Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În piața comună au intrat entități diverse - state, regiuni, agenți economici, indivizi - fiecare
cu interesele, tradițiile (obiceiurile) şi viziunile sale, iar în acest spațiu europenii n-au fost
singurii actori. Au fost factori care au favorizat integrarea piețelor şi factori care au frânat
procesul, factori de influență endogeni şi exogeni. Mult timp a existat o confruntare între
adepții pieței comune, ai regionalismului, reprezentați de locomotiva franco-germană şi
adepții liberului schimb pe bază multilaterală, ai sistemului GATT, reprezentați de SUA.
Totuşi atât liberalizarea regională cât şi cea multilaterală a comerțului internațional au
favorizat procesul de creştere şi adâncire a interdependențelor economice, de globalizare a
piețelor şi economiei mondiale, de accelerare a progresului tehnic şi tehnologic.
Programul pieţei unice a reprezentat cel mai ambiţios obiectiv promovat de Comunitatea
Europeană după înfiinţarea sa în urma Tratatului de la Roma şi a reprezentat un succes deplin,
mai ales prin prisma construcţiei legislative. În perioada 1985-1992 a fost adoptat un volum
imens de legislaţie secundară, iar pentru umplerea unor goluri au fost necesare mai multe
seturi de legislaţie de implementare. Pentru anumite state membre au existat unele perioade de
tranziţie sau derogări speciale. Proiectul pieţei unice a utilizat două strategii complementare
pentru realizarea lui, prima implicând o armonizare legislativă minimă în domeniul protecţiei
sănătăţii publice, consumatorilor şi mediului, şi a doua implicând o armonizare funcţională
bazată pe principiul recunoaşterii reciproce, consacrat de CEJ în urma celebrului Cassis de
Dijon.
Prin Tratatul de la Maastricht din 1992 este introdus conceptul de Piața Unică Europeană și
intră în vigoare în anul 1993. Deseori se distinge Piața Unică Europeană drept o formă mult
mai integrată a Pieței Comune. În mod comparativ, Piața Unică Europeană e mult mai
centrată în a elimina barierele fizice, tehnice și fiscale între statele membre. Astfel de bariere
îngrădesc libera circulație a factorilor de producție.
Concurența creată de Piata Unică a îmbunătățit, de asemenea, concurența la nivel de calitate, a
lărgit oferta și a favorizat o sensibilă diminuare a prețurilor. De-a lungul timpului, țările
Uniunii Europene au fost încurajate să liberalizeze piețele monopoliste. Piața Unică
Europeană sau Piața Internă este cea mai mare piață a lumii, cu un număr estimat la 370 de
milioane de consumatori si care oferă numeroase avantaje economice.
Piața Unică Europeană reprezintă un factor esențial pentru integrarea economiei
internaționale, dar și spațiul prin care se realizeaza obiectivele comune țărilor care constituie
acest ansamblu. Astăzi cele 27 de țări formează o piață internă cu importante prospective de
creștere și dezvoltare.
Bibliografie:
Cairns Walter, Introducere în legislaţia Uniunii Europene, Editura Universal Dalsi,
2001
Avram, Ion, Uniunea Europeană şi aderarea României, Editura Sylvi, Bucureşti, 2001
Directiva Gazului 98/30/EC, Comisia Europeană, Bruxelles, 1998
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pia%C8%9Ba_Unic%C4%83_European%C4%83
https://european-union.europa.eu/priorities-and-actions/actions-topic/single-market_ro