrala a procedurilor comunitare care
reglementeaza aceste subiecte. In timp, s-a conturat proiectul de creare a unei arii de
libertate, securitate si justitie, fara controlul persoanelor, indiferent de nationalitate, la
granitele interne. In paralel cu acest proiect, au trebuit gandite si aplicate standarde comune
referitoare la controlul la granitele externe ale Uniunii, la vize, politica de azil si imigrare.
Planul de actiune elaborat de Consiliul si Comisia Europeana in 1998 a planificat o serie de
masuri menite sa se atinga aceste obiective pana in 2004.

Ar trebui retinut faptul ca Marea Britanie si Irlanda nu au adoptat aceste masuri de inlesnire
a liberei circulatii a persoanelor, prevazute de Tratatul de la Amsterdam. Danemarca, desi a
semnat Acrodul de la Schengen, este reticenta fata de aplicarea metodei comunitare in ceea
ce priveste libera circulatie si nu aplica respectivele decizii.

CALATORIA SI STABILIREA CETATENILOR EUROPENI

Libera circulatie a lucratorilor se bazeaza pe prevederile Reglementarii 1612/68, care
declara in preambulul ei ca mobilitatea fortei de munca pe teritoriul Comunitatii trebuie sa
fie una dintre caile prin care lucratorilor li se garanteaza posibilitatea de a-si imbunatati
conditiile de viata si de munca, precum si de a-si promova devenirea sociala. Principiul
care sustine aceasta prevedere este cel al tratamentului egal, prin care orice cetatean al
unui Stat Membru se bucura de dreptul de a ocupa un loc de munca platit in alt Stat
Membru, in aceleasi conditii care se aplica cetatenilor statului respectiv.

Libertatea de a ocupa un loc de munca intr-un alt Stat Membru nu trebuie periclitata de
cerinte speciale legate de intrarea si obtinerea dreptului la rezidenta in statul respectiv, iar
lucratorii straini au dreptul de a ramane pe teritoriul statutului membru si dupa incheierea
perioadei de angajare. Dreptul Statelor Membre de a face expulzii de pe teritoriul lor este
limitat de un set de directive care prevad, in particular, acordarea lucratorilor din alt Stat
Membru a dreptului de a face recurs in judecata pentru cazurile in care li se aplica ordinul de
expulzie. In perioada 1973 1975, prevederile asupra liberei circulatii a lucratorilor au fost
extinse si asupra persoanelor fizice autorizate. In ceea ce priveste conditiile de trai si munca,
lucratorii straini au aceleasi drepturi ca si cetatenii tarii gazda (apartenenta la sindicate,
beneficii sociale, etc.). Situatia lucratorilor detasati in alt Stat Membru in contextul prestarii
de servicii este clarificata prin Directiva 96/71/EC din 1996 care permite lucratorilor sa
beneficieze de o serie de reguli obligatorii in orice tara gazda.

92
In 1990, doua directive au extins dreptul de sedere si asupra lucratorilor care si-au incheiat
contractul, prin definirea unor principii si reguli generale. O a treia directiva, adoptata in
1993, contine prevederi specifice pentru studenti.

Cu scopul de a incuraja mobilitatea lucratorilor, reteaua EURES (European Employment
Services) a fost inaugurata in 1994. Reteaua, cu un total de 500 euro-consilieri localizati in
17 tari (Statele Membre ale Uniunii Europene, Norvegia si Islanda), furnizeaza informatii in
doua domenii:
- oferta de locuri de munca transfrontaliere si de oportunitati de recrutare - prin
colaborarea intre autoritatile nationale de munca;
- conditiile de viata si munca in Statele Membre si tarile EFTA, pentru a facilita mobilitatea
si integrarea lucratorilor.

In martie 1997, raportul facut de Grupul pentru Libertatea de Miscare, prezidat de Simone
Veil, a fost prezentat Comisiei Europene. Acest raport sublinia o serie de masuri specifice
menite sa faciliteze exercitarea dreptului la libertarea de miscare pentru cat mai multe
persoane, cu accent pe urmatoarele elemente:
- informarea persoanelor asupra drepturilor lor;
- crearea unui nou tip de card de resedinta pentru persoanele care locuiesc temporar in alt
Stat Membru;
- o interpretare mai flexibila a regulilor privind dreptul la resedinta, din partea Statelor
Membre;
- facilitarea accesului la pietele fortei de munca din alte State Membre;
- definirea mai exacta a locurilor de munca din serviciile publice, destinate exclusiv
cetatenilor unui stat;
- modernizarea drepturilor de securitate sociala;
- reguli mai flexibile pentru reunirea familiilor;
- invatarea limbilor straine si facilitarea de schimburi culturale;
- o armonizare mai pronuntata a sistemelor de impozitare;
- imbunatatirea situatiei cetatenilor tarilor terte care locuiesc legal in Statele Membre;
- noi cai de compensare a situatiilor in care cetatenii intampina dificultati in exercitarea
drepturilor lor, precum si imbunatatirea mecanismelor existente de compensare.

Principalele concluzii ale raportului sunt ca, exceptand putine cazuri, cadrul legislativ pentru
libertatea de miscare a personelor este functional si ca majoritatea problemelor intampinate
de cetateni pot fi rezolvate fara schimbarea legislatiei. Totusi, Statele Membre recunosc
nevoia de a coopera mai strans intre ele, in special in ceea ce priveste regiunile de granita,
prin instruirea oficialilor si acordarea unei atentii sporite protejarii drepturilor individuale.
Aceasta abordare a fost confirmata de Consiliu prin rezolutia de la sfarsitul anului 1999, care
subliniaza efectele pozitive care pot rezulta dintr-o mai mare mobilitate a persoanelor care
lucreaza in special in cultura. In iulie 1998, Comisia Europeana a prezentat o comunicare
catre Parlamentul European asupra urmarilor avute de recomandarile facute de grupul de
inalt nivel referitoate la libera circulatie.

Daca mobilitatea cetatenilor europeni este o realitate, Comunitatea Europeana trebuie sa se
ocupe de eliminarea obstacolelor finale, de natura juridica sau practica, pe care le intampina
cetatenii europeni, in particular sistemele de impozitare, schemele de pensii suplimentare si
recunoasterea calificarilor.

RECUNOASTEREA DIPLOMELOR IN UNIUNEA EUROPEANA

Recunoasterea diplomelor este un instrument de facilitare a liberei circulatii a studentilor si
absolventilor de studii superioare in Europa. Pentru a intelege mai bine reglementarile
93
comunitare asupra recunoasterii diplomelor, in primul rand trebuie sa se faca distinctie intre
recunoasterea in scopuri academice (cu alte cuvinte, recunoasterea diplomei este necesara
pentru continuarea studiilor) si recunoasterea in scopuri profesionale (pentru practicarea
unei anumite profesii).

RECUNOASTEREA ACADEMICA

In ceea ce priveste recunoasterea academica a diplomelor sau a unei perioade de studii
facute in strainatate in scopul continuarii studiilor in tara de origine, conform Tratatului de la
Amsterdam toate Statele Membre sunt responsabile pentru propria organizare si programa
educationala. La nivel european nu exista, astfel, prevederi comunitare care sa impuna
recunoasterea reciproca a diplomelor (cu exceptia anumitor reglementari profesionale care
sunt tratate mai jos, in subcapitolul recunoasterea in scopuri profesionale), motiv pentru
care, in momentul de fata nu exista nici o diploma care sa fie recunoscuta la nivel european,
in scopuri academice.

Universitatile, ca institutii autonome, sunt in intregime responsabile pentru continutul
curriculei lor si pentru acordarea diplomelor si certificatelor de studii absolventilor. Diplomele
si certificatele sunt, ulterior, recunoscute de autoritatile altor State Membre interesate in
aceasta recunoastere. Totusi, Comisia Europeana a incurajat recunoasterea reciproca a
diplomelor (in scop academic) intre diferitele sisteme educationale din Europa, prin
intermediul programelor comunitare de tipul Socrates - Erasmus. Cu toate ca participarea in
programul Erasmus este in intregime voluntara, acesta a contribuit in mod semnificativ la
intelegerea si recunoasterea sistemelor educationale nationale care, de multe ori, difera
foarte mult. Un rezultat concret al acestor eforturi de promovare a recunoasterii academice a
calificarilor, prin programul Erasmus, este crearea retelei de centre nationale de informare
privind recunoasterea diplomelor (NARIC). Aceste centre pot sa furnizeze inclusiv informatii
privind procedurile de recunoastere.

RECUNOASTEREA IN SCOP PROFESIONAL

In ceea ce priveste recunoasterea in scop profesional, este importanta distinctia intre
profesiunile reglementate din punct de vedere al calificarii si cele nereglementate. O
profesiune este considerata reglementata atunci cand exista cerinte obligatorii care
conditioneaza practicarea respectivei profesiuni, cum ar fi detinerea unei diplome sau a unui
alt tip de calificare ocupationala.

Pentru a cere recunoasterea diplomei in scopul practicarii unei profesiuni reglementate (ca
angajat sau persoana fizica autorizata) in alt Stat Membru decat cel in care s-a obtinut
diploma, trebuie invocata legislatia comunitara la care autoritatile nationale trebuie sa se
conformeze: dreptul la stabilire, libertatea de a furniza servicii si libera circulatie a lucratorilor
sunt principii fundamentale ale Tratatului CE. Pentru a facilita exercitarea acestor drepturi,
au fost adoptate, la nivel european, anumite instrumente juridice de recunoastere a
diplomelor pentru profesiuni reglementate.

Profesiuni reglementate

Sistemul general de recunoastere
Sistemul general de recunoastere a diplomelor pentru profesiuni reglementate este guvernat
de doua directive, in functie de nivelul de studii recunoscut de diploma:
- Directiva 89/48/EEC privind sistemul general pentru recunoasterea diplomelor de studii
superioare acordate la terminarea studiilor profesionalizante si de instruire de trei ani
(nivel A sau echivalent + trei ani);
94
- Directiva 92/51/EEC privind al doilea sistem general care acopera diplomele, certificatele
si alte titulaturi de invatamant profesional de nivel mai scazut decat cele acoperite de
drectiva anterioara.

Este important sa se tina cont de faptul ca aceste doua directive nu stabilesc un sistem
automat de echivalare a diplomelor. In momentul de fata nu exista nici o lista de diplome
automat recunoscute la nivel european, deoarece o diploma nu se recunoaste prin valoarea
sa intrinseca ci prin profesiunea pe care o defineste in tara in care a fost eliberata. Persoana
care a obtinut odiploma este cea care trebuie sa faca o cerere in nume propriu, specificand
in clar profesia pe care doreste sa o urmeze.

In lumina acestor doua directive, chiar daca nu se detine diploma nationala potrivita,
autoritatile Statului Membru in care se doreste stabilirea sunt obligate sa autorizeze
pacticarea profesiunii pe teritoriul lor daca s-a obtinut o diploma recunoscuta in tara de
origine valabila pentru respectiva profesiune. Aceasta recunoastere constituie, astfel,
dreptul de a practica o profesiune reglementata in conditii similare cu cele acordate
detinatorilor de diplome cu cetatenia din statul in care se doreste stabilirea, fara insa a
insemna ca diploma detinuta este considerata echivalenta unei diplome nationale.

Pentru a inlesni procesul de recunoastere a diplomelor, in fiecare Stat Membru a fost infiintat
un contact national care faciliteaza obtinerea de informatii privind profesiile care sunt
reglementate si autoritatea competenta care se ocupa de fiecare in parte in ceea ce priveste
recunoasterea diplomelor in scopuri profesionale. Autoritatile competente care au sarcina de
a examina cererile pentru recunoastere academica, in concordanta cu directivele mai sus-
mentionate, variaza de la o profesie la alta. Directivele comunitare cer ca autoritatile
competente sa ia deciziile privitoare la recunoasterea diplomelor in maxim 4 luni. Daca
cererea de recunoastere este respinsa, se poate recurge la solutiile juridice disponibile in
tara respectiva (conform Articolului 8 din Directiva 89/48/EEC si Articolului 12 din Directiva
92/51/EEC).

In anii 60, s-a aplicat o abordare sectoriala si verticala pentru recunoasterea calificarilor
profesionale. S-au adoptat cateva directive in baza articolelor 49 si 57 din Tratatul CE,
referitoare la profesii si sectoare legate de comert, industrie si mestesuguri. Aceste directive,
numite de liberalizare, au cuprins aranjamente tranzitorii menite sa faciliteze accesul la
anumite profesii prin garantarea, in anumite conditii, a recunoasterii experientei capatate in
tara de origine. Aceste directive urmeaza sa fie integrate in prevederile directivelor privitoare
la sistemul general.

Recunoastere automata a diplomelor
Exista si cel de al doilea grup al directivelor asa-numite de recunoastere automata care se
refera la urmatoarele profesiuni: medic, dentist, asistent medical, medic veterinar, farmacist,
moasa si arhitect. Aceste directive prevad recunoasterea automata a diplomelor,
certificatelor sau a altor calificari legate de profesiunile mentionate, eliberate in Statele
Membre, cu conditia sa se respecte conditiile minime de instruire prevazute in legislatia
europeana.

Profesii nereglementate

Daca profesiile nu sunt reglementate, practicarea lor depinde doar de fluctuatiile de pe piata
muncii, fara sa existe constrangeri juridice in ceea ce priveste recunoasterea diplomei. In
acest caz, sistemul de recunoastere asigurat de directivele referitoare la profesiile
reglementate nu se aplica. Chiar si in aceasta situatie exista, totusi, anumite drepturi in ceea
ce priveste recunoasterea diplomei, si anume autoritatile din alt Stat Membru decat cel in
care s-a obtinut diploma sunt obligate, indiferent de situatie, sa ia in consideratie diploma
95
profesionala si calificarea obtinute in alt Stat Membru, in contextul articolului privind
libertatea de circulatie din Tratatul CE.

DIPLOMA-SUPLIMENT

Diploma-supliment este un document atasat diplomei de absolvire a unei institutii de
invatamant superior si care are ca scop imbunatatirea transparentei internationale si
facilitarea recunoasterii academice si profesionale a calificarilor (diplome, certificate, etc.).
Documentul este astfel gandit incat sa ofere informatii asupra naturii, nivelului, contextului,
continutului si statutului studiilor urmate, precum si asupra modului in care acestea au fost
incheiate de detinatorul diplomei propriu-zise. Diploma-supliment nu trebuie sa cuprinda
judecati de valoare, declaratii privind echivalenta sau sugestii privind recunoasterea. Este un
instrument flexibil fara valoare juridica, menit sa salveze timp, bani si munca. Structura
documentului se poate adapta la nevoile locale.

Diploma-suplimentul este eliberata de institutiile nationale, conform unui format standard
care a fost produs, testat si rafinat de Comisia Europeana impreuna cu Consiliul European si
UNESCO. Documentul se compune din 8 sectiuni :
- informatii privind detinatorul diplomei ;
- informatii de identificare a calificarii ;
- informatii privind nivelul de calificare ;
- informatii privind continutul si rezultatele obtinute ;
- informatii privind functiunea calificarii ;
- informatii suplimentare ;
- certificarea Diplomei-supliment ;
- informatii privind sistemul de invatamant superior.
Toate informatiile din cele 8 sectiuni sunt obligatorii. Daca lipsesc informatiile, trebuie facuta
o justificare. Institutiile trebuie sa aplice dipliomei-supliment aceleasi proceduri de
autentificare ca si pentru diploma propriu-zisa.

Descrierea sistemului national de invatamant superior pe care l-a terminat titularul diplomei
trebuie, de asemenea, atasata la Supliment. Aceasta descriere este asigurata de Centrul
National de Recunoastere Academica (NARIC) si este disponibila pe website-ul www.enic-
naric.net

CENTRUL NATIONAL DE RECUNOASTERE SI ECHIVALARE A DIPLOMELOR
OBTINUTE IN STRAINATATE

Centrul a fost infiintat prin Hotararea Guvernului nr.49 din 29.01.1999 si functioneaza ca
directie in cadrul Ministerului Educatiei si Cercetarii Directia Generala Integrare Europeana
si Relatii Internationale.

CNRED este asociat retelelor europene ENIC (Reteaua Europeana a Centrelor de Informare
infiintata de Consiliul Europei) si NARIC (Reteaua Centrelor de Informare pentru
Recunoastere Academica infiintata de Uniunea Europeana) carora le transmite si de la care
primeste informatii in materie de recunoastere a diplomelor. Reteaua NARIC, infiintata in
1984, este formata din centre nationale care au ca scop sprijinirea recunoasterii diplomelor
si facilitarea integrarii sistemelor nationale de invatamant superior. De asemenea, NARIC isi
propune sa imbunatateasca recunoasterea academica a diplomelor si a perioadelor de studii
facute in Statele Membre, tarile zonei economice europene, in tarile asociate din Europa
Centrala si de Est, precum si in Cipru si Malta. Toate aceste tari au infiintat sau au desemnat
centre nationale care sa ofere consiliere si informatii privind recunoasterea academica a
diplomelor si a perioadelor de studii. Principalii utilizatori ai acestor servicii sunt institutiile de
invatamant superior, studentii, parintii, profesorii si viitorii angajati.

96
Centrul National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor Obtinute in Strainatate este
implicat in stabilirea criteriilor de recunoastere si echivalare a diplomelor in domeniul
preuniversitar, universitar si postuniversitar si in recunoasterea si propunerea spre
echivalare a nivelului, profilului si specializarii diplomelor de studii obtinute in strainatate. De
asemenea, CNRED se implica in echivalarea titlurilor de doctor ; vizeaza diplomele,
certificatele si foile matricole eliberate de institutii de invatamant acreditate pentru cetatenii
straini care au absolvit in Romania si pentru cetatenii romani care pleaca din Romania;
furnizeaza informatii, la solicitarea autoritatilor romane, a institutiilor de invatamant din
Romania sau a unor persoane fizice, privind sistemele de invatamant din strainatate;
elibereaza, la cererea persoanelor fizice, adeverinte care atesta studiile efectuate intr-o
institutie de invatamant din Romania, necesare pentru continuarea studiilor sau pentru
angajare in strainatate; recunoaste diplomele cetatenilor straini in vederea obtinerii
permiselor de munca. In general, procedura de recunoastere si echivalare a diplomelor nu
trebuie sa confere mai multe drepturi cetatenilor care au studiat in strainatate fata de cei
care au studiat in Romania si se face cu respectarea legislatiei romane.


Accesul la locurile de munca din alt Stat Membru decat cel de origine este un aspect
fundamental al liberei circulatii a persoanelordin Uniunea Europeana, deoarece aceasta
libertate, stabilita prin Articolul 39 al Tratatului CE, include dreptul de a cauta un loc de
munca si de a munci in orice Stat Membru, ca angajat sau ca persoana fizica autorizata.
Mobilitatea pe o raza mare reprezinta, de fapt, un numar mare de oportunitati pentru
lucratori de a-si gasi un loc de munca iar pentru angajatori de a-si gasi un personal cu
aptitudini adecvate, conducandu-se, astfel, la crestere economica si ridicarea gradului de
ocupare a fortei de munca. Obiectivul acestei deschideri a pietelor muncii Statelor Membre
catre toti lucratorii din UE este de a contribui la scopul general de mentinere a pacii si
prosperitatii si de a spijini dezvoltarea Pietei Interne a bunurilor, serviciilor si capitalurilor.

Dreptul la accesul pe pietele muncii nationale include dreptul la tratament egal in ceea ce
priveste conditiile de munca, precum si integrarea sociala, economica si culturala a
lucratorilor straini si a familiilor acestora in tara gazda. Dreptul la libera circulatie a
lucratorilor este sprijinit si suplimentat de un sistem coordonat de scheme de securitate
sociala si de un sistem de asigurare a recunoasterii reciproce a diplomelor.

Acest drept fundamental a fost invocat puternic de Curtea Europeana de Justitie, in
numeroase cazuri judecate. Astfel, Curtea a dezvoltat o importanta baza juridica de cazuri,
care vine in sprijinul liberei circulatii si care a condus, in timp, la eliminarea tuturor
obstacolelor ce se opun liberei circulatii, cu conditia ca aceste obstacole sa nu fie justificate
la nivel politic.

BARIERE

Mobilitatea transfrontaliera in Uniunea Europeana a fost scazuta de-a lungul timpului si chiar
si astazi ea nu este o realitate cotidiana pentru cetatenii europeni. In prezent, aproximativ 5
milioane de europeni sunt stabiliti in alte State Membre decat cel de origine, iar mai putin de
2% din populatia activa munceste in alte tari, cifrele variind considerabil intre tarile europene.

Desi s-au obtinut rezultate remarcabile in acest domeniu al liberei circulatii a lucratorilor,
raman multe de facut pentru garantarea exercitarii efective a dreptului la practicarea
profesiei in alt Stat Membru in aceleasi conditii ca si in propria tara. Modul in care se aplica
reglementarile si normele ridica numeroase dificultati. Mai mult, se constata lipsa flexibilitatii
administratiilor in rezolvarea unor situatii speciale a strainilor, un nivel de cooperare intre
97
Statele Membre uneori insuficient, precum si lipsa de informare si de cunostinte asupra
acestui drept si a oportunitatilor de a munci in alta tara europeana.

PLAN DE ACTIUNE

In acest context, sefii de state si guverne au agreat, la Consiliul European de la Amsterdam,
sa faca din politica de ocupare a fortei de munca o chestiune de interes comun, precum si
sa isi coordoneze strategiile nationale de ocupare. Obiectivul urmarit prin coordonarea
acestor strategii a fost de a promova o forta de munca instruita, cu aptitudini sporite si
adaptabila, precum si piete ale muncii flexibile fata de schimbarile economice. De
asemenea, Consiliul European a agreat un plan de actiune privind implementarea integrala
a Pietei Interne a muncii. Acest plan de actiune pentru libera circulatie a lucratorilor, lansat
in 1998, a trasat cinci directii de actiune care tin cont de procesul de integrare europeana in
domeniul economic, social si politic:
1. Imbunatatirea si adaptarea reglementarilor, astfel incat mecanismul de libera
circulatie a lucratorilor sa se poata aplica efectiv, nu numai in litera ci si in spiritul
legii.
2. Marirea transparentei pietei muncii. Cetatenii europeni trebuie sa fie bine informati
asupra potentialului de pe piata muncii, in ceea ce priveste posibilitatile de angajare,
de ridicare a calificarilor si de dezvoltare a unei cariere europene. Angajatorii au si ei
nevoie de informatii privind existenta unei forte de munca multiculturala, vorbitoare
de limbi straine, care reprezinta un avataj competitiv important atat la nivel european
cat si mondial. O atentie speciala trebuie data schimbului de informatii in regiunile
tranfrontaliere, astfel incat sa se acopere subiectele delicate, cum ar fi securitatea
sociala si sistemul de impozitare. Serviciile publice de ocupare a fortei de munca
trebuie intarite iar sistemele nationale trebuie sa fie accesibile oricare ar fi tara de
stabilire.
3. Intarirea responsabilitatii si a cooperarii. Comisia incurajeaza crearea de structuri
administrative care sa sprijine ocuparea locurilor de munca din sectorul privat si
solutionarea problemelor si conflictelor. De asemenea, se lanseaza noi arii de
cooperare care sa faciliteze ocuparea locurilor de munca din sectorul public si
cooperarea intre serviciile publice de ocupare a fortei de munca. In acest sens, se
stimuleaza cooperarea cu partenerii sociali si se imbunatatescte cadrul institutional
prin fuzionarea celor doua comitete europene de consiliere existente, si anume cel
asupra liberei circulatii a lucratorilor si cel asupra securitatii sociale a lucratorilor
straini.
4. Imbunatatirea informatiilor si vizibilitatii asupra drepturilor conferite de libera
circulatie. In acest sens, Comisia lanseaza informatii si servicii suplimentare catre
cetateni, juristi si autoritati nationale, cum ar fi seminariile si buletinele informative
periodice.
5. Promovarea de proiecte inovative de catre toate partile interesate: cetateni, autoritati
nationale, regionale sau locale, parteneri sociali, cu finantare prin Fondul European
Social.

LIBERA CIRCULATIE A LUCRATORILOR IN CONTEXTUL EXTINDERII

In ceea ce priveste dreptul cetatenilor tarilor candidate la angajarea pe piata muncii din UE,
Acordurile Europene intre Uniunea Europeana si respectivele tari nu l-au inclus ca atare ci
sub forma unor clauze care nu au fost niciodata utilizate in practica. Majoritatea lucratorilor
din tarile candidate sunt, de fapt, prinsi in sistemele nationale sau in acordurile bilaterale
incheiate de unele State Membre cu tarile candidate. Pe de alta parte, insa, prevederile din
Acorduri privind dreptul al stabilire indica un tratament egal pentru firmele si liber-
profesionistii europeni ca si pentru cei autohtoni.

98
Ca istoric al liberei circulatii a lucratorilor in contextul proceselor anterioare de extindere a
Comunitatii Europene, atat pentru aderarea Greciei in 1981 cat si a Spaniei si Portugaliei in
1986 au fost aplicate "aranjamente de tranzitie" (restrictii la libera circulatie a lucratorilor)
datorita faptului ca in ambele cazuri au existat ingrijorari serioase privind migrarea fortei de
munca si perturbarea severa a pietelor de munca din Statele Membre. Aceasta ingrijorare s-
a bazat pe consideratii legate de vecinatatea geografica, diferentele de venituri, somajul
ridicat si disponibilitatea fata de emigrare. Aranjamentele de tranzitie agreate intre Uniunea
Europeana si Spania si Portugalia a fost de 7 ani, redusa ulterior la 6 ani datorita faptului ca
teama fata de migrarea masiva s-a dovedit nefondata.

Actualul proces de extindere naste aceleasi ingrijorari, motiv pentru care au fost, din nou,
negociate "aranjamente de tranzitie" cu noile State Membre din Europa Centrala: Estonia,
letonia, Lituania, Polonia, Republica ceha, Slovacia si Slovenia. In ceea ce le priveste pe
noile state Cipru si Malta, nu exista restrictii privind libera circulatie a lucratorilor, datorita
nivelului de trai si de munca deja existent. Astfel, pentru tarile central europene, in primii doi
ani de la aderare, accesul cetatenilor acestora pe piata muncii din State Membre vechi va
depinde de masurile si de politicile nationale ale fiecarui Stat Membru in parte, precum si de
aranjamentele bilaterale dintre noile si vechile State Membre. La sfarsitul acestei perioade
de doi ani, adica la jumatatea anului 2006, Comisia va elabora un raport in baza caruia
Consiliul de Ministri va trece in revista functionarea aranjamentelor de tranzitie. Pe langa
acest raport, vevhile State Membre vor trebui sa aduca la cunostinta Comisiei daca
intentioneaza sa continue aplicarea masurilor nationale in urmatorii trei ani sau sa permita
libera circulatie a lucratorilor din noile State Membre. In aceste conditii, libera circulatie a
lucratorilor ar putea fi pusa in practica in 2009. Mai mult, aceleasi vechi State Membre ar
putea cere Comisiei autorizatia de a continua sa aplice masurile nationale pentru inca doi
ani, in cazul extrem in care se confrunta cu o instabilitate considerabila a pietei muncii.
Astfel, abia in 2011, la sapte ani dupa extindere, libera circulatie a lucratorilor din noile State
Membre va fi deplina. Prin contrast cu aceste aranjamente de tranzitie care se aplica noilor
State Membre, cetatenii vechilor State Membre care doresc sa lucreze intr-un Stat Membru
nou nu li se aplica nici un "aranjament de tranzitie".

Toate aceste aranjamente de tranzitie se vor aplica tuturor cetatenilor din noile State
Membre care vor semna un contract de munca cu un patron dintr-unul din cele 15 State
Membre vechi. Nu se vor aplica insa celor care doresc sa se stabileasca intr-unul dintre
aceste state pentru a studia si nici celor care doresc sa presteze servicii in calitate de
persoane fizice autorizate, cu exceptia anumitor cazuri, cum ar fi sectorul constructiilor in
Austria si in Germania. Persoanele care doresc sa se angajeze vor putea beneficia de
asistenta din partea serviciilor publice de ocupare a fortei de munca atat din State Membre
vechi, cat si din cele noi. Normele in vigoare cu privire la dreptul de a cauta de lucru intr-un
alt Stat Membru pentru o perioada de maximum trei luni se vor aplica si cetatenilor din noile
State Membre. O persoana aflat in aceasta situatie va putea cere ajutor de somaj in tara din
care vine, urmand sa ii fie platit in statul in care isi cauta de lucru, aceasta numai in cazul in
care persoana respectiva are acces la piata muncii din statul respectiv, conform
aranjamentelor de tranzitie in vigoare. Valoarea ajutorului de somaj va fi cea din statul a
carei cetatenie o detine.

S-au facut numeroase estimari privind miscarea fortei de munca din tarile candidate, dupa
aderare. Estimarile variaza, in functie de metodologia utilizata si de presupunerile facute, dar
cercetarile arata ca, in general, nu va fi o crestere serioasa a ratelor de migrare, iar impactul
extinderii asupra pietei muncii din UE va fi limitat. Aceste cercetari arata ca migrarea fortei
de munca se va face cu predilectie catre anumite tari europene. Faptul ca totusi, pe termen
scurt, se prevede un posibil impact negativ asupra pietei muncii europene, face ca sprijinul
public fata de extindere sa fie afectat negativ. Pe termen lung, migrarea fortei de munca din
tarile candidate este estimata la 1% din populatia europeana curenta. In ceea ce priveste
efectele economice generale ale migrarii, studiile arata ca vor exista efecte minore asupra
99
somajului din statul catre care se migreaza, iar beneficiile nu vor fi distribuite in mod egal la
nivel de populatie.

In ceea ce priveste cele mai afectate regiuni si sectoare, regiunile de granita vor fi afectate in
mod particular. Pe de o parte ele vor avea multe castiguri ca urmare a extinderii (vecinatatea
cu noile piete, oportunitati de piata mai numeroase, schimbarea statutului de regiune
periferica a UE, etc.), iar pe de alta parte piata muncii va suferi transformari datorita, spre
exemplu, navetelor sporite de o parte si de alta a granitei, saptamanale sau zilnice. Aceste
efecte variaza de la o regiune la alta, in functie de diferentele intre salarii, disponibilitatea si
costurile mijloacelor de transport, precum si de existenta unor aglomerari urbane apropiate
de granite. Astfel, previziunile arata ca intre 1% si 8% din populatie ar putea sa faca naveta
la locuri de munca transfrontaliere.

Cetatenii noilor State Membre care deja lucreaza intr-un Stat Membru vechi, daca detin
permis de munca sau autorizatie pentru o perioada de 12 luni sau chiar mai lunga, vor
continua sa aiba acces la piata muncii din statul respectiv. Aceasta nu inseamna ca vor
avea, in mod automat, acces si la piata de munca din celelalte State Membre vechi. Daca un
cetatean dintr-un nou Stat Membru se stabileste intr-un Stat Membru vechi si obtine permis
de munca pentru o perioada de cel putin 12 luni, el va beneficia de aceleasi drepturi ca si
cetatenii statului respectiv. Dar, in cazul in care decide sa plece, nu va mai avea drept de
acces pe piata muncii acelui stat pana la sfarsitul perioadei de tranzitie. In cazul in care un
lucrator dintr-un nou Stat Membru, care are dreptul legal de acces la piata muncii a unui Stat
Membru vechi pentru o perioada de cel putin 12 luni, locuieste cu familia in perioada dinainte
de aderare, membrii de familie (sotul sau sotia si copiii cu varste mai mici de 21 de ani sau
aflati in intretinerea lucratorului respectiv) vor avea si ei acces pe piata muncii acelui stat.
Daca membrii familiei se alatura lucratorului dupa data aderarii, ei vor avea acces la piata
muncii statului respectiv dupa 18 luni de rezidenta sau incepand din 2007. Cand un lucrator
se afla intr-un Stat Membru, indiferent daca beneficiaza de un aranjament de tranzitie sau de
acces liber, el va avea drepturile depline care deriva din aplicarea normelor referitoare la
coordonarea asigurarilor sociale (regulamentul 1408/71). Natura beneficiilor depinde de
regimul aplicat in statul in care lucreaza, precum si in statul din care vine. In general, aceste
drepturi pot fi caracterizate dupa cum urmeaza:
- transferarea drepturilor de pensie si a altor beneficii nete dobandite de catre lucrator
catre Statul Membru din care vine;
- punerea laolalta a asigurarilor sociale dobandite in diferite State Membre pentru ca
lucratorul sa poata beneficia imediat de asigurari in statul unde lucreaza . Scopul acestor
dispozitii este ca nimeni sa nu piarda asigurarile sociale prin stabilirea in alt Stat
Membru.
- egalitatea de tratament, in special in ceea ce priveste familia lucratorului, care trebuie sa
beneficieze de aceleasi alocatii ca si familia unui cetatean al Statului Membru respectiv.

TRECEREA FRONTIERELOR

DESFIINTAREA VERIFICARILOR PERSOANELOR LA GRANITELE INTERNE ALE
UNIUNII EUROPENE

Actul Unic European din 1986 a introdus ideea unei piete interne care sa cuprinda o arie
fara frontiere in care este asigurata libera circulatie a (..) persoanelor. Aceasta idee implica
faptul ca, mai devreme sau mai tarziu, verificarile la granitele interne trebuie desfiintate atat
pentru persoane cat si pentru bunuri. In practica, totusi, libera circulatie a persoanelor s-a
realizat cu dificultate, iar termenul impus de Act, 1 ianuarie 1993, nu s-a respectat.

100
In fapt, Statele Membre au interpretat diferit intelesul acestui principiu. Unele au considerat
ca el se aplica doar cetatenilor din Comunitate, astfel incat verificarile la granita erau
necesare in continuare pentru a controla identitatea cetatenii europeni sau din tarile terte.
Pentru alte state, principiul s-a aplicat tuturor persoanelor, astfel incat verificarile la granite
nu mai erau necesare. Confruntate cu imposibilitatea de a gasi un compromis, in 1985,
Franta, Germania si Benelux au semnat "Acordul de la Schengen", in afara cadrului
legislatiei comunitare, statuand principiul de libera circulatie a tuturor personelor cu domiciliul
in tarile respective sau care calatoresc pe teritoriile lor. Zona Schengen a fost treptat
extinsa, astfel incat ea cuprinde in prezent 13 State Membre vechi (doar Marea Britanie si
Irlanda nu au semnat acest acord) si toate cele 10 State Membre noi.

In acelasi timp, Comisia Europeana a prezentat, in 1995, cateva propuneri de directive
privind desfiintarea verificarilor de persoane la granitele interne si dreptul cetatenilor tarilor
nemembre UE de a calatori prin Comunitate. Aceste initiative au fost insa sortite esecului din
cauza dezacordurilor, iar acquis-ul Schengen a fost, in final, incorporat in legislatia UE prin
Tratatul de la Amsterdam, controlul la granite fiind desfiintat pentru 13 din cele 15 State
Membre cat numara Uniunea la acea data. Acest principiu, de libera circulatie a persoanelor,
trebuie insa aplicat obligatoriu de orice nou Stat Membru.

TRECERE FRONTIERELOR EXTERNE ALE STATELOR MEMBRE

Renuntarea la granitele interne s-a gandit, din start, in paralel cu intarirea controalelor la
granitele externe ale UE. In acest sens, o propunere de conventie asupra trecerii frontierelor
externe a fost fost facuta in 1993. Statutul Gibraltarului, asupra caruia Marea Britanie si
Spania nu au reusit sa ajunga la un acord, a blocat aceste negocieri. Aceasta propunere de
conventie ar fi trebuit sa devina un instrument comunitar care sa intre in vigoare odata cu
Tratatul de la Amsterdam.

In ceea ce priveste regimul vizelor, Comisia a facut o propunere dupa ce Tratatul de la
Maastricht a intrat in vigoare. Doua reglementari au fost, astfel, adoptate in 1995, dintre care
una cu lista tarilor nemembre UE a caror cetateni trebuie sa posede viza de intrare pe
teritoriul Uniunii. Aceasta reglementare a fost anulata insa de Curtea Europeana de Justitie
pe 10 iunie 1997, deoarece Parlamentul European nu a fost consultat corect, si ulterior
inlocuita de un nou act in 1999. Si acest ultim act a fost inlocuit de Reglementarea
Consiliului 539/2001 care a stabilit un format uniform de viza. Cetatenii tarilor nemembre pot,
astfel, sa se deplaseze orinde in Uniunea Europeana cu o singura viza.

In 1996, Consiliul a adoptat un program de actiune pentru promovarea instruirii, schimburilor
si cooperarii in domeniul documentelor de identitate (programul Sherlock). Acesta a fost
urmat, in 1998, de un program mai amplu, pe cinci ani, care a a avut ca scop instruirea
oficialilor si functionarilor in domeniul azilului, imigrarii si trecerii frontierelor (programul
Odysseus). In 1999, Odysseus a finantat 49 de proiecte totalizand o valoare de 3 milioane
de euro.

Consiliul European de la Tampere (1999) a incurajat cooperarea mai stransa intre
consulatele Statelor Membre UE din tarile nemembre sau chiar infiintarea de birouri comune
responsabile de eliberarea de vize europene (cum exista deja in Istanbul). Se prevede, de
asemenea, crearea unui program de schimburi de experienta si de transfer tehnologic in
care vor fi implicate tarile candidate, in vederea intaririi eificientei serviciilor de control la
granite in particular in porturi in Statele Membre.

POLITICA DE ACORDARE A AZILULUI A UNIUNII EUROPENE

Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, un subiect de interes comun pentru
Statele Membre a devenit politica de acordare a azilului care se bazeaza, in general, pe
101
instrumente fara valoare juridica, cum ar fi Rezolutia de la Londra (1992) asupra acordarii
azilului pe motive neintemeiate si asupra principiului de tara gazda terta conform caruia
prima tara in care se prezinta solicitantul de azil este cea care este responsabila pentru
solutionarea cererii de azil respective.

Totusi, adoptarea unei pozitii comune in 1996 a permis trecerea la o definitie armonizata a
termenului de refugiat, in contextul intelesului dat de Conventia de la Geneva din 1951,
conventie care constituie principalul instrument al legislatiei internationale privitoare la
statutul refugiatilor.

O "Conventie asupra stabilirii statului responsabil pentru examinarea solicitarii de azil facuta
intr-un Stat Membru UE" a fost semnata la Dublin pe data de 15 iunie 1997 si a intrat in
vigoare la 1 septembrie 1997. Diverse masuri de implementare au fost adoptate de comitetul
creat prin aceasta Conventie. Mai mult, pentru facilitarea implementarii Conventiei de la
Dublin a fost creata o baza de date europeana cu amprentele solicitantilor de azil si ale
imigrantilor ilegali (Eurodac).

Sub presiunea evenimentelor, au fost gandite numeroase masuri pentru primirea refugiatilor,
inclusiv finantarea de proiecte destinate persoanelor stramutate si a solicitantilor de azil. Un
fond special creat in 1998 permite Comisiei sa aloce finantari nerambursabile intr-un total de
peste 17 milioane pe an pentru proiecte pilot adresate refugiatilor din Uniune. Scopul
acestor proiecte este de a imbunatati structurile de primire a solicitantilor de azil si, mai ales,
de a insufla azilantilor dorinta de a se intoarce in tara de origine. Anumite proiecte au urmarit
ca tarile din Europa Centrala si de Est sa isi alinieze legislatiile referitoare la azil la cea a
Statelor Membre si sa se asigure mai multa instruire functionarilor implicati in aceasta
activitate. Comunitatea Europeana a mai oferit ajutor refugiatilor si prin initiativa EQUAL din
cadrul Fondului European Social, precum si prin Fondul European pentru Refugiati creat in
septembrie 2000.

In ceea ce priveste statutul de protejat temporar aplicat persoanelor stramutate, in anul
2000 Comisia a prezentat o propunere de directiva privind standardele minime care trebuie
asigurate in cazul unui aflux in masa de persoane stramutate si masurile de echilibrare a
eforturilor facute de diferitele State Membre la primirea acestor persoane.

Tratatul de la Maastricht afirma ca pana in 2004 Consiliul European trebuie sa defineasca,
printre altele:
- criteriile care fac un Stat Membru responsabil pentru examinarea cererii de azil;
- standardele minime legate de primirea azilantilor;
- conditiile in care se poate cere statutul de refugiat;
- conditiile minime de acordare si de retragere a statutului de refugiat;
- standardele minime prin care se asigura protectia temporara a persoanelor stramutate
dintr-un stat nemembru;
- masurile de asigurare a echilibrului financiar intre Statele Membre pentru primirea
persoanelor stramutate.

In planul de actiune din 1998, Comisia si Consiliul au prezentat masuri pentru atingerea
acestor obiective, subliniind faptul ca problemele legate de imigrare sunt diferite de cele
legate de azil. O strategie generala privitoare la migrare era, insa, in continuare, necesara,
inclusiv pentru a acoperi aspectele politice, respectarea drepturilor omului si dezvoltarea
tarilor de origine si a celor de tranzit. Pe data de 7 decembrie 1998, Consiliul a stabilit, astfel,
un grup de lucru de experti asupra azilului si migrarii. Acesti experti au elaborat o lista de
tari de origine si de tranzit pentru solicitantii de azil si emigranti (Iraq, Afganistan/Pakistan,
Albania si regiunile invecinate, Maroc, Somalia si Sri Lanka) si au formulat un plan pentru
rezolvarea problemelor specifice ale fiecarei tari listate (ex. acordarea de ajutor umanitar,
colaborarea cu UNHCR). Ca urmare a acceptarii acestui plan de actiune, Comisia a
102
prezentat o comunicare asupra procedurilor de acordare a azilului si asupra uniformizarii
statutului de azilant in toata Uniunea Europeana.

DREPTUL LA AZIL PENTRU CETATENII STATELOR MEMBRE ALE UNIUNII
EUROPENE

Protocolul anexat la Tratatul de la Amsterdam prevede posibilitatea ca cetatenii europeni sa
faca cereri de azil in orice Stat Membru altul decat cel de resedinta. Deoarece toate Statele
Membre sunt considerate tari de origine sigure, cetatenii Statelor Membre pot face cereri de
azil numai in anumite conditii:
- Statul Membru din care provine cetateanul a intreprins actiuni care contravin Conventiei
de la Roma privind protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale;
- Consiliul confirma incalcarea severa si repetata a drepturilor omului sau a libertatilor
fundamentale, prin aplicarea procedurii prevazute de Articolul 7 din Tratatul asupra
Uniunii Europene;
- Statul Membru decide in mod unilateral sa trateze cererea de azil plecand de la
premizele ca cererea este nejustificata.

IMIGRAREA SI DREPTURILE CETATENILOR TARILOR NEMEMBRE

In Tratatul de la Maastricht, imigrarea este prezentata ca o chestiune de interes comun
pentru cooperarea interguvernamentala din domeniul afacerilor interne. Cu toate acestea,
inca nu exista o politica europeana in privinta imigrarii. In timp ce drepturile cetatenilor
europeni sunt protejate la nivel european, inca nu exista reguli comunitare privitoare la
cetatenii altor tari care intra si locuiesc pe teritoriul Statelor Membre. In momentul de fata,
aceste persoane se gasesc sub jurisdictia exclusiva a Statelor Membre. In acest sens,
Comunitatea Europeana a luat masuri legate de angajarea persoanelor din terte tari si
furnizarea de servicii, iar principiile comune Statelor Membre au fost adoptate si de Consiliu:
permisul de rezidenta, intoarcerea in tara de origine la cerere, reunificiarea familiei,
repatrierea imigrantilor ilegali si dreptul la rezidenta pe termen lung.

O propunere de conventie privind regulile de admisie in UE a cetatenilor din alte tari a fost
facuta de Comisie in 1997.

In ceea ce priveste ocuparea fortei de munca a cetatenilor ne-europeni, Recomandarea
Consiliului din 27 septembrie 1996 privind "combaterea angajarii ilegale a cetatenilor din tari
nemembre UE" a prevazut intarirea cooperarii intre Statele Membre in ceea ce priveste
politica de imigrare. Recomandarea a fost urmata de doua directive adoptate in 1999:
- scopul primei directive este de a permite furnizorilor de servicii stabiliti in Uniune sa isi
delege angajatii de cetatenie ne-europeana printr-o simpla declaratie anterioara sosirii
respectivilor in tara unde se furnizeaza serviciile. Aceasta declaratie trebuie facuta catre
autoritatile din Statul Membru de destinatie si care elibereaza un Card de furnizare de
servicii CE.
- Cea de a doua directiva prevede aplicarea principiului de libertate de furnizare de
servicii de catre cetatenii ne-europeni legal stabiliti ca persoane fizice autorizate in
Comunitate si care pot, temporar, sa furnizeze servicii fara a trebui sa se stabileasca si
in al doilea Stat Membru. Persoanelor fizice autorizate aflate in aceasta situatie li se
elibereaza un Card de furnizare de servicii CE.

Pe termen lung, obiectivele din domeniul imigrarii care trebuie realizate pana in 2004 sunt
stabilite in planul de actiune propus de Consiliul si Comisiei in 1998: definirea unui statut
legal comun pentru imigrantii legali, combaterea imigrarii clandestine, coordonarea masurilor
de expulzare si de redmisie, precum si a conditiilor de intrare si rezidenta.

103
Pentru a administra fluxul de imigranti mai eficient, Consiliul European de la Tampere a
cerut organizarea de campanii de informare in tarile de origine si de tranzit, campanii care sa
previna imigrarea ilegala si traficul de fiinte umane. In acest sens, Consiliul a adoptat, in
2000, un instrument comunitar care prevede pedepse severe pentru persoanele sau
organizatiile implicate in traficul de fiinte umane si exploatarea economica a imigrantilor.

Consiliul a fost incurajat sa incheie acorduri de readmisie cu tarile ne-membre UE si sa
examineze reglementarile asupra readmisiei intre doua State Membre. In acelasi timp,
politica de integrare si de lupta impotriva rasismului si xenofobiei trebuie intensificata.
Drepturile rezidentilor pe termen lung vor fi cat mai apropiate de cele ale cetatenilor
europeni, iar acest tip de rezidenti vor avea dreptul de a obtine cetatenia Statului Membru in
care traiesc.

TRATATUL DE LA NISA

In lumina noului Tratat de la Nisa, politica privind vizele, azilul si imigrarea va fi decisa prin
aplicarea procedurii de codecizie. Trecerea la sistemul de luare a deciziilor in majoritate
calificata, prevazut de Articolul 63 din Tratatul CE, se refera la deciziile legate de azil si
protectie temporara, in conditiile adoptarii unui cadru legislativ comun privind azilul. Mai mult,
prin vointa sefilor de state si de guverne, trecerea de la sistemul de luare a deciziilor in
majoritate calificata la cel de codecizie s-a facut automat la 1 mai 2004, fara sa fi fost
necesara aprobarea unanima, pentru urmatoarele articole:
- Articolul 62 din Tratatul CE, pentru masuri privind stabilirea conditiilor de libera circulatie
a cetatenilor de nationalitate ne-europeana rezidenti pe teritoriul UE;
- Articolul 63 din Tratatul CE, privind imigrarea ilegala si repatrierea persoanelor stabilite
ilegal.


ACQUIS-UL COMUNITAR PRIVITOR LA CAPITOLUL 2 "LIBERA CIRCULATIE A
PERSOANELOR"

Prezentarea acquis-ului

Esenta acestei libertati consta in eliminarea discriminarilor intre cetatenii Statului Membru pe
teritoriul caruia acestia isi desfasoara activitatea si cetatenii celorlalte State Membre ce stau
sau muncesc pe teritoriul acelui stat. Aceste discriminari se pot referi la conditiile de intrare,
studiu, deplasare, munca, angajare sau remuneratie. Prin asigurarea unui asemenea regim
nediscriminatoriu se realizeaza libera circulatie a persoanelor in spatiul comunitar.

Recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale

Domeniul recunoasterii reciproce a calificarilor profesionale se refera la sistemele de
recunoastere a diverselor calificari si profesii la nivel comunitar, pe baza de reciprocitate.

In domeniul recunoasterii calificarilor in baza directivelor sistemului general de recunoastere
exista doua directive: 84/48/CEE si 92/51/CEE. Directiva 89/48 se refera la recunoasterea
calificarilor profesionale obtinute in urma finalizarii studiilor superioare cu o durata minima de
trei ani. Directiva 92/51 se refera la calificarile profesionale obtinute prin invaamantul
profesional secundar, postliceal si prin programe de studii superioare cu o durata mai mica
de trei ani. Directivele sistemului general nu impun o armonizare prealabila sau ulterioara a
structurilor si continutului formarii si nici nu impun reglementarea similara a profesiilor in
Statele Membre.
104

Directivele sectoriale dau posibilitatea persoanelor instruite intr-un Stat Membru sa isi
exercite profesia intr-un alt Stat Membru, dupa ce numele lor au fost incluse in registrul
profesional adecvat. Exista 7 directive sectoriale, dintre care cele mai multe privesc
profesiile medicale. Ele se refera la medici, dentisti, veterinari, farmacisti, asistente
medicale, moase si arhitecti. Diplomele care dau acces la calificarea in aceste profesii sunt
recunoscute automat. Cu toate acestea, recunoasterea trebuie ceruta in mod formal
autoritatilor competente, dar acest act este urmat automat de includerea numelor
persoanelor in registrul profesiei respective.

Drepturile cetatenilor si dreptul de vot

Acquis-ul in domeniul politicii vizelor este reprezentat de art. 9-27 din Conventia de
Implementare a Acordului Schengen si de o serie de alte acte normative referitoare la:
- implementarea acquis-ului Schengen in tarile UE;
- stabilirea unui model de tip de viza;
- lista tarilor terte ai caror resortisanti sunt supusi obligatiei de viza pentru a trece
frontierele externe ale Statelor Membre UE.

Pe langa stabilirea unei liste a tarilor terte ai caror cetateni au nevoie de viza sau nu pentru a
intra in spatiul comunitar, acquis-ul cuprinde o serie de masuri privind controlul si securitatea
frontierelor UE in tarile ce constituie frontiere externe ale spatiului.

Circulatia fortei de munca

Acquis-ul in acest domeniu contine prevederi referitoare la asigurarea conditiilor necesare
pentru deplasarea si sederea muncitorilor si a familiilor lor in interiorul Uniunii.
Ei trebuie sa indeplineasca anumite conditii si sa aiba dovada unui permis de sedere pe
teritoriul statului unde lucreaza.

Principiile de baza cu privire la regimul strainilor, promovate de acquis-ul in acest domeniu
sunt:
- Statele Membre asigura cetatenilor lor si familiilor acestora dreptul de a parasi teritoriul
statului pentru a se angaja pe teritoriul altui Stat Membru;
- vor elibera sau reinnoi actul de identitate sau pasaportul, care in principal va preciza
nationalitatea detinatorului;
- conditii de valabilitate ale actului de identitate sau pasaportului;
- nu va fi necesara o viza de iesire;
- Statele Membre permit cetatenilor celorlalte State Membre sa intre pe teritoriul lor numai
in baza unui act de identitate sau pasaport;
- pentru membrii de familie care nu sunt cetateni ai Statelor Membre, se va facilita
obtinerea vizelor de intrare;
- Statele Membre vor acorda dreptul de rezidenta cetatenilor statelor mentionate si
membrilor familiilor acestora, carora li se aplica Regulamentul Consiliului 1612/68;
- conditiile in care nu este necesar a acordarea dreptului de rezidenta (lucratori sezonieri,
lucratori angajati pentru perioade de max. 3 luni, etc.)

Coordonarea schemelor de securitate sociala

Acquis-ul in acest domeniu se refera la aplicarea schemelor de asistenta sociala angajatilor
si familiilor acestora, care circula in cadrul Comunitatii. Regulamentul 1408/71/CEE care
reglementeaza aceasta materie se refera si la membrii familiei, indiferent de nationalitate,
care se afla impreuna cu un cetatean al unui Stat Membru care este angajat pe teritoriul altui
Stat Membru al Uniunii.

105
Pozitia Romaniei fata de acquis

Romania a acceptat integral acquis-ul comunitar privind capitolul 2 Libera circulatie a
persoanelor, in vigoare la data de 31 decembrie 2002. In ceea ce priveste libera circulatie a
lucratorilor, Uniunea Europeana a solicitat tuturor statelor candidate, inclusiv Romaniei, o
perioada de tranzitie pentru libera circulatie a lucratorilor de 2 pana la 7 ani, dupa aderare.

Astfel, Uniunea Europeana a propus urmatorul aranjament:

Statele Membre vor continua sa aplice masurile nationale pe o perioada de 2 ani dupa
aderare cu privire la dreptul la munca al cetatenilor noului Stat Membru. Aceasta perioada
poate fi prelungita cu inca 3 ani in functie de o evaluare prealabila - si in continuare cu inca
2 ani in cazul unor dereglari grave pe piata muncii noului Stat Membru. In tot acest timp,
orice Stat Membru poate introduce, in dreptul national, o libertate mai mare cu privire la
circulatia lucratorilor decat in prezent, inclusiv libertatea deplina de circulatie. Acordurile
bilaterale curente vor continua sa se aplice si pot fi chiar dezvoltate. In plus, Statele Membre
pot introduce anumite masuri speciale de preferinta pentru cetatenii noului Stat Membru in
comparatie cu un altul (prefrnce communautaire), astfel incat un nou Stat Membru poate
beneficia de mai multe drepturi cu privire la libera circulatie a lucratorilor decat un alt nou
Stat Membru. Dupa aderare, Comisia Europeana va monitoriza dezvoltarea pietei muncii din
Statul Membru nou si in particular in orice Stat Membru care aplica restrictii cu privire la
piata muncii.

Romania a acceptat prin documentele de pozitie de la acest capitol aranjamentul tranzitoriu
pentru liberalizarea circulatiei lucratorilor propus de Uniunea Europeana asa cum acesta a
fost agreat in Tratatul de Aderare cu statele candidate (cu exceptia Ciprului si Maltei).
Romania isi rezerva dreptul, ca in contextul acestui aranjament tranzitoriu, sa poata aplica
cetatenilor unui Stat Membru actual masurile nationale echivalente masurilor aplicate de
acel Stat Membru Romaniei cu privire la libera circulatie a lucratorilor si furnizarea de
servicii. Atat timp cat un Stat Membru actual aplica masurile nationale cetatenilor unui nou
Stat Membru, Romania isi rezerva dreptul de a recurge la prevederile de siguranta fata de
noile State Membre, cu exceptia Ciprului si a Maltei.

CAPITOLUL 2 DE NEGOCIERI "LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR"
DOCUMENTUL DE POZITIE

Romania a deschis acest capitol in timpul presedintiei spaniole a Uniunii Europene, in primul
semestru al anului 2002, si negocierile au fost provizoriu inchise la data de 9 decembrie
2003. Romania a acceptat integral acquis-ul comunitar din domeniu, in vigoare la data de
31.12.2002, inclusiv aranjamentul tranzitoriu referitor la libera circulatie a fortei de munca,
propus de Uniunea Europeana. In virtutea acestui aranjament, Romania isi rezerva dreptul
sa aplice cetatenilor unui Stat Membru actual masuri nationale echivalente celor aplicate de
acel Stat Membru Romaniei cu privire la libera circulatie a fortei de munca si furnizarea de
servicii. Pentru toate aspectele acquis-ului privitor la libera circulatie a persoanelor, Romania
trebuie sa adopte si sa implementeze o legislatie adecvata si sa infiinteze structuri
administrative specifice.

Acquis-ul comunitar cuprins in Capitolul 2 de negocieri Libera circulatie a persoanelor
acopera patru mari domenii: recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale, drepturile
cetatenilor, libera circulatie a lucratorilor si coordonarea schemelor de protectie sociala.
Exista legaturi intre acest capitol si capitolele de negocieri referitoare la libera circulatie a
bunurilor, capitalului si a serviciilor, precum si cu capitolele Politica sociala si ocuparea fortei
de munca, si Justitia si afacerile interne.

106
RECUNOASTEREA RECIPROCA A CALIFICARILOR PROFESIONALE

Prin sistemul general de recunoastere reciproca, UE incearca sa elimine obstacolele din
calea alegerii si urmarii unei profesii recunoscute, acceptand principiul ca o persoana pe
deplin calificata pentru a practica o profesiune recunoscuta intr-un Stat Membru ar trebui sa
aiba dreptul de a o practica oriunde in cadrul Unuinii.

Romania va identifica si va elimina, pana la data aderarii, toate restrictiile pe baza de
nationalitate, rezidenta sau limba impuse la dreptul de practicare a unor profesii
reglementate si va asigura proceduri simplificate ale serviciilor din acest domeniu.

In prezent, autoritatea competenta in Romania pentru recunoasterea diplomelor,
certificatelor sau a altor acte de studii, dobandite in cadrul sistemelor nationale de
invatamant din alte state europene este Ministerul Educatiei si Cercetarii, prin directia
specializata, Centrul National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor (CNRED).
Procedura de recunoastere a calificarilor profesionale este de facto atunci cand accesul la
profesie nu este reglementat de acte normative suplimentare. Procedura permite ca dupa
recunoasterea actelor de studii, solicitantul, cetatean al unui Stat Membru al Uniunii
Europene sa aiba acces direct la o activitate lucrativa.

In Romania exista si profesii sau activitati profesionale reglementate prin acte normative
speciale care stabilesc conditiile pentru practicarea acestora. Procedura de recunoastere
este de jure atunci cand profesia este reglementata de aceste acte normative speciale. In
acest caz, solicitantul, cetatean al unui Stat Membru al Uniunii Europene, este indrumat de
catre CNRED, dupa recunoasterea actelor de studii, catre autoritatea competenta pentru
acordarea dreptului de practica a profesiei reglementate. Procedura de recunoastere a
calificarilor profesionale, lista profesiilor reglementate in Romania precum si autoritatile cu
competente in domeniu sunt publicate pe website-ul CNRED: http://www.edu.ro/cnred.htm

In ceea ce priveste recunoasterea diplomelor pentru profesiunile reglementate, la care
recunoasterea se face automat la nivel european datorita coordonarii sistemelor de formare
profesionala, in Romania situatia este urmatoarea :

Avocati

De la 1 martie 1990, prin Decretul-Lege nr. 90/1990, activitatea avocatiala s-a desprins
integral din sfera competentelor Ministerului Justitiei, aceasta categorie profesionala
functionand in mod independent. O reglementare ampla a organizarii si exercitarii profesiei
de avocat a fost introdusa prin Legea 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de
avocat, republicata la 6 martie 2001. In contextul acestui cadru, avocatul strain poate
exercita profesia de avocat in Romania numai in cadrul unor societati civile profesionale, in
asociere cu avocati romani. Numarul avocatilor romani asociati trebuie sa fie cel putin egal
cu numarul avocatilor straini asociati. Avocatilor cetateni romani, care indeplinesc conditiile
cerute de lege, li se permite a desfasura, la alegere, profesia de avocat in cabinete
individuale, cabinete asociate sau societati civile profesionale, in timp ce, pentru cetatenii
comunitari este permisa exercitarea profesiei de avocat numai in cadrul societatilor civile
profesionale, in conditiile asocierii cu un numar cel putin egal de avocati romani. Cadrul
legislativ privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat este in curs de armonizare cu
legislatia europeana, urmand ca avocatii din Statele Membre UE sa isi poata desfasura
activitatea in Romania in conditii nu mai putin favorabile celor prevazute pentru avocatii
romani, reglementandu-se conditiile referitoare la domiciliu, precum si la formele si conditiile
de exercitare a profesiei.

Arhitecti

107
Prevederile legislatiei europene privind recunoasterea reciproca a diplomelor, certificatelor
si altor dovezi de calificare oficiala in domeniul arhitecturii, inclusiv masuri de facilitare a
exercitarii efective a drepturilor de stabilire si libertatea furnizarii serviciilor vor fi transpuse
integral in legislatia romaneasca, urmand ca aceste modificari sa se aplice efectiv de la 1
ianuarie 2004.

Activitati medicale si paramedicale

Recunoasterea diplomelor universitare in profesiile de medic, stomatolog, farmacist si medic
veterinar, precum si recunoasterea diplomelor de asistent medical, se realizeaza de catre
Centrul National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor.

In domeniul acordarii dreptului de libera practica pentru profesiile de medic, stomatolog,
farmacist si asistent medical, reglementarile romanesti acorda dreptul de libera practica
cetatenilor Statelor Membre ale Uniunii Europene, in baza autorizatiei de libera practica
eliberata de Ministerul Sanatatii si Familiei. Absolventii licentiati ai facultatilor de medicina,
stomatologie si farmacie efectueaza o pregatire practica de un an, in vederea obtinerii
acestui drept de libera practica.

Pregatirea in specialitate a medicilor, stomatologilor, farmacistilor si asistentilor medicali este
reglementata prin acte normative armonizate sau in curs de armonizare cu legislatia
europeana. Astfel, Nomenclatorul specialitatilor medicale si farmaceutice,
supraspecializarilor si competentelor pentru reteaua de asistenta medicala a fost armonizat
cu normele comunitare privind numarul specialitatilor principale recunoscute in Uniunea
Europeana, titulatura, durata si curricula de pregatire. Ministerul Sanatatii si Familiei
recunoaste specializarile efectuate in strainatate de medicii, stomatologii si farmacistii,
cetateni romani, iar recunoasterea certificatelor si titlurilor care atesta specializarea medicilor
si farmacistilor cetateni ai Statelor Membre ale Uniunii Europene este in curs de
reglementare.

Intr-o masura similara este armonizata si legislatia privind exercitarea profesiei de medic
veterinar pe teritoriul Romaniei.

DREPTURILE CETATENESTI

Drepturile cetatenilor sunt dreptul la vot si dreptul de resedinta. Primul garanteaza dreptul
tuturor cetatenilor UE de a participa activ la viata politica a Uniunii, prin intermediul
directivelor referitoare la procedurile aplicabile in alegerile europene si municipale. Dreptul
de resedinta, care includea initial doar prevederi in ceea ce priveste forta de munca, a fost
extins si la persoanele inactive, iar jurisprudenta, cum ar fi decizia judecatoreasca privitoare
la studenti din cazul Gravier, face in asa fel ca discriminarea sa nu fie tolerata.
Punerea in aplicare a directivelor privind dreptul la vot va impune, in unele cazuri, modificari
ale Constitutiilor din noile State Membre. Alinierea la acquis-ul privind dreptul de resedinta
va fi pe deplin posibila numai dupa aderare, iar tarile candidate vor trebui sa ofere
certitudinea
ca legislatia lor va facilita acest lucru.

Legislatia romaneasca ce reglementeaza domeniul dreptului la rezidenta este in prezent
partial armonizata. Prin armonizarea integrala se va crea cadrul legal aferent dreptului de
rezidenta pentru persoanele angajate si lucratorii independenti care si-au incetat activitatea,
dreptul cetatenilor Statelor Membre de a ramane pe teritoriul unui alt Stat Membru dupa ce
si-au incheiat activitatea ca lucratori independenti si dreptul de rezidenta pentru studenti,
conform cerintelor directivelor comunitare in cauza. Cadrul legal actual, modificat si
completat cu prevederi speciale referitoare la dreptul de rezidenta al cetatenilor statelor UE,
respecta urmatoarele caracteristici:
108
- eliberarea permiselor de rezidenta conform conditiilor stipulate de actele
normative comunitare atat pentru cei care desfasoara diferite activitati, cat si
pentru membri lor de familie;
- eliminarea restrictiilor privind libera circulatie si rezidenta pentru cetatenii
apartinand Statelor Membre U.E si pentru membrii lor de familie;
- stabilirea unor reglementari speciale pentru persoanele angajate si lucratorii
independenti, conform cerintelor acquis-ului comunitar.
In plus, Romania a desfiintat, in mod unilateral, regimul de vize pentru cetatenii apartinand
Statelor Membre ale U.E., acestora fiindu-le permisa sederea nelimitata pe teritoriul
Romaniei.


Punctul central al acestui capitol de negocieri este libera circulatie a fortei de munca, aspect
tratat in mare parte asemanator in toate tarile.

Importanta politica si practica a acestui domeniu al acquis-lui, sensibilitatile si incertitudinile
care inconjoara mobilitatea fortei de munca au determinat Uniunea Europeana sa propuna o
perioada de tranzitie - singura de acest fel propusa de UE pana in prezent in cadrul
negocierilor. Pentru a se decide asupra necesitatii propunerii unei perioade de tranzitie
pentru acest capitol, UE a luat in considerare elemente precum estimarile in ceea ce
priveste mobilitatea fortei de munca dupa aderare, si destinatia probabila a acestor fluxuri.
Alti factori de importanta majora au fost gradul de incertitudine al acestor estimari si efectele
probabile asupra pietei muncii ca urmare a liberei circulatii.

Armonizarea legislatiei romanesti cu cea europeana urmareste: abolirea oricarei discriminari
bazata pe nationalitate intre lucratorii din Statele Membre in privinta angajarii, salarizarii si a
altor conditii de munca si angajare, avantajele sociale si fiscale, precum si dreptul acestor
lucratori de a circula liber in cadrul Comunitatii pentru a desfasura activitati remunerate, sub
rezerva oricaror limitari justificate pe motive de ordine publica, securitate publica sau
sanatate publica.

COORDONAREA SISTEMELOR DE PROTECTIE SOCIALA

Aplicarea acquis-ului privind coordonarea sistemelor de protectie sociala impune existenta
unor structuri si a unei capacitati administrative suficient dezvoltate. Tuturor tarilor candidate
li s-a solicitat sa confirme ca sunt pregatite sa isi asume obligatiile legate de transferurile
financiare implicate de coordonarea schemelor de protectie sociala, in special transferurile
financiare pe care le presupune rambursarea costurilor asistentei medicale. De asemenea,
tarile candidate au fost incurajate sa continue incheierea de acorduri bilaterale cu Statele
Membre in perioada precedenta aderarii, in scopul mai bunei familiarizari a lor cu modul de
operare al sistemului.

Coordonarea sistemelor de protectie sociala este si ea reglementata prin acquis si va fi
aplicabila din prima zi de dupa aderare. Principiile coordonarii sunt simple cei care isi
exercita dreptul la libera circulatie pe teritoriul Uniunii nu trebuie sa fie penalizati din acest
motiv. Nu trebuie subestimata insa complexitatea practica a acestui domeniu, precum si
provocarea pe care o reprezinta in termeni de capacitate administrativa. Tarile candidate au
experienta punerii in practica a acordurilor bilaterale, dar vor trebui sa-si consolideze
structurile existente pentru a putea face fata nevoilor unui sistem care reprezinta o sarcina
dificila pentru administratiile nationale.

INSTITUTIILE MEMBRE ALE DELEGATIEI SECTORIALE

Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei (integrator de capitol)
109
Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca,
Consiliul pentru Standarde Ocupationale, Evaluare si Atestare
Ministerul Afacerilor Externe
Ministerul Administratiei si Internelor
Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului -Centrul National de Recunoastere si
Echivalare a Diplomelor
Ministerul Sanatatii
Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Locuintei
Ministerul Agriculturii, Padurilor si Apelor - Agentia Nationala Sanitar-Veterinara
Ministerul Justitiei
Ministerul Finantelor Publice

Alte institutii invitate sa participe la elaborarea documentelor de pozitie:
Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate
Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap
Agentia Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptii
Agentia pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperatie
Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare.

110

LBERA
CRCULA\E A
CAPTALURLOR
111

PREZENTARE GENERALA

ISTORIC

Libera circulatie a capitalurilor isi propune sa inlature restrictiile care exista in legatura cu
circulatia capitalurilor intre tarile membre ale Uniunii Europene, sa contribuie la desavarsirea
Pietei Unice europene inlesnind celelalte libertati (libera circulatie a marfurilor, a persoanelor
si a serviciilor) si sa favorizeze progresul economic prin alocarea optima a capitalului. Ea
permite crearea unui spatiu financiar de dimensiuni internationale si contribuie la realizarea
obiectivelor politicii economice si monetare a Uniunii Europene. Libera circulatie a
capitalurilor deschide calea unei concurente directe intre fiscalitatea Statelor Membre.

Baza juridica este data de articolele 56-60 din Tratatul de la Roma (Tratatul CE), care face
distinctie intre platile curente si circulatia capitalurilor, inspirandu-se din acordurile de la
Bretton Woods care au dus la crearea Fondului Monetar International in 1944, ulterior
desfiintat in 1971.

Initial, Tratatul de la Roma nu prevedea nici o obligatie formala in ceea ce priveste
liberalizarea circulatiei capitalurilor, aceasta trebuia sa intervina progresiv in masura
necesara unei bune functionari a Pietei comune (articolul 67- astazi abrogat). Primele
directive in materie (din 1960 si 1962) nu reuseau decat o liberalizare incompleta, insotita de
numeroase clauze de exceptare. In urma unei comunicari a Comisiei din 1986 (COM(86)
292 final din 23.05.1986) este adoptata directiva 86/ 566 /CEE care prevede o liberalizare
completa a circulatiei capitalurilor direct necesare pentru interconexiunea pietelor financiare
nationale, ramanand, totusi, multe operatiuni exceptate de la aceasta liberalizare.

Actul Unic a determinat adoptarea pe 24 iunie 1988 a Directivei 88/361/CEE care prevede o
liberalizare completa a circulatiei capitalurilor incepand cu 1 iulie 1990, atat in ceea ce
priveste tarile membre ale UE, cat si in ceea ce priveste tarile terte. Un regim tranzitoriu a
fost prevazut pentru Spania, Portugalia, Grecia si Irlanda care puteau sa mentina restrictii
pana la 31 decembrie 1992.

CONCEPT

Tratatul CE nu defineste libera circulatie a capitalurilor; dar, ca si in cazul liberei circulatii a
serviciilor, jurisprudenta Curtii Europene de Justitie (CJE) ofera cateva criterii de identificare.
Curtea de la Luxembourg considera ca circulatia capitalurilor desemneaza acele operatiuni
financiare care vizeaza in mod esential plasarea sau investirea sumelor in cauza si nu
remuneratia pentru o prestatie, in timp ce platile sunt acele transferuri de devize care
constituie o contrapartida in cadrul unei tranzactii adiacente. Cu alte cuvinte, circulatia
capitalurilor reprezinta o tranzactie cu caracter autonom si nu o operatiune ce ar rezulta din
alta, in timp ce procedura platilor implica un transfer de valori efectuat ca urmare a unei
tranzactii principale. Anexa I a directivei de liberalizare din 1988 (Directiva Consiliului 361
din 24 iunie 1988 pentru aplicarea Articolului 67 din Tratatul CEE) cuprinde si un
nomenclator, cu valoare indicativa in opinia CJE, ce completeaza aceasta definitie. Desi in
Tratat se prevede ca realizarea Pietei Interne se face, intre altele, prin inlaturarea
obstacolelor la libera circulatie a capitalului, iar Titlul III al Partii a treia din tratat se refera
numai la libera circulatie a persoanelor, serviciilor si capitalului, totusi, in concret, atunci
cand este reglementata materia liberei circulatii a capitalului, capitolului IV din acest Titlu
este denumit Capitalurile si platile ( art.73 A-H).

In acest context, libertatea platilor ar putea fi considerata ca fiind cea de a cincea libertate in
cadrul comunitar, care este totusi derivata din celelalte patru libertati, ea neputand avea o
112
existenta de sine statatoare. Numai daca sunt infaptuite toate cele patru libertati poate fi
realizata si libera circulatie a platilor. Pe de alta parte, nici acele libertati nu pot fi considerate
pe deplin asigurate daca marfurile si serviciile nu pot fi platite decat cu restrictii sau interdictii
ori nu exista posibilitati de transfer al sumelor dobandite intr-o alta tara printr-o activitate
desfasurata potrivit legislatiei comunitare.

In privinta dreptului de stabilire, din art.52 al Tratatului CE se poate deduce ca nu
intotdeauana acest drept este insotit de un transfer de capital si, deci, si de o libera circulatie
a capitalului, aliniatul 2 prevazand dreptul de a incepe si exercita activitati ca persoane
independente si de a infiinta si administra intreprinderi, in special companii si firme, sub
rezerva dispozitiilor capitolului privind capitalul. Aceste activitati se pot desfasura fara a fi
nevoie de transfer de capital dintr-o alta tara, persoana in cauza avand, de exemplu,
posibilitatea de a solicita un credit in chiar tara respectiva. Daca eventualele investitii din
acele activitati presupun un trannsfer de capital, atunci poate fi pusa in discutie libera
circulatie a capitalurilor.

DOMENIUL DE APLICATIE A LIBEREI CIRCULATII A CAPITALURILOR

Circulatia capitalurilor este numai acea deplasare realizata ca operatiune financiara distincta
si legata in mod esential de investirea fondurilor respective; ea nu reprezinta o remunerare
pentru un serviciu. Curtea Europeana de Justitie a precizat chiar mai mult: transferul fizic de
bancnote nu poate fi considerat drept o deplasare de capital atunci cand el corespunde unei
obligatii de plata rezultand dintr-o tranzactie implicand circulatia marfurilor si a serviciilor, iar
transferurile in legatura cu turismul ori cu calatoriile in scopuri de comert, educatie sau
tratament medical constituie plati si nu o deplasare a capitalului, chiar daca ele sunt
efectuate prin intermediul transferului fizic de bancnote.

Libera circulatie a capitalurilor trebuie sa fie motivata de necesitatea efectuarii de investitii pe
piata comunitara fara restrictii, astfel incat sa contribuie la infaptuirea obiectivului promovarii
dezvoltarii armonioase si echilibrate a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii, o
crestere durabila si neinflationista, un inalt grad de convergenta a performantelor
economice, un nivel ridicat de folosire a fortei de munca, etc., conf. art. 2 din Tratat. Pentru
atingerea acestor obiective nu sunt suficiente insa numai investitiile directe, neingradite, ci
este necesar sa se recurga si la alte modalitati importante sau favorizante precum
eliminarea ingradirilor la emiterea de actiuni, favorizarea creditului, eliminarea sistemelor de
taxe si impozite asupra beneficiilor capitalului, tranzactiilor cu capital, finantarea privata,
regulile de schimb, etc.

Beneficiarii liberei circulatii a capitalurilor

Beneficiarii acestei libertati sunt cetatenii Statelor Membre ale UE (in conformitate cu
articolul 12 al Tratatului de la Roma care interzice orice discriminare fondata pe cetatenie),
precum si cetatenii apartinand unor terte state care au resedinta pe teritoriul unui Stat
Membru al UE in conformitate cu directiva de liberalizare din 1988 (Directiva 361 din 24 iunie
1988), de vreme ce directiva de liberalizare din 1988 extinde campul de aplicare a articolului
56 din Tratatul de la Roma (CEE). Stabilirea criteriilor dupa care se acorda dreptul la
resedinta persoanelor fizice sau juridice revine legislatiei proprii fiecarui Stat Membru al UE.

DOMENIUL DE APLICATIE A LIBEREI CIRCULATII A PLATILOR

Prin articolul 73 B al Tratatului de la Roma sunt interzise, de asemenea, toate masurile
restrictive privind platile intre Statele Membre si intre Statele Membre si tarile terte. Orice
restrictie asupra platilor este, in fapt, interzisa inca de la sfarsitul perioadei de tranzitie
(1968), daca ne raportam la vechea reglementare (art 106).
113
In categoria plati sunt incluse pe de o parte platile aferente schimbului de marfuri,
serviciilor si capitalului, cum ar fi, de exemplu, cele privind repartizarea profitului ori plata de
dobanzi, si care se cuvin creditorului sau beneficiarului, iar pe de alta parte, transferurile de
capitaluri in cadrul liberei circulatii a acestora si transferurilor de salarii pentru activitatea
desfasurata de beneficiar intr-un Stat Membru ca persoane care s-au deplasat in acel stat in
virtutea liberei circulatii a persoanelor.

Art.73 H, consacrat extensiv materiei platilor, declara dispozitiile sale ca fiind aplicabile
pana la 1 ianuarie 1994. Astfel:

a) fiecare stat se angajeaza sa autorizeze, in moneda Statului Membru in care isi are
domiciliul creditorul sau beneficiarul, platile si transferurile enuntate mai sus, in masura in
care circulatia marfurilor, serviciilor, capitalurilor sau persoanelor este liberalizata intre
Statele Membre in aplicarea prezentului Tratat. Statele Membre se declara dispuse sa
procedeze la liberalizarea platilor dincolo de ceea ce este prevazut la aliniatul precedent
cat timp situatia economica in general si starea balantei lor de plati in special permite acest
lucru. Pe de alta parte, asa cum rezulta din text, platile in moneda statului propriu creditorului
sau beneficiarului sunt numai o alternativa la platile in moneda statului in care aceste plati au
rezultat. Cat despre termenul astfel stabilit, este posibil ca el sa fie fixat in raport cu
inceperea la aceeasi data a celei de-a doua faze a Uniunii economice si monetare, cand va
fi facilitata utilizarea ECU.

b) in masura in care schimburile de marfuri si de servicii nu mai sunt limitate decat prin
restrictii la platile aferente acestora, sunt aplicate prin analogie, in scopul suprimarii acestor
restrictii, dispozitiile Cap.IV (privind capitalurile si platile) si ale capitolelor relative la
eliminarea restrictiilor cantitative si liberalizarea serviciilor.

c) Statele Membre se angajeaza sa nu introduca noi restrictii la tranferurile aferente
tranzactiilor invizibile enumerate in lista care face obiectul anexei III la Tratat. Suprimarea
progresiva a restrictiilor existente este efectuata conform dispozitiilor art.63-65, in masura in
care ea nu este reglementata prin dispozitiile de mai sus, precedente, sau prin alte dispozitii
ale Cap.IV. Prin urmare, orice restrictie asupra unor astfel de plati fiind inlaturala, aceste
prevederi sunt direct aplicabile.

d) in caz de nevoie, Statele Membre se vor pune de acord asupra masurilor necesare pentru
a se permite realizarea platilor si transferurilor avute in vedere la acest articol; aceste masuri
nu pot aduce atingere obiectivelor enuntate in Tratatul CE. Articolele 73D si 73G mentionate
in materie de capitaluri sunt, de asemenea, aplicabile in privinta platilor. In plus, in caz de
dificultati sau amenintare grava cu dificultati in balanta de plati provenind fie dintr-un
dezechilibru global al balantei, fie din natura devizelor de care dispune statul, va putea fi
aplicat articolul 109H, iar in ipoteza unei crize neasteptate in aceasta balanta, Statul Membru
interesat poate lua masuri de salvagardare protrivit art.109 I.

IMPACTUL INTRODUCERII EURO ASUPRA PIETEI DE CAPITAL

Primul pas real catre integrare a fost facut prin Actul Unic European unde in articolul 8a este
definita Piata Interna ca o arie fara frontiere, inclusiv in domeniul capitalului finaciar.
Sistemul Monetar European creat in martie 1979 cu scopul de a mentine stabilitatea
cursurilor de schimb si cel monetar a fost incorporat in Actul Unic European, dar aceasta
masura s-a dovedit insuficienta pentru garantarea unui anumit grad de coordonare a
politicilor macroeconomice. Tratatul de la Maastricht a constituit o noua etapa in depasirea
inconsistentelor Tratatului de la Roma, prin traseul stabilit Uniunii Economice si Monetare si
prin depasirea necorelantei dintre libera circulatie a capitalului financiar si cea a serviciilor
financiare pe de o parte si politicile macroeconomice nationale pe de alta parte.
114
Liberalizarea pietei de capital in cadrul Comunitatii s-a lovit de riscurile asociate evolutiei
cursurilor de schimb si de influenta factorilor ciclici, precum si de impactul evolutiei pietei
internationale, de intersubstitutiile componentelor pietei, de explozia pietelor eurovalutelor si
eurobligatiunilor. Fenomenele de globalizare a pietei de capital, de internationalizare a
institutiilor financiare si a clientilor lor, inovatiile de ordin financiar, au facut practic imposibila
exercitarea oricarui control administrativ eficient, cum este cel valutar, care a disparut in
procesul realizarii uniunii monetare. Realizarea criteriilor de convergenta stipulate in Tratatul
de la Maastricht a insemnat apropierea sensibila a nivelului indicatorilor macro, inclusiv al
ratei dobanzii, ceea ce ar elimina volatilitatea acesteia pe termen scurt si lung si ar favoriza
libera circulatie a capitalului.

In cadrul burselor de valori, implementarea noilor tehnologii revolutionare si armonizarea
reglementarilor nationale privind accesul si conduita de piata au avut un impact favorabil
asupra integrarii pe acest segment, care s-a intensificat apreciabil odata cu introducerea
monedei unice, fapt evidentiat de relativ recentele fuziuni ale unor burse europene de valori.
Printre consecintele macroeconomice ale introducerii euro, in 1999 ca moneda de cont si in
2002 ca moneda efectiva, care a inlocuit monedele nationale din zona euro, se pot
mentiona costurile mai mici pentru efectuarea tranzactiilor, eliminarea oricaror fluctuatii ale
cursurilor de schimb si controlul mai eficient al inflatiei. Politica monetara a trecut in
responsabilitatea Sistemului European al Bancilor Centrale ( Banca Centrala Europeana si
bancile centrale nationale), iar politica cursului de schimb in sarcina BCE si ECOFIN.

Realizarea completa a Uniunii Economice si Moneare (UEM) la 1 ianuarie 2002 conduce la
eliminarea riscurilor si costurilor tranzactiilor de curs de schimb si, de asemenea, la un
mecanism mai rapid de plati intre partenerii din zona euro, la servicii bancare mai
competitive si la piete de capital cu o mai mare lichiditate, la cresterea presiunilor pentru
armonizarea legislativa, fiscala si contabila in cadrul UEM, desi s-au realizat progrese
apreciabile in acest sens.

Efectele euro asupra sistemului bancar sunt legate de cresterea concurentei atat pe planul
preturilor cat si pe planul calitatii serviciilor, de rationalizare a structurilor sistemului bancar,
de eliminare a pietelor valutare nationale, de crestere a tranzactiilor cu decontari in euro pe
plan international. In zona UEM, bancile au trebut sa-si revizuiasca sistemul si procedurile
de operare, care a reprezentat o sarcina majora in vederea careia ele au facut anterior
pregatiri intense. Pozitia si competitivitatea bancilor comerciale depinde insa partial de
eficienta sistemului de decontari in euro la care sunt conectate. In afara problemelor de
logistica, bancile se confrunta cu o competitie in crestere care anterior a avut ca bariera
regulile diferite de la o tara la alta in ce priveste operatorii straini. Eliminarea acestei bariere
conduce la o concurenta puternica intre diferite sisteme bancare nationale.

Uniunea Economica si Monetara (UEM) este procesul in care politicile economice si
monetare ale Statelor Membre sunt armonizate cu scopul introducerii monedei unice.
Tratatul asupra Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht, 7 feb 1992) prevede realizarea
UEM in trei etape:
1. Prima etapa (1 iulie 1990 la 31 decembrie 1993): libera circulatie a capitalului dintre
Statele Membre, o coordonare mai stransa a politicilor economice si o cooperare
sporita intre bancile centrale;

2. A doua etapa (1 ianuarie 1994 la 31 decembrie 1998): convergenta politicilor
economice si monetare a Statelor Membre (pentru a asigura stabilitatea preturilor si
sanatatea finantelor publice); Consiliul European de la Luxemburg din decembrie
1997 a aprobat Pactul de Stabilitate si Crestere si textele legislative cu privire la
statutul monedei unice, care urma sa fie pusa in circulatie de la 1 ianuarie 2002.
Consiliul Economic si Financiar (ECOFIN) este centrul de coordonare al politicilor
economice ale Statelor Membre si organismul abilitat sa adopte liniile directoare ale
115
politicii economice, care constituie principalul instrument de coordonare economica.
Consiliul European de la Cardiff, din iunie 1998 a salutat decizia istorica a 11 State
Membre care indeplinesc conditiile de a adera la moneda unica, precum si crearea
Bancii Centrale Europene la 1 iunie 1998.

3. A treia etapa (de la 1 ianuarie 1999): crearea Bancii Centrale Europene, fixarea
ratelor de schimb si introducerea monedei unice.
Astazi Uniunea Economica si Monetara reuneste douasprezece dintre cele mai
dezvoltate state din lume (Germania, Austria, Belgia, Spania, Finlanda, Franta,
Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda si Portugalia)

Tratatul de la Mastricht conditioneaza participarea la Uniunea Economica si Monetara de
indeplinirea unor criterii de convergenta, dintre care citam:
- rata inflatiei Statelor Membre nu trebuie sa se situeze cu mai mult de 1,5% peste
media ratelor inflatiei primelor trei state cu cele mai joase nivele;
- datorie publica acumulata trebuie sa fie inferioara limitei de 60% din PIB;
- deficit bugetar care sa nu depaseasca 3% din PIB;
- moneda nationala trebuie sa fi ramas in normele "acceptabile" ale fluctuatiei
marginilor mecanismului ratei de schimb pentru o perioada de cel putin doi ani
inainte de decizia privind faza finala, fara nici o devalorizare si fara tensiuni
severe

ACQUIS-UL COMUNITAR IN DOMENIUL LIBEREI CIRCULATII A
CAPITALURILOR

PLATILE CURENTE

Distinctia dintre plati curente si circulatia capitalurilor este dificil de realizat. Astfel, platile
primelor de asigurare pentru pagube materiale sau pentru asigurarea de raspundere civila
sunt plati curente, in timp ce plata primelor pentru asigurarea de viata reprezinta o miscare
de capital. In categoria plati sunt incluse platile aferente schimbului de marfuri, de servicii si
de capitaluri (de exemplu, cele provenind din repartizarea profitului ori plata dobanzilor).
Dupa expirarea perioadei de tranzitie prevazuta de Directiva 88/361/CEE, platile curente au
devenit libere. O efectiva liberalizare a circulatiei marfurilor si serviciilor nu se putea realiza
decat prin reglementarea acestor operatiuni. Tratatul de la Maastricht consfinteste
liberalizarea realizata prin faptul ca articolul 56 (ex-73B 2) al Tratatului de la Roma (CEE)
dispune de acum inainte ca restrictiile impuse platilor dintre Statele Membre sunt interzise,
ca si acelea dintre Statele Membre si statele terte. Sunt, de asemenea, libere de orice
restrictii platile curente dintre statele semnatare ale Tratatului privind spatiul economic
european.

MISCARILE DE CAPITALURI

Raporturile dintre libera circulatie a capitalurilor si libertatile de stabilire si de prestare
a serviciilor

Exista modalitati de exercitare a libertatilor fundamentale (de exemplu, libera circulatie a
marfurilor si a serviciilor) care presupun o liberalizare prealabila a miscarilor de capital. Este
cazul libertatii de stabilire care postuleaza dreptul unui investitor comunitar de a avea
participatii intr-o societate stabilita intr-un alt Stat Membru sau de a crea o filiala. Este, de
asemenea, cazul liberei prestatii a serviciilor in cazul sectoarelor sensibile, bancar si al
asigurarilor, care presupune o liberalizare a apitalurilor pe termen scurt (hot money) si
transferuri pentru executarea contractelor de asigurare.
116

Regimul juridic al miscarilor de capitaluri

Pentru liberalizarea progresiva a circulatiei capitalurilor dintre Statele Membre au fost
necesare trei directive.

Prima este cea din 11 martie 1960 (JOCE, L43, 12 aprilie 1960), usor modificata in 1962
(Directiva din 18 decembrie 1962, JOCE, L.49, 22 ianuarie 1963). Ea clasifica aceste miscari
de capitaluri intr-o anexa, prevazand patru grade diferite de liberalizare. Astfel, liberalizarea
era neconditionata pentru investitiile directe legate de libertatea de stabilire.
In cursul anilor 1970 si la inceputul anilor 1980, cand Statele Membre reactionau diferit la
socul petrolier si la alte probleme, importantele miscari transfrontaliere de capital s-au
dovedit din ce in ce mai mult capabile sa ameninte echilibrul intern al economiilor. Totusi,
tentativele de a stapani fluxurile transfrontaliere de capital s-au dovedit nu numai total
ineficiente, dar si din ce in ce mai contraproductive. Odata aceste dezechilibre corectate,
liberalizarea tuturor miscarilor de capital pe termen lung si mediu, in 1986 si, in sfarsit,
liberalizarea intregii circulatii a capitalurilor pe termen scurt, in 1988, s-au soldat cu rezultate
extrem de pozitive. Nu numai ca aceasta deschidere nu a generat nici un dezechilibru major
pentru tarile respective dar, dupa liberalizare, tarile care au luat masurile in cauza au
inregistrat, in general, o mai buna intrare a capitalurilor lor, pietele de capital internationale
ne-ezitand sa intre in angajamente pe pietele din aceste tari; cu alte cuvinte, in Uniunea
Europeana repartitia capitalurilor a cunoscut o crestere globala a eficacitatii.

A doua directiva importanta este cea din 17 noiembrie 1986 (Directiva 86/566, JOCE, L332,
26 noiembrie 1986). Aceasta liberaliza creditele pe termen lung legate de operatiunile cu
titluri care nu erau negociate la bursa. Veritabila liberalizare a intervenit insa abia o data cu
adoptarea celei de-a treia directive, din 24 iunie 1988, care liberaliza mai ales miscarile pe
termen scurt (Directiva 88/361, JOCE, L.178, 8 iulie 1985). Ea prevedea liberalizarea
circulatiei capitalurilor intre Statele Membre, ceea ce implica suprimarea tuturor autorizatiilor
de transfer, chiar si a celor care se acordau in mod automat. Astfel, s-a ajuns la o unitate a
pietelor de schimb: miscarile de capitaluri trebuie sa fie posibile in aceleasi conditii ca acelea
ale platilor curente. Directiva din 24 iunie 1988 lasa Statelor Membre libertatea de a lua
masuri de reglementare a lichiditatii bancare, chiar daca ele puteau avea consecinte asupra
operatiunilor de capitaluri efectuate de institutiile de credit cu nerezidenti. Directiva mai
permitea masuri de control administrativ, mai ales pentru a se impiedica fraudele fiscale, sau
pentru a se face respectate regulile prudentiale in sistemul bancar, sau in scopuri statistice.
In fine, directiva mai continea o clauza de salvgardare specifica, stabilita la art.73F, in cazul
circulatiei in cadrul Comunitatii Europene sau in cadrul raporturilor cu tarile terte a
capitalurilor pe termen scurt de o amploare foarte mare, implicand puternice tensiuni si
perturbari pe pietele de schimb. Atunci cand perturbarile afecteaza un singur stat masurile
de salvgardare trebuie adoptate de catre Comisie, in afara cazurilor de urgenta. In schimb,
este prevazuta o simpla consultare atunci cand perturbarile isi au originea in raporturile cu
statele terte afecteaza unul sau mai multe State Membre sau relatiile de schimb in interiorul
Comunitatii Europene sau cele dintre aceasta si statele terte. Datorita reticentelor mai multor
State Membre, directiva a prevazut ca Statele Membre trebuie sa incerce sa atinga in
raporturile cu statele terte acelasi grad de liberalizare care exista si intre ele.

Tratatul de la Maastricht, fara a abroga directiva din 1988, a accentuat liberalizarea
miscarilor de capitaluri. Dispozitiile tratatului au devenit de aplicare directa. Principiul stabilit
de tratat era acela al liberalizarii totale intre Statele Membre, dar si fata de statele terte
(art.56 din Tratatul de la Roma-CE). Totusi, fata de aceste state, regulile nationale
referitoare la investitiile directe, inclusiv investitiile imobiliare, autorizarea, prestarea de
servicii financiare sau admiterea de titluri pe pietele financiare, in vigoare la 1 ianuarie 1993,
puteau sa se aplice in continuare in asteptarea directivelor prevazute la articolul 57 al
Tratatului de la Roma. Consiliul, statuand cu majoritate calificata la propunerea Comisiei,
117
poate adopta masuri referitoare la miscarile de capitaluri avand destinatia sau provenind din
tarile terte atunci cand implica investitiile directe, inclusiv investitiile imobiliare, autorizarea,
prestarea de servicii financiare sau admiterea de titluri pe pietele financiare. Dar, in cazul in
care masurile pe care el urmeaza sa le ia in aceleasi domenii sunt de o natura prea
restrictiva, adica un pas inapoi in dreptul comunitar in ceea ce priveste liberalizarea
deplasarilor de capitaluri cu destinatia sau provenind din tari terte, este necesara
unanimitatea (art.57 alin.2 ).

Atunci cand in cauza sunt deplasari ale capitalurilor provenind sau avand ca destinatie tarile
terte, indiferent de domeniul capitalurilor (textul nu face distinctie) si daca in circumstante
exceptionale aceste deplasari de capitaluri cauzeaza sau ameninta sa cauzeze grave
dificultati functionarii Uniunii Economice si Monetare, Consiliul, statuand cu majoritate
calificata in urma propunerii Comisiei si consultarii Bancii Centrale Europene, poate sa
utilizeze clauza de salvgardare stabilita la articolul 59 din Tratatul de la Roma (CE), luand
masuri in consecinta pentru o perioada ce nu poate depasi sase luni, in masura in care ele
ar fi necesare.

In cazurile prevazute la art.301 din Tratatul de la Roma (CE) (actiunile Comunitatii privind
intreruperea sau reducerea, totala sau partiala, a relatiilor comerciale cu una sau mai multe
tari terte, cu luarea masurilor urgente de catre Consiliu) daca o actiune a Comunitatii este
considerata necesara, Consiliul va putea lua masuri urgente de natura celor permise de
articolul 301 (CEE) in privinta tarilor terte in cauza cu privire la miscarile de capitaluri si plati.
Masuri asemanatoare pot fi luate si in mod unilateral, de un Stat Membru, pentru ratiuni
politice grave si pentru motive de urgenta, atat timp cat Consiliul nu a luat el masurile
necesare si fara a fi afectate dispozitiile art.297 din Tratatul de la Roma (CEE) obligatia de
consultare in cazuri deosebite. Consiliul are competenta de a decide daca acel Stat Membru
trebuie sa modifice sau sa anuleze acele masuri (art.60).

Efectul direct al dispozitiilor comunitare referitoare la capitaluri

Curtea Europeana de Justitie a fost chemata sa se pronunte cu privire la efectul direct al
dispozitiilor comunitare referitoare la capitaluri. In afara de cazul Casati (CJE, 11 noiembrie
1981), in care Curtea a recunoscut doar un efect direct limitat articolului 67 din Tratatul CE
(azi abrogat), ea s-a mai pronuntat si asupra efectului direct al articolelor 56, 57 si 58 din
Tratatul CE in hotararea Sanz de Lera - Diaz Jimenez Kapanoglu (CJCE, 14.12.1995)
reliefand ca textul articolului 73B, paragraful 1 al tratatului enunta o interdictie clara si
neconditionala care nu necesita nici o alta masura de punere in aplicare si ca dispozitiile
articolului 73B, paragraful 1 coroborat cu articolele 73 C si 73 D paragraful 1 punctul b, pot fi
invocate in fata judecatorului national si pot antrena inaplicabilitatea regulilor nationale
contrare.

Libera circulatie a capitalurilor si fiscalitatea

Articolul 58 paragraful 1 punctul a din Tratatul de la Roma (CE) dispune ca Statele Membre
pot sa aplice dispozitiile pertinente ale legislatiei lor fiscale care stabilesc distinctia intre
contribuabilii care nu se gasesc in aceeasi situatie in ceea ce priveste resedinta lor sau locul
unde sunt investite capitalurile lor. Punctul b al aceluiasi articol prevede controale in cadrul
luptei impotriva fraudei sau in scopuri statistice.

Paragraful 3 al acestui articol precizeaza ca masurile in cauza nu trebuie sa constituie nici
un mijloc de discriminare arbitrara, nici o restrictie deghizata la libera circulatie a capitalurilor
si a platilor. Declaratiile statistice au totusi rolul de a descuraja aceasta libera circulatie.
Cum fiscalitatea indirecta nu este armonizata, dispozitiile pertinente ale fiscalitatii directe pot
sa ia n considerare in mod legal rezidenta contribuabilului si sa se aplice si asupra
veniturilor realizate in strainatate fara a se putea vorbi de o discriminare arbitrara. Dar
118
aceste dispozitii pertinente ar putea sa conduca la instituirea unei discriminari la adresa
activitatii anumitor prestatori de servicii prezenti in cadrul operatiunilor de capital. Un
exemplu ilustrativ este cel al sectorului asigurarilor de viata, care a dat nastere unor situatii
contencioase. Astfel, in cazul Bachman (CJCE, 28 ianuarie 1992) era vorba de fiscalitatea
directa belgiana care permitea deducerea initiala a primelor de catre cel ce subscria o
asigurare in schimbul capitalurilor varsate la finalul contractului. Avantajele acestui sistem
(ale deducerii initiale a primelor) erau rezervate doar contractelor incheiate cu societatile
stabilite in Belgia. Curtea a admis ca aceste avantaje nu trebuie neaparat sa fie extinse si la
alte companii de asigurari stabilite in alte state: sistemul belgian se sprijinea pe sacrificiul
initial al fiscului, ceea ce presupunea necesitatea ca el sa aiba certitudinea ca va putea taxa
capitalurile varsate la finalul contractului. Or, daca se tine cont de imposibilitatea de a
controla societatile care nu erau stabilite in Belgia, sistemul nu putea fi extins la aceste
societati. Curtea a legitimat astfel coerenta regimului fiscal belgian.

Restrictiile care exista pe pietele financiare au cauze diverse: interventiile publice in jocul
liber al pietelor, reglementarile restrictive sau discriminatorii privind plasamentele,
insuficienta difuzare a informatiilor privind sectorul economiilor populatiei. Dar, in afara de
aceste obstacole, factorul fiscal produce un efect atat de grav, icat el singur ar fi de ajuns sa
impiedice liberalizarea acestor piete. Incidenta este tripla:

1) produce efect in ceea ce priveste locul plasamentului efectuat de investitor;

2) dirijeaza investitorul catre anumite tipuri de plasament (valori cu venituri fixe sau variabile,
etc.), ceea ce corespunde unei veritabile optiuni economice;

3) influenteaza modul de plasare (direct sau prin intermediar).

Pentru a se realiza aceste efecte este suficient ca anumite valori mobiliare sa fie insotite de
sarcini sau avantaje fiscale sau ca veniturile pe care ele le produc sa fie dublu impozitate.
Pentru a raspunde acestei provocari, Comisia a prezentat Consiliului inca din 1967 doua
programe de actiune, unul care privea armonizarea globala a regimurilor valorilor mobiliare,
altul care viza in special armonizarea impozitelor directe. Avand in vedere ca nu s-au produs
rezultate concrete, Comisia si-a reinnoit demersurile in 1969, prezentand Consiliului doua
memorandumuri: primul asupra necesitatii si a modalitatilor de actiune in domeniul liberei
circulatii a capitalurilor, al doilea asupra masurilor de armonizare in materie de impozite
directe pentru a se facilita dezvoltarea si intrepatrunderea pietelor de capital.
In cazul impozitelor indirecte, armonizarea s-a tradus printr-o succesiune de directive care
dovedesc dificultatile ntlnite n acest domeniu: directivele din 17 iulie 1969 (Directiva
69/335) si cele din 1973, 1974 si 1985. Chiar daca acest dispozitiv normativ prezinta inca
lacune, constituie, totusi, o etapa semnificativa pe drumul ridicarii obstacolelor fiscale care
franeaza investitiile productive. Solutiile care se degaja astazi sunt :

1) Suprimarea taxei de timbru pe care o percepeau anumite state cu ocazia emiterii sau
circulatiei titlurilor straine pe teritoriul lor.

2) Armonizarea legislatiilor nationale vizand taxa perceputa cu ocazia constituirii societatilor
de capitaluri sau efectuarii operatiunilor asimilate. Aceasta armonizare poarta asupra
definitiei societatilor de capitaluri, asupra determinarii bazei impozabile, asupra eventualelor
reduceri sau exonerari sau asupra desemnarii statului competent sa perceapa impozitul.

Spre deosebire de impozitele indirecte, in domeniul impozitelor directe reglementarea este
mai putin semnificativa. Astfel, in 1990 au fost adoptate doua directive si o conventie.
Directiva 90/435/CEE se refera la abolirea dublei impuneri a profitului distribuit intre
societatilemama aflate in unul din Statele Membre si filialele acestora aflate intr-un alt Stat
Membru, Directiva 90/434/CEE reduce sarcina fiscala ce poate impiedica reorganizarea
119
societatilor, iar Conventia (90/436/CEE), bazata pe Articolul 239 al Tratatului introduce o
procedura arbitrara de evitare a dublei impuneri privind ajustarea profitului dintre
ntreprinderi asociate aflate in State Membre diferite.

Ratiunile de interes general

Prin hotararea Trummer si Mayer, Curtea de la Luxembourg pare sa fi admis ideea unei noi
exceptii de la principiul liberalizarii absolute, neexcluzand posibilitatea pentru un Stat
Membru de a justifica o masura cu efect restrictiv pentru ratiuni de interes general. Mai mult,
desi in hotararea sa Konle Curtea a amintit ca o derogare de la principiul stipulat de articolul
56 din Tratatul CE (asa cum apare el dupa Tratatul de la Maastricht) nu poate fi justificata
dect de un motiv admis de tratat, ea precizeaza ca o restrictie la libera circulatie a
capitalurilor nu poate fi considerata ca fiind compatibila cu articolul 56 dect sub anumite
conditii, cum ar fi aceea conform careia restrictia nu poate fi aplicata de o maniera
discriminatorie. Curtea transpune, deci, in materia liberei circulatii a capitalurilor principiile
elaborate pentru celelalte libertati de circulatie, in virtutea carora masurile restrictive aplicate
acestor libertati pot fi justificate pentru masuri de interes general proprii pentru realizarea
obiectivului pe care ele le urmaresc, ele putand fi aplicate numai de o maniera
nediscriminatorie.

In concluzie, se poate spune ca actiunea legislativa comunitara in materia liberei circulatii a
capitalurilor se bazeaza pe urmatoarele principii generale :

- eliminarea efectiva a controlului circulatiei capitalurilor si a platilor se refera nu
numai la restrictiile respective in materie de schimb valutar, dar si la
reglementarile administrative de orice natura, care genereaza o discriminare
efectiva, bazata pe originea sau destinatia capitalului;
- instaurarea acestei libertati are ca efect excluderea nu numai a oricarei interdictii
generale, dar si a oricarei proceduri explicite sau implicite de autorizare.

Raman, totusi, cateva exceptii generale la aceasta libertate. Ele se refera in special la
politicile nationale de securitate si ordine publica, dar nu se extind la aspectele mai generale
ale politicii economice, cum ar fi politica monetara nationala sau cea a ratei dobanzii.

Experienta Uniunii Europene trebuie vazuta in lumina schimbarilor care apar pe scena
financiara internationala. In cursul ultimilor 20 de ani, circulatia capitalurilor a cunoscut o
dezvoltare extraordinara, costurile tranzactiilor s-au micsorat, iar atragerea capitalurilor face
obiectul unei concurente internationale din ce in ce mai intense. De atunci, masurile de
liberalizare au devenit si mai indispensabile pentru a se atrage capitalul strain, pentru a se
asigura integrarea in economia internationala si a se promova dezvoltarea unui sector
financiar concurential. Este vorba de experienta evidenta facuta de un numar de terte tari
care au liberalizat circulatia capitalului la sfarsitul anilor 1980 si inceputul anilor 1990.

Libera circulatie a capitalurilor si prevenirea spalarii banilor

In acest domeniu exista doua directive foarte importante: Directiva 301 din 10 iunie 1991 si
Directiva 97 din 4 decembrie 2001. Directiva din 1991 isi propune sa combata operatiunile
de spalare a banilor in special prin instituirea unei obligatii la adresa bancilor care trebuie sa
verifice identitatea clientilor care efectueaza operatiuni cu sume ce depasesc anumite
plafoane valorice. De asemenea, Statele Membre au obligatia de a efectua inspectii si
controale pentru a se asigura ca bancile isi dau tot concursul la aplicarea acestor dispozitii.
Este instituit un comitet de contact sub egida Comisiei. Directiva din 2001, care reprezinta o
completare a aceleia din 1991 da o definitie a notiunii de spalare a banilor. Se detaliaza
obligatia Statelor Membre care trebuie sa se asigure ca institutiile si persoanele la care se
refera directiva (in special institutiile financiare si de credit) isi identifica clientii pentru care
120
presteaza unele servicii, cum ar fi constituirea unui depozit sau deschiderea unui cont. De
asemenea, pentru sumele implicate ce depasesc plafonul de 15 000 de euro aceasta
identificare este obligatorie pentru toate operatiunile.


INFORMATII GENERALE

Transpunerea acquis-ului comunitar in tara noastra presupune nu numai armonizarea
legislativa, ci mai ales un nivel adecvat al capacitati administrative de punere in aplicare a
acestei legislatii. Stabilirea parcursului si a unei date precise de aderare depind in mod
decisiv de progresele pe care Romania le va inregistra in procesul intern de pregatire a
aderarii. Coordonarea eforturilor interne pentru preluarea si transpunerea acquis-ului
comunitar si pregatirea negocierilor s-a realizat prin stabilirea unei comunicari continue intre
institutiile comunitare si administratia nationala, prin organizarea si prelucrarea informatiilor
relevante si furnizarea coordonata a acestora catre institutiile implicate.

Prin crearea Ministerului Integrarii Europene, in ianuarie 2001, ca institutie coordonatoare a
pregatirii aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, Guvernul Romaniei a consolidat baza
institutionala necesara pentru conducerea, accelerarea si desfasurarea eficienta a
procesului de aderare.

Prin articolul 74 din Acordul european instituind o asociere intre Romania si Comunitatile
Europene tara noastra isi asuma obligatia de a stabili si imbunatati cadrul legal care
favorizeaza si protejeaza investitiile.

In Raportul Comisiei privind progresele Romaniei pe anul 1998 era salutata convertibilitatea
totala a leului pentru operatiunile curente care satisfacea obligatiile impuse de articolul VIII
din statutul FMI. In 2000, Raportul Comisiei privind progresele Romaniei semnala ca un
element pozitiv instituirea Oficiului National pentru Prevenirea Spalarii Banilor.

Negocierile de aderare aferente Capitolului 4 Libera circulatie a capitalurilor au fost
deschise in cadrul Conferintei de Aderare din luna iunie 2001. La data de 21 noiembrie
2001, Romania a elaborat Documentul de pozitie complementar. Prin Documentul de pozitie
complementar II, transmis la UE in data de 11 aprilie 2002, Romania isi reinnoieste
angajamentele asumate si asigura ca legislatia nationala va fi armonizata cu acquis-ul
comunitar, rezervandu-si dreptul ca pe parcurs sa actualizeze continutul acestuia in functie
de progresele legislative si institutionale realizate.

Capitolul a fost inchis provizoriu in aprilie 2003. Romania va lua masurile necesare pentru
implementarea efectiva a acquis-ului in acest domeniu pana la data aderarii, cu exceptia
achizitionarii terenurilor de catre persoane fizice straine, pentru care, in cadrul negocierilor
de aderare s-au obtinut doua perioade de tranzitie (7 ani pentru liberalizarea regimului
dobandirii, de catre persoanele fizice straine in Romania, a terenurilor agricole, padurilor si
terenurilor forestiere si, respectiv, de 5 ani pentru achizitia de teren pentru resedinta
secundara de catre cetatateni din UE). Acest lucru inseamna ca vanzarea de terenuri catre
cetatenii din UE se va liberaliza din 2012, respectiv 2014. De precizat ca toate aceste
prevederi se aplica exclusiv persoanelor fizice, deoarece persoanele juridice cu sediul in
Romania, care au capital partial sau integral strain, pot achizitiona si in prezent teren in tara
noastra pentru a-si desfasura activitatea.

LIBERALIZAREA MISCARILOR DE CAPITAL

121
Armonizarea legislatiei

In domeniul liberalizarii miscarilor de capital, prevederile Regulamentului nr. 3/1997 privind
efectuarea operatiunilor valutare, cu modificarile ulterioare au fost armonizate cu cele ale
Directivei 88/361/CEE in ceea ce priveste terminologia, definitiile si nomenclatorul
operatiunilor de capital prin Circulara BNR nr. 26/2001 (in conformitate cu angajamentele
asumate prin documentul de pozitie complementar).
In mod concret, au fost liberalizate operatiunile de capital programate pentru anii 2001-2002,
respectiv:
- admiterea valorilor mobiliare si a unitatilor organismelor de plasament colectiv
romanesti pe o piata de capital straina;
- creditele comerciale pe termen mediu si lung acordate de rezidenti nerezidentilor;
- garantiile acordate de nerezidenti rezidentilor;
- transferurile aferente derularii contractelor de asigurare;
- transferurile de capital cu caracter personal reprezentand imprumuturi pe termen
scurt, acordate de nerezidenti rezidentilor;
- transferurile de capital cu caracter personal reprezentand cadouri, donatii, dote,
mosteniri si legate, transferuri de active ale emigrantilor;
- importurile si exporturile fizice de active financiare - valori mobiliare si alte titluri
negociabile si instrumente de plata, mai putin cele sub forma de numerar
(angajamente asumate prin documentul de pozitie si documentul de pozitie
complementar).
Cadrul de reglementare necesar realizarii liberalizarii graduale a celorlalte operatiuni de
capital autorizabile a fost creat, liberalizarea totala a operatiunilor de capital urmand a fi
realizata cel tarziu pana la data aderarii (in conformitate cu angajamentele asumate prin
documentul de pozitie).

Capacitatea administrativa

In acest domeniu, institutia responsabila este Banca Nationala a Romaniei care, in vederea
imbunatatirii cadrului legal in domeniul liberalizarii miscarilor de capital a beneficiat de
asistenta tehnica si a colaborat cu o serie de banci centrale ale Statelor Membre ale UE
(Banca Frantei, Banca Olandei, Banca Italiei).

SISTEMUL DE PLATI


In ceea ce priveste sistemul de plati, in luna ianuarie a anului 2002, BNR a emis
Regulamentul nr.1 privind sistemul de transfer de fonduri de mare valoare, prin care se
stabilesc principiile si modul de desfasurare aprocesarii si decontarii pe baza bruta in
decursul unei zile bancare a platilor de mare valoare intre participanti. Aceste operatiuni vor
fi realizate prin intermediul sistemului de transfer de fonduri de mare valoare administrat de
Societatea Nationala de Transfer si Decontare a Fondurilor - TransFonD S.A., in calitate de
agent al BNR si constituie o faza premergatoare introducerii sistemului electronic de plati.
Noul sistem national de plati va fi aliniat in totalitate la exigentele existente in domeniu in UE.
Decontarea finala a operatiunilor este realizata in continuare de catre banca centrala.

In cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeana pe Capitolul 4 Libera circulatie a
capitalurilor, statul roman si-a asumat angajamentul preluarii in legislatia nationala, pana la
sfarsitul anului 2003, a prevederilor Directivei 97/5/CE privind transferurile credit
transfrontaliere si ale Recomandarii 90/109/CEE si implementarii acestora incepand cu anul
2004.
Scopul prevederilor Directivei 97/5/CE il constituie realizarea transferurilor transfrontaliere in
cadrul spatiului european, de o maniera rapida, sigura si economica, precum si asigurarea
122
unui nivel adecvat de informare a clientelei, atat inainte, cat si dupa executarea efectiva a
operatiunii. In acest sens, prevederile comunitare stabilesc o serie de obligatii minimale
impuse institutiilor care realizeaza astfel de transferuri intre Statele Membre ale Uniunii
Europene (referitoare la transparenta conditiilor de realizare a transferurilor, la executarea in
termenul stabilit sau intr-un termen limita a acestora, la indeplinirea stricta a instructiunilor
date de client), precum si consecintele juridice ale neindeplinirii unor astfel de obligatii, in
plus si independent de raspunderea care incumba acestor institutii potrivit dreptului comun.
De asemenea, actul normativ comunitar prevede obligatia fiecarui Stat Membru de a asigura
un cadru institutional si procedural adecvat si eficient pentru solutionarea plangerilor si
repararea prejudiciilor in cazul litigiilor intervenite intre institutiile respective si clientii
acestora.In acest sens, este de mentionat faptul ca in cursul negocierilor s-a stabilit ca
Banca Nationala a Romaniei sa fie desemnata ca autoritate responsabila pe linia
solutionarii diferendelor.

Recomandarea 90/109/CEE cuprinde principii aplicabile transferurilor transfrontaliere dintre
Statele Membre, principii care se regasesc in mare masura si in cuprinsul Directivei,
referitoare la transparenta conditiilor de executare a transferurilor, obligatiile institutiilor
implicate cu privire la executarea transferurilor si dreptul la despagubire al clientilor, precum
si necesitatea crearii unei proceduri extrajudiciare, rapide si eficiente, de solutionare a
diferendelor. Banca Nationala a Romaniei impreuna cu Ministerul Finantelor au emis
Ordonanta nr.6/2004 privind transferurile transfrontaliere si Regulamentul BNR nr.3/2004
privind procedura de mediere a diferendelor aparute in executare transferurilor
transfrontaliere care vin sa armonizeze legislatia romanesca cu cerintele europene si sa
defineasca mai exact transferul transfrontalier.


Autoritatea nationala responsabila cu acest domeniu este Banca Nationala a Romaniei.

STIMULAREA INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE

Armonizare legislativa

In vederea stimularii investitiilor straine directe, a fost adoptata Legea nr.332 din 29 iunie
2001 privind promovarea investitiilor directe cu impact semnificativ in economie. Acest act
normativ vizeaza investitiile directe de peste 1 milion dolari USD, care pot fi efectuate in
toate domeniile de activitate, cu exceptia sectoarelor financiar, bancar, de asigurari-
reasigurari, precum si a celor reglementate de legi speciale, cu respectarea urmatoarelor
conditii:
- sa nu incalce normele de protectie a mediului inconjurator;
- sa nu aduca atingere intereselor de securitate si aparare nationala ale Romaniei;
- sa nu dauneze ordinii, sanatatii sau moralei publice.
Prin aceasta lege s-a instituit un cadru juridic stabil, echilibrat, nediscriminatoriu, nebirocratic
si eficient, care asigura:
- stimularea investitorilor romani si atragerea investitorilor straini;
- garantarea stabilitatii si coerentei cadrului legislativ privind investitiile directe;
- aplicarea uniforma a legislatiei economice in favoarea mediului de afaceri si
garantarea investitiei;
- aplicarea efectiva a conventiilor internationale in materie de investitii straine, la
care Romania este parte.
De asemenea, prin Legea nr.390 din 13 iunie 2002 a fost infiintata Agentia Romana pentru
Investitii Straine, ca unica institutie de informare si promovare a investitiilor straine directe in
Romania.

123

Autoritatii Romane pentru Investitii Straine ii revine sarcina de a raspunde de aplicarea
politicii Guvernului pentru promovarea si atragerea investitiilor straine directe. Astfel, ea
coordoneaza elaborarea acestor strategii si programe, colaborand cu ministerele si
autoritatile publice locale. Ea vegheaza la respectarea regulilor privind investitiile straine si
acorda, la cerere, asistenta de specialitate investitorilor straini.

PREVENIREA SI COMBATEREA SPALARII BANILOR


In scopul asigurarii unei transpuneri depline in legislatia interna a acquis-ului comunitar in
domeniul prevenirii si combaterii spalarii banilor, respectiv prevederile Directivei 91/308/CEE
in forma amendata, Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor
(ONPCSB) a elaborat un proiect de amendare a Legii nr.21/1999 privind prevenirea si
combaterea spalarii banilor, care se afla in procedura de aprobare parlamentara.
Modificarile aduse Legii nr.21/1999 au avut in vedere:
- eliminarea listei infractiunilor generatoare de bani murdari si introducerea
conceptului de infractiuni grave, ca baza a infractiunii de spalare a banilor, in
conformitate cu recomandarile GAFI;
- aplicarea obligatiilor de identificare din momentul intrarii in relatii de afaceri cu un
client, conform art. 3 al Directivei, Recomandarii nr. 10 a GAFI;
- mentionarea expresa a neopozabilitatii secretului profesional si bancar fata de
ONPCSB.


Institutia responsabila cu gestionarea acestui domeniu este Oficiul National de Prevenire si
Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB) care a fost infiintat prin Legea nr 21 din18 ianuarie
1999 si ale carui atributii au fost detaliate in Regulamentul din 16 mai 2002 de organizare si
functionare. Oficiul are ca obiect de activitate prevenirea si combaterea spalarii banilor si
primeste, analizeaza, prelucreaza informatii si sesizeaza autoritatile abilitate prin lege.

PIETELE DE CAPITAL


In ceea ce priveste pietele de capital, in perioada august octombrie 2001, Comisia
Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) a derulat un proces de revizuire legislativa, proces
care s-a concretizat prin elaborarea a doua proiecte de acte normative privind circulatia
capitalurilor, adoptate in data de 13 martie 2002 si intrate in vigoare odata cu publicarea lor
in Monitorul Oficial, respectiv:
- OUG nr. 26 din 13 martie 2002 privind organismele de plasament colectiv in
valori mobiliare, aprobata prin Legea nr.513 din 12 iulie 2002.
- OUG nr. 28 din 13 martie 2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii
financiare si pietele reglementate, aprobata prin Legea nr.525 din 17 iulie 2002.
Prin aceste ordonante de urgenta, CNVM si-a propus sa actualizeze legislatia existenta, prin
prisma armonizarii cu normele UE precum si o reformare si evolutie a conceptiei prezente
asupra pietei de capital si institutiilor acesteia.


124
In ceea ce priveste capacitatea administrativa, institutia desemnata sa se ocupe de acest
sector este CNVM care dispune acum de un sediu nou, corespunzator desfasurarii activitatii
sale.

CIRCULATIA TERENURILOR


Intarirea cadrului legislativ in domeniul cadastrului, geodeziei si cartografiei a fost asigurata
prin adoptarea urmatoarelor acte legislative:
- HG nr. 1172/21.11.2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de
constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de
proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a
titlurilor de proprietate, precum si punerea n posesie a proprietarilor;
- Norme tehnice pentru introducerea cadastrului general;
- Regulament privind continutul documentatiilor referitoare la scoaterea terenurilor
din circuitul agricol, necesare amplasarii obiectivelor de investitii, si a
Regulamentului privind continutul documentatiei pentru schimbarea categoriilor
de folosinta a terenurilor agricole;
- Normele metodologice privind procedurile de avizare, contractare, plata si
desemnarea persoanelor fizice si juridice autorizate sa execute documentatii
tehnice necesare realizarii cartii funciare si publicitatii imobiliare.

Totodata, au fost luate masuri de accelerare a implementarii proiectului cadastrului general
si publicitatii imobiliare. In anul 2002, a inceput implementarea sistemului informatic al
cadastrului general si publicitatii imobiliare, demarandu-se totodata lucrari de introducere a
cadastrului general in teritorii din judetele Dambovita si Prahova si lucrari de fotogrammetrie
in teritorii din alte 13 judete. Toate aceste lucrari vor oferi date pentru viitorul sistem
informatic al cadastrului general si publicitatii imobiliare.


Incepand cu a doua jumatate a anului 2001, Oficiul National de Cadastru, Geodezie si
Cartografie a preluat organizarea si coordonarea executarii masuratorilor pentru punerea in
posesie a titularilor prevazuti de Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, si de Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991
si ale Legii nr. 169/1997.

ACTIUNEA NOMINATIVA DE CONTROL A STATULUI

Romania analizeaza in mod temeinic, pana la sfarsitul anului 2002, societatile la care statul
detine n prezent actiunea nominativa de control. n situatia in care mentinerea acestei
actiuni nominative de control nu se justifica din punct de vedere strict al restrictiilor permise
de Comunicarea Comisiei C220/97, acestea vor fi transformate in actiuni comune, pana la
sfarsitul semestrului I al anului 2003. In eventualitatea utilizarii actiunii nominative de control
la societati declarate de interes strategic prin hotarare de Guvern, Romania va avea in
vedere strict prevederile Comunicarii Comisiei C220/97 referitoare la conditiile in care UE
accepta ca unul din Statele Membre poate impune restrictii discriminatorii investitorilor din
tarile membre UE.

125

BIBLIOGRAFIE

LUCRARI SCRISE

1. Documentele de pozitie ale Romaniei pentru Capitolul 1 Libera circulatie a marfurilor,
2001, Capitolul 2 Libera circulatie a persoanelor, Capitolul 3 Libera circulatie a
serviciilor si Capitolul 4 Libera circulatie a capitalului

2. Prezentare capitole de acquis provizoriu inchise, ghid elaborat de Ministerul Integrarii
Europene

3. Piata Interna unica, revista din ciclul Probleme economice , editata de Academia
Romana, Institutul National de Cercetari Economice, 2002

4. Drept comunitar. Cele patru libertati fundamentale. Politici comunitare. Octavian
Manolache. Editura All Beck Colectia Studii juridice, 1999

5. Uniunea Europeana Ghid pentru IMM, lucrare editata de Camera de Comert si
Industrie Vaslui si Camera de Comert si Industrie Iasi, 2002

6. Its a better life, brosura editata de Comisia Europeana in 2002

7. Guide to the implementation of directives based on the New Approach and the Global
Approach, European Commission - Office for Official Publications of the European
Communities, 2000

8. Alinierea la standardele europene si prezenta agentilor economici romani pe Piata
Unica, ghid elaborat de Ministerul Integrarii Europene

9. Libera circulatie a serviciilor brosura editata in cadrul proiectului Campanie de
Informare a functionarilor publici privind continutul acquis-ului comunitar Bucuresti
2002

10. Raportul Comisiei privind Piata Interna a serviciilor, iulie 2002

11. Free movement of workers to and from the new Membre States, brosura editata de
Comisia Europeana, DG Employment and social affairs, 2003

12. The free movement of workers in the context of Enlargement, nota informativa publicata
de Comisia Europeana, 2001
126

13. The Community provisions on social security, brosura editata de Comisia Europeana,
DG Employment and social affairs, 1999

14. Passport to mobility, brosura editata de Comisia Europeana, DG Education and Culture,
2001

15. Your social security rights when moving within the European Union, brosura editata de
Comisia Europeana, DG Employment and social affairs, 2002

16. Sigle Market News, 10
th
anniversary Special, revista editata de Comisia Europeana,
2003

17. The Single European Market EU Info, pliant editat de Ministry for Foreign Affairs,
Sweden, 2001

18. SMEs in Europe Candidate Countries Detailed tables, statistici publicate de Comisia
Europeana, Eurostat, 2003

SURSE DE INFORMARE ON-LINE

19. Portalul EUROPA Comisia Europeana Piata Interna:
http://europa.eu.int/comm/internal_market/en/index.htm

20. Materiale publicate pe website-ul Ministerului Integrarii Europene: www.mie.ro

21. Materiale publicate pe website-ul Centrului de Informare al Comisiei Europene in
Romania: www.infoeuropa.ro

22. Materiale publicate pe web site-ul Institutului European din Romania: www.ier.ro

23. Europe Direct: http://europa.eu.int/europedirect/index_en.htm

24. SOLVIT: http://europa.eu.int/comm/internal_market/solvit/centres_en.htm

25. Reteaua EIC Grupul de lucru Market Access: http://eic.cec.eu.int/en2002/eic-
network/working-groups/Market_Access/group2002_en.htm

http://www.europeana.ro/

http://www.finantare.ro

127

Fondul Europa, Programul Phare 2002 de Micro-Proiecte
Brour editat de Camera de Comer, Industrie, Navigaie i Agricultur Euro Info Centre
Constana
Iulie 2004

Coninutul acestui material nu reprezint n mod necesar poziia oficial a Uniunii Europene

Negocieri Piata Interna

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Negocieri Piata Interna

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

S-ar putea să vă placă și